Numele, prenumele Țugui Delia

Secțiunea Eseu (gimnaziu)

Clasa a IX-a “B”
Instituția de învățământ Instituția Publică Liceul Teoretic cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi”
Localitatea mun. Chișinău
Numele, prenumele profesorului coordonator Caraman Mariana
Telefon 068771468
Adresa de e-mail delyatugui@gmail.com

Holocaust- istorie și lecții de viață

 Antisemitismul a fost fenomenul care s-a desfășurat pe parcursul a multor secole în Europa, dar care
și-a atins limitele în perioada nazistă (1933-1945). Acest fenomen este povestea secolului XX, fiindcă
anume această ideologie a stat la baza Holocaustului. Consecințele sale oribile au răsunat de zeci de ani în
toate direcțiile și au cutremurat istoria până în ziua de azi.
"Lebensunwertes" sau "leben" care, prin traducere din germană însemna "Viață nedemnă de viață",
era unul dintre cei mai oribili termeni din istorie care a fost folosit de Germania nazistă pentru a desemna
ființe umane ale căror vieți, în viziunea lor, erau lipsite de importanță. Fraza a fost aplicată persoanelor cu
deficiențe psihice și mai târziu celor „inferiori din punct de vedere rasial” precum și „dușmanilor statului”
atât interni, cât și externi. ,,Dușmanii” nu erau nimeni alții decât evreii, romii, polonezii și rușii. Încă de la
începutul celui de-al doilea război mondial, o parte a politicii naziste a fost uciderea în masă a civililor, în
special a evreilor. Mai târziu în război această politică a devenit „soluția finală” a lui Adolf Hitler-
exterminarea completă a evreilor, pentru că acesta își dorea o populație pur-ariană. După cum menționează
Anne Frank în jurnalul său ,,De fapta unui creștin răspunde el singur, de fapta unui evreu răspund toți evreii.
Într-o bună zi vom fi, sper totuși, din nou oameni, nu doar evrei.” se ințelege clar și cu ușurință inegalitatea
și antisemitismul propagat în acea perioadă.
Rădăcinele holocaustului își au locul și timpul odată cu preluarea conducerii a partidului nazist, când
zeci de mii de evrei rămâneau șomeri, afacerile și investițiile lor fuseseră distruse și drepturile lor erau
încălcate de către autorități. Atât de mare fusese ura și dicriminarea încât fuseseră înființate și ,,ghetouri”,
cartiere speciale pentru evrei pentru a trăi separat de ceilalți. Dezastrul a început cu "echipajele morții"
Einsatzgruppen din Est, care au ucis aproximativ 1.000.000 de oameni în numeroase masacre și au continuat
crâncenele chinuri în lagărele de concentrare unde prizonierilor li s-au refuzat în mod activ hrana adecvată,
grija sistematică și atenția medicală. Ba dimpotrivă, a fost un punct culminant pentru înființarea taberelor de
concentrare ale căror scop bine stabilit era nimicirea și eliminarea a unui uriaș număr de oameni. Viktor
Frankl subliniază în romanul său intitulat "Omul în căutarea sensului vieții" atmosfera din lagărele de
concentrare de la Auschwitz, Polonia "Curiozitatea detașată este senzația predominantă și la Auschwitz, o
detașare curioasă a minții de împrejurări pe care ajungeai să le privești ca un soi de obiectivitate. În
momentul acela, cultivarea acestei stări a minții era o formă de protecție. Între gardienii din lagăr au fost
câţiva sadici, sadici în cel mai pur sens clinic al cuvântului." Tot despre Auschwitz zic și supraviețuitorii că
„Omul este ființa care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz, însă tot el este ființa care a intrat cu
demnitate în ele, murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.” În cartea lui Heather Morris ,,Tatuatorul de
la Auschwitz” se descrie perfect atitudinea autorităților față de cei de victime și prizonieri ,,Cercetează din
ochi sutele de noi prizonieri adunați aici. Băieți, bărbați tineri, toți cu groaza întipărită pe chip. Ținându-se
unii de alții. Îmbrățișându-se pe ei înșiși. Ofițeri SS și câini îi mână ca pe niște miei la tăiere. Ei se supun.
Astăzi se va hotărî dacă vor muri sau vor trăi.” În 1945, pe măsură ce înaintau trupele aliate, acestea au
început să descopere aceste tabere și au găsit rezultatele acestei politici antisemite: sute de mii de prizonieri
înfometați și bolnavi închiși cu mii de cadavre. Au întâlnit dovezi ale camerelor de gaz și ale crematoriilor
cu volum mare, precum și mii de morminte comune, documentația experimentelor medicale îngrozitoare și
multe altele. Naziștii au ucis peste 15 milioane de oameni în acest mod, inclusiv 6 milioane de evrei.
Printre victime se numără și basarabenii, acest fenomen fiind un caz de Holocaust „uitat” din motivul
că subiectul a fost închis în arhive pentru a evita stârnirea unor potențiale conflicte între comunitățile taberei
socialiste, astfel devenind o temă-tabu în perioada sovietică. Cele mai mari lagăre de concentrare din
Moldova au fost în Vertiujeni (23 000 de oameni), în Secureni (20 000 de oameni), în Edineț ( 13 000 de
oameni), dar și în Chișinău. „ La începutul războiului în acest ghetou au fost plasați 25 000 de evrei, iar la
sfârșitul războiului aici au fost găsite numai șase persoane”, spune directoarea Muzeul Evreiesc din
Chișinău, Irina Şihova.  ,,Era duminică. Au venit și ne-au luat cu căruța de acasă și ne-au dus la Chișinău.
Ne-au promis ca ne dau pământuri și case, dar ne-au ținut în saraiuri de vite.” mărturisește Agapia Arapu, o
bătrână de etnie romă care a supraviețuit ca prin minune măcelului. În septembrie 1941, la Dubăsari a avut
loc o execuție în masă a evreilor de către echipa de executare, în timpul căreia au fost masacrați 18000 de
oameni. La execuție au participat ofițeri și soldați germani. Din septembrie până în decembrie, în multe
regiuni din Transnistria, au avut loc execuții în masă și crime de evrei deportați și evrei care locuiau în acea
regiune. Au existat crime și execuții la Tiraspol, Rîbnița, Cobasna etc. „Tatăl meu a fost dus în lagăr la
vârsta de 10 ani. Din familia lui o parte din rude nu s-au mai întors. Fie că au fost împușcați, fie că au fost
arși, fie că au fost violați, cum a fost sora lui cea mai mare. [...] Foarte, foarte multe experimente s-au făcut
pe oamenii romi pentru că mulți dintre ei erau muzicieni iscusiți. Voiau să vadă de unde vine talentul. A fost
un război nu cu arme, ci un război împotriva umanității”, afirmă Marin Alla - președintele asociației tinerilor
romi „Tarna Rom” din Republica Moldova.
Pentru supraviețuitori, ideea de a-și reface viața după Holocaust a fost descurajantă. Mulți s-au temut
să se întoarcă la fostele lor case. Cu puține posibilități de emigrare, zeci de mii de supraviețuitori ai
Holocaustului fără adăpost au migrat spre vest către alte teritorii europene. Consecințele au fost
devastatoare, iar prin consecințe mă refer la pierderile umane uriașe și generații practic distruse. Evenimenul
a marcat istoria în totalitate iar ecoul său nu ezită să tulbure prezentul.
Privit din această perspectivă, Holocaustul poate fi comemorat nu numai ca un eveniment tragic, ci
și ca o transformare în înțelegerea noastră a celor mai întunecate impulsuri ale omenirii. Istoria
Holocaustului încurajează oamenii să promoveze justiția socială, drepturile omului și conștientizarea
genocidului, oferă reflecții asupra pericolului de a rămâne tăcut, apatic și indiferent față de opresiunea altora,
încurajează sensibilitatea față de pozițiile minorităților, ajută la dezvoltarea unei viziuni extinse asupra
umanității, susține înțelegerea rădăcinilor și ramificațiilor prejudecăților, rasismului și stereotipurilor în
orice societate. Totul a fost cauzat de ură - singura armă de care ar trebui să ne fie frică. Este însă un singur
lucru care ar putea învinge rasismul, antisemitismul și ura, iar această soluție este toleranța - unealta
supremă pentru pace!