Femeia în viaţa publică

– mişcarea de emancipare a femeilor a început odată cu Revoluţia Franceză, în urma căreia a fost
publicată Declaraţia drepturilor femeii şi ale cetăţenei (1791), în care se susţinea egalitatea
drepturilor pentru femei şi bărbaţi;
– în secolul al XIX-lea, în Marea Britanie, a apărut „Uniunea Naţională a Societăţilor de
Sufragete”, care a militat pentru drepturile femeilor;
*sufragete = femei care luptă pentru dreptul la vot (suffragium în limba latină; suffrage în
limbile engleză şi franceză  = vot).

– în 1903 a apărut, tot în Marea Britanie, „Uniunea Socială şi Politică a Femeilor”;

– după Primul Război Mondial, unele state au acordat femeilor dreptul la vot şi au îmbunătăţit
legislaţia în domeniul muncii şi al dreptului civil (căsătorie, divorţ, etc.);
– dreptul de vot este obţinut, în perioada interbelică, în S.U.A., Marea Britanie, Germania,
Suedia, Austria, Olanda, Turcia;
– emanciparea femeilor se manifestă şi în vestimentaţie, aceastea alegând ţinute mai confortabile
şi coafuri îndrăzneţe (moda à la garçonne);

– în continuare, femeile erau plătite cu salarii mai mici decât bărbaţii, pentru aceeaşi muncă iar
accesul la funcţii publice este restricţionat;
– abia după Al Doilea Război Mondial, femeile obţin dreptul la vot în toate statele şi încep să
apară femei prim-ministru;
– în România,  femeile de peste 30 de ani au primit dreptul de  a vota în 1938 iar cele de peste
21 de ani începând cu 1946.