Universitatea Spiru Haret

1.3.1. SpaŃii vectoriale

Fie V o mulŃime nevidă de elemente şi K un corp de scalari (de regulă K este corpul
numerelor reale RR sau corpul numerelor complexe CC). Pe mulŃimea V se definesc două operaŃii:
1. OperaŃia de adunare „+” ca lege de compoziŃie internă, care asociază fiecărei perechi de
elemente ( x, y ) ∈ V × V un element sumă x + y ∈ V .
2. OperaŃia de înmulŃire cu scalari „·” ca lege de compoziŃie externă, care asociază, fiecărei
perechi de elemente (α, x ) ∈ K × V un element α ⋅ x ∈ V .
DefiniŃia 1. MulŃimea nevidă V se numeşte spaŃiu vectorial peste corpul K dacă (V ,+ ) este
grup abelian, adică verifică:
1.1. x + y = y + x pentru ( ∀ ) x, y ∈ V ;
1.2. ( x + y ) + z = x + ( y + z ) pentru ( ∀ ) x, y, z ∈V ;
1.3. ( ∃) 0V element neutru 0V ∈V astfel încât x + 0V = 0V + x = x , ( ∀ ) x ∈V ;
1.4. ( ∀ ) x ∈V , (∃) − x element opus, − x ∈ V , astfel încât x + (− x) = (− x) + x = 0V ;
şi (V ,⋅) verifică:
2.1. ( α + β ) x = αx + β x pentru ( ∀ ) α, β ∈ K , x ∈ V ;
2.2. α( x + y ) = αx + αy pentru ( ∀ ) α ∈ K , x, y ∈ V ;
2.3. ( α ⋅β ) x = α (βx ) pentru ( ∀ ) α, β ∈ K , x ∈ V ;
2.4. 1K x = x pentru 1K ∈ K element neutru şi ( ∀ ) x ∈V .
DefiniŃia 2. Fie V un spaŃiu vectorial peste corpul K. Un vector v ∈ V se numeşte
combinaŃie liniară a vectorilor v1 , v 2 ,..., v m ∈ V dacă există scalari α1 , α 2 ,..., α m ∈ K astfel
încât:
v = α1v1 + α 2 v 2 + ... + α m v m .
DefiniŃia 3. Un sistem de vectori {v1 , v 2 ,..., v n } din V se numeşte sistem de generatori ai
spaŃiului vectorial V dacă orice vector v ∈ V se poate scrie ca o combinaŃie liniară a vectorilor
v1 , v 2 ,..., v n .
DefiniŃia 4. Un sistem de vectori {v1 , v 2 ,..., v n } din V se numeşte sistem liniar independent
dacă din
α1v1 + α 2 v2 + ... + α n vn = 0 , rezultă că scalarii α1 = α 2 = ... = α n = 0 .
ObservaŃie:
Dacă există scalari nenuli, sistemul de numeşte sistem liniar dependent.
PropoziŃia 1: Vectorii v1 , v 2 ,..., v n ∈ V sunt liniar dependenŃi dacă şi numai dacă cel
puŃin un vector dintre ei este o combinaŃie liniară de ceilalŃi.
DefiniŃia 5. Fie V spaŃiu vectorial peste corpul K. Un sistem de vectori B ⊂ V ,
B = {v1 ,..., v m } se numeşte bază pentru spaŃiul vectorial V dacă este format dintr-un număr
maxim de vectori liniar independenŃi. Numărul vectorilor din bază determină dimensiunea
spaŃiului.
PropoziŃia 2. Fie V un spaŃiu vectorial peste corpul K şi B = {b1 , b2 ,..., bn } o bază a
spaŃiului V, atunci orice vector v ∈ V se scrie în mod unic ca o combinaŃie liniară a vectorilor
bazei.
Universitatea Spiru Haret

DefiniŃia 6. CoeficienŃii α 1 , α 2 ,..., α n ai reprezentării vectorului v ∈ V în baza B se

numesc coordonatele vectorului v în baza B. Se poate scrie atunci v = (α 1 , α 2 ,..., α n ) .
SpaŃiul vectorial n–dimensional real este mulŃimea:
  x1  
   
  x2  
Rn = R × R ×
 ... × 
R = x x = ⋯ i , x ∈ R , (∀ ) i = 1, 2,..., n 
n ori    
 x  
  n  

 x1   y1   x1 + y1 
     
pe care se definesc operaŃiile: x + y =  x   y   x + y 
 ⋮ + ⋮  = ⋮ 
2 2 2 2

     
x  y  x + y 
 n  n  n n

 x1   αx1 
   
şi αx = α x 2  =  αx 2  .
 ⋮   ⋮ 
   
 x   αx 
 n  n
PropoziŃia 3. Sistemul de vectori unitari:
1  0  0
     
0 1 0
e1 =   , e2 =   , …, en =  
⋮ ⋮ ⋮
     
0  0 1
formează o bază a spaŃiului vectorial RRn numită baza canonică.
ObservaŃie: În spaŃiul RRn există o infinitate de baze.
PropoziŃia 4: Un sistem de vectori {v1 , v 2 ,..., v n } ⊂ V sunt vectori liniar independenŃi
dacă rangul matricei vectorilor este egal cu numărul vectorilor. Vectorii sunt liniar dependenŃi
dacă rangul matricei vectorilor este mai mic ca numărul vectorilor.
ConsecinŃă: În spaŃiul vectorial RRn un sistem de n-vectori:
 a11   a 21   a n1 
     
v1 =  ⋮  , v 2 =  ⋮  , …, v n =  ⋮ 
a  a  a 
 1n   2n   nn 
formează o bază a spaŃiului dacă şi numai dacă determinantul matricei vectorilor este nenul.

PropoziŃia 5. (Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei)

Fie ν ∈ RRn, A = {a1 , a 2 ,..., a n } şi B = {b1 , b2 ,..., bn } două baze din RRn, unde:
 v1   a11   a n1   b11   bn1 
         
v =  ⋮  a1 =  ⋮ 
, , …, a n =  ⋮  b1 =  ⋮ 
, , …, bn =  ⋮ 
v  a  a  b  b 
 2  1n   nn   1n   nn 
şi, prin abuz de notaŃie, notăm cu A şi B matricele asociate bazelor A şi B (matricele de trecere de
la o bază oarecare la baza canonică).
Universitatea Spiru Haret

Fie α 1 ,..., α n coordonatele vectorului v în baza A, β1 ,..., β n coordonatele vectorului v în

baza B, şi pentru fiecare i, i = 1,..., n , λ i1 , λ i 2 ,..., λ in , coordonatele vectorului ai în baza B.
Atunci:
 β1 = α1λ 11 + ... + α n λ n1
 .
 ⋮
β = α λ + ... + α λ
 n 1 1n n nn

Scrisă matriceal, relaŃia devine β = Mα , unde

 λ 11 ... λ n1 
 
M = ⋮ ⋱ ⋮ 
λ 
 1n ... λ nn 
În plus avem relaŃia M = B −1 A .

1.3.2. SpaŃii euclidiene

DefiniŃia 7. Fie V spaŃiu vectorial peste corpul de scalari K. O aplicaŃie f : V × V → RR,
notată f ( x, y ) =< x, y > se numeşte produs scalar dacă satisface:
1. < x1 + x2 , y >=< x1 , y > + < x2 , y > , ( ∀ ) x1 , x2 , y ∈V ;
2. < x, y >=< y, x > , (∀)x, y ∈ V ;
3. < αx, y >= α < x, y > , (∀)x, y ∈ V , ( ∀ ) α ∈ K ;
4. < x, x >≥ 0 pentru (∀)x ∈ V .
DefiniŃia 8. Un spaŃiu vectorial E peste corpul K pe care s-a definit un produs scalar se
numeşte spaŃiu euclidian.
DefiniŃia 9. Într-un spaŃiu euclidian real sau complex, doi vectori x, y ∈ E se numesc
vectori ortogonali dacă produsul lor scalar este nul, deci < x, y >= 0 .
DefiniŃia 10. Fie E spaŃiu euclidian. Un sistem x1 , x 2 ,..., x n ∈ E se numeşte sistem
ortogonal de vectori dacă fiecare vector v i este ortogonal pe toŃi ceilalŃi vectori. Deci
< xi , x j >= 0 pentru orice i ≠ j , i, j = 1,..., n .

PropoziŃia 6. În orice spaŃiu euclidian n-dimensional peste corpul K există cel

puŃin o bază ortogonală care se poate determina cu procedeul lui Gramm – Schmidt.
Se pleacă de la o bază oarecare a spaŃiului E, B = {b1 ,..., bn } şi se construiesc
vectorii:
a1 = b1
a1 = b2 − λ 21 a1
⋮
a n = bn − λ n1 a1 − λ n 2 a 2 − ... − λ n ,n −1 a n −1
Scalarii λ ij se vor determina punând condiŃia ca oricare doi vectori din {a1 ,..., a n } să fie
ortogonali, obŃinând
b2 , a1
λ 21 =
a1 , a1
şi prin recurenŃă
Universitatea Spiru Haret

bi , a j
λ ij =
aj,aj
Procedeul descris mai sus poartă numele de procedeul lui Gramm – Schmidt.
DefiniŃia 10. Fie V spaŃiu vectorial peste corpul K. O funcŃie f : V →RR+, notată f ( x) = x
se numeşte norma vectorului x, x ∈ V dacă verifică:
1. x ≥ 0 ;
2. αx = α ⋅ x ;
3. x + y ≤ x + y .
Norma unui vector pe un spaŃiu euclidian se poate defini în mai multe feluri. Noi vom
folosi norma definită cu ajutorul produsului scalar:
x = < x, x > .
DefiniŃia 11. Un spaŃiu vectorial pe care s-a definit o normă se va numi spaŃiu vectorial
normat.
PropoziŃia 7. În orice spaŃiu vectorial normat există o bază ortonormată, adică o bază
ortogonală în care norma fiecărui vector este egală cu unitatea.

1.3.3. Metoda Gauss-Jordan (a eliminării complete)

Metoda eliminării complete se poate folosi, printre altele, pentru:

• rezolvarea unui sistem de ecuaŃii liniare;

• calculul inversei unei matrice nesingulare.

Etapele aplicării acestei metode sunt:

1. Se alcătuieşte un tabel care conŃine matricea sistemului ce trebuie rezolvat (notată A )

sau matricea ce trebuie inversată ( A ).
2. Se alege un element nenul al matricei A , numit pivot.
3. Elementele din tabel se modifică astfel:

a ) elementele de pe linia pivotului se împart la pivot;

b ) coloana pivotului se completează cu zero;

c) restul elementelor se calculează după regula dreptunghiului:

– se formează un dreptunghi, având elementul ce trebuie înlocuit şi pivotul ca vârfuri;

– din produsul elementelor de pe diagonala pivotului se scade produsul elementelor

celeilalte diagonale, iar rezultatul se împarte la pivot.

Schematic, regula dreptunghiului se prezintă astfel:

Universitatea Spiru Haret

a ………… x

bx − ac
: : x' = , unde:
b

: :

b ……...…. c

b = pivotul;

x = elementul ce trebuie înlocuit;

x' = noua valoare a elementului x .

d ) (facultativ) Dacă pe linia pivotului există un element egal cu zero, atunci coloana acelui
element se copiază; analog, dacă pe coloana pivotului există un element egal cu zero, atunci linia
acelui element se copiază.
Se reiau paşii 2 şi 3 până când de pe fiecare linie s-a ales câte un pivot.