Metalele:

Mai întâi de toate, să considerăm metalele ca elemente

chimice ale sistemului periodic. Se cunosc 96 de metale DIN
118 ELEMENTE CHIMICE.

Proprietăți fizice
Stralucire metalica. Majoritatea metalelor reflectă lumina
unei lungimi de undă, deci emite o culoare moale alb-
argintiu. Dar unele (aur, cupru, multe aliaje) strălucesc cu o
nuanță galbenă. Printre reprezentanți există metale foarte
moi, ductil și sunt suficient de fragili pentru a fi prelucrate.
Cel mai maleabil și plastic - aur, argint, cupru, aluminiu și
altele. Mai puțin maleabil - staniu, plumb, mangan și altele.
Conductibilitate electrică și termică. Puncte de topire și
puncte de fierbere ridicate. Pe această bază, ele sunt
împărțite în materiale refractare (temperatură peste 1500 de
grade), fuzibile - sub această cifră. Lumină și metale grele în
funcție de densitatea lor. Cel mai ușor este litiul, iar cel mai
greu este osmiu. Cel mai dur este crom, iar cel mai moale
este cesiul, se topește în mâini.

Metale alcalino-pământoase
Caracteristica generală a metalelor alcalino-pământoase
este după cum urmează:
Au doi electroni pe plan extern. Formează al doilea grup al
subgrupului principal al sistemului periodic, cu excepția
beriliului. În condiții normale, aceasta sunt solide, nu se tăie
cu cuțitul. Culoarea metalelor simple este gri-argintiu, în
aer sunt acoperite cu un film de oxid. Activitatea lor chimică
este ridicată, crescând de la magneziu la radiație. În natură
sunt distribuite pe scară largă, în special calciu. Într-o formă
simplă, ele nu apar datorită activității ridicate, dar ele
formează mulți compuși diferiți, importanți pentru oameni.
Sunt de mare importanță în planul biologic. Calciul și
magneziul sunt microelemente importante ale corpului
uman și animal.

Metale alkaline.
A fost recepționat pentru abilitatea de a se dizolva în apă, formând
alcalii - hidroxizi caustici. Reacțiile cu apă sunt foarte turbulente,
uneori cu inflamație. Într-o formă liberă în natură, aceste substanțe
nu se găsesc, deoarece activitatea lor chimică este prea mare. Ei
reacționează cu aerul, vaporii de apă, nemetalele, acizii, oxizii și
sărurile, adică, practic, totul. Acest lucru se datorează structurii lor
electronice. La nivel extern există un singur electron, pe care le dau
cu ușurință. Acestea sunt cele mai puternice reductoare, motiv
pentru care le-a luat destul de mult timp pentru a le obține în forma
lor pură.