Guillaume Apollinaire, una dintre personalitatile care au stimulat in mare masura revolutia poetica

din primele decenii ale secolului, a fost unul dintre marii critici de arta ai vremii, sprijinitor entuziast al
cubismului si chiar teoretician al acestui curent, ale carui tehnici se straduieste sa le trasfere si in
poezie.
Modul sau de a interpreta natura - arata Apollinaire - este fantezia, care, "dupa fire, se manifesta cu
mai multa sau mai putina melancolie, satira sau lirism, dat totdeauna, si in masura in care-mi este cu
putinta, cu unbun-simt care contine uneori destula noutate ca sa poata soca si indigna...".
Referate similare:

In 1917 apare cel mai indraznet volum al lui Apollinaire: Calligrammes, in care se pot identifica
elemente precise de cubism literar, tehnica asa-numitor "colaje verbale", si de futurism. El se afla in
cautarea unui nou limbaj, dincolo de orice gramatica.
Caligramele sunt poeme de pace si razboi si isi datoresc titlul ideogramelor lirice ciudate, care sunt
intercalate printre poemele de factura traditionala.

Autorul insusi spunea despre ele [1] :

"... ele nu tin de nici o formula, ci corespund unor necesitati poetice, importante, pe care nu le
intelegi inca [...]. Ideogramele mele sunt destul de clare, si in fond nu au nevoie de comentarii. Este
partea cea mai noua din opera mea dinainte de razboi. [...] iubesc aceasta noutate a spiritului
meu."Caligramele sunt, deci expresia originalitatii poetului, care le considera "o idealizare a poeziei
verslibriste si o precizare tipografica, intr-o epoca in care tipografia isi termina stralucit cariera in
zorile mijloacelor noi de reproducere, cinematograful si patefonul." [2]

In ciclul de poeme Caligrame incearca sa creeaze o noua directie in ceea ce priveste unitatea
tipologica a poemelor pornind de la stilul lui Mallarme. Poemele sale nu sunt alcatuite doar din
cuvinte, ci si modul de aranjare a lor in pagina si spatiul dintre ele devine foarte important. Izolarea
unui cuvant ii sporeste semnificatiile. Dimensiunea caracterelor are o importanta aparte, de
asemenea si titlul. Efectele poetice apar din dispunerea strofelor, cuvintele luand forma obiectelor
sau a fenomenelor. In acest mod poetul demonstra coeziunea dintre plastic si liric.

O alta forma de inovatie in poezie o constituie poemele-conversatie, alcatuite din elemente

eterogene si aparent impersonale, expresie a poeticii arbitrariului, a surprizei. Crampeiele din
conversatii, surprinse la intamplare, introduse intr-un context anume, pot starni curiozitatea
cititorului.Tot ce intreprinde pe linia "spiritului nou" este pornit din convingerea ca va ajunge la un
"nou realism pe care l-a numit suprarealism".

Asemeni pictorilor cubisti, Apollinaire creeaza in poezie un univers al sau, diferit de cel real, dar care
imprumuta realitatii astre, corpuri feminine, fluvii, amintiri etc. El nu vrea sa descrie, sa zugraveasca,
ci inventeaza, asemeni artistilor plastici, o noua prezentare tipografica reprezentand obiectul
poemului. Astfel, el tinde catre un lirism vizual care sintetizeaza muzica, pictura, filmul, literatura.
Poemele din acest ciclu sunt dispuse in pagina sub forma unor obiecte precum : inima, coroana,
oglinda, ploaie etc. Ele capteaza atentia cititorului, deoarece nu dispar in constiinta, ci raman in
pagina.