Scopul artei e sa transmita o idee sau un sentiment, iar aceasta transmiterea se poate realiza

prin orice mijloc. Indiferent de forma artei, publicul poate primi in final acelasi mesaj.

In primul rand, specificul artei nu este important in transmiterea sentimentului. Ceea ce

conteaza in final este impresia oferita publicului, iar forma artei nu influenteaza perceptia acestuia. De
exemplu, in fragmentul citat Emanoil Bucuta afirma ca cinematografia este „un agrement de mana a
doua” si nu o sa fie atractiva pentru public, insa acesta se inseala, lumea reusind sa aprecieze aceasta
noua forma de arta.

In al doilea rand, de-a lungul timpului arta a fost intr-o continua schimbare: de la aparitia de noi
curente intr-o ramura a artei pana la aparitia unor noi ramuri, insa aceasta schimbare nu a afectat modul
in care vede publicul arta. Artistul a schimbat forma pentru a-si arata imaginatia artistica insa modul de a
o percepe a ramas identic. Indiferent de e muzica, sculptura sau literatura, cand arta doreste sa
transmita un anume sentiment, de exemplu cel de dragoste, publicul il va putea percepe in egala masura
de la toate trei exemple.

In final, in ochii publicului toate artele sunt egale, indiferent de formalor, niciuna nefiind
favorizata fata de alta. Ramane la latitudinea artistului de a reusi prin talentul sau sa castige admiratia
publicului.