Revoluția industrială a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele
decenii ale secolului al XIX-lea mai întâi în Anglia, care a reușit să se mențină ca prima putere industrială a lumii până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Franța, revoluția industrială a evoluat lent, începuturile ei datând din jurul anilor 1830. Cererea scăzută de produse industriale în condițiile unei populații predominant agrare a făcut că adevărata eră industrială să înceapă abia în 1890. Industrializarea Germaniei a fost marcată de fărâmițarea sa politică, condițiile favorabile declanșării revoluției în acest domeniu fiind create prin anii 1840- 1850. Dezvoltarea industrială a SUA a debutat la mijlocul secolului al XIX-lea prin aplicarea unei multitudini de invenții și inovații. Sosirea masivă de emigranți după 1865 a antrenat o puternică dezvoltare a economiei americane și astfel în jurul anului 1900 SUA a devenit prima țară industrială din lume. În spațiul românesc revoluția industrială s-a desfășurat mult mai târziu decât în Anglia, Franța, Germania și SUA, începând abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Unirea Principatelor din 1859, când s-au pus bazele industriei capitaliste în România prin dezvoltarea ramurilor industriei: minerit, metalurgie, transport și construcții de mașini.
Prima revoluție industrială
A avut ca principal impact tehnic mecanizarea proceselor de producție, proces care a înlocuit, treptat, agricultura cu industria ca bază a structurii economice a societății. Masivele extracții de cărbune și inventarea motorului cu aburi au creat un nou tip de energie, care s-a extins rapid și la alte procese – dezvoltarea liniilor de cale ferată și în consecință acelerarea schimbului economic, atât material cât și uman. Importante descoperiri se fac și în alte domenii, cum ar fi metalurgia, apar noi metode de prelucrare a metalului și, ca urmare, se deschide o poartă către creearea primelor fabrici și orașe industriale, unde muncitorilor le revine mai mult rolul de supraveghere, reglare și control al mașinilor.
A doua revoluție industrială
A avut loc la sfârșitul secolului XIX și a culminat cu apariția unei noi surse de energie : electricitatea. Au rezultat astfel primele motoare cu ardere internă, s-a dezvoltat industria de prelucrare a oțelului, au apărut noi metode de sinteză chimică care au dat naștere primelor fibre sintetice, au apărut vopselurile și substanțele de fertilizare a solului. De asemenea, mijloacele de comunicație au fost revoluționate ca urmare a apariției telegrafului și a telefonului. Au apărut apoi primele automobile și primele avioane, către începutul secolului XX.
A treia revoluție industrială
Începe practic, în cea de-a doua jumătate a secolului XX și se întrepătrunde într-o oarecare măsură cu cea de-a patra, care se desfășoară chiar în zilele noastre. Acest al treilea val revoluționar are ca punct culminant apariția unei noi surse de energie și anume energia nucleară. Și-au făcut apariția apoi produsele electronice, odată cu inventarea tranzistorilor și apoi a microprocesorului (1970) și, nu în ultimul rând, dezvoltarea industriei de telecomunicații și industria de computere. Dezvoltarea noilor tehnologii a dat naștere unor noi domenii de cercetare, în special cea spațială și în domeniul biotehnologiei. A luat naștere o nouă eră a automatizării proceselor de producție și apariția roboților industriali.
A patra revoluție industrială
Își are originea la începuturile mileniului III, odată cu apariția internetului. Este singura revoluție care nu își are rădăcinile în descoperirea unei noi forme de energie, ci are la baza cel mai nou fenomen tehnologic – digitalizarea. Suntem deja înconjurați de inteligență artificială, de la vehicule autonome și drone până la asistenți virtuali. Tehnologia a făcut posible noi produse si servicii menite să ne ușureze atât viața personală cât și cea profesională.