Autor:Andreea Astefanesei

anul I G9
Istoric:
1. DESCRIERE BOTANICĂ;
2. PRODUSUL MEDICINAL;
3. RECOLTARE;
4. COMPUSII BIOLOGICI ACTIVI;
5. PROPRIETĂȚILE TERAPEUTICE;
6. ADMINISTRARE;
7. MOD DE UTILIZARE;
8. EFECTE SECUNDARE;
9. COMBINAȚII;
10. INTERACȚIUNI;
11. CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII;
12. TOXICITATE;
 DESCRIERE BOTANICĂ:

• Este o plantă erbacee, perenă ce prezintă stoloni rezistenţi la

temperaturi scăzute;
• Florilele sunt violacee, grupate în cime la subsoara frunzelor,
dispuse într-o inflorescenţă spiciformă conică, alungită (4-10
cm). Înflorește în iunie-septembrie;
• Are un miros caracteristic, arornat, accentuat prin strivire, gust
iute, răcoritor;
 PRODUSUL MEDICAL:

 Frunzele (Menthae piperitae folium)

 Uleiul volatil (Menthae piperitae aetheroleum)
 Partea aeriană (Menthae herba)
 RECOLTARE:
 Părţile aeriene ale plantei sunt recoltate când planta este înflorită
în proporţie de 15-20%;
 Totul se usucă la umbră în camere bine aerisite, în strat subţire;
 Uleiul volatil (Menthae piperitae aetheroleum) se obţine prin
distilarea cu vapori de apă a frunzelor sau a părţii aeriene, recent
recoltate. El se prezintă sub forma unui lichid incolor, volatil, cu
miros de mentă şi gust arzător, răcoritor, fără gust amar;
 COMPUSII BIOLOGICI ACTIVI:

 Menta conţine 0,5-4% ulei volatil, conţinut care variază în

funcţie de varietate, provenienţă, condiţii pedoclimaterice
și momentul recoltării (ex. prima recoltare în cel de-al doilea an
de vegetaţie dă cel mai bun conţinut de ulei volatil);
 Uleiul volatil are următorii componenţi: mentol, mentolesterii,
în special acetatul şi izovalerianatul de mentil, mentona.
 Frunzele de mentă mai conţin flavonoide reprezentate de
glicozide ale luteolinei, mentozidă.
 Mentolul şi acetatul de mentil este predominant în
frunzele mature/vârstnice;
 PROPRIETATILE TERAPEUTICE:

 Frunzele şi uleiul volatil de mentă au o acţiune

antiseptică, coleretică, anestezic locală, carminativă.
 Mentolul determină o relaxare a sfincterului esofagian.
 Mentolul are de asemenea acţiune anestezică locală,
inclusiv analgezică antipruriginoasă;
 Uleiul volatil are acţiune antibacteriană, antimicrobiană,
antifungică şi foarte activă faţă de virusul herpetic;
 La nivel intestinal, uleiul de mentă stimulează transducţia
şi diapedeza substanţelor nutritive.
 ADMINISTRARE:

 Infuzie;
 Extract alcoolic;
 Decoct sau infuzie (pentru uz extern);
 Extract uleios;
 Uleiul volatil;
 MOD DE UTILIZARE:

 Pentru infecții gastrointestinale,

aerofagie, diaree,grețuri, colici abdominale, digestie
greoaie, balonări (favorizează climinarea gazelor
intestinale), vomă.
 Pentru stimularea apetitului și a secreţiei biliare este indicat
extractul alcoolic şi uleiul;
 Pentru reumatism și inflamaţii ale urechii este indicat
extractul uleios;
 COMBINAȚII:

EFECTE SECUNDARE: Produsul vegetal

• Utilizarea unor doze intră în compoziţia a
mari de ulei volatil numeroase ceaiuri
poate determina (Gastric, Antidiareic,
înroşirea pielii, dureri
de cap, bradicardie,
Hepatic, Respirator
tremor muscular, etc.);
ataxie;

INTERACȚIUNI:
• Capsulele cu ulei de mentă
nu se administrează
concomitent cu antiacidele,
care determină creşterea pH-
ului gastric ceea ce
favorizează solubilizarea
intragastrică a capsulelor;
TOXICITATE:
Nu se cunosc efecte toxice;
CONTRAINDICAŢII ŞI
PRECAUŢII:
• Capsulele gelatinoase cu ulei
volatil nu se administrează în
afecţiunile gastrice şi colonul
iritabil, colite de fermentaţie,
constipaţie sau diaree.
Preparatele care conţin
mentol sau ulei volatil nu se
administrează la sugari şi nici
copiilor de 5-7 ani, deoarece
pot determina accidente
grave (spasm glotic şi
asfixie);
 Bibliografie:

 https://bionutris.ro/menta-beneficii-proprietati-
terapeutice-si-mod-de-utilizare/