Inventarea scrierii – de la pictograme la alfabet

Scrierea a apărut în Orientul Antic, în cursul mileniului al IV-lea, în Egipt şi în Mesopotamia;

 scrierea a apărut ca urmare a unor necesităţi practice din viaţa de zi cu zi: nevoia de a ţine
socoteala recoltelor şi a mărfurilor, de a cunoaşte numărul locuitorilor statelor antice sau
de a stabili taxele  datorate de oameni templelor sau regelui;
Cele mai vechi forme de scriere  au fost:
1. scrierea pictografică – cu ajutorul pictogramelor (imagini simple ce redau oameni,
animale sau obiecte);
2. scrierea cuneiformă – apărută în Mesopotamia, cuneiformele fiind semne grafice  în
formă de cuie, erau în număr de 600;
3. scrierea hieroglifică – cu ajutorul hieroglifelor, apărută în Egipt, cuprindea aproximativ
5000 de semne;
4. alfabetul fenician – conţinea 22 de litere, se scria de la dreapta la stânga; de la
fenicieni, alfabetul a fost preluat de greci, apoi de romani.
 
 scrisul era cunoscut doar de unii oameni ai Orientului Antic; printre aceştia se
numărau preoţii, funcţionarii sau scribii;
 în Orientul Antic se scria pe piatră, lemn, tăbliţe de lut, papirus, pergament (piele de
animal prelucrată) şi chiar pe hârtie, în China.