Zeița Diana 

    Diana este zeița vânătorii din

mitologia romană, fiind
echivalenta romană a zeiței
Artemis din mitologia greacă.
  Ca zeiță a vânătorii era asociată
cu animalele salbatice si cu
padurile, stejarii fiind copacii
sacri ai acesteia. Era faimoasă
pentru puterea, grația atletică și
frumusețea sa. 
  Numele ei deriva, posibil, din
"Diviana" ("cea stralucitoare"). In
mitologia greaca, zeita Diana face
parte dintr-o trinitate de divinitati
    Rolul Dianei de zeiță a lumii interlope, sau cel puțin de a pregăti bărbații între viață
și moarte, a determinat-o rapid să o confunde cu Hecate. Cu toate acestea, rolul ei de
zeiță a lumii interlope pare să fie anterior unei puternice influențe grecești.
     Conform legendei romane, Diana a fost fiica lui Jupiter, născuta de catre Latona,
impreuna cu fratele ei geaman, Apollo. La început a avut aceleași caracteristici cu
fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre muritori.
   Mai târziu, Diana capătă calități de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă,
considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În
calitatea sa de zeiță a vânătorii, era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care
cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe
toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie
de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.