MOROMEȚII

Context
Marin Preda se afirmă în literatură când politicul acaparase sfera culturii. Debutează în 1848 cu
volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri.
Cu primul volum al romanului Moromeții (1955), Marin preda pune capăt unei lungi controverse
din literatura și critica românească, privitoare la capacitatea țăranului de a fi personaj de
roman. Eugen Lovinescu, susținător al modernismului, considera țăranul lipsit de complexitate
sufletească și, din această cauză, nepotrivit cu statutul de erou romanesc. În partea opusă se situează
George Călinescu, cel care, comparând eroii-țărani din operele lui Slavici , Sadoveanu sau Rebreanu,
observă că autorul Moromeților renunță la accentuarea laturii instinctuale a omului, punându-l într-o
lumină nouă. Criticul consideră că între eroii lui Camil Petrescu și țăranii lui Marin Preda, diferența e
doar de finețe.

Roman realist
Evenimentele sunt inspirate din viața reală, din satul natal al scriitorului, Siliștea Gumești, și din
propria familie. În realizarea personajului principal, Marin Preda pleacă de la imaginea tatălui său,
Tudor Călărașu: Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu
numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl
meu.
Romanul a fost elaborat într-o perioadă îndelungată:
- Primul volum a fost publicat în 1955, după o muncă de documentare de aproape 10 ani.
- Al doilea volum a fost publicat după doisprezece ani.
Din punct de vedere compozițional, în primul volum se disting trei mari secvențe epice:
I. Cuprinde jumătate din volum și consemnează evenimente petrecute de sâmbătă seara,
când familia Moromete se întoarce de la prașă, până duminică seara, când Polina, fiica lui
Tudor Bălosu, fuge cu Birică. Cele mai importante evenimente care anunță conflictele de
mai târziu, sunt:
- Cina familiei
- Disensiunile în fam Moromete,
- Necazurile mezinului Niculae,
- Premilităria,
- Discuțiile din poiana fierăriei lui Iocan,
- Venirea agentului fiscal,
- Sărbătoarea Rusaliilor, cu jocul călușarilor.

II. A doua secvență epică include: secerișul, încheierea anului școlar, treieratul, măcinatul,
coacerea primei pâini din noul grâu.
III. A treia secvență are ca idee centrală conflictul direct dintre Ilie Moromete și fii săi mai
mari. Tatăl află că Achim nu se mai întoarce cu oile de la București, iar Paraschiv și Nilă
își arată fățiși ostilitatea față de familie. După o înfruntare cu tatăl lor, fug în finalul
volumului luând cu ei caii, banii, lada de zestre a fetelor și îmbrăcăminte.
Moromete trebuie să se descurce în noile condiții: vinde o bucată de pământ pentru a plăti
datoriile, fonciirea și taxele de școală ale mezinului.
 Timpul este tema centrală a volumului. Se face distincția dintre timpul
- individual (destinul omenesc, fragil)
- cel general (istoric, acționează ca o forță oarbă, anulează destinele individuale).