Modernismul

Modernismul și tradiționalismul sunt termeni ce definesc principalele noastre

direcții literare în perioada interbelică. Modernismul presupune deschiderea spre
experiențele literare europene și include toate mișcările artistice care exprimă o
ruptură de tradiție,fiind teoretizat de Eugen Lovinescu in cenaclul și revista
“Zburătorul”. Acesta susține omogenizarea civilizațiilor și acceptarea schimbului de
valori. Scriitorii moderniști militează pentru literatura citadină, proza obiectivă și
psihologică, personajul intelectual,poezia lirică și înnoirea mijloacelor de exprimare
lirică.




Realismul

Este un curent literar apărut in Franța la jumătatea secolului al XIX-lea ca reacție
împotriva sentimentalismului și fanteziei romantice. Are ca principiu de bază
reflectarea realității în mod cât mai veridic. Pentru scriitorii realiști literatura devine
“mimesis” (imitație) în forma cea mai pură,ceea ce presupune înlăturarea idealizării.
Realismul se caracterizează prin interesul pentru societate, obiectivitate, tipologia
personajelor ca produse ale mediului, veridicitate, arta detaliului semnificativ,
precizie și concizie, temele predilecte fiind paternitatea,familia,fresca socială sau
banul.