Balan Laura-Elena

G10
Proiect- Fitoterapia.

Ce este fitoterapia?
Din pacate, pe masura ce omenirea
evolueaza dobandim si mai multe afectiuni
precum stres, oboseala cronica , deficit de
memorie , diverse boli ale stomacului, iar lista
poate continua. Mediul extrem de solicitant in
care activam, alimentatia caracterizata de
industrializare excesiva, medicamentele, sunt
surse de stres asupra organismului. Daca
astazi traim mai mult fata de stramosii nostri,
cu ajutorul medicinei moderne, unii dintre noi
pot spune ca traim mai prost.
De aceea din ce in ce mai multi dintre
noise intorc catre terapii naturiste,
tratamente din natura, medicina alopata,
indeosebi catre fitoterapie. Constientizam
astazi ca acest tip de ajutor adus corpului
nostru nu are efectele adverse pe care
 medicamentele din medicina clasica le
prezinta, nu produce dependenta, este
accesibil si poate fi salvator, daca este
folosit consecvent.

Dar ce este fitoterapia si cu ce ne poate

ajuta ea?
Fitoterapia (phyton = planta + therapea =
tratament) este stiinta straveche care
foloseste plantele medicinale, numite si
oficinale, in scopul vindecarii.
Fitoterapia face parte dintre ramurile
medicinei paralele. In majoritatea tarilor,
indeosebi in Occident, doar medicii au dreptul
sa practice fitoterapia sub forma de
consultatie, si doar farmacistii si vanzatorii de
plante medicinale (in tarile in care aceasta
profesie este recunoscuta) sunt abilitati sa
dea sfaturi in momentul cumpararii.

Din punct de vedere stiintific fitoterapia

studiaza utilizarea plantelor medicinale si
derivatii acestora in scopuri terapeutice,
fie pentru a preveni, atenua sau vindeca
boli si include urmatoarele terapii : terapia
cu ceaiuri, terapia cu plante aromate
(aromoterapie), terapia cu uleiuri
(oleoterapie), terapia cu muguri de plante
(gemoterapie), etc.

Pentru a obtine efectul maximal al

substanțelor care se gasesc in plantele
medicinale se pot utiliza diferite procedee
de preparare precum infuzia, decoctul,
maceratul sau, cea mai concentrata
forma, extractia moderna. Tehnicile se
bazează pe extracția principiului sau
grupului de principii active folosindu-se
dizolvanți ca apa, vinul, alcoolul, oțetul
sau uleiul. Împreună cu principiul activ al
plantei se extrag și unele substanțe
secundare, care au proprietatea de a mări
efectul terapeutic al plantelor. Desigur, pe
langa binecunoscutele procedee
mentionate mai sus exista si posibilitatea
administrarii plantei pure, incapsulate,
astfel incat toate principiile active sa fie
prezente. Acest ultim procedeu este mai
slab in efectul terapeutic ca extractul, dar
mai puternic decat infuzia (sau ceaiul).
 Tehnica moderna ne ajuta in domeniul
produselor naturale prin tehnologii de
procesare care ne permit sa extragem
substantele active din plante si sa le
standardizam, astfel incat sa putem obtine
mereu aceeasi calitate de  compusi
esentiali pentru sanatate, din planta
respectiva. Asadar, un nou nivel al
fitoterapiei prin care nu numai ca putem
ajuta la prevenirea unor afectiuni, dar
putem interveni in cursul acestora, este
acela in care medicina clasica incepe sa
ia in considerare efectul terapeutic al unor
substante naturale, pana acum ignorate si
substituite cu formule chimice.
Ce boli pot fi tratate prin fitoterapie?
Medicatia naturista se poate recomanda pentru
diverse afectiuni medicale acute si cronice atat ale
copiilor cat si ale adultilor sau persoanelor
varstnice (viroze respiratorii, probleme de
imunitate, alergii, sindromul de oboseala cronica,
afectiuni hepatice, digestive, renale,
dermatologice, cardiace, psihice si neurologice,
ginecologice, probleme de infertilitate etc).
Recomandarile terapeutice sunt individualizate in
functie de situatia particulara a fiecarui pacient, iar
 tratamentul se face in conditii riguroase, cu
precautii si sub indrumarea medicului specialist.
Avantajele fitoterapiei
Fitoterapia prezinta o serie de avantaje:
se adreseaza oricarei grupe de varsta, tinand cont de
actiunea specifica a plantelor si efectele lor;
tratarea bolnavului ca un intreg (plantele au efecte
fizice si psiho-emotionale si echilibreaza organismul la
toate nivelele);
actiunea blanda si lipsa efectelor adverse (cand se
respecta dozele adecvate si sunt consumate conform
indicatiilor sau presc.riptiilor);
se poate folosi in paralel cu medicamentele alopate (cu
cateva exceptii la care trebuie sa se tina seama de
antagonismul dintre unele medicamente si unele
plante);
se poate folosi si la femeile insarcinate sau care
alapteaza;
previne si nu doar trateaza, trateaza si nu doar
amelioreaza; cu cat afectiunea este de data mai recenta,
cu atat reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este
mai rapida si mai eficienta; in formele acute cu
declansare brusca, fitoterapia nu este la fel de prompta,
necesitand asocierea cu alte metode terapeutice;
tratamentul actioneaza lent, durata acestuia fiind pe
perioade mai lungi, dand posibilitatea refacerii si
regenerarii structurilor lezate;
vindecarea se face pe cale blanda, prin mecanisme
proprii organismului si poate produce vindecari
definitive;
substantele active din plante actioneaza sinergic;
fitoterapia se adresezabolnavului si nu bolii(abordarea
este holistica), actiunea substantelor vegetale se
adreseaza mai multor organe, prin actiunea sinergica
se mareste actiunea substantelor de baza;
plantele medicinale intaresc imunitatea naturala, ele
fiind o sursa de vitamine si minerale naturale;
plantele medicinale sunt antioxidante, ele combat
radicalii liberi care sunt cauza majoritatii bolilor
degenerative si cronice, precum si a imbatranirii
premature a organismului;
utilizarea fitoterapiei nu exclude alte terapii, inclusiv
chimioterapia. Uneori completeaza alte proceduri
terapeutice potentand efectul acestora. Plantele
medicinale ajuta la eliminarea sau anihilarea
reziduurilor toxice rezultate in urma acumularii unor
compusi chimici in celule datorita consumului
indelungat de medicamente sau alimente chimizate.
Plantele medicinale si preparate
fitoterapeutice utilizate in tratamentul
celulitei

In literature de specialitate, celulita este

definite pe scurt, ca “o inflamatie a testului
subcutanat”. Etimologic, cuvantul celulita,
poate fi descompus in doua parti: radicalul
“celul” si sufixul “ita”, care inseamna
“inflamatie”: celulita ar insemna in acest
context o inflamatie a celulei. Specialistii
afirma ca nu este vorba de o simpla
inflamatie celulara, ci pun problema
acumularii de lichide celulare, a unui
edem local, a cresterii volumului
adipocitelor.
In anii 1960-1970, medicii germani
Nurenberger si Muller, au studiat
structura pielii umane si in special
tesuturile subcutanate feminine cu
scopul declarat de a descoperi natura
celulitei. Ei au constatat statistic ca 90-
98% din cazurile de celulita se produc la
femei si prezinta o frecventa mai mare a
simptomelor specifice dupa varsta de 40
de ani. La sexul feminine, stratul superior
 al tesutului subcutanat este format din
adevarate benzi de alveole si celule
adipoase, dispuse pe verticala si
despartite de alte benzi de tesut
conjunctiv, ceea ce confera unei femei
tinere si sanatoase forme senzuale
molatice si totodata, ferme la palpare.
Cauzele aparitiei celulitei
Dintre cauzele care conduc la pierderea
aspectului ferm al pielii, umflarea si
spargerea cutanata a celulelor cele mai
importante sunt:
circulatia defectuoasa a sangelui in zona
respective;
acumularea in exces de apa in tesuturile
adipoase;
prezenta excesiva de toxine in lichidele retinute
subcutanat;
acumularea unor mase adipoase subcutanate
excesiv;
dezechilibrul hormonal prin exces de estrogeni si
foliculita;
sedentarismul si miscarea fizica insuficienta;
stresul emotional, obiceiuri alimentare, obezitate.
Cu toate ca celulita nu ste acelasi lucru
cu obezitatea (exista foarte multe femei
supple, care au celulita),
supraponderalitatea potenteaza aparitia
celulitei si o intretine.
Fitoterapia ca remediu pentru celulita
Dintre plantele utilizate in tratamentul
anticelulitic pot fi exemplificate
urmatoarele:
Iedera (Herba Hedere helix) este
considerate una dintre cele mai eficiente plante
anticelulitice, fiind utilizata in formula
numeroaselor preparate. Are o actiune de
destindere a tegumentului, calmeaza durerile,
diminueaza nodozitatile si reda supletea naturala
a pielii afectata de celulita. Se prepara un decoct
din 200 g planta la un litru de apa, care se fierbe
cca 2 ore. Se aplica comprese cu decoct cald,
seara, pe zonele afectate de clulita, schimbandu-
se din ora in ora, timp de 3-4 ore.
Forma de cupola a celulelor adipoase
subcutanate cedeaza in cazul
excedentului de grasimi si apa si conduce
la spargerea papilelor adipoase si
 depunerea libera a continutului lor imediat
sub piele. Aceasta determina aspectul de
conglomerate, de umflaturi gen “coaja de
portocala”.
De asemenea, se poate realize o tinctura
din 20 g de planta macerate 8-10 zile, in
100 ml alcool. Cu aceasta se aplica
comprese din 20 g tincture la 0,5 l de apa.
Se poate obtine si otel medicinal din 50 g
planta macerate 6 ore.
Frunze de vita de vie (Folium Vitis viniferae).
Sunt preferate frunzele de vita rosie, originara din
Europa de Sud si Asia Mica. Pe langa frunze, se
pot folosi si fructele si semintele. Este un tonic
venos eficient, datorita flovonoidelor si
taninurilor pe care le contine. Se realizeaza un
decoct din 50 g frunse la 1 litru de apa. Se
foloseste sub forma de cataplasme calde, seara,
pe zonele celulitice.
Flori de cretusca (Flores Ulmariae). Se prepara
o infuzie din 50 g flori la un litru de apa, aplicanu-
se comprese pe zonele afectate.
Sulfina (Melilotus officinalis) este o planta des
intalnita in Europa si Asia. Se utilizeaza varfurile
inflorite ale plantei, din care se prepara infuzii,
decocturi si uleiuri aromatice. Are o influenta
diuretica si antiseptica, datorita flavonoidelor pe
care le contine avand ca efect, imbunatatirea
circulatiei venoase si limfatice.
Roscova – este un arbore inalt si viguros,
specific zonelor mediteraneene, dar care este
intalnit si la noi in tara. Se utilizeaza therapeutic
semintele si pulpa fructului. Din semintele se
obtine guma de roscova, cu rol de substitut
alimentar si ca adjuvant in regimurile de
slabire. Pulpa fructului are efecte revigorante
asupra pielii.
Crusinul (Rhamus frangula) este un arbust inalt
de 5-6 m, intalnit in toata Europa si Asia. Se
utilizeaza therapeutic scoarta trunchiului si a
ramurilor, dupa o fierbere prealabila de 1 ora.
Coaja netratata termic este toxica. Are actiune
laxative si purgativa, recunoscuta de
farmacologie, insa dozele trebuie atent
determinate. Este foarte util in combaterea
constipatiei si eliminarea toxinelor din organism,
avand efecte benefice deosebite asupra bilei si
ficatului.
Salcia alba (Salix alba) este un arbore foarte
raspandit in locurile umede si pe malurile apelor,
fiind denumita si rachita alba. Are proprietati
analgezice si antipiretice, fiind utilizat ca febrifug
si calmant al durerilor reumatismale.
Totodata este astringent, sudoric si
vascodilatator cutanat foarte eficace in
combaterea celulitei.
Coada calului (Equisetum arvense) este o
planta erbacee care creste in locuri umede,
intalnita in Europa si America de Nord. De la ea,
se utilizeaza in scopuri terapeutice tija lunga de
20-50 cm pentru uz extern. Este foarte bogata in
substante minerale, potasiu, siliciu si
oligoelemente. Siliciul este un component de
baza al tesutului conjunctiv si cornos si coada
calului are un rol important in refacerea lor. Planta
are actiune antiinflamatoare, diuretica puternica
datorita flavonoizilor si equiteroizilor pe care ii
contine.
Ghimpele (Ruscus aculeatus) este un arbust
din familia Liliaceelor, de la care se utilizeaza
rizomii. Are actiune abtiinflamatoare si
antiedematoasa, deci este foarte indicata in
tratamentul celulitei. Totodata este un puternic
vascoconstrictor, folosit pentru ameliorarea
circulatiei venoase, perturbate in cazul
celulitei.
Cafeaua datorita cofeinei pe care o contine
este un stimulent al sitemului nervos si
cardiovascular. Are actiunea diuretica si lipolitica
fiind recomandata in tratamentul anticelulitic.
Ovazul (Avena sativa) este bogat in polizaharide
atat solubile cat si insolubile, care actioneaza
sinergic. Este un analog functional si structural al
chitosanului, dar fara inconvenientele acestuia.
Fibra de ovaz este traditional utilizata pentru
scaderea „poftei de mancare” si a colesterolului.
Ananasul (Ananas comosis) este bogat in
bromelaina, o enzima proteolitica utilizata in
industria alimentara. Are actiune de stimulare a
digestiei, asemanatoare cu cea a pepsinei. Este
cunoscut efectul sau anticelulitic,
antiinflamator si antiedematos.
Ceaiul verde (Thea sinensis). Aceasta planta
originara din China are numeroase virtuti. Este
traditional utilizata ca diuretic, astringent si
lipolitic.
Guarana (Paulina cupana). Planta braziliana
care se prezinta sub forma unei liane. Semintele
contin guaranina si cafeina care manifesta
proprietati stimulante asupra sistemullui nervos si
proprietatii lipolitice.