“O scrisoare pierdută” de I.

L Caragiale

A fost reprezentă pe scenă in anul 1884, fiind inspirată din farsa

electorală din anul 1883.
Opera este structurată in 4 acte, cu 9,14,7 și respectiv 14 scene. De
asemenea, sunt folosite dialogul si monologul dramatic, narațiunea si
descrierea apar doar in cadrul indicațiilor scenice sau al replicilor
personajelor.
Titlul se referă la un instrument al șantajului politic, folosit in bătălia
electorală ce are loc în culise.
Tema comediei este satirizarea moravurilor sociale ale lumii politice de
la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Timpul și spațiul actiunii sunt limitate, intamplarile relatate petrecandu-
se “in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Actiunea se
desfasoara pe parcursul a 3 zile.
Opera este alcatuita din 4 acte :
- Expozitiunea il infatiseaza în salonul prefectului Ştefan Tipătescu, pe
acesta şi pe poliţistul oraşului, Ghiţă Pristanda, discutând articolul
semnat de Nae Caţavencu în ziarul Răcnetul Carpaţilor, iar ulterior
despre spionarea adversarilor politici din seara precedentă, precum şi
despre numărarea steagurilor puse de poliţist. Venirea lui Trahanache cu
vestea deţinerii unei scrisori de amor de către adversarul lor politic
declanşează conflictul dramatic principal,reprezentând totodată intriga,
pierderea scrisorii de amor producându-se înaintea începerii comediei.
Actul al doilea cuprinde desfăşurarea acţiunii ce începe cu numărarea
voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Se declanşează conflictul secundar,
teama grupului Farfuridi-Brânzovenescu de trădarea prefectului. Este
evidenţiată o discrepanţă între atitudinile abordate de cei doi actanţi în
povestea scrisorii de amor, Tipatescu cerându-i lui Pristanda arestarea
lui Caţavencu şi percheziţia locuinţei, în vreme ce Zoe se foloseşte de
capacităţile sale de convingere specifice principiului feminin pentru a-l
determina pe Tipătescu să susţină candidatura avocatului din opoziţie, în
schimbul returnării scrisorii.
În actul III, în sala mare a primărie Farfuridi şi Caţavencu îşi susţin
discursurile în cadrul întrunirii electorale. Între timp, Trahanache găsește
o poliţă falsificată de Caţavencu, pe care intenţionează s-o folosească
pentru contraşantaj. Punctul culminant este atins în momentul în care
Trahanache anunţă numele candidatului susţinut de comitet, şi anume
Agamiţă Dandanache. În sală are loc o încăierare între politicieni, în care
Caţavencu pierde pălăria cu scrisoarea, găsită a pentru a doua oară de
Cetăţeanul turmentat.
Actul IV aduce rezolvarea conflictului iniţial deoarece scrisoarea ajunge
la Zoe, iar Nae se supune condiţiilor sale.
Constructia personajelor reprezinta tipuri umane realiste :
- Stefan Tipatescu este tipul Don Juanului
- Zoe este tipul femeii infidele, adultere
- Trahanache(de la trahana, o coca moale) este tipul incornoratului
- Catavencu este tipul politicianului demagog
- Cetateanul turmentat reprezinta cetateanul influentabil.
Ca orice comedie exista tipuri de comic :
- Comicul de Limbaj – personajele au ticuri verbale, greseli de
vocabular , limbaj plin de nonsensuri “bampir” , “renumeratie”,
“famelie”
- Comicul de moravuri – are in vedere coruptia in politica,
infidelitatea in casnicie(sotul in varsta accepta si prezenta
amantului)
- Comicul de situatie – intamplarile comce abunda pe parcurs:
pierderea repetata a scrisorii, grupul Farfuridi-Branzovenescu sau
deznodamantul alegerilor care se termina cu multumirea tuturor, in
sunetele muzicii.
- Comicul de caracter – autorul portretizeaza diferite tipuri umane,
care provoaca rasul prin comportament si trasaturi de
caracter(Cetateanul turmentat , Agamita Dandanache, etc...)
- Comicul de nume – numele personajelor nu sunt alese intamplator,
ci au rezonante care trimit la caracterul acestora.