Revoluția Industrială

Revoluția industrială a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele

decenii ale secolului al XIX-lea mai întâi în Anglia, care a reușit să se mențină
ca prima putere industrială a lumii până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În Franța, revoluția industrială a evoluat lent, începuturile ei datând din jurul
anilor 1830. Cererea scăzută de produse industriale în condițiile unei populații
predominant agrare a făcut că adevărata eră industrială să înceapă abia în 1890.
Industrializarea Germaniei a fost marcată de fărâmițarea sa politică, condițiile
favorabile declanșării revoluției în acest domeniu fiind create prin anii 1840-
1850. Dezvoltarea industrială a SUA a debutat la mijlocul secolului al XIX-lea
prin aplicarea unei multitudini de invenții și inovații. Sosirea masivă de
emigranți după 1865 a antrenat o puternică dezvoltare a economiei americane și
astfel în jurul anului 1900 SUA a devenit prima țară industrială din lume. 
În spațiul românesc revoluția industrială s-a desfășurat mult mai târziu decât în
Anglia, Franța, Germania și SUA, începând abia în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, după Unirea Principatelor din 1859, când s-au pus bazele industriei
capitaliste în România prin dezvoltarea ramurilor industriei: minerit, metalurgie,
transport și construcții de mașini.

Prima revoluție industrială

A avut ca principal impact tehnic
mecanizarea proceselor de producție,
proces care a înlocuit, treptat, agricultura
cu industria ca bază a structurii economice
a societății. Masivele extracții de cărbune
și inventarea motorului cu aburi au creat
un nou tip de energie, care s-a extins rapid
și la alte procese – dezvoltarea liniilor de
cale ferată și în consecință acelerarea
schimbului economic, atât material cât și
uman. Importante descoperiri se fac
și în alte domenii, cum ar fi
metalurgia, apar noi metode de
prelucrare a metalului și, ca urmare,
se deschide o poartă către creearea
primelor fabrici și orașe industriale,
unde muncitorilor le revine mai
mult rolul de supraveghere, reglare
și control al mașinilor.

A doua revoluție industrială

A avut loc la
sfârșitul secolului
XIX și a culminat cu apariția unei noi surse de energie : electricitatea. Au
rezultat astfel primele motoare cu ardere internă, s-a dezvoltat industria de
prelucrare a oțelului, au apărut noi metode de sinteză chimică care au dat naștere
primelor fibre sintetice, au apărut vopselurile și substanțele de fertilizare a
solului. De asemenea, mijloacele de comunicație au fost revoluționate ca urmare
a apariției telegrafului și a telefonului. Au apărut apoi primele automobile și
primele avioane, către începutul secolului XX.

A treia revoluție industrială

Începe practic, în cea de-a doua
jumătate a secolului XX și se
întrepătrunde într-o oarecare
măsură cu cea de-a patra, care se
desfășoară chiar în zilele noastre.
Acest al treilea val revoluționar
are ca punct culminant apariția
unei noi surse de energie și
anume energia nucleară. Și-au
făcut apariția apoi  produsele
electronice, odată cu inventarea
tranzistorilor și apoi a microprocesorului (1970) și, nu în ultimul rând,
dezvoltarea industriei de telecomunicații și industria de computere. Dezvoltarea
noilor tehnologii a dat naștere unor noi domenii de cercetare, în special cea
spațială și în domeniul biotehnologiei. A luat naștere o nouă eră a automatizării
proceselor de producție și apariția roboților industriali.

A patra revoluție industrială

Își are originea la începuturile mileniului III, odată cu apariția internetului. Este
singura revoluție care nu își are rădăcinile în descoperirea unei noi forme de
energie, ci are la baza cel mai nou fenomen tehnologic – digitalizarea. Suntem
deja înconjurați de inteligență artificială, de la vehicule autonome și drone până
la asistenți virtuali. Tehnologia a făcut posible noi produse si servicii menite să
ne ușureze atât viața personală cât și cea profesională.