1.

Poezia Tablou de iarna de George Bacovia apartine curentului literar simbolism care
imbratiseaza ideea inadaptarii sociale, spleenul, angoasa, singuratatea, ambiguitatea, eul liric
exprimandu-se prin simboluri si sugestii care transmit trairile profunde. Tema poeziei este data
de anticiparea mortii inevitabile si degradarea din punct de vedere fizic si emotional, singuratatea
si angoasa. Aceeasi tema este intalnita in poezia Amurg de iarna care infatiseaza tot un tablou de
iarna invaluit in simboluri funerare- corbul, culoarea neagra, singuratatea, moartea. Eul liric este
cuprins de teama si doreste sa evadeze din spatiul dezolant si sufocant.

2. Textul poetic arghezian Portret se remarca printr-un lirism subiectiv puternic evidentiat
inca din primul vers, prin prezenta pronumelui si verbului la persoana I singular “m-am
zamislit”. Intreaga poezie abunda in constructii ce marcheaza subiectivitatea, putandu-se observa
caracterul confesiv al textului, subiectul poetic fiind puternic individualizat. Astfel, poetul se
autodefineste si-si creioneaza propriul portret prin prefacerea sinelui in cel putin trei ipostaze
diferite: “inger”, “diavol”, “fiara si-alte-asemeni”, latura fiarei a subiectului poetic fiind
comparata cu “taurii”. Subiectul poetic se autodescrie in mod contradictoriu, alternand imaginile
entitatii pozitize (ingerul) cu cea a diavolului, marcand aspectul dual al sinelui.

3. Subiectivitatea argheziana se remarca printr-un eu poetic liber si puternic individualizat si

in Psalmi. Ca si in poezia Portret de unde reiese alternanta intre a fi si a nu exista („Si fiecare
este/Si nu este.”), in Psalmul 6 eul liric are o pozitie duala ce alterneaza intre ideea de a crede in
existenta divinitatii si cea de a-l considera pe Dumnezeu inexistent si il cauta pe acesta: „Te caut
darz”, „Pari când a fi, pari când că nu mai ești;”. Este intalnit si aici termenul cheie
„taur”(„fiara”), tot sub forma de comparatie „Ca taurul sălbatec când se adapă”. Aceeasi indoiala
se resimte si in Psalmul 7:„Ești ca un gând, și ești și nici nu ești,”.

In Psalmul 3 se poate remarca prezenta termenului “inger” care este invocat prin
rugaciunea aprinsa a eului liric ca sa vina sa ii dea sfaturile bune de odinioara. Eul liric se
simte singur, abandonat si, ca in poezia Portret, putem observa interogatii retorice si
rugamintile invocate de sinele cuprins de dorinta consolarii. Imaginea ingerului apare si in
Psalmul 5, invocat indirect de eul liric care nu reuseste sa fie ocrotit si sfatuit, la randul sau,
de unul. Fata de ipostazelein care subiectul poetic se autodescrie in Portret, in Psalmi apare
imaginea unui suflet tanjind dupa ocrotire, pierdut si singur, cautand credinta si binele.