Bunele Practici in Legumicultura in Contextul Schimbarilor Climatice Pag 1 50

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ
ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR
CLIMATICE
Chișinău · 2021
BUNELE PRACTICI ÎN
LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL
SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Ghid practic pentru producătorii agricoli
Chișinău – 2021
CZU 635.1/.8:551.583(036)
B 92
Autori:
Tatiana NOVAC, doctor în știinţe agricole.
Anatolie FALA, doctor în știinţe biologice.
Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole.
Vladimir CONOVALI, doctor în știinţe agricole.
Eugeniu ŢURCAN, magistru în agricultură.
Coordonator:
Constantin OJOG, director executiv al Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Rurală (ACSA),
doctor în știinţe agricole.
Recenzenţi:
Petru ILIEV, doctor habilitat în știinţe agricole.
Nadejda MIHNEA, doctor habilitat în știinţe biologice.
Redactori:
Sergiu ABABI
Vitalie ŢURCANU
Design şi procesare computerizată:

Natalia DOROGAN
Tiparul executat la:

Tipografia „Bons Offices SRL”
Această publicaţie a fost elaborată cu suportul financiar al Fondului Internaţional pentru Dezvoltare
Agricolă (IFAD), în cadrul contractului „Elaborarea și editarea publicaţiilor în vederea promovării
rezilienţei sectorului agricol la schimbările climatice și organizarea instruirilor în domeniul reabilitării
ecologice a terenurilor agricole și în domeniul zootehnic”, implementat de Agenţia Naţională de
Dezvoltare Rurală (ACSA), în cadrul Programului Rural de Rezilienţă Economico-Climatică Incluzivă
(IFAD VI), implementat de Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD).
Publicaţia este distribuită gratuit.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Bunele practici în legumicultură în contextul schimbărilor climatice: Ghid practic pentru producătorii
agricoli/Tatiana Novac, Anatolie Fala, Asea Timuş [et al.]; coordonator: Constantin Ojog; Unitatea
Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD). – Chișinău: S. n., 2021 (Tipogr.
"Bons Offices"). – 160 p.: fig., tab.
Referinţe bibliogr.: p. 158-160 (83 tit.). – Apare cu suportul financiar al Fondului Internaţional pentru
Dezvoltare Agricolă (IFAD). – 400 ex.
ISBN 978-9975-87-789-3 © UCIP IFAD, 2021
CUPRINS
INTRODUCERE..........................................................................................................................................................5
I. IMPACTUL SCHIMBĂRILOR ȘI FENOMENELOR CLIMATICE ASUPRA SECTORULUI
LEGUMICOL........................................................................................................................................................6
1.1. Impactul temperaturilor extreme și stresului termic asupra creșterii plantelor,
calităţii și productivităţii legumelor......................................................................................................6
1.2. Impactul îngheţurilor târzii de primăvară și timpurii de toamnă asupra creșterii
plantelor, calităţii și productivităţii legumelor ................................................................................ 12
1.3. Impactul secetei atmosferice și de sol asupra creșterii plantelor, calităţii
și productivităţii legumelor.................................................................................................................. 16
1.4. Impactul grindinei asupra creșterii plantelor, calităţii și productivităţii legumelor................. 22
1.4.1. Cauzele formării şi prejudiciile cauzate de grindină......................................................... 22
1.4.2. Măsuri şi tehnici de prevenire a afectării culturilor legumicole de grindină................ 23
1.4.3. Măsuri şi tehnici post-afectare a culturilor legumicole de grindină.............................. 25
1.5. Impactul ploilor torenţiale și inundaţiilor sezoniere asupra creșterii plantelor,
calităţii și productivităţii legumelor................................................................................................... 26
1.5.1. Declanșarea şi aspectele de risc ale ploilor torenţiale şi inundaţiilor........................... 26
1.5.2. Măsuri şi tehnici de prevenire şi post-afectare de ploi torenţiale şi
inundaţii a plantaţiilor legumicole......................................................................................... 27
1.6. Impactul schimbărilor climatice în sporirea virulenţei bolilor și gradului de afectare
cu dăunători a culturilor legumicole.................................................................................................. 29
1.6.1. Sporirea virulenţei și apariţia de noi boli specifice culturilor legumicole..................... 29
1.6.2. Sporirea gradului de afectare cu dăunători a culturilor legumicole.............................. 33
II. MĂSURILE DE ADAPTARE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE ȘI FENOMENELE CLIMATICE
NEFAVORABILE ÎN SECTORUL LEGUMICOL......................................................................................... 39
2.1. Introducerea în cultură și cultivarea speciilor, soiurilor și hibrizilor de culturi legumicole
adaptate la factorii locali de mediu................................................................................................... 39
2.2. Managementul durabil al solurilor și terenurilor agricole în plantaţiile legumicole................ 50
2.2.1. Tipuri de sol din Republica Moldova pretabile pentru sectorul legumicol.................. 51
2.2.2. Pretabilitatea solurilor după textură pentru sectorul legumicol.................................... 52
2.2.3. Cum testăm manual textura solului?.................................................................................... 54
2.2.4. Reacţia chimică a solului (pH) pentru cultivarea culturilor legumicole......................... 54
2.2.5. Materia organică a solului....................................................................................................... 56
2.2.6. Rotaţia culturilor legumicole în contextul managementului durabil al solului
și a terenurilor agricole............................................................................................................ 57
2.2.7. Reducerea prelucrării solului în contextul managementului durabil
al terenurilor.............................................................................................................................. 57
2.3. Alternarea (rotaţia) culturilor în asolamentele legumicole........................................................... 59
2.4. Culturi intercalate, asociate și succesive în asolamentele legumicole....................................... 64
2.5. Culturi repetate și plantate compact ca măsuri de diminuare a schimbărilor climatice........ 70
2.6. Amplasarea culiselor şi protejarea culturilor legumicole contra vânturilor reci....................... 72
2.7. Optimizarea regimului de nutriţie a culturilor legumicole............................................................ 73
2.7.1. Elementele nutritive și afectarea de carenţele acestora a culturilor legumicole....... 73
2.7.2. Modalităţile de asimilare a elementelor nutritive la culturile legumicole.................... 78
2.7.3. Principiile de bază ale aplicării îngrășămintelor la plantele legumicole........................ 80
2.8. Metode de irigare și norme de udare a culturilor legumicole...................................................... 82
BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

GHID PRACTIC PENTRU PRODUCĂTORII AGRICOLI
3
2.8.1. Calitatea apei la irigare............................................................................................................ 82
2.8.2. Salinizarea și sodizarea solului – consecinţe ale irigării culturilor legumicole............ 84
2.8.3. Sursele de apă pretabile irigării culturilor legumicole în raport cu tipurile de sol...... 85
2.8.4. Metode de udare aplicabile culturilor legumicole............................................................. 86
2.8.5. Norme de udare aplicabile culturilor legumicole............................................................... 87
2.8.6. Sistem de senzori și echipamente de măsurare a umidităţii solului
pentru culturi legumicole........................................................................................................ 89
2.9. Măsuri de prevenire a formării excesului de umiditate și pentru drenarea apelor................. 91
2.9.1. Influenţa factorilor climatici, hidrogeologici, hidrologici și geomorfologici asupra
excesului de umiditate în sol.................................................................................................. 91
2.9.2. Influenţa excesului de umiditate asupra solului și plantei............................................... 92
2.9.3. Metode de eliminare a excesului de umiditate din sol..................................................... 93
2.10. Aplicarea materialelor protectoare pentru acoperirea plantelor şi mulcirea solului în
legumicultură.......................................................................................................................................... 95
2.11. Regimul de temperatură în plantaţiile legumicole şi metode de reglare................................... 99
2.12. Măsuri şi tehnici de reducere a impactului îngheţurilor şi temperaturilor joase la culturile
legumicole în câmp deschis...............................................................................................................105
2.12.1. Măsuri şi tehnici de reducere a impactului îngheţurilor şi temperaturilor joase .....108
2.12.2. Regenerarea plantaţiilor şi a semănăturilor de legume afectate de temperaturi
joase..........................................................................................................................................109
2.13. Sisteme de încălzire și condiţionarea a aerului pentru teren protejat.....................................110
2.13.1. Tipuri de combustibil aplicabil la încălzirea terenului protejat.....................................110
2.13.2. Generatoare bazate pe arderea gazului natural sau a motorinei.................................114
2.13.3. Cazane bazate pe arderea cărbunelui................................................................................115
2.13.4. Cazane bazate pe arderea lemnului...................................................................................117
2.13.5. Cazane bazate pe arderea peleţilor....................................................................................118
2.13.6. Cazane bazate pe arderea biomasei (paie de cereale)....................................................119
2.13.7. Eficientizarea metodelor de încălzire a serelor................................................................120
2.14. Metode şi măsuri pentru controlul buruienilor în plantaţiile legumicole................................124
2.14.1. Sursele de îmburuienare a plantaţiilor legumicole..........................................................125
2.14.2. Metode de combatere a buruienilor în plantaţiile legumicole......................................128
2.15. Metode şi măsuri de control a bolilor şi dăunătorilor în plantaţiile legumicole.....................132
2.15.1. Măsuri generale pentru reducerea densităţii populaţionale ale bolilor
și dăunătorilor plantelor legumicole cutivate...................................................................132
2.15.2. Prognoza și avertizarea tratamentelor în protecţia plantelor legumicole..................133
2.15.3. Metode speciale de combatere a bolilor și dăunătorilor legumicoli............................134
2.15.4. Capcane pentru unii dăunători din sere............................................................................135
2.15.5. Entomofagii din culturile legumicole..................................................................................135
2.15.6. Preparate biologice, de origine vegetală din extracte de plante și chimice...............137
2.16. Aplicarea practicilor agricole de sechestrare a carbonului în sectorul legumicol.................143
2.17. Operaţiuni de post-recoltare cu reducerea pierderilor de calitate și cantitate
în plantaţiile legumicole.....................................................................................................................146
2.17.1. Reducerea pierderilor de post-recoltare prin procedee tehnologice..........................147
2.17.2. Operaţiuni la casa de ambalare și sortare a legumelor..................................................148
2.17.3. Ambalajele utilizate pentru livrarea legumelor................................................................152
2.18. Lista de verificare privind implementarea măsurilor de rezilienţă climatică
și atenuare a schimbărilor climatice la sectorul legumicol.........................................................155
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................................158

4 GHID PRACTIC PENTRU PRODUCĂTORII AGRICOLI
INTRODUCERE
Schimbările climatice afectează multiple sectoare economice, dar sectorul agricol este unul din-
tre cele mai expuse, deoarece activităţile agricole depind în mod direct de factorii climatici. Evolu-
ţia schimbărilor climatice din ultimele două decenii în arealul agroecologic al Republicii Moldova,
denotă intensificarea efectelor negative asupra producţiei agricole, inclusiv al sectorului de legumi-
cultură, prin influenţa și manifestarea de evenimente meteorologice devastatoare, ca: temperaturi
extreme, secete frecvente și catastrofale, ploi cu averse, inundaţii, ierni cu minim de depuneri at-
mosferice și temperaturi pozitive, care intensifică proliferarea bolilor și dăunătorilor, inclusiv apa-
riţia de organisme dăunătoare invazive. Sectorul agricol va fi și în continuare deosebit de afectat,
deoarece introducerea în cultură a soiurilor și hibrizilor înalt productivi și cu caracteristici înalte
gustative sau tehnologice de consum şi procesare a îngustat rezistenţa genetică a specimenelor le-
gumicole la factorii de mediu. Sub acţiunea antropică s-a redus spectrul de specimene legumicole
ce au evoluat în timp și care s-au acomodat la factorii de risc de mediu, omul singur în procesul
dirijat al evoluţiei a mărginit utilizarea acestora ca surse de germoplasmă.
În scopul îmbunătăţirii pregătirii și diminuării riscurilor climatice, precum şi reducerii vulne-
rabilităţii la dezastre a sectorului legumicol, a fost elaborat prezentul ghid, care vizează sporirea
gradului de conştientizare cu privire la modul şi tehnicile de adaptare la un spectru larg de ha-
zarduri naturale ca: secetă, temperaturi joase şi îngheţuri, ploi torenţiale şi inundaţii sezoniere,
grindină, înzăpeziri şi acoperirea cu apă a plantaţiilor legumicole, afectarea de boli şi dăunători,
pentru a face acest sector mai rezistent la condiţiile meteorologice adverse şi de a asigura repli-
carea şi transferul ulterior al acestor măsuri și tehnici în cadrul exploataţiilor agricole din ţară.
Publicaţia în cauză pune la dispoziţia producătorilor agricoli, antreprenorilor rurali şi specia-
liştilor din domeniu un material factologic ştiinţific şi cu aplicabilitate practică cu privire la folosi-
rea măsurilor şi tehnicilor specifice de prevenire şi reducere a pierderilor cauzate de schimbările
climatice. Ghidul practic are un caracter informativ şi de recomandare a aplicării și introducerii
în cultură a speciilor, soiurilor și hibrizilor rezistenţi de specii legumicole adaptate la factorii
locali de mediu, implementarea sistemelor conservative de lucrare a solului, introducerea și res-
pectarea asolamentelor legumicole, practicarea de culturi intercalate, asociate, succesive, culturi
repetate și plantate compact, aplicarea materialelor protectoare și culiselor pentru protejarea
culturilor legumicole, metode și măsuri de control integrat al buruienilor, bolilor și dăunătorilor
specifici, tehnici și echipamente de irigare cu consum redus de energie și apă, sisteme şi echipa-
mente de menţinere a parametrilor de microclimă în teren protejat, mulcirea culturilor și solu-
lui. Publicaţia vine la fel cu o abordare logică şi coerentă adresată producătorilor care practică
legumicultura intensivă în managementul durabil al solurilor și terenurilor agricole, pornit ca
concept de la principalul mijloc de producţie – solul, prin prisma alegerii tipurilor de sol după
structură, textură, reacţia chimică a solului (pH), materia organică disponibilă şi cu tehnici de
reducere a prelucrării şi păstrării fertilităţii.
Ghidul practic vine cu răspunsuri clare adresate legumicultorilor la aplicarea irigării, prin
conceperea acestui procedeu tehnologic de la sursele de apă pretabile şi calitatea apei la irigare în
raport cu tipurile de sol, consecinţele irigării iraţionale (salinizarea și sodizarea solului) în cazul
utilizării apei necalitative din punct de vedere a compuşilor chimici, precum şi metode, norme şi
sistem de senzori și echipamente de măsurare a umidităţii solului şi irigărilor pentru economisi-
rea resurselor acvatice.
În contextul schimbărilor climatice sunt descrise şi prezentate aspectele ce ţin de sporirea
virulenţei bolilor și gradului de afectare cu dăunători a culturilor legumicole, sursele de îmbu-
ruienare şi metode aplicabile eficiente agrotehnice, chimice şi biologice în protecţia integrată şi
controlul agenţilor patogeni. La finele ediţiei sunt descrise şi practici agricole aplicabile la seches-
trarea carbonului în sectorul legumicol, astfel ca practicarea afacerii în acest sector să fie core-
lată cu factorii necesari dezvoltării plantelor legumicole, dar totodată şi să minimizeze impactul
negativ asupra mediului.
Autorii salută şi îndeamnă toţi legumicultorii, profesionişti şi amatori, la implementarea prac-
tică a recomandărilor descrise în ghid, iar efectul economic şi cel de păstrare a mediului înconju-
rător se va sesiza prin recoltele stabile, înalte şi calitative de legume.

5
I. IMPACTUL SCHIMBĂRILOR ȘI FENOMENELOR CLIMATICE
NEFAVORABILE ASUPRA SECTORULUI LEGUMICOL
1.1. IMPACTUL TEMPERATURILOR EXTREME ȘI A STRESULUI TERMIC

ASUPRA CREȘTERII PLANTELOR, CALITĂŢII ȘI PRODUCTIVITĂŢII
LEGUMELOR (Tatiana Novac, dr. șt. agricole)
Temperatura este un factor important care influenţează întreaga gamă de procese vitale ale
plantelor legumicole: germinaţia seminţelor, creșterea plantelor, înflorirea, fructificarea, durata
fazei de repaus, precum și asimilaţia, respiraţia, transpiraţia și alte procese fiziologice ce se des-
fășoară numai în prezenţa unei anumite temperaturi [55].
Durata perioadei de vegetaţie a plantelor legumicole, de asemenea, este influenţată în mare
parte de temperatură. Astfel, în zonele unde se înregistrează temperaturi mai ridicate, înfiinţarea
culturilor se efectuează mai devreme, perioada de vegetaţie a plantelor este mai scurtă și recolta
se obţine mai timpuriu. Totuși, temperatura prea ridicată sau prea scăzută este dăunătoare pen-
tru creșterea și fructificarea plantelor legumicole. Temperatura prea ridicată determină alungi-
rea plantelor, creșterea transpiraţiei acestora, reducerea acumulării hidraţilor de carbon prin
intensificarea respiraţiei, precum și deficienţe în polenizarea și fecundarea florilor la speciile
legumicole pentru fructe. În cursul nopţii, temperaturile prea ridicate, stânjenesc translocarea
circulaţiei hidraţilor de carbon din frunze către punctele de creștere și depozitare, prin blocarea
descompunerii amidonului în zaharuri.
Unele specii legumicole, la temperaturi prea ridicate, nu mai formează partea comestibilă (sa-
lata, ridichile de lună, gulia, varza timpurie etc.). Temperatura prea scăzută determină reducerea
intensităţii respiraţiei și corespunzător, a consumului de substanţe care au fost asimilate de către
plante în cursul zilei. Temperaturile scăzute duc la prelungirea perioadei de vegetaţie și întârzie
obţinerea producţiei.
Este bine cunoscut rolul regimului termic în procesul de creștere și dezvoltare a plantelor le-
gumicole, deoarece toate aceste procese se desfășoară normal doar în anumite condiţii termice,
care pentru fiecare etapă a ontogenezei au un diapazon optim. Pentru culturile legumicole sunt
importante valori foarte diferite ale regimului termic – maxime, minime și medii, înregistrate în
anumite intervale de timp la creșterea și scăderea temperaturii.
Creșterea și dezvoltarea plantelor are loc mai activ în intervalele optimului termic, când în
prezenţa și a altor factori agrometeorologici și tehnologici plantele își realizează totalmente po-
tenţialul lor biologic. La abaterea temperaturii de la valorile optime, procesele fiziologice ale
plantelor se stopează, încetinește creșterea, intervin modificări în desfășurarea proceselor vitale.
Dacă creșterea temperaturii continuă, atunci la plante apar dereglări: mărirea dezasimilaţiei,
micșorarea asimilaţiei; epuizarea plantelor; coagularea coloizilor; vătămarea plantei. Menţinerea
un timp îndelungat a temperaturii minime în perioada de creștere, duce la obţinerea unor plante
firave, iar temperaturile sub acest nivel duc la moartea plantei.
La determinarea variaţiilor esenţiale ale temperaturilor cardinale pentru majoritatea culturi-
lor, trebuie să se ţină cont și de corelarea cu alţi factori de mediu, de particularităţile genetice ale
soiului, hibridului, de vârsta și particularităţile fiziologice ale organismului.
Toate etapele din ontogeneza plantelor, începând cu un anumit nivel al temperaturii, parcurg
un șir de zone termice: zona de activizare a proceselor vitale; zona optimului termic unde proce-
sele de creștere, dezvoltare și biochimice se vor desfășura în condiţii mult mai favorabile; zona
temperaturilor stresante, în limitele căreia la plante încep să se dezvolte procesele de inhibare,
iar la creșterea de mai departe a temperaturii, încetarea proceselor de creștere.
Plantele legumicole, ca și alte culturi, deseori se dezvoltă în intervale de temperaturi înalte
(stresante), în limitele acestor temperaturi, cu toate că rămân viabile, starea lor generală este
oprită. Dacă se revine la optimum, schimbul de substanţe revine la normal și vegetaţia continuă.
Dezvoltarea plantelor în condiţii de temperaturi înalte nu trece fără consecinţe, înregistrându-se
în rezultat afectarea plantelor și compromiterea recoltei. Perioadele de stres nu întotdeauna sunt

stări grave pentru procesele fiziologice ale plantelor, dar neapărat determină apariţia în orga-
nism a unei reacţii de „alertă” [20]. Chiar dacă aceste schimbări sunt reversibile, plantele legu-
micole nu își vor recupera potenţialul de productivitate, iar cultivarea lor va fi nejustificată din
punct de vedere economic.
Conform studiilor, se menţionează faptul că în condiţiile regionale ale Republicii Moldova,
nivelul inferior al temperaturilor înalte, care influenţează negativ asupra procesului de formare
a productivităţii culturilor este de 25 °C. Autorii menţionează că începând cu acest nivel al tempe-
raturii aerului se înregistrează stagnarea proceselor de creștere la majoritatea culturilor agricole
din zona temperată. Mai mult ca atât, temperatura aerului de 25 °C și alţi factori se utilizează ca
criteriu de apreciere a condiţiilor de suhovei, care au о influenţă negativă asupra proceselor fizi-
ologice ale plantelor [20].
Informaţii mult mai complete despre relaţia plantei cu regimul de temperatură sunt determi-
nate de următorii indicatori: reacţia plantelor la temperatura aerului – parametrii de temperatură
ai fotosintezei, creșterii, dezvoltării și fructificării;
– reacţia plantelor la fluctuaţiile zilnice de temperatură (periodismul termic);
– reacţia la temperatura solului și fluctuaţiile acestuia;
– reacţia la diferenţa dintre temperatura solului și aerului;
– rezistenţă la temperaturi extreme – reacţia plantelor la temperaturi pozitive scăzute (rezis-
tenţă la frig); reacţia la temperaturi sub 0 °C (rezistenţă la îngheţ); reacţia la temperaturi
ridicate (rezistenţă la căldură).
Fig. 1.1. Reacţia plantelor de vinete la fluctuaţiile Fig. 1.2. Reacţia plantelor de castraveţi la
zilnice de temperatură fluctuaţiile zilnice de temperatură
Temperatura aerului determină în mare parte activitatea procesului de fotosinteză, afectează

morfogeneza, rata creșterii și dezvoltarea plantelor. Temperaturile critice ale aerului reprezintă
abateri pozitive și negative în raport cu valorile optime ale desfășurării proceselor vegetative
ale culturilor legumicole. Ele constituie un factor de risc termic, ce duc la pierderi de recoltă și
uneori, la calamitarea acestora, în situaţia combinării cu deficitul hidric. Temperatura aerului
influenţează direct temperatura din frunze și alte organe ale plantelor. Astfel, o diferenţă sem-
nificativă se înregistrează între temperatura aerul și cea a frunzelor. Această diferenţă depinde
de caracteristicile morfologice și anatomice ale structurii frunzelor, de orientarea lor în raport
cu razele solare, de densitatea foliajului și alte condiţii de creștere. Temperaturile mai ridicate în
frunze se observă la culturile și soiurile de plante legumicole ce au frunze groase. În condiţii de
supraîncălzire, o diferenţă relativ mare de temperatură între frunze și aer (frunzele au o tem-
peratură mai scăzută) se înregistrează la culturile și soiurile cu frunze puternic sectate, frunze
lucioase. În mod semnificativ temperaturi mai mari sunt înregistrate la culturile din spaţii prote-
jate. Temperatura în frunze crește mult, mai ales primăvara devreme după schimbarea bruscă a
unei lungi perioade înnorate cu vreme însorită, care duce adesea la afectarea gravă a plantelor.
Trecerea bruscă de la o radiaţie luminoasă slabă la una puternică determină un șoc fiziologic
în plante, la nivelul cloroplastelor, numit „solarizaţie”. Gradul de vătămare a aparatului fotosintetic

7
este cel mai pronunţat la temperaturi ridicate. Pentru adaptarea plantelor la schimbarea intensită-
ţii luminii, în ambele sensuri, este necesară o anumită perioadă de timp. Astfel, la tomate adaptarea
plantelor obţinute la 3 sau 6 klucși pentru lumina de peste 15 klucși durează 8–10 zile [34].
La plantele legumicole temperatura influenţează formarea fructelor și seminţelor. Astfel, la
multe culturi temperatura scăzută sau ridicată în timpul polenizării provoacă sterilitatea pole-
nului, legarea deficitară, formarea unui număr redus de seminţe și fructe. Etapa de reproduce-
re la plante este mai sensibilă decât etapa vegetativă. Creșterea temperaturii ar putea deteriora
organele de reproducere înainte sau la înflorire. Efectele diferitelor temperaturi (20, 25, 30, 35,
40 și 45 °C) asupra germinării polenului și creșterii tubului polenic au fost studiate la pepenele
galben. Germinarea maximă (64,33%) și minimă (11,5%) au fost înregistrate la 30 °C și respectiv
45 °C [32].
Fig. 1.3–1.4. Modificări fenotipice ale florilor de tomate expuse la condiţii de stres termic prelungit
(C și D). (A, B) Primordii de flori tinere de 8 mm lungime și flori în stadiul de deschidere a corolei
crescute la temperatura normală (26 °C zi și 19 °C noapte). (C, D) Primordii de flori și flori deschise
de la plante expuse la condiţii prelungite de temperaturi ridicate (36 °C zi și 26 °C noapte),
consecinţe – antere anormale și alungirea stilului.
Sursa: Filomena Giorno and Ivo Rieu. Radboud University Nijmegen [26]
Kwon și colab. (2005) au studiat efectul temperaturii asupra germinării polenului și creșterea
tubului de polen la pepene verde și au menţionat că creșteri maxime și minime ale tuburilor de
polen s-au obţinut la 35 și respectiv 15 °C.
Variaţia diurnă a temperaturii este specifică pentru fiecare perioadă a anului. Lumina și tem-
peratura se schimbă cel mai mult în timpul zilei. În zilele noroase temperatura se menţine mai
coborâtă cu 2–3 °C faţă de cele senine. Pe timpul nopţii, în lipsa luminii asimilaţia se oprește, in-
tensificându-se respiraţia. Pentru ca plantele să-şi păstreze o cantitate cât mai mare de asimilate
trebuie de redus temperatura în timpul nopţii cu 4–6 °C.
Cercetătorii din Federaţia Rusă [78] menţionează că influenţa temperaturii nocturne asupra
morfogenezei plantelor este semnificativă. De exemplu, la tomate, diferenţierea primelor flori se
desfășoară cu 2–3 zile mai devreme la o temperatură nocturnă de 6–12 °C decât la o temperatură
mai mare (14–17 °C). Numărul de frunze până la prima inflorescenţă în primul caz este cu 1–3
mai mic decât în al doilea. În condiţii de temperaturi relativ scăzute, se formează un număr mai
mare de flori în inflorescenţe și fructe mai mari.
În timpul nopţii temperatura determină în mare măsură echilibrul asimilatelor, consumul
lor pentru respiraţie, precum și concentraţia sucului celular, adaptarea plantelor la temperaturi
scăzute și rezistenţa la îngheţ. Astfel, la un îngheţ de -3,5 °C, răsadurile de tomate cultivate la o
temperatură nocturnă de 15–17 °C au fost complet deteriorate, menţinând în același timp tempe-
ratura nocturnă la doar 6–10 °C au fost afectate doar 46% din plante.
Același autor, menţionează că nivelul temperaturii nocturne determină rata de transfer a
substanţelor din frunze, în fructe și sistemul radicular. Astfel, temperatura relativ ridicată în

timpul nopţii accelerează formarea fructelor la plantele de castraveţi în teren protejat. Cu toate
acestea, în aceleași condiţii îmbătrânirea plantelor este, de asemenea, accelerată. Prin urma-
re, după primul val de fructificare prin scăderea temperaturii în timpul nopţii se realizează
refacerea sistemului radicular și a aparatului de asimilare redus. Temperatura nocturnă rela-
tiv scăzută îmbunătăţește formarea florilor feminine la castravete. Acest lucru este evident, în
special la soiurile de zi scurtă din India, Vietnam, China. La temperaturi nocturne sub 15–16 °C,
plantele formează flori feminine chiar și în condiţii de zi lungă, ceea ce nu poate fi atins la tem-
peraturi mai ridicate.
De asemenea, s-a constatat importanţa temperaturilor din timpul nopţii pentru creșterea și
dezvoltarea cartofului. Cartoful poate înregistra recolte înalte și la temperaturi de 30–35 °C pe
timp de zi, dacă temperatura pe timp de noapte nu este mai mare de 18 °C. Dacă temperatura în
timpul nopţii crește până la 22 °C, atunci rata formării tuberculilor scade brusc, cu toate că ziua
temperaturile nu depășesc 25–27 °C. Astfel, toleranţa reacţiei cartofului la încălzire este deter-
minată mai mult de temperaturile din timpul nopţii. În lipsa umidităţii, pentru necesităţile de
transpiraţie planta folosește apa din tuberculi. Acești tuberculi nu se mai recuperează la apariţia
condiţiilor favorabile. Deshidratarea tuberculilor și pierderea lor în greutate se produce și după
terminarea perioadei de vegetaţie, atunci când este distrusă partea aeriană, temperatura aerului
este ridicată atât ziua, cât și noaptea, iar recoltarea întârzie. În procesul de respiraţie în sol uscat
tuberculii se pot veștezi ușor [40].
Prin intermediul temperaturii se reglează, de regulă, și înălţimea plantei. Astfel, când tempe-
ratura este mai joasă, plantele sunt mai scurte, mai viguroase și cu rezistenţă mai bună. În schimb
la temperaturi ridicate are loc alungirea plantelor și diminuarea rezistenţei lor mecanice.
Fructele culturilor legumicole formate pe plante pot fi afectate de temperaturi ridicate dacă
sunt expuse la soare. Temperaturile peste 30 °C pot distruge enzimele din fructe, care sunt res-
ponsabile de modificările culorii și de maturare. De exemplu, ardeii roșii expuși la peste 30 °C pot
să nu dezvolte o culoare roșie normală. Temperaturile ridicate pot stimula descompunerea clo-
rofilei, rezultând îngălbenirea prematură, provoacă înmuierea rapidă, ofilirea și deshidratarea
fructelor.
Odată cu evoluţia temperaturii în aer, se va urmări și temperatura solului care exercită o in-
fluenţă directă asupra gradului de încălzire a stratului de aer din zona superioară a solului. Dina-
mica lunară a temperaturii solului, pe adâncimi, arată că stratul de la suprafaţă, acela în care se
seamănă sau se plantează, este supus unor mari amplitudini ale temperaturii în cursul anului, de
la temperaturi negative în lunile de iarnă, la 30–40 °C în cursul lunilor de vară.
Temperatura solului determină rata de germinare a seminţelor, precum și gradul de activare
a microorganismelor benefice și organismelor fitopatogene care deteriorează seminţele și reduc
germinarea acestora. Culturile variază foarte mult în intervalul de temperatură la care germinea-
ză seminţele (tab. 1.1).
În timpul germinării seminţelor și până la răsărirea plantelor este necesară o temperatură
mai ridicată, echivalentă cu limita superioară a valorii optime pentru fiecare specie legumicolă.
La menţinerea temperaturii în limitele optime, procesele biochimice se petrec într-un ritm mai
accelerat. În felul acesta se pierde o cantitate mai mică de substanţe nutritive în timpul procesului
de respiraţie, deoarece durata acestuia este scurtă.
Dacă se menţine o temperatură mai scăzută timp îndelungat după declanșarea procesului de
germinare, seminţele pierd cantităţi mai mari de substanţe hrănitoare de rezervă prin procesul
de respiraţie, în asemenea condiţii începe procesul de alterare (se produce fenomenul de „cloci-
re”) deci o parte din ele chiar pier.
Temperatura solului afectează în mod esenţial creșterea plantelor. Nutrienţii din sol, cât și
organismele benefice au nevoie de temperaturi optime pentru o dezvoltare armonioasă. La înce-
putul primăverii sistemul radicular al plantelor este slab dezvoltat astfel, nutrienţii din materia
organică a solului nu sunt disponibili. La temperaturi mai mici de 15 °C fosforul, fierul nu se asi-
milează. La temperaturi mai ridicate plantele folosesc eficient elementele nutritive din sol.

9
Tabelul 1.1. Condiţiile de temperatură a solului și timpul necesar pentru germinarea
seminţelor de plante legumicole (V. Popescu, 1996)
Temperaturile
Numărul de zile necesar pentru germinarea seminţelor
specifice
Specia
minimă, maximă, temperatura solului la 1–25 cm adâncime, °C
°C °C 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Ardei 15,6 35,0 x x x 25 13 8 8 9 x
Bame 15,6 40,0 x x x 27 17 13 7 6 7
Castravete 15,6 40,5 x x x 13 4 6 3 3 -
Ceapă 1,6 35,0 136 31 13 20 - - - - -
Conopidă 4,5 37,8 - - 20 10 6 5 5 - -.
Fasole 15,6 35,0 x x x 16 11 8 6 6 x
Mazăre 4,5 29,5 - 36 14 9 8 6 6 - -
Morcov 4,5 35,0 - 51 17 10 7 6 6 9 x
Păstârnac 1,6 29,5 172 57 27 19 14 15 12 x x
Vinete 15,6 35,0 - - - - 13 8 5 - -
Pătrunjel 4,5 32,2 - - 29 17 14 13 12 - -
Pepene galben 15,6 37,8 - - - - 8 4 3 - -
Pepene verde 15,6 40,5 - x - - 12 5 4 3 -
Ridichi 4,5 35,0 x 29 11 6 4 4 3 - -
Salată 1,6 29,5 49 15 7 4 3 2 3 x x
Sfeclă de peţiol 4,5 29,5 - 42 17 10 6 5 5 5 -
Sfeclă de rădăcină 4,5 29,5 - 42 17 10 6 5 5 5 -
Spanac 1,6 29,5 63 23 12 7 6 5 6 x x
Sparanghel 10,0 35,0 x x 53 24 15 10 12 20 28
Tomate 10,0 29,5 x x 43 14 8 6 6 9 -
Ţelină pentru x x x
4,5 29,5 x 41 12 12 7 -
rădăcini
Varză 4,5 37,4 - - 15 9 6 5 4 - -
Notă: (x) – nu au germinat; (-) – nu s-a testat.
Temperaturile scăzute ale solului inhibă activitatea microorganismelor și reduc eliberarea

de substanţe nutritive destinate rădăcinilor. Procesul de încălzire și distribuţia căldurii în sol va
depinde pe lângă caracteristicile fizico-chimice și de gradul de afânare, determinat de prezenţa
aerului din sol și de umiditatea acestuia.
Temperatura și umiditatea solului în exces favorizează atacul bolilor criptogamice, la plantele
legumicole de la care se consumă fructele se întârzie trecerea în perioada de reproducere, datorită
unei creșteri vegetative exagerate, iar uneori acestea nu mai fructifică. În situaţia în care temperatu-
ra și umiditatea au valori foarte scăzute, procesele vitale ale plantelor sunt mult încetinite sau sistate.
Prin modul în care temperaturile sunt dirijate în primele faze de vegetaţie, sunt influenţate
perioadele de creștere și dezvoltare a plantei, precocitatea și nivelul producţiei.
Un aspect deosebit este dirijarea temperaturii în funcţie de mediul în care se află organele
plantelor (în sol și în atmosferă). Între variaţia temperaturii din sol și cea din atmosferă trebuie
să existe un raport direct proporţional, dar se înregistrează și unele aspecte particulare. Astfel,
plantele pretenţioase la căldură (tomate, ardei, vinete, castraveţi), ca și unele dintre cele mai pu-
ţin pretenţioase la căldură (ceapa pentru stufat, mărarul) reacţionează favorabil la o încălzire a
solului cu 2–3 °C mai mult decât temperatura din atmosferă [14].

Fig. 1.5–1.7. Ofilirea plantelor și arsura fructelor de tomate
Tabelul 1.2. Regimul optim de temperatură la plantele legumicole pe perioade și faze de vegetaţie (°C)
(după Stan N., 1992) citat de Ciofu R. (2004)
Perioadele/fazele
de creștere vegetativă
Temperatura optimă
sămânţa creștere vegetativă creștere generală
Specia
substanţelor
și maturarea
fructificarea
acumularea
de rezervă
cotiledoa-
germinare
creșterea
răsadului
fructelor
înflorire
apariţia
nelor
Castraveţi, pepeni galbeni

25 32 18 25 25 23 32
și verzi
Tomate, ardei, vinete,
22 29 15 22 22 20 29
fasole și dovlecei
Sfeclă, sparanghel, ceapă,
19 26 12 19 19 17 26
usturoi, ţelină
Cartof, salată, mazăre,
morcov, pătrunjel,
16 23 9 16 16 14 23
păstârnac, cicoare, spanac,
mărar, măcriș, revent
Varză, ridichi, hrean 13 20 6 13 13 11 20
La plantele legumicole din familia Cruciferae și Asteraceae, care reacţionează negativ la o

temperatură ridicată în sol, este necesară o temperatură mai mică cu câteva grade decât cea din
atmosferă.
La culturile din sere poate fi mai frecventă situaţia apariţiei temperaturilor mai mari decât
cele optime, generate de radiaţia solară excesivă din lunile de vară (fig. 1.5–1.7). Și temperaturile
care depășesc mult nivelul celor maxime reduc intensitatea fotosintezei, intensifică respiraţia
și au un efect nefavorabil asupra plantelor legumicole. Când sunt însoţite de secetă determină
ofilirea plantelor, emiterea prematură a tulpinilor florifere (salată, spanac, ridichi de lună), apar
arsuri pe frunze și fructe (tomate, ardei), se formează rădăcini spongioase (ridichi), are loc pier-
derea viabilităţii polenului.

11
La înfiinţarea culturii este necesar de a cunoaște variaţiile privind cerinţele de temperatură
pentru diferite specii legumicole, ceea ce permite modelarea parametrilor de microclimă ne-
cesare pentru creșterea și formarea recoltelor stabile.
Tabelul 1.3. Amplitudinea temperaturilor (°C) necesare pentru creșterea

și formarea recoltei la speciile legumicole
Temperaturile specifice
Specia
minime optime maxime
Ceapa comună, ceapa eșalotă, arpagicul, usturoiul, ceapa batun,
7...8 15...24 30
prazul, scorţonera
Varza (de căpăţână, Savoy, de Bruxelles, broccoli), ridichea de lună
și de iarnă, gulia, sfecla roșie, mangold, păstârnac, bobul, spanac, 4...5 15...20 25
măcriș, revent, cicoarea
Varza (chinezească, conopida), morcov, ţelină, pătrunjel, cartof,
7...8 15...20 25
salată, fenicul, mazăre, anghinare
Fasolea de grădină 10 15...22 25...30
Dovleacul, dovlecelul 10 20...30 32...35
Porumbul zaharat, spanacul de Noua Zeelandă 10 15...30 35
Tomatele, ardeiul dulce 15...18 20...26 27...30
Castravetele, pepenele galben, lufa 15...20 20...30 30...35
Pepenele verde, vinetele, ardeiul iute, batatul, bamia 20 20...32 35...40
1.2. IMPACTUL ÎNGHEŢURILOR TÂRZII DE PRIMĂVARĂ ȘI TIMPURII

DE TOAMNĂ ASUPRA CREȘTERII PLANTELOR, CALITĂŢII ȘI
PRODUCTIVITĂŢII LEGUMELOR (Tatiana Novac, dr. şt. agricole)
Culturile de legume sunt deseori afectate de îngheţurile și brumele târzii de primăvară. Specii-
le legumicole rezistente pot suporta îngheţuri de -5...-8 °C în cazul că plantele au fost călite și sunt
bine înrădăcinate, cele nerezistente (solanacee, cucurbitacee, fasolea) pier la scăderea tempera-
turii la 0 °C, deci la cel mai slab îngheţ.
Îngheţurile și brumele târzii de primăvară, ca și cele timpurii de toamnă, se produc sub influ-
enţa pătrunderii maselor de aer rece polar, care reduc brusc temperatura aerului, în asociaţie cu
răcirea continuă din cursul nopţii, ca urmare a radiaţiei puternice. De cele mai multe ori răcirea
este asociată cu ploi sau chiar cu lapoviţă, dar pericolul de îngheţ survine numai după ce se înse-
ninează și este mai accentuat în a doua sau a treia noapte după încetarea ploilor. Explicaţia aces-
tui fenomen constă în faptul că apa provenită din precipitaţii, prin căldura sa specifică ridicată,
constituie un mijloc de protecţie contra îngheţului și brumei [42].
Temperaturile scăzute, brumele târzii de primăvară sau cele timpurii de toamnă pot produce
pagube mari culturilor legumicole. Daunele plantelor, cauzate de îngheţuri, sunt greu de presu-
pus. Poate varia de la afectarea frunzelor la plante, până la moartea ţesuturilor.
De mare interes este problema rezistenţei la frig și a rezistenţei la îngheţ a plantelor legumi-
cole. Rezistenţa la frig reprezintă capacitatea plantelor legumicole de a suporta temperaturi
scăzute pozitive o perioadă mai lungă de timp (0... 10 °C).
Rezistenţa la îngheţ – capacitatea plantelor legumicole de a rezista la temperaturi sub 0 °C, în
acest caz este specifică și rezistenţa la iernare.
Cunoașterea rezistenţei la frig și îngheţ, contribuie semnificativ la prelungirea perioadei de
creștere a legumelor în câmp deschis. Rezistenţa la iernare este importantă pentru speciile le-
gumicole perene care rămân în câmp deschis în timpul iernii. Temperaturile scăzute pozitive

afectează culturile cu cerinţe ridicate faţă de căldură și adesea duc la pieirea lor. La înregistrarea
temperaturilor scăzute pozitive și uneori negative, cultivatorul de legume trebuie să se preocupe
de depozitarea și transportul produselor legumicole. De nivelul acestor temperaturi în mare mă-
sură depinde capacitatea de păstrare și menţinerea calităţii producţiei.
În fiziologia ecologică, există o particularitate a rezistenţei plantelor la temperaturi extreme și
alţi factori: evitarea factorului dăunător asupra plantelor (de exemplu, formarea unei recolte tim-
purii înainte de debutul îngheţului), și rezistenţa – rezistenţa plantelor la impactul acestui factor.
Îngheţurile timpurii sau târzii, sunt mai puţin dăunătoare când se produc la puţin timp de la
pornirea în vegetaţie a culturilor și în fazele cu activitate redusă a proceselor vitale ale plantelor.
Afectarea plantelor depinde și de conţinutul în apă a ţesuturilor, umiditatea aerului, lumina și alţi
factori. Astfel, în primul rând sunt afectate plantele sau organele plantei, ţesuturile cărora conţin
mai multă apă și mai puţine zaharuri.
De exemplu, seminţele pot tolera temperaturi de până la -196 °C. Seminţe bine uscate ale mul-
tor culturi legumicole rămân viabile după tratarea cu temperaturi foarte joase de -194 °C. Acest
lucru se datorează conţinutului scăzut de apă, care oferă rezistenţă la îngheţuri semnificative.
Impactul temperaturilor extreme determină modificări reversibile și ireversibile la plante. Cu
toate acestea, chiar și cu refacerea completă a activităţii plantelor, productivitatea scade și pier-
derile de randament cresc. Uneori se produc și efecte ireversibile ale proceselor vitale, ca urmare
a efectului secundar al situaţiilor stresante. Daunele cauzate de îngheţ și pieirea plantelor sunt
asociate cu coagularea (îngheţarea) apei în interiorul celulelor. Când se formează gheaţă în spaţi-
ile intercelulare, celulele mor din cauza deshidratării și leziunilor mecanice cauzate de cristalele
de gheaţă (fig. 1.8–1.9).
Plantele rezistente la temperaturi scăzute pot supravieţui formării unor cristale de gheaţă
extracelulare, moartea ţesuturilor apare numai dacă expunerea la temperaturi scăzute este în-
delungată.
Reduce semnificativ temperatura formării cristalelor de gheaţă prezenţa substanţelor pro-
tectoare în seva celulară (hemiceluloza, zaharurile, proteinele), ce au efecte crioprotectoare, ele
stabilizează proteinele membranare în timpul deshidratării la temperatură scăzută. Stimulează
formarea de gheaţă în ţesuturile exterioare ale plantelor bacteriile (Pseudomonas syringae, P. flu-
orescens, P. viridiflava, Erwinia herbicola), care îngheaţă înaintea ţesuturilor plantelor.
Sursa: https://images.app.goo.gl/A5iPSBNup1LZ9dcG6 Sursa: https://images.app.goo.gl/ASd6uGTwvuFct7Am7

a) b)
Fig. 1.8–1.9. Afectarea de îngheţ a plantelor de ardei a) și tomate b)
După o perioadă de manifestare a unui îngheţ, la creșterea răsadurilor, sunt afectate vârfurile
de creștere, ceea ce duce la obţinerea de răsaduri fără punctul apical (fig. 1.10). Dintre ţesuturi,
parenchimul spongios este cel mai grav afectat de îngheţuri (pepenele verde). Plantele care tole-
rează îngheţul (criofite) au capacitatea de a-și restabili rapid procesele vitale. Esenţial pentru re-
cuperarea plantelor este scăderea lentă a temperaturii la îngheţ și creșterea lentă a temperaturii
la dezgheţ.

13
Gruparea plantelor legumicole în funcţie de
rezistenţa faţă de temperaturile scăzute [55]:
– foarte rezistente la frig – reventul, sparan-
ghelul, hreanul, măcrișul, tarhonul, ște-
via, cardonul, anghinarea, usturoiul etc.
Aceste specii rămân peste iarnă în câmp
și suportă cu ușurinţă gerurile. Tempera-
tura de -10 °C este suportată cu ușurinţă
de aceste specii, care nu pier nici la -20
°C, în cazul în care această temperatură
nu durează un timp prea îndelungat. Spa-
ranghelul, măcrișul și cardonul suportă și
temperaturi de până la -26...-27 °C. Fig. 1.10. Leziunea punctului apical la răsad
– rezistente la frig – morcovul, pătrunje- Sursa: https://images.app.goo.gl/PjfqhW3qbQTJmhWS7
lul, păstârnacul, ţelina, scorţonera, varza
albă, varza de Bruxelles, bulboasele. Tot în această grupă intră și unele specii de legume
anuale ca spanacul, lăptuca, salata și altele, care datorită acestei însușiri se pretează la
semănatul din toamnă. Suportă temperaturi de 0 °C; temperatura minimă de încolţire este
de 3–5 °C, iar temperatura optimă – de 14–20 °C.
– semirezistente la frig – cartoful. Temperatura optimă de dezvoltare este 17–20 °C. Părţile
aeriene ale plantelor sunt distruse când temperatura de 0 °C durează mai mult timp.
Fig. 1.11. Daune provocate de îngheţurile târzii Fig. 1.12. Daune provocate de îngheţurile târzii
răsadurilor tinere de tomate răsadurilor de pepene verde
Sursa: https://ucanr.edu Sursa: https://aggie-horticulture.tamu.edu
– pretenţioase la căldură – tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, dovlecelul. Acestea au tempe-

ratura minimă de germinare de 10–14 °C, optimă de încolţire de 20–25 °C, se dezvoltă bine
la temperaturi de 25–30 °C. Temperaturile de 3–5 °C, dacă persistă mai mult, duc la pieirea
plantelor (excepţie tomatele). Se cultivă, de regulă, prin producerea prealabilă a răsadului;
plantarea în câmp are loc după trecerea pericolului brumelor sau se impun măsuri de pro-
tejare; se pretează pentru culturi forţate în sere și solarii.
– rezistente la căldură – castraveţii, pepenii galbeni, pepenii verzi, bamele. Temperatura mi-
nimă de încolţire de 14–16 °C, cresc și fructifică bine la temperaturi de 28–32 °C, suportă
și valori maxime de 35–40 °C, sunt distruse și la temperaturi pozitive de 10 °C. Se pretează
pentru a fi cultivate în sere, solarii.
Pentru speciile legumicole ce se cultivă primăvara foarte devreme, precum și pentru cele ce
rămân în timpul iernii pe teren, se vor lua în considerare temperaturile minime absolute, pentru
a putea interveni cu unele măsuri de protejare a plantelor.
Speciile legumicole pretenţioase la căldură pot fi distruse chiar la temperaturi pozitive de
3–5 °C, dacă asemenea valori se menţin 4–5 zile, datorită tulburărilor metabolice se produce un

dezechilibru între asimilaţie și dezasimilaţie, deoarece la scăderea temperaturii de la 25 °C la 5 °C
s-a constatat că activitatea catalazei se reduce de 28 de ori, în timp ce activitatea oxidazei scade în
proporţie de 14 ori faţă de nivelul iniţial, se acumulează astfel produși intermediari de dezasimi-
laţie cu acţiune toxică asupra celulelor. La temperaturi scăzute pozitive are loc un schimb redus
de substanţe și o dereglare a proteinelor [42].
Fig. 1.13. Răsad de conopidă afectat de Fig. 1.14. Plantă de conopidă care și-a revenit
îngheţurile târzii de primăvară după îngheţurile târzii de primăvară cu aspecte
Sursa: http://www.ucanr.org clorotice pe frunze
Speciile rezistente la frig (varză, gulii, morcov) pot rezista la îngheţuri de -5...-8 °C dacă sunt
călite și dezgheţatul se produce lent. La salată și spanac plantele rezistă la îngheţuri de -18 °C, în
timp ce plantele necălite pier la -2...-3 °C. În iernile lipsite de zăpadă, gerul cauzează leziuni în
zona medulară a hipocotilului, care ulterior se pot cicatriza. Dacă leziunile se produc la nivelul
vaselor conducătoare și a cambiului, plantele pier sau rămân nedezvoltate.
La unele culturi care iernează în câmp (pătrunjel, salată, spanac, ceapă verde), dacă plantele
nu sunt acoperite cu zăpadă sau alte materiale (frunze, paie, pleavă) se poate produce decălirea,
„descălţarea”, datorită creșterii temperaturii în timpul zilei sau manifestări de „secetă fiziologi-
că”, datorită faptului că apa nu poate fi absorbită din solul îngheţat.
Între temperatură și umiditate există un raport direct proporţional. La temperaturi mai co-
borâte plantele absorb mai puţină apă, iar la temperaturi mai ridicate – mai multă. Umiditatea
ridicată micșorează rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute, iar în condiţii de umiditate abun-
dentă și temperatură scăzută, plantele legumicole suferă de seceta fiziologică, sistemul radicular
funcţionează foarte slab, neputându-se aproviziona cu apa necesară deși aceasta este din abun-
denţă în sol. În condiţii de umiditate redusă și temperatură ridicată, plantele se veștejesc și se
grăbește trecerea lor în faza de reproducere, în detrimentul producţiei [13].
Pentru culturile legumicole semănate toamna și înfiinţate primăvara devreme principalul peri-
col îl reprezintă, prin urmare, îngheţurile târzii de primăvară: astfel, pe măsură ce tulpinile plan-
telor se alungesc, acestea se îndepărtează de suprafaţa de protecţie a solului și se îndreaptă către o
zonă cu temperaturi mai scăzute. La manifestarea unui îngheţ târziu de primăvară, leziunile provo-
cate plantelor pot fi observate pe frunze, care pot fi răsucite, îngălbenite sau necrotice (arse) la vârf.
Simptomele provocate de îngheţ ar putea include și îngălbenirea sau brunificarea frunzelor,
sau crăparea părţii inferioare a tulpinilor. Impactul îngheţului târziu de primăvară asupra pro-
ducţiilor poate varia de la moderat la sever.
Temperatura scăzută (de exemplu, răcirea și îngheţarea) poate apărea la toate plantele legu-
micole, dar mecanismele și tipurile de daune variază considerabil. Multe culturi legumicole de
origine tropicală suferă daune fiziologice atunci când sunt supuse la temperaturi sub aproximativ
+12,5 °C, deci mult peste temperaturile de îngheţ. Cu toate acestea, daunele de peste 0 °C reprezin-
tă mai degrabă rănire (leziuni), decât îngheţare.
În timp ce unele plante reacţionează imediat la îngheţ, altele pot prezenta simptome după un
anumit timp. „Arderea” frunzelor și petele maronii sunt cele mai comune simptome, iar zonele

15
cele mai afectate sunt adesea cele superioare ale plantei. Frunzele plantelor afectate de îngheţ
uneori se pot colora complet în maro sau negru. În alte cazuri, culoarea verde a frunzelor devine
iniţial mai intensă, apoi se înnegrește în timp.
În cazul când culturile legumicole au avut condiţii bune de creștere, datorită unei fertilităţi
ridicate a solului, în special a conţinutului ridicat de azot, sunt mai sensibile la temperaturile scă-
zute, din cauza creșterii puternice și a conţinutului ridicat de apă.
Solurile cu un nivel scăzut de umiditate în primăvară întăresc plantele la frig, prin scăderea
conţinutului de apă din ţesuturi, diminuând severitatea leziunilor provocate de îngheţurile târzii.
Intensitatea leziunilor provocate plantelor legumicole în timpul unui îngheţ târziu de primă-
vară, este influenţată de durata de manifestare a temperaturilor scăzute, precum și de valoarea
minimă până la care acestea ajung.
Expunerea prelungită a plantelor la îngheţ provoacă mult mai multe vătămări decât expune-
rea scurtă la aceeași temperatură. În rezultat sunt mai puţine pierderi ca urmare a unei expuneri
mai scurte a plantelor la temperaturi mai joase, comparativ cu pierderile provocate de expunerea
la temperaturi scăzute care se manifestă pe o perioadă mai mare de timp.
a) plată afectată de îngheţ b) afectare ulterioară de cloroză c) afectare finală de făinare

Fig. 1.15–1.17. Plată de castraveţi afectată de îngheţuri târzii de primăvară și afecţiunile ulterioare provocate
de stresul termic prin clorozarea organelor și afectarea de făinare
Sursa: https://www.researchgate.net/ Hassan Ragab El-Ramady
Părţile plantelor lezate de îngheţ pot fi infectate cu microorganisme fitopatogene, care pot pro-
voca pierderi ulterioare. Cu toate acestea, plantele afectate de îngheţ nu se tratează imediat după
impact. Aplicarea produselor de uz fitosanitar agravează și mai mult starea plantelor. Astfel, este
necesară o scurtă perioadă pentru cicatrizarea leziunilor.
1.3. IMPACTUL SECETEI ATMOSFERICE ȘI DE SOL ASUPRA CREȘTERII

PLANTELOR, CALITĂŢII ȘI PRODUCTIVITĂŢII LEGUMELOR
(Tatiana Novac, dr. şt. agricole)
Toate fenomenele meteorologice extreme apărute ca rezultat al încălzirii globale sunt deo-
sebit de dăunătoare, atât prin amploare, dar mai ales prin dezastrele ce le pot provoca. Seceta,
pentru condiţiile ţării noastre reprezintă o caracteristică specifică a climei, cu implicaţii majore
în agricultură. Acest fenomen este produs de lipsa precipitaţiilor pe perioade mai mari de timp.
Seceta în Republica Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii, re-
prezentând о trăsătură specifică a climei regionale, condiţionate de distribuţia neuniformă în
timp și spaţiu a precipitaţiilor atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului.

Diminuarea anuală a precipitaţiilor, asociată cu creșterea temperaturilor, conduce la un defi-
cit grav de umiditate și о frecvenţă mare a secetelor, care afectează puternic sectorul legumicol.
Efectele negative ale secetelor nu depind numai de durata lor ci și de timpul când se produc.
Periculoase sunt secetele înregistrate în lunile aprilie și mai, ele întârzie pregătirea solului,
înfiinţarea culturilor de primăvară, iar în lunile de vară împiedică creșterea și dezvoltarea
plantelor.
Pentru culturile legumicole perene importante sunt rezervele de umezeală din sol primăvara.
La etapa de reîncepere a vegetaţiei aceste culturi au deja un sistem radicular bine format, ceea
ce le permite să utilizeze mult mai eficient rezervele de apă din sol. De aceea, dezvoltarea secetei
atmosferice din următoarele etape de creștere și dezvoltare nu influenţează esenţial valorile re-
coltei acestor culturi.
Intensitatea stresului termic în lunile iunie-august se evidenţiază prin suma temperaturilor
maxime zilnice ale aerului ≥ 32 °C. Limita de 32 °C reprezintă pragul biologic critic privind tem-
peratura maximă a aerului de la care optimul fiziologic de creștere și dezvoltare al culturilor
agricole este afectat, forţarea proceselor biologice fiind în corelaţie directă cu intensitatea feno-
menului de „arșiţă” și insuficienţa apei în sol (secetă pedologică). Astfel, temperaturile maxime
din aer situate peste pragul biologic critic de 32 °C, asociate cu deficite de umiditate în aer (secetă
atmosferică) și sol (secetă pedologică), amplifică stresul termic și hidric cu efecte severe asupra
creșterii și dezvoltării plantelor [20].
La preţurile de cost ridicate ale producţiei de legume, se pot înregistra pierderi foarte mari din
punct de vedere economic, când aceasta se realizează în condiţii de secetă. Desfășurarea normală
a proceselor de creștere și dezvoltare nu pot avea loc decât în prezenţa unei anumite cantităţi de
apă. Importanţa apei rezultă din faptul că este element de constituţie, mediu de reacţie biochimi-
că și fiziologică, mijloc de transport al substanţelor minerale și al celor de sinteză. Apa reglează
temperatura plantei pe timp călduros, prin procesele de transpiraţie și evaporaţie.
Ţesuturile plantei datorită apei își păstrează turgescenţa, care este condiţia fundamentală
pentru menţinerea stării fizice și fiziologice a plantelor.
Părţile comestibile la unele specii legumicole (salata, spanacul, loboda, mărarul, castraveţii
etc.) își pierd ușor turgescenţa în lipsa apei, capătă aspectul de ofilire, își pierd prospeţimea da-
torită dezvoltării ţesuturilor mecanice, acumulării de alcaloizi astfel se depreciază calităţile co-
merciale. La unele (gulii, morcov, ridichi, varză) alternanţa perioadelor secetoase cu perioadele
cu umiditate în exces determină crăparea părţilor comestibile.
Oscilaţiile mari de umiditate, atât atmosferică cât și de sol, au impact nefavorabil pentru toate
speciile legumicole. Umiditatea scăzută a aerului intensifică respiraţia plantelor, ca rezultat apa-
re fenomenul de ofilire (fig. 1.18–1.20), care afectează în primul rând organele tinere ale plante-
lor. Afectează procesul de polenizare prin dispariţia lichidului de pe stigmatul florilor, acest fapt
determinând germinarea dificilă și incompletă a grăuncioarelor de polen. Favorizează apariţia
și înmulţirea unor boli și dăunători. Umiditatea atmosferică are o mare importanţă pentru creș-
terea și dezvoltarea plantelor legumicole. Umiditatea relativă a aerului se dirijează în funcţie de
cerinţele speciilor legumicole.
– Cerinţe foarte ridicate (85–95%): castrave-
tele, ţelina, spanacul, salata, ţelina, ceapa
pentru cozi etc.
– Cerinţe ridicate (70–80%): varza, sfecla,
morcovul, păstârnacul, pătrunjelul, car-
toful, mazărea, mărarul, măcrișul etc.
– Cer umiditate relativă moderată (55–
65%): tomatele, ardeii, vinetele, fasolele.
– Cer umiditate relativă scăzută (45–55%):
pepenele verde, pepenele galben, do-
vleacul.
Deficitul de umiditate din sol, de asemenea,
duce la pierderea turgescenţei plantelor și apa- Fig. 1.18. Ofilirea plantelor de castraveţi sub
riţia fenomenului de ofilire a plantelor. Fenome- acţiunea secetei de sol
nul de ofilire poate apărea zilnic, în orele când

17
temperatura exterioară este ridicată, dar în astfel de situaţii ofilirea are un caracter temporar
fără a provoca efecte dăunătoare plantelor. Ofilirea de lungă durată se datorează unor dereglări
în circuitul apei, cauzate de răcirea puternică a solului, de excesul sărurilor minerale din sol sau
de un deficit prelungit de umiditate.
Fenomenul se manifestă prin reducerea treptată a procesului de sinteză; îmbătrânirea coloi-
zilor hidrofili; degradarea progresivă a plastidelor; sporirea de 2–3 ori a respiraţiei; dezvoltarea
slabă a florilor și formării polenului; perturbarea procesului de fecundare [58].
Atunci când ofilirea are caracter permanent și se prelungește pe parcursul mai multor zile,
devine dăunătoare pentru plante ducând la compromiterea culturilor.
Fig. 1.19. Ofilirea plantelor de ardei Fig. 1.20. Ofilirea plantelor de ardei
la creșterea plantelor la formarea fructelor
Sursa: https://images.app.goo.gl/To8zxD8BhJWrfpEi7
Efecte similare pot apărea și în urma irigării plantelor prin aspersiune cu apă rece în zilele
călduroase. Deficitul de apă în plante poate să apară și în urma administrării unei cantităţi excesi-
ve de substanţe minerale. Concentraţia ridicată a soluţiei solului se evită prin fertilizări raţionale
și menţinerea apei în sol în limite normale.
În condiţii de secetă are loc frânarea creșterii sistemului radicular, proces care poate fi cauzat
de diminuarea proceselor de asimilaţie, blocarea transportului substanţelor plastice din frunze
spre rădăcini și metaboliţilor din rădăcini spre frunze, sau de majorarea durităţii pereţilor celu-
lari. Reducerea suprafeţei de asimilare și deshidratarea ţesuturilor au un impact negativ semnifi-
cativ asupra creșterii plantelor în întregime.
La cultura legumelor în câmp, pe lângă seceta pedologică, apare și pericolul secetei atmosfe-
rice. Seceta atmosferică se datorează transpiraţiei excesive provocată de arșiţe sau vânturi fier-
binţi și uscate, când umiditatea relativă a aerului ajunge la 10–20%. Deși este apă suficientă în sol,
ritmul absorbţiei devine inferior transpiraţiei și se creează astfel deficit de apă în plantă. Seceta
atmosferică este foarte dăunătoare, în special la plantele legumicole verdeţuri, dar poate duce la
deshidratarea vârfurilor de creștere a frunzelor tinere la toate celelalte specii legumicole.
Prin aplicarea unor udări de scurtă durată, dimineaţa se menţine solul umed la suprafaţă,
ceea ce permite evaporarea apei și ridicarea umidităţii atmosferice.
Necesitatea de umiditate și efectul dăunător al insuficienţei de umiditate în funcţie de specie:
Tomatele – în dependenţă de faza de dezvoltare au un consum relativ ridicat de apă, variind
de la 0,2–2,0 l/zi plantă. Plantele suportă ușor perioadele scurte de secetă, mai ales dacă sunt în
prealabil „călite” sau provin din semănat direct. Umiditatea atmosferică optimă este de 56–65%,
iar scăderea umidităţii sub 45% accentuează fenomenul de longistilie și îngreunează polenizarea
și legarea fructelor, de asemenea, sporește mult pierderile prin transpiraţie.

Ardeiul – nivelul optim al umidităţii solului la începutul perioadei de vegetaţie este de 60–65%
din intervalul umidităţii active (IUA) și de 70–75% din IUA în perioada fructificării. Seceta pedo-
logică determină creșteri slabe, căderea florilor, fructe mici și deformate, scăderea producţiei.
Faţă de umiditatea atmosferică are cerinţe mai ridicate, nivelul optim fiind de 70–80% mai ales în
perioada înfloririi și legării fructelor.
Cartoful are cerinţe mari faţă de umiditate, din care cauză plantele trebuie asigurate cu apă
continuu pentru a evita seceta chiar și pe perioade scurte. Seceta afectează creșterea și dezvolta-
rea plantelor, influenţând negativ numărul și mărimea tuberculilor. În această perioadă umidita-
tea solului trebuie menţinută la 70–80% din capacitatea de câmp.
Castravetele. Umiditatea are o influenţă majoră asupra creșterii și dezvoltării castraveţilor.
Plantele au o capacitate de transpiraţie de peste 100 m3/ha/zi, ceea ce implică existenţa umidităţii
relative a aerului de 80–90%, cât și capacitatea mare de absorbţie, pentru a reduce pierderea ex-
cesivă a apei prin transpiraţie [42]. Umiditatea optimă a solului este de 70–80% din capacitatea de
câmp. Dacă umiditatea din sol și atmosferă este redusă, are loc diminuarea creșterilor vegetative,
deformarea fructelor datorită deficienţelor de polenizare.
Varza are cerinţe mari faţă de umiditate, consumul zilnic de apă în funcţie de faza de vegetaţie
este de la 0,2–0,4 l până la 2,0–2,5 l/pl. Până la formarea căpăţânilor umiditatea solului trebuie
menţinută la 70–75% din capacitatea de câmp. Alternanţa umidităţii solului după formarea căpă-
ţânilor determină la unele soiuri crăparea acestora.
Morcovul – cerinţele faţă de umiditate sunt moderate. Cultura are pretenţii mari în perioada
germinării, când consumul de apă este egal cu masa seminţelor și în faza de îngroșare a rădăcini-
lor, când umiditatea optimă a solului trebuie să fie de 70–80% din capacitatea de câmp. Seceta și
excesul de umiditate sunt dăunătoare, determină lignificarea și sporirea conţinutului de uleiuri
eterice în rădăcini, imprimându-le un gust neplăcut.
Sfecla roșie. Pretenţiile faţă de umiditate sunt moderate (60–70% din capacitatea de câmp),
cantităţi mai mari de apă sunt necesare în perioada de germinare a seminţelor, în primele faze
de vegetaţie și la îngroșarea rădăcinilor (iulie-august). Excesul de umiditate este dăunător în toate
fazele de vegetaţie, deoarece sporește sensibilitatea plantelor la boli.
Ridichea faţă de umiditate are pretenţii foarte ridicate, necesitând irigarea culturii. Lipsa apei
duce la stagnarea creșterii rădăcinilor, lignificarea și accentuarea gustului iute. Alternanţa peri-
oadelor secetoase cu cele cu exces de umiditate determină crăparea rădăcinilor.
Prazul are cerinţe mari faţă de umiditate. În lipsa apei partea comestibilă își pierde frăgezi-
mea și scade producţia. Salata, spanacul au cerinţe ridicate faţă de umiditate. Pe timp de secetă
prelungită și temperaturi ridicate, formează frunze mici și puţine, emit timpuriu tulpini florale.
Sunt specii de zi lungă din care cauză doar în culturi timpurii și de toamnă, în condiţii de zi scurtă
formează frunziș dezvoltat.
Mazărea de grădină – cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de înflorire-fructificare. Umidita-
tea solului trebuie menţinută la 65–70% din capacitatea de câmp în perioada de creștere activă și
de 70–80% în perioada de înflorire-fructificare. Seceta solului și atmosferică reduce mult procen-
tul de legare al păstăilor, micșorează producţia și accelerează maturarea boabelor.
La porumbul zaharat faza critică pentru apă este de la apariţia paniculului până după umple-
rea boabelor. Lipsa apei în această perioadă sau menţinerea plantelor ofilite timp de 3–4 zile con-
secutiv determină reducerea producţiei. Din această cauză în perioada secetoasă din iulie-august
se va interveni cu irigări.
Majoritatea plantelor legumicole au cerinţe ridicate faţă de apă, fiind mari consumatoare de
apă. Cerinţele plantelor legumicole faţă de umiditatea solului și aerului este determinată de gra-
dul de dezvoltare al sistemului radicular și de particularităţile morfologice și anatomice ale frun-
zelor. Astfel, în funcţie de sistemul radicular apar diferenţe importante la speciile legumicole. La
unele specii legumicole – ceapa, salata, spanacul, ardeiul, vinetele, tomatele cultivate prin răsad,
sistemul radicular este răspândit în stratul superficial ale solului respectiv, având cerinţe ridicate
faţă de apă comparativ cu culturile înfiinţate prin semănat direct, unde sistemul radicular este
mai profund, în felul acesta plantele se vor aproviziona mai ușor cu apă și vor suporta mai bine
oscilaţiile de umiditate.
Luând în considerare dimensiunile, structura sistemului radicular ale plantelor, speciile legu-
micole se împarte în patru grupe [78]:

19
1. Plantele care au capacitatea de a extrage bine apa din sol și de a o consuma intens în pro-
cesul de evaporare – sfecla. Această cultură este receptivă la irigaţii.
2. Plantele care au capacitatea de a extrage bine apa, dar o consumă redus – pepene verde,
pepene galben, dovleac, porumb zaharat, morcovi, pătrunjel, tomate, ardei, fasole. Cel
mai rezistent la insuficienţa de apă este pepenele verde, pepenele galben, porumbul za-
harat și fasolea; mai puţin rezistent este dovleacul, care consumă multă umiditate pentru
evaporare.
3. Plantele care au o capacitate slabă de a extrage apă, dar o consumă neraţional – diferite
varietăţi de varză, castravetele, vinetele, ridichea, napul, salata, spanacul, mărarul, ţelina.
Aceste culturi au cerinţe ridicate pentru apă și reacţionează bine la irigaţii.
4. Plantele care au o capacitate slabă de a extrage apă din sol, dar o consumă eficient – ceapa,
usturoiul. Cu un consum relativ scăzut de apă, necesită umiditate ridicată a solului în pri-
ma jumătate a sezonului de vegetaţie.
Consumul de apă al plantelor, precum și coeficientul de transpiraţie depind de particulari-
tăţile morfologice și anatomice ale speciilor, mai ales de capacitatea de absorbţie și de pierdere
a apei.
Aparatul foliar este mai slab dezvoltat la unele specii (ceapă, usturoi, morcov), iar la altele
(dovlecel, varză, castraveţi) este bine dezvoltat. În general, legumele sunt plante care se dezvoltă
în condiţii de umiditate moderată, dar la unele specii există adaptări la secetă, care determină re-
ducerea intensităţii transpiraţiei. Astfel, forma frunzelor de ceapă și usturoi, prezenţa perișorilor
pe suprafaţa frunzelor de morcov și pepene verde, gradul de segmentare al frunzelor de morcov,
pepene verde, dimensiunile mai mici ale stomatelor la unele soiuri de varză contribuie la reduce-
rea pierderilor de apă din plante și astfel la reducerea consumului de apă.
Consumul de apă variază în funcţie de faza de vegetaţie, fiind în creștere de la germinare până
la recoltare. La început, consumul zilnic per plantă este redus (10–30 g), dar crește după formarea
aparatului de absorbţie și asimilaţie, ajungând la valori maxime în perioada de vară: 340 g la fa-
sole, 240 g la morcov, 480 g la varza timpurie și 640 g la tomate [42].
În faza de sămânţă este necesară о cantitate foarte mare de apă pentru hidratarea acestora și
pentru declanșarea proceselor biologice. Cantitatea de apă absorbită de seminţe diferă în depen-
denţă de specie. Aceasta reprezintă 50% din greutatea seminţei la castraveţi și varză; 100% din
greutate la morcov, ceapă, sfeclă; 150% din greutate la mazăre.
În faza de germinare plantele au nevoie de о cantitate mare de apa pentru continuarea pro-
ceselor de creștere a germenului (90% din Capacitatea Totală de Apă – C.T.A).
În faza de răsad și după repicare sistemul radicular este insuficient format, plantele nece-
sită cantitate mare de apă (80–90% din C.T.A) pentru refacerea sistemului radicular și continua-
rea creșterii.
În faza de răsad înainte de plantare, plantele au nevoie de о cantitate mai mică de apă pen-
tru adaptarea cu condiţiile următoare de creștere (60–70% din C.T.A).
În faza de creștere a plantelor, de înflorire și fructificare plantele cer о cantitate mare de
apă pentru creștere și fructificare; în timpul înfloritului cerinţele pentru apa sunt reduse.
Pentru culturile legumicole, în cursul perioadei de vegetaţie cerinţele faţă de apă sunt diferite.
Există perioade critice în care lipsa de apă se reflectă negativ cel mai puternic asupra dezvoltării
plantelor. În general aceste perioade coincid cu perioadele de formare a organelor reproductive.
Astfel, la culturile legumicole, se disting următoarele faze critice [18]:
– vinete, castraveţi, dovlecei – pe tot parcursul perioadei de vegetaţie;
– tomate – în timpul formării și creșterii fructelor;
– ardei – în timpul înfloritului și creșterii fructelor;
– varză – în timpul formării căpăţânii;
– ceapă – în timpul formării și creșterii bulbului;
– morcovi – de la semănat la răsărit și în timpul acumulării substanţelor de rezervă.
Astfel, lipsa de umiditate în perioada de fructificare la tomate și ardei duce la deteriorarea
fructului cu putregai apical. Putregaiul apical (Alternaria solani) este datorat unui dezechilibru
hidric după o perioadă de alimentare suficientă cu apă. Fenomenul este mai frecvent și prin
aceasta mai dăunător la ardei.

Fig. 1.21. Putregaiul apical Fig. 1.22. Rizocarp fibros Fig. 1.23. Lipsa formării căpăţânii
(Alternaria solani) la ardei datorat de ridiche datorat dezechilibrului la varză datorat dezechilibru
dezechilibrului hidric hidric hidric
Pentru alte culturi:

– la speciile de verdeţuri și ridiche provoacă apariţia prematură a tulpinilor florifere;
– avortarea florilor și căderea fructelor la castraveţi, tomate, ardei;
– legumele rădăcinoase ale familiei Brasicaceae (ridichile) formează rizocarp fibros, spon-
gios, amar. Alternarea lipsei de umiditate cu excesul acesteia determină crăparea rădă-
cinilor;
– speciile de varză au nevoie mai mare de apă în timpul creșterii căpăţânilor;
– ţelina de rădăcină are necesitate mai mare de apă în prima jumătate a perioadei de crește-
re, când nu a dezvoltat un sistem radicular profund;
– ceapa – în perioada de creștere intensă a frunzelor. La cultura de ceapă pentru bulbi, asi-
gurarea cu apă trebuie oprită cu 3–4 săptămâni înainte de recoltare pentru maturarea mai
bună a bulbului.
Regimul de apă al solului este reglat prin irigaţii. În acest scop, trebuie utilizată apa care nu
conţine săruri dăunătoare și are o reacţie aproape de neutră.
Pentru a evita insuficienţa de umiditate concomitent cu irigarea se practică și alte măsuri
tehnologice:
– asigurarea unei cantităţi optime de substanţe nutritive pentru reducerea consumului spe-
cific de apă;
– distrugerea crustei prin lucrări repetate de mărunţire a solului;
– combaterea buruienilor concurente;
– aplicarea mulcirii solului cu diferite materiale (folie de material plastic, paie, gunoi de
grajd etc.);
– ridicarea umidităţii optime a aerului;
– asigurarea desimii corespunzătoare a plantelor în cultură;
– fertilizarea echilibrată organică și chimică satisfăcătoare contribuie la utilizarea eficientă
de către plante a rezervelor de apă din sol și contribuie la diminuarea acţiunii negative a
secetei asupra productivităţii culturilor.
Prin irigare nu se completează doar deficitul cantitativ de apă, ci se urmărește și o mai bună
folosire a tuturor factorilor de producţie: potenţialul de fertilitate al solului și al îngrășămintelor,
potenţialul productiv al soiurilor și hibrizilor cultivaţi, practicarea cu succes a culturilor succesi-
ve și asociate etc.

21
1.4. IMPACTUL GRINDINEI ASUPRA CREȘTERII PLANTELOR, CALITĂŢII ȘI
PRODUCTIVITĂŢII LEGUMELOR (Eugeniu Ţurcanu, magistru în agricultură,
Anatolie Fala, dr. şt. biologice)
Grindina ca fenomen al naturii constituie una din formele de precipitaţii, reprezentată fiind
de particulele de apă din atmosferă ce cad pe suprafaţa solului în formă de gheaţă. Propriu-zis
grindina se formează atunci când picăturile de ploaie traversează straturi de aer cu temperaturi
scăzute (sub 0°C).
Fig. 1.24. Grindină de formă și mărime diferită
În general, particulele de gheaţă au diferite forme (sferice sau colţuroase), mărimi (cu diame-
tre variabile între 0,5 și 50 mm) și greutate (de la câteva grame, la peste 300 g). Grindina se produ-
ce mai ales în sezonul cald, fiind asociată cu averse, vânt și descărcări electrice.
1.4.1. Cauzele formării şi prejudiciile cauzate de grindină

În fond cauzele genezei grindinei sunt determinate de particularităţile circulaţiei atmosferei,
în interacţiune cu cele ale suprafeţei active. Masa de aer rece dislocă, prin convecţie dinamică,
masa de aer cald, pe care o forţează la o ascensiune rapidă, mișcare la care participă și convecţia
termică din perioada premergătoare advecţiei aerului rece. Ridicat la peste 5 000–6 000 m altitu-
dine (uneori chiar la 10 000–12 000 m altitudine), aerul cald se răcește rapid, determinând con-
densarea vaporilor de apă și îngheţarea acestora sub formă de „boabe”. În aceste condiţii, apar
primele descărcări electrice, care preced, sau au loc concomitent cu căderea grindinei și furtuna
de dezlănţuire. În majoritatea cazurilor furtunile cu grindină încep brusc. Durata furtunilor cu
grindină este invers proporţională cu dimensiunile boabelor de grindină. Cu cât durata este mai
scurtă, cu atât dimensiunile acestora sunt mai mari, ca și influenta mecanică pe care o exercită.
Grindina este un risc climatic care, deși este rar întâlnit, poate produce în scurt timp cala-
mităţi naturale de mari proporţii, locale sau regionale, în funcţie de traiectoria norului Cumu-
lonimbus care a generat-o. Din cercetările de teren și din literatura de specialitate rezultă că
aproape toate cazurile de grindină au provocat pierderi importante agriculturii în general şi în
special sectoarelor legumicole neprotejate în cultura de câmp. Dauna cea mai severă care poate
fi provocată de grindină este: a) distrugerea suprafeţei foliare a plantelor (poate fi minimă, par-
ţială sau compromitere totală); b) compromiterea recoltelor prin afectarea aspectului comercial
al fructelor şi organelor comestibile ale culturilor legumicole (poate fi parţială – cu posibilitatea
de a fi procesate sau compromitere totală) şi c) formarea stratului de gheaţă de durată, rezultând
îngheţarea sucului celular, oprirea circulaţiei sevei, distrugerea sistemului foliar și compromite-
rea totală a recoltei.
Fiind un fenomen a cărui frecvenţă maximă se realizează în perioada caldă a anului, grindina
surprinde culturile agricole în diferite stadii de dezvoltare, afectând buna desfășurare a ciclului
biologic. Este suficient un singur caz de grindină într-o fază critică de dezvoltare a plantei pentru
ca întreaga recoltă să fie compromisă.

Fig. 1.25. Plantaţie de tomate în pârgă afectate şi Fig. 1.26. Plantaţie de dovleci afectată de grindină,
totalmente comercial compromise de grindină dar necompromisă total
Sursa: https://sognvalleyfarm.com Sursa: https://sognvalleyfarm.com
Grindina poate provoca mari pagube în următoarele condiţii:

– când se produce în plin sezon de vegetaţie, surprinzând culturile legumicole în faza de
înflorire, sau de formare și coacere a recoltei etc.;
– când este însoţită de vânturi puternice;
– când dimensiunile boabelor de grindină depășesc 10 mm în diametru;
– când durata fenomenului este mare;
– când densitatea boabelor de grindină pe 1 m2 este foarte mare;
– când se formează stratul de gheaţă de durată (de la câteva ore la câteva zile), fapt ce deter-
mină îngheţarea sucului celular, oprirea circulaţiei sevei, distrugerea sistemului foliar și
compromiterea recoltei;
– când se produce după perioade lungi de secetă cu solul uscat, lipsit de coeziune, favorizând
procese intense de eroziune;
– când afectează terenuri în pantă cu sol uscat;
– când dimensiunile sunt mici (< 10 mm), dar durata este mai mare (10–15 min.) etc.
În Republica Moldova grindina în general se semnalează în perioada caldă a anului (aprilie–
octombrie) și de obicei însoţește aversele, furtunile cu oraje, ceea ce intensifică și mai mult dauna
produsă de ea. Grindina cade sub formă de fâșii sau insule cu diferită configuraţie a arealului.
Traiectoria căderii grindinei începe, de regulă, din partea supusă vântului pe cumpănă sau a unor
înălţimi, după întindere poate oscila între 5 și 155 km.
Pe parcursul ultimilor ani daunele provocate de către căderile de grindină pe teritoriul Re-
publicii Moldova sunt tot mai frecvente, purtând un caracter catastrofal, atunci când suprafeţele
afectate constituie mii de hectare, iar gradul afectării se estimează cu valori de 50–100%.
1.4.2. Măsuri şi tehnici de prevenire a afectării culturilor legumicole de grindină

Efectele nefaste ale căderilor de grindină pot fi diminuate prin metode de prevenire şi metode
de combatere activă și pasivă (sisteme de plasă antigrindină şi materiale neţesute de tip Agryl).
Din măsurile de prevenire putem enumera: i) informarea timpurie meteo şi ii) asigurarea sub-
venţionată a plantaţiilor de legume de hazardele naturale, inclusiv grindina, iar măsuri şi tehnici
active – pasive: iii) prin intermediul punctelor rachetare de combatere activă a Serviciului Anti-
grindină de Stat, iv) instalarea de sisteme de plasă antigrindină (dar economic nu par a fi eficiente
pentru plantaţii de legume) şi v) acoperirea plantaţiilor cu materiale neţesute de tip Agryl.
Primul pas de prevenire este să ţineţi cont de prognoza meteo pentru a vă putea pregăti de
impactul grindinei înainte de declanşarea acesteia. În cazul grindinei care afectează regiunile
agricole, difuzarea la timp a prognozelor meteorologice de avertizare, elaborate în baza informa-
ţiei radarelor meteorologice și a imaginilor satelitare, permite luarea unor măsuri adecvate. Dacă
este incidenţa de afectare de grindină, vă puteţi pregăti grădina şi planifica în avans acoperirea

23
plantelor cu creștere redusă pe rânduri cu materiale neţesute de tipul Agryl sau Agrotextil, care
va diminua distrugerea plantelor.
Metoda de combatere activă a grindinei presupune însămânţarea norilor de grindină cu un
reagent specific (AgI – iodură de argint) prin intermediul generatoarelor terestre, aviaţiei sau a
rachetelor, tip „Alazani” și „Cristal”. Eficacitatea fizică tehnologic garantată a acestor metode dife-
ră. Astfel în cazul generatoarelor terestre ea ajunge până la 40%, aviaţiei până la 60%, iar în cazul
utilizării rachetelor acest indicator atinge 75% [24].
Fig. 1.27. Sistem rachetar antigrindină Fig. 1.28. Sistem de plasă antigrindină
Sursa: www.allmoldova.com în plantaţii de legume
Sursa: https://www.smart-net-systems.com
În prezent asigurarea riscurilor de producţie în agricultură, devine o condiţie obligatorie pen-

tru dezvoltarea durabilă a unei activităţi în acest domeniu. Astăzi este imposibil de a iniţia o
afacere modernă în legumicultură fără a lua în calcul riscurile, la care este supus sectorul agrar.
În acest sens asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile fi-
nanciare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât
persoanelor juridice, cât și persoanelor fizice.
În cadrul ședinţei la data de 11 septembrie 2020 Parlamentul a adoptat Legea nr. 183 privind
asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură, care a intrat în vigoare la data
de 16 ianuarie 2021. Conform Legii sus-menţionate, producătorii agricoli și grupurile de producă-
tori își vor putea asigura interesele patrimoniale împotriva riscurilor specifice activităţilor agri-
cole: secetă excesivă, grindină, inundaţii, ploi torenţiale, atacuri ale organismelor dăunătoare,
boli sau patologii la animale.
Subvenţionarea primelor de asigurare în agricultură se va efectua din Fondul Naţional
de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural. Cota subvenţiei se va stabili în baza primelor de
asigurare calculate conform condiţiilor speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricul-
tură și va constitui 70% din valoarea acestora, dacă valoarea cumulată a subvenţiilor pentru asi-
gurarea subvenţionată autorizată spre plată în anul anterior încheierii contractului de asigurare
constituia până la 6% din mărimea Fondului. Potrivit legii, prima de asigurare se stabilește în
conformitate cu tarifele de bază aplicate la suma asigurată și include cheltuielile de gestionare
ale asigurătorului, care nu pot constitui mai mult de 15% din valoarea primelor subscrise pe
contract. Asigurătorul poate accepta efectuarea plăţii primei de asigurare în tranșe, în termenul
indicat în contractul de asigurare.
Potrivit legii, asigurători sunt persoane juridice deţinătoare de licenţe eliberate de Comisia
Naţională a Pieţei Financiare pentru desfășurarea activităţii de asigurare la categoria ,,asigurări
generale” și care, în baza primelor de asigurare încasate, plătesc despăgubiri pentru prejudiciul
cauzat de riscurile asigurate prevăzute de lege. Lista companiilor de asigurări ce prestează ser-
vicii în agricultură include: ,,Klassika Asigurări” SA, ,,General Asigurări” SA, ,,Galas” SA, ,,Molda-
sig” SA, ,,Asterra Grup” SA, ,,Garanţie” SA, ,,Moldcargo” SA, ,,Acord-Grup” SA, ,,Alliance Insurance
Group” SA, ,,Intact Asigurări Generale” SA.

Suma asigurată în cazul recoltei culturii agricole reprezintă produsul dintre volumul recoltei
medii prognozate la hectar și preţul anticipat de comercializare a recoltei, dacă părţile nu convin
asupra unui nivel mai mic al sumei asigurate. Recolta medie prognozată la hectar se calculează
ca producţia medie a culturii agricole ce urmează a fi asigurată, obţinută de către producătorul
agricol în 3 din ultimii 5 ani, cu excluderea anului în care s-a obţinut cea mai mare recoltă și a
anului în care s-a obţinut cea mai mică recoltă.
Fenomenele climatice nefaste, precum este grindina, produc pagube serioase în culturi legu-
micole prin leziuni ale ţesuturilor plantei. Gradul daunei este direct proporţional cu mărimea
grindinei, durata de atac și faza de dezvoltare a culturii legumicole. După declanșarea situaţi-
ei excepţionale se recomandă evaluarea daunelor în cadrul comisiilor responsabile în luarea
deciziilor ulterioare în redresarea situaţiei sau compromiterea culturii în caz de distrugere
considerabilă.
În sectorul legumicol fermierii selectează cultivarea legumelor între cele trei metode de
bază: a) teren neprotejat; b) teren protejat (răsadniţe, solarii, sere) şi c) teren semiprotejat (tu-
nele joase, Agryl). Cea mai favorizată metodă de cultivare împotriva daunei provocată de căde-
rea grindinei sunt terenul protejat şi terenul semiprotejat – sau protejat temporar. Dar totuși
grindina se declanșează concomitent cu vânt puternic, furtună, urmat de ploi torenţiale. În
acest context chiar și terenul protejat este deteriorat de intemperii, prin deteriorarea acoperi-
șurilor (foliei de polietilenă, sticlei, sau alte materiale) și ulterior al culturii propriu-zise. Soluţii
mai viabile sunt acoperirea rândurilor cu materiale neţesute de tip Agryl şi în acest caz, deşi
plantele pot fi afectate de grindină, nu au loc leziuni profunde mecanice ale ţesuturilor şi ulte-
rior acestea pot regenera.
1.4.3. Măsuri şi tehnici post-afectare a culturilor legumicole de grindină

În cazul dacă după afectarea plantaţiilor legumicole de grindină a avut loc distrugerea mini-
mă sau parţială a suprafeţei foliare a plantelor (fig. 1.29-1.31) şi nu s-a format strat de gheaţă de
durată, pot fi întreprinse o serie de măsuri şi tehnici de reabilitare – refacere a plantaţiilor.
Fig. 1.29. Plantă de tomate Fig. 1.30. Frunze de varză cu Fig. 1.31. Plantă de sfeclă roşie
afectată de grindină dar capabilă suprafaţa foliară parţial distrusă afectată de grindină dar capabilă
la regenerare la regenerare
Surse: https://kentuckypestnews.wordpress.com; https://sognvalleyfarm.com
Următoarele tehnici şi paşi de reducere a impactului sau post-afectarea plantaţiilor legumico-

le de grindină și îmbunătăţirea stării plantaţiilor afectate (culturi amplasate în câmp şi neprote-
jate), pot fi întreprinse:
– prima operaţiune care se impune în această situaţie – curăţaţi materialul vegetal dete-
riorat, care este compromis, prin selectarea plantelor şi celor mai afectate organe şi le
transportaţi pentru compostare. Această operaţiune se face din cauza, că ţesutul vegetal
deteriorat rămas pe câmp este mai susceptibil la bolile fungice și mai ales bacteriene, astfel
încât îndepărtarea acestor materiale va ajuta la protejarea restului culturii;

25
– a doua operaţiune este aplicarea unui tratament împotriva manei și a altor boli produse de
ciuperci parazite. Important este ca tratamentul să se efectueze într-o perioadă de 21–24
ore de la producerea fenomenului;
– a treia operaţiune vizează aplicarea tăierilor organelor distruse diferenţiat, în funcţie de
gradul de distrugere al organelor vegetative și generative. Prin tăiere se elimină toate or-
ganele puternic rănite sau distruse, ce nu pot fi utile. La plantele din câmp sau la cultura
de spalier tăierile organelor distruse diferenţiat se execută numai atunci când sunt uscate
fizic, pentru a evita provocarea de răniri suplimentare. Tăierile se fac cu o lamă ascuţită şi
se recomandă scufundarea lamei într-o soluţie de alcool de 96% sau mai practic în soluţie
cu înălbitor de rufe de 10% (o parte de înălbitor, nouă părţi apă) pentru a evita răspândirea
bacteriilor între fiecare tăietură;
– a patra operaţiune preconizează o fertilizare utilizând îngrășăminte complexe (ce conţin
în principal și în doze echilibrate cele trei macroelemente: azot, fosfor, potasiu), prin pi-
curare în apropierea masei principale de rădăcini sau sub formă de îngrășăminte foliare.
Foliar mai sunt recomandate tratamente cu produse antistres cu conţinut de aminoacizi ce
stimulează regenerarea rapidă a organelor lezate.
Tratamente ce trebuie aplicate pentru cicatrizarea rănilor produse de grindină la legume, se
realizează folosind unul din produsele cu conţinut de cupru: Zeama bordoleză – 3 kg/ha; Champ
77 WG – 2,0–3,0 kg/ha sau Funguran OH 50 WP – 4,0 kg/ha.
Alte măsuri includ: a) menţinerea terenului curat de buruieni pentru a elimina concurenţa
acestora, fie prin prașile, fie prin erbicidare; şi b) ulterior în dependenţă de faza de dezvoltare a
culturii se ajustează schema de nutriţie și tratamentele fitosanitare prestabilite anterior [40].
1.5. IMPACTUL PLOILOR TORENŢIALE ȘI INUNDAŢIILOR SEZONIERE ASUPRA

CREȘTERII PLANTELOR, CALITĂŢII ȘI PRODUCTIVITĂŢII LEGUMELOR
(Eugeniu Ţurcan, magistru în agricultură, Anatolie Fala, dr. şt. biologice)
În Republica Moldova factorul principal, care contribuie la formarea inundaţiilor sunt ploile
torenţiale. Aversele de ploaie se caracterizează prin cantitate mare de apă căzută într-un timp
foarte scurt, fapt care implică o intensitate mare şi deci pot avea consecinţe grave asupra erozi-
unii şi spălării solului de substanţele nutritive, ca şi asupra modelării versanţilor prin procese
accelerate de eroziune, adesea determinând o gamă largă de procese de versant, distrugând păşu-
nile şi culturile agricole. Efectul distrugător al ploilor torenţiale abundente se datorează duratei,
intensităţii şi cantităţii de apă căzută, dar acest efect este amplificat de numeroase alte caracte-
ristici ale suprafeţei active cum sunt: panta, substratul litologic, lipsa vegetaţiei, momentul din an
când se produce aversa.
1.5.1. Declanșarea şi aspectele de risc ale ploilor torenţiale şi inundaţiilor

Drept catalizator poate fi marcată variaţia termică inegală a suprafeţei solului și fluctuaţiile
foarte active a aerului umed tropical în arealul Moldovei din perioada caldă a anului, ce determi-
nă ca ploile să capete frecvent un caracter torenţial. În sine aversele de ploaie se caracterizează
prin cantitate mare de apă căzută într-un timp scurt, provocând eroziuni și spălarea stratului
superficial fertil de sol distrugând concomitent și culturile agricole.
De obicei majoritatea averselor de ploaie sunt însoţite de descărcări electrice, și căderi de
grindină. Intensitatea, durata și cantitatea de apă sunt parametrii esenţiali ce caracterizează plo-
ile torenţiale în zona Republicii Moldova, dar efectul distrugător este amplificat de multitudinea
de factori cum ar fi: panta de expunere, caracteristicile solului, lipsa vegetaţiei, perioada de vege-
taţie când se produce aversa, alţi factorii naturali și antropici.
Factorul principal al impactului ploilor torenţiale și inundaţiilor sezoniere asupra creșterii
plantelor și calităţii – productivităţii legumelor constituie inundarea plantaţiilor şi formarea to-
renţilor masivi de apă și noroi, care în acest caz pot compromite totalmente o bună parte sau
totală a plantaţiilor.

1.5.2. Măsuri și tehnici de prevenire şi post-afectare de ploi torenţiale şi inundaţii a
plantaţiilor legumicole
Literatura de specialitate și experţii, reieșind din particularităţile biologice ale culturilor le-
gumicole, sugerează cultivarea lor pe terenurile cu grad înalt de fertilitate, cu textură ușoară
(nisipo-lutoasă), strat arabil profund, structură granulometrică, bine permeabile pentru apă și
aer, cu posibilitate de exploatare intensivă în tot timpul anului. Caracteristicile enumerate sunt
cel mai des supuse efectului distrugător al ploilor torenţiale şi inundaţiilor. De preferat totuşi la
amplasarea plantaţiilor legumicole terenurile plane sau cu o ușoară pantă (până la 1,5°) spre sud,
sud-vest, sud-est, important nesupuse inundaţiilor, asigurate cu sursă sigură de apă pentru iriga-
re, cu nivelul apelor freatice la o adâncime mai mare de 2 m.
Fig. 1.32. Consecinţele inundării plantaţiilor Fig. 1.33. Inundarea plantaţiilor de porumb
de tomate zaharat, raionul Edineţ
Sursa: https://ag.umass.edu Sursa: foto Anatolie Fala
În caz dacă plantaţiile au fost afectate de ploi torenţiale şi inundaţii, primordial este evaluarea
gradului de afectare şi a pagubelor, adresarea la Comisia raională de evaluare a prejudiciilor cau-
zate de calamităţile naturale şi a asigurătorului (procedurile sunt similar descrise celor specifice
afectării de grindină) pentru constatare şi restituirea ulterioară a prejudiciilor.
Următorii paşi pot fi întreprinşi în caz dacă plantaţiile nu au fost timp îndelungat acoperite cu
apă (până la 48 ore) şi plantele nu au fost spălate sau acoperite totalmente cu noroi:
1. Recuperarea îngrăşămintelor de azot şi potasiu levigate. În cazul ploilor torenţiale din stratul
superficial de sol se spală intens azotul şi potasiul, astfel plantele pot încetini din creştere.
Urmăriţi dezvoltarea culturilor timp de 3–5 zile, inclusiv prin smulgerea unor plante deter-
minaţi dacă nu s-au asfixiat rădăcinile, dacă culturile au fost acoperite cu apă sau înnămolite
mai mult de 48 ore. Dacă sistemul radicular este viabil, aplicaţi urgent îngrăşăminte cu azot şi
potasiu fie radicular (dacă solul s-a uscat – îngrășăminte preferate de azot pe bază de amoniu)
sau foliar (în acest caz sistemul radicular va fi mai puţin afectat de bolile sistemului radicular).
Dacă solurile rămân ude pentru perioade lungi de timp, fapt care inhibă utilizarea fertirigării,
aplicaţi în acest caz fertilizarea doar foliară cu azotatul de potasiu sub formă de spray foliar.
Vârsta culturii și planurile pentru fertilizarea viitoare ar trebui să dicteze rata îngrășământu-
lui cu azot aplicat. O rată bună de recuperare a azotului pentru majoritatea culturilor în săptă-
mâna următoare (după 6–7 zile de la zvântarea solului) ar fi de 8–10 kg/ha de nitrat de potasiu
(13 : 46), aplicat prin fertirigare la o normă de udare de cca 25–30 m3/ha. Nitratul de potasiu
este preferat în special pentru cultivarea plantelor în sol salin, conţin mai mult NO3- dar mai
puţin NH4+. Nitratul de potasiu reduce absorbţia clorurilor și nitraţilor care sunt consideraţi
antagoniști ai potasiului, în acest sens are loc o reducere a stresului acut. Cantitatea maximă
admisă de nitrat de potasiu aplicat la o fertirigare nu ar trebui să depăşească 1–1,5 g/l de apă,
sau de maxim 8–10 kg/ha aplicat la o fertirigare de cca 25–30 m3/ha o dată la 10 zile.

27
2. Recuperarea plantaţiei sau transplantarea plantelor. Dacă solurile au rămas în apă mai puţin
de 48 de ore, cele mai multe culturi şi plantaţii de legume se vor recupera. Cu cât stagnarea
apelor este mai lungă de 48 ore, cu atât sunt mai mari șansele ca rădăcinile să piară din cauza
lipsei de oxigen din sol. Pe solurile înnămolite slab şi relativ plantele ar trebui să se refacă
în termen de 3–10 zile după scurgerea apei de pe câmp. Pe măsură ce câmpurile se usucă și
echipamentele pot fi readuse în câmp, cultivarea ușoară sau prăşitul în jurul plantelor tinere
poate ajuta la readucerea aerului în sol. În cazul înnămolirii medii putem executa transplan-
tarea plantelor pe teren neinundat. În cazul în care culturile au fost compromise (inundate
mai mult de 3 zile şi puternic înnămolite) și replantarea imediată nu este posibilă, o cultură
de acoperire pe termen scurt, cum ar fi hrișca sau mazărea, care poate fi semănată și cosită în
5–6 săptămâni poate fi o opţiune bună pentru a asigura acoperirea solului pe termen scurt.
3. Semne fiziologice de afectare parţială a organelor plantelor post-inundare:
– flori, frunze sau fructe cu pete care apar la cea mai mică apăsare – simptome ale stresului
suprahidratării organelor şi ţesuturilor plantelor;
– culturile rădăcinoase pot prezenta zone cu celule moarte care apar ca zone întunecate,
în acest caz, de exemplu, dacă rădăcina principală a morcovului este compromisă, se vor
forma rădăcini fibroase secundare care nu sunt comercializabile;
– o incidenţă mai mare a putregaiului rădăcinii, tulpinilor şi fructelor (Phytophthora ssp.)
pentru culturile timpurii de tomate, ardei sau a putregaiului alb al tulpinii și fructelor
(Sclerotinia sclerotiorum) la castraveţi şi pepenele galben. Putregaiurile, ca simptome, apar
când există o lipsă de calciu în plantă. În timpul inundaţiilor, rădăcinile se opresc și nu mai
consumă apă sau substanţe nutritive, în rezultat apar aceste simptome.
Fig. 1.34. Rădăcini adventive la morcov formate la Fig. 1.35. Putregaiul alb al tulpinii și fructelor
compromiterea rădăcinii principale (Sclerotinia sclerotiorum) la castraveţi
Sursa: https://familyhappyweb.com Sursa: www.fitoprotectiaplantelor.ro
4. Avertizarea apariţiei bolilor. Condiţiile umede favorizează apariţia bolilor. Putregaiurile ca

Phytophthora ssp., Alternaria ssp., Botrytis ssp. şi Pythium ssp. se dezvoltă în condiţii de sol
umed. Fructele de culturi solanacee sau cucurbitacee cu aspect înmuiat şi cu faze incipien-
te a putregaiurilor enumerate se colectează manual şi se îndepărtează din câmp. Se aplică
tratamente profilactice cu produse cuprice admise la culturile legumicole şi în dozele reco-
mandate.
5. Îmbunătăţirea drenării apei pe câmpuri. Cultivatorii ar trebui să ia în considerare orientarea
rândurilor și să deschidă canale de drenaj la capetele rândurilor, care ar ajuta evacuarea
rapidă a apelor stagnante prin gravitaţia naturală. La culturile cultivate în biloane şi mulcite
cu polietilenă, se va ridica un capăt al peliculei, astfel ca să se asigure şi evacuarea rapidă a
apelor, dar şi aerarea la rădăcini. Folosirea cultivatoarelor cu organe de lucru săgeţi şi de tip
cârtiţă între spaţiile dintre rânduri favorizează ruperea straturilor compactate de sol şi asigu-
ră îmbunătăţirea infiltrării apei în sol şi aerarea acestuia.

1.6. IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ÎN SPORIREA VIRULENŢEI
BOLILOR ȘI GRADULUI DE AFECTARE CU DĂUNĂTORI A CULTURILOR
LEGUMICOLE (Asea Timuş, dr. şt. agricole)
Plantele agricole cultivate și resturile vegetale ale acestora, inclusiv plantele spontane din
vecinătatea lor, adică tradiţionalele buruieni, sunt două verigi nedespărţite din agroecosisteme:
plante dorite – plante nedorite. Din prima grupă se obţin legume comestibile, din a doua doar gu-
noaie biodegradabile, dar fiind corect gestionate se poate obţine sol fertil sau un strat de humus
bun pentru sporirea recoltelor de legume. Însă gunoaiele vegetale nu dispar de la sine, dar obliga-
toriu prin dezvoltarea intensă a microorganismelor, în special a ciupercilor microscopice, care în
stare de spori ajung a fi un praf virulent. Deci, resturile vegetale din cultura agricolă și buruienile
sunt purtătoare de o mare diversitate de agenţi patogeni, care la prima grupă de plante le produc
boli, iar la a doua grupă le facilitează fermentarea și transformarea lor din nou în pământ.
Toate grupele de organisme vii enumerate: plante agricole cultivate, buruienile și ciupercile se
mișcă din locul lor dacă au deasupra sau dedesubtul lor doi factori decisivi: umezeală și căldură.
De aceea, în cadrul culturilor legumicole cu ciclu de vegetaţie absolut sezonier (nici măcar anu-
al), fenomenul de secetă sau impactul schimbărilor climatice asupra sporirii virulenţei bolilor și
dăunătorilor sunt discutabile. Fiindcă pe timp de secetă nu se obţin recoltele planificate, respectiv
nu se contează pe ploi naturale și soare, dar se intervine în cultură cu irigaţiile frecvente și abun-
dente concomitent cu un agent termic de producere a temperaturii (boilere cu ţevi sau furtunuri)
și cât mai conservate (sere).
În astfel de condiţii dirijate prin inteligenţa umană, adică tehnologiile moderne, toată biodi-
versitatea începe activitatea de înmulţire, răspândire și ocupare a noilor plante și terenuri des-
chise sau închise. Din acest moment trebuie să se conecteze înţelepciunea fermierului: cum să
cultive plantele agricole cu formare a condiţiilor perfecte pentru vegetaţie, dar totodată cu mini-
mă ridicare pe organele lor a microflorei și microfaunei din/de pe solul din gestiunea sa, care are
o singură destinaţie: producţia agricolă cu minime investiţii și cheltuieli.
1.6.1. Sporirea virulenţei și afecţiunii bolilor la culturile legumicole

În acest context, expunem doar cele mai relevante exemple de agenţi patogeni care produc
boli plantelor agricole prin declanșarea rezervei biologice depozitate sau stocate, fiindcă pe/în
ambele se formează un substrat contaminat:
Fig. 1.36. Surse de infecţii la suprafaţa solului Fig. 1.37. Surse de infecţii pe/în resturile vegetale
• făinarea (Erysiphe sp.);

• făinarea castraveţilor (Sphaerotheca fuliginea);
• fuzarioza castraveţilor (Fusarium oxysporum sp. cucumis);
• mana castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis);
• mana tomatelor (Phytophtora infestans), care prin căderea fructelor sau atingerea solului
în timpul vegetaţiei are loc sporularea din abundenţă a agentului patogen, apoi afectarea
aparatului foliar, tulpinilor și fructelor;

29
• mana verzei (Peronospora brassicae);
• mozaicul pepenilor și castraveţilor (Marmor cucumeris) – prin frunzele uscate în care se
păstrează vitalitatea până la 9 ani;
• ofilirea sau fuzarioza (Fusarium oxysporium f.sp. lycopersici) – agentul patogen persistă în
sol până la 15 ani;
• pătarea neagră a frunzelor (Alternaria brassicae);
• putregaiul fructelor de tomate (Rhizoctonia solani) – de la 18–20 oC și umiditatea de 90%,
fructul afectat în 2–3 zile devine însuşi sursă de infecţie;
• putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor de tomate (Colletotrichum coccodes);
• putregaiul umed (Erwinia carotovora);
• putregaiul alb al bulbilor (Sclerotium cepivorum) – rezerva biologică din sol poate supra-
vieţui și peste 20 de ani;
• putregaiul cenușiu al bulbilor (Botrytis allii);
• putregaiul cenuşiu la tomate (Botrytis cinerea) – afectează la 15–20 oC și umiditatea de
100%, cu prezenţa apei libere;
• putregaiul umed (alb) al tulpinilor și frunzelor (Sclerotinia sclerotiorum) – în solul infectat
scleroţii rezistă în sol 7–8 ani;
• putregaiul umed al cruciferelor (Erwinia carotovora);
• verticilioza / veștezirea verticiliană (Verticillium dahliae);
• virusul mozaicului tutunului – TMV (Tobacco Mosaic Virus);
În concluzie. Vrejii de leguminoase, de cartofi și alte plante cultivate, formează o masă de 3–4
t/ha de substanţă uscată la suprafaţa solului. Cantitatea mare de buruieni, care în anii ploioși
ajunge la 30–40 t/ha masă vegetală (fără sămânţă). Din rădăcinile tuturor plantelor se acumu-
lează cca 1,5 t/ha de substanţă uscată. Deci lăsarea acestor resturi vegetale la suprafaţa solului
pentru a se descompune natural, are loc prea intens și solului îi sunt puţin folositoare. În schimb
rezerva biologică de agenţi patogeni, nematozi, acarieni, insecte, limacși ș.a., găsesc condiţii per-
fecte pentru depozitare și apoi dezvoltare. Trecem peste explicaţiile despre încorporarea adâncă
a resturilor vegetale în sol (unde se formează condiţii de anaerobioză și se elimină substanţe noci-
ve, respectiv nu contribuie la creșterea gradului de fertilitate a solului) sau superficială (asigură
anual câte 1000–2000 kg/ha de humus), fiindcă este atât de discutată și se referă la alt domeniu.
Însă, încorporarea o accentuăm din punct de vedere al unei măsuri de reducere a organismelor
nefavorabile plantelor agricole, adică când toate resturile vegetale trebuie să fie valorificate con-
form indicaţiilor date de specialiști: (i) tocate la dimensiunea de 5–6 cm; (ii) încorporate în sol
până la adâncimea de 8–10 cm sau (iii) încorporarea în sol prin arătură cu întoarcerea brazdei
până la adâncimea de 18–22 cm.
Fig. 1.38. Tocarea resturilor Fig. 1.39. Discuirea resturilor Fig. 1.40. Încorporarea în sol
vegetale de culturi legumicole vegetale de culturi legumicole prin arat a resturilor vegetale
Sursa: https://agrotime63.ru Sursa: https://www.nytimes.com Sursa: https://foodsystems.wsu
Prin fărâmiţare și încorporare nu se vor elimina 100% agenţii patogeni și dăunătorii din restu-
rile vegetale, dar eficacitatea măsurii va fi mare, fiindcă: (i) 17% din resturile vegetale rămân în
stratul superficial al solului după sistemul convenţional din legumicultură (cu arătură); (ii) 75%
prin sistemul lucrărilor minime; (iii) 90% prin sistemul de semănat direct (fără arătură).
După cum s-a menţionat anterior, fără umezeală și căldură nimic nu se concepe pe pământ, iar
cultura legumicolă în mod special, de aceea prezentăm agenţii patogeni care cu mare operativitate

se transmit prin: (i) picăturile de apă de la ploi naturale și artificiale (irigaţie) purtate de vânt sau cu-
renţii de apă, adică când umiditatea aerului și solului este de la 90 până la 100% cu mici devieri de
la agent la agent; (ii) iar temperatura aerului este de la 2–3 oC până la 33–35 oC (în ordine alfabetică):
Fig. 1.41. Transmiterea bolilor prin ploi naturale Fig. 1.42. Transmiterea bolilor prin ploi artificiale
la irigare prin aspersiune
• alternarioza (Alternaria cucumerina);

• antracnoza castraveţilor (Colletotrichum lagenarium) – cca 22–27 oC, umiditatea de 88–95%
și prezenţa apei libere;
• antracnoza liliaceelor (Colletotrichum circunans);
• fuzarioza castraveţilor (Fusarium oxysporum sp. cucumis);
• mana castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis);
• mana cepei (Peronospora destructor) în nopţile răcoroase și umede, iar zilele moderat de
călduroase;
• mana tomatelor (Phytophthora infestans);
• mana verzei (Peronospora brassicae);
• mucegaiul negru al cepei (Aspergillus niger) – 28–34 °C, umiditatea 80%, după 6–12 ore de
udare – vara;
• ofilirea bacteriană a tomatelor (Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis);
• pătarea bacteriană a tomatelor / pătarea frunzelor și bășicarea fructelor (Xanthomonas
campestris pv vesicatoria);
• pătarea neagră sau alternarioza tomatelor (Alternaria solani) și ardeilor (Alternaria capsici);
• pătarea neagră a frunzelor (Alternaria brassicae) – prezenţa îndelungată a apei pe frunze
și umiditatea ridicată, de peste 80%, iar temperaturile între 18 și 30 oC;
• pătarea purpurie (Alternaria porri);
• pătarea pustulară a fructelor (Pseudomonas syringae pv. tomato), care afectează toate or-
ganele aeriene;
• putregaiul cenuşiu la tomate (Botrytis cinerea);
• putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor de tomate (Colletotrichum coccodes);
• putregaiul umed al cruciferelor (Erwinia carotovora);
• putregaiul cenușiu al bulbilor (Botrytis allii);
• putregaiul negru (Phoma lingam);
• putregaiul negru sau nervaţiunea neagră a frunzelor (Xanthomonas campestris);
• rugina cepei, usturoiului și a prazului (Puccinia porri, P. allii) – picături de apă pe frunză
timp de 4 ore;
• septorioza tomatelor (Septoria lycopersici), care afectează aparatul foliar;
• verticilioza / veștejirea verticiliană (Verticillium dahliae).
În concluzie. Majoritatea agenţilor patogeni se declanșează și afectează culturile legumicole
prin prezenţa umidităţii favorabile și a temperaturii, dar acestea coincid cu condiţiile culturilor
agricole. Foarte puţine boli se dezvoltă pe vreme uscată și caldă de + 25–27 °C, ca spre exemplu
făinarea castraveţilor (Sphaerotheca fuliginea). La fel pe soluri acide, compactate şi cu stagnare de
apă se dezvoltă două putregaiuri: umed (Erwinia carotovora) și uscat (Leptosphaeria maculans).

31
În resturile vegetale și pe plantele în vegetaţie găsește condiţii favorabile pentru dezvoltare un
alt factor natural care poartă, ca și picăturile de ploi sau de la irigaţie, câte un inocul de vreun agent
patogen, adică nematozii, acarienii și unele insecte, în special cele cu aparat bucal de înţepat și supt:
musculiţa albă de seră, afide, tripși, ploșniţe etc. Acest factor natural – microfauna, este la fel de
periculos pentru culturile legumicole, ca și resturile vegetale purtătoare de inocul fitopatologic. De
aceea, în continuare se expun câteva exemple relevante de boli ale plantelor legumicole care apar
după o simplă înţepare de insecte pentru propria hidratare fiziologică (în ordine alfabetică):
Fig. 1.43. Transmiterea bolilor Fig. 1.44. Transmiterea bolilor Fig. 1.45. Transmiterea bolilor
prin nematode de rădăcini prin musculiţa albă de seră prin afid/păduche
• boala petelor de bronz (Tomato spotted wilt virus) – cu tripsul californian (Frankliniella
occidentalis);
• mozaicul pepenilor și castraveţilor (Marmor cucumeris) – prin 60 de specii de afide;
• ofilirea sau fuzarioza (Fusarium oxysporium f.sp. lycopersici) – prin nematodele de rădă-
cini în sol;
• pătarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva sin. Cladosporium fulvum) – prin afide;
• putregaiul umed al prazului (Erwinia carotovora) – prin afide;
• septorioza tomatelor (Septoria lycopersici) – prin afide;
• verticilioza / veștejirea verticiliană (Verticillium dahliae) – prin nematodele de rădăcinii;
• virusul mozaicului tutunului – TMV (Tobacco Mosaic Virus) – prin afide;
• virusul galben pitic al cepei (Onion yellow dwarf virus) – prin afide;
• virusul încreţirii la tomate (Tomato yellow leaf curl virus) – musculiţa albă a tutunului
(Bemisia tabaci);
Anterior au fost descriși factorii naturali, într-un fel, inevitabili din cultura legumicolă în orice
condiţii climatice, cu sau fără fluctuaţii semnificative: (i) solul contaminat; (ii) resturile vegetale
– depozitare de inocul fitopatologic; (iii) microfauna purtătoare de infecţii etc. Însă concomitent
cu factorul natural, acţionează și factorul uman, prin care se vehiculează agenţii patogeni pro-
vocatori de boli ale plantelor legumicole și acestea ar fi posibil de redus la minim prin disciplină
„farmaceutică” în câmpurile deschise, dar mai cu seamă în sere, acestea fiind: (i) igiena serei, (ii)
igiena personalului şi (iii) respectarea normelor de plantare.
A. Igiena generală a serei: praful de sere îmbibat cu sporii patogenului de pătarea cafenie a
frunzelor (Fulvia fulva sin. Cladosporium fulvum);
B. Igiena generală a plantelor: fructele atacate și neadunate și evacuate la timp provoacă
putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor de tomate (Colletotrichum coccodes);
C. Igiena generală a echipamentelor personalului; pătarea bacteriană a tomatelor / pă-
tarea frunzelor și bășicarea fructelor (Xanthomonas campestris pv. vesicatoria); ofilirea
bacteriană a tomatelor (Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis); putregaiul negru
sau nervaţiunea neagră a frunzelor (Xanthomonas campestris);
D. Regimul hidrotermic: zăpușeala din sere care provoacă: (i) pătarea cafenie a frunzelor la
tomate (Fulvia fulva sin. Cladosporium fulvum); (ii) putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor
de tomate (Colletotrichum coccodes) – peste 20 oC și umiditatea de 100%, în câmp deschis
sau în sere pe fon de condens de apă; (iii) pătarea neagră a frunzelor (Alternaria brassicae);
E. Normele de plantare: înghesuirea plantelor = mana tomatelor (Phytophtora infestans);
făinarea ardeiului (Leveillula taurica); mana castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis);

mana verzei (Peronospora brassicae) – umiditatea excesivă și căldura înaltă sunt factorii
principali care provoacă boala;
F. La efectuarea lucrărilor de transplantare, legare, îndepărtare a lăstarilor se provoa-
că ofilirea bacteriană a tomatelor (Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis) – pen-
tru începutul epidemiei sunt suficiente doar câteva plante infectate; virusul mozaicului
tutunului – TMV (Tobacco Mosaic Virus) – în frunzele uscate inoculul se menţine timp de 50
de ani; putregaiul umed (Erwinia carotovora); pătarea unghiulară (Pseudomonas syringae
pv. lachrymans); Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea); putregaiul negru sau nervaţiunea
neagră a frunzelor (Xanthomonas campestris); putregaiul umed al prazului (Erwinia caro-
tovora); putregaiul fuzarian (Fusarium oxysporum var. cepae).
IMPORTANT! Inoculul din seminţe sau răsad infectat ca sursă de infecţie a plantelor de
legumicole se referă absolut la toate culturile și bolile care le atacă.
Igiena
Normele de plantare – fig. 1.48
serei – fig. 1.46. personalului – fig. 1.47
1.6.2. Sporirea gradului de afectare cu dăunători a culturilor legumicole

Culturile legumicole sunt „abecedarul” entomologic, fiindcă o parcelă de tomate, ardei și cel
mai important de cartofi, a existat în fiecare grădină din zonele rurale și frecvent în cele urbane.
Anume în aceste nișe ecologice cu plante comestibile au aterizat, și procesul va fi veșnic, o gamă
semnificativă de insecte „vechi”, adică autohtone și „noi”, adică străine sau de carantină. Zborul
natural al insectelor dintr-o grădină în alta au dus nu numai la acumularea unor populaţii impre-
sionant de mari, reamintesc tufele roșii de larvele gândacului de Colorado, dar căutarea și găsirea
soluţiilor de reducere a lor de către proprietari. Adică combaterea dăunătorilor culturilor legumi-
cole prin diverse căi, care se va discuta într-un capitol din continuare. Dar în acest subcapitol se
prezintă câteva exemple de insecte cu statut de dăunătoare, care indiferent de fluctuaţia condiţii-
lor climaterice s-au „învrednicit” de-a supravieţui la nivel de exemplare solitare, din care apoi an
de an se ridică la populaţii dense și cu depășire a pragului economic de dăunare. Tot pe baza aces-
tora se va explica cum fac ca să devină frecvent
inutile toate măsurile întreprinse de fermier în
contextul bunelor practici de protecţie integrată
a culturilor legumicole, concomitent cu schim-
barea parametrilor climatici, pentru a reduce
densitatea populaţională și daunele lor, fiindcă
a le elimina nu mai este posibil.
Musculiţa alba de seră (Trialeurodes vapo-
rariorum), insectă străveche în America de Sud,
dar apărută în Europa „pe furiș”, în sens că nu se
știe exact unde și când a fost înregistrată, decât că
în România în 1929, iar în Ucraina în 1959. Ast-
fel, nici în republică nu se știe de când și din care Fig. 1.49. Musculiţa albă de seră
(Trialeurodes vaporariorum)
parte a apărut, dar daunele ei se cunosc de fer-

33
mierii cu sere în proprietate de mult timp, fiindcă cum se îngălbeneau frunzele imediat se începea
stropitul cu chimicale. Insecta este atât de polifagă, dezvoltându-se cu succes c-am pe orice plantă
legumicolă, astfel schimbările climatice spre aridizare doar o reţine în dezvoltare, nu și o dispare.
Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) este vechi pe pământ (cunoscut în Ame-
rica de Nord din 1824), nou pentru Europa (1875, Germania) și „adolescent” în republică (1962,
Ungheni). Gândacul, în America și Europa, se hrănea ca și în prezent: cu solanacee sălbatice și se
răspândea faunistic (peste tot dar foarte rar), iar când a apărut cartoful cultivat se dezvoltă peste
orice limită admisibilă. Din momentul când gândacul a gustat din cartoful dulce din America s-a
început și combaterea insectei pe diverse căi și metode, dar în special chimic. La început succe-
sele erau fenomenal de bune pentru cultivatorii de cartofi, respectiv și industria chimică creștea
exact ca și recoltele de cartof: repede și ieftine. Astfel, peste 25 de ani gândacul a fost combătut pe
cale chimică în America, apoi peste alţi 85 de ani a fost combătut chimic în toate ţările Europene
până a ajuns în republica noastră. Experienţa tuturor ţărilor a fost preluată de cercetarea știin-
ţifică autohtonă și recomandat exact aceleași produse chimice existente în toată lumea. În goana
respectivă pentru combaterea chimică a gândacului de Colorado, fermierul fără să conștientizeze
a lucrat indirect și la genomul insectei, în urma cărora trilioane de indivizi au murit otrăviţi. Na-
tura, însă, s-a îngrijit și ea de „copii” ei și întotdeauna salva câteva mii în fiecare de plantaţii de
cartofi de talie mică sau mare pentru „zile negre” prin:
• transformarea cartofului în cea de-a doua pâine, astfel au apărut crescători de cartofi mai
mulţi decât crescători de găini;
• culegerea manuală a gândacilor și larvelor, scuturarea tufelor cu mătura în lighean, stri-
virea ouălor între degete, a fost ca și stropirea frunzelor de cartof cu apă pentru a se face
cartoful mare în pământ, astfel această metodă mecanică niciodată nu a dat rezultat bun;
• fenomenul „creșa de gândaci” din grădină în ultimii ani a început dispariţia din cauza
migraţiilor populaţiei umane în străinătate, dar încă persistă, astfel rezervă biologică și
ecologică de gândaci în republică există foarte mult;
• fermierii care cultivă cartof pe suprafeţe industriale din aceste motive încă nu reușesc să
producă cartof fără 3-4 stropiri cu produse chimice: înainte de floare pentru combaterea po-
pulaţiilor vizibile și după floare pentru combaterea rezervei de gândaci pentru anul viitor;
În concluzie. Factorii decisivi care au contribuit la formarea populaţiilor de gândaci au fost
și sunt: (i) Natura cu fluctuaţia condiţiilor climaterice pe fiecare continent diferit, apoi de la an
la an, de la teren la teren și cu potenţialul genetic perfect adaptat la orice calamitate dintre cer
și pământ; (ii) Fermierul cu produsele chimice repetate în sezonul vegetativ, dar cu/fără rotaţia
sau schimbarea substanţei active și multe alte nerespectări din tehnologia de combatere efectivă,
după care gândacul de Colorado a devenit „regele nemuritor” printre insectele cu statut de dău-
nătoare plantelor legumicole cultivate.
a) b)
c) d)
Fig. 1.50. Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata): a) oul; b) larva; c) pupa; d) adultul

Molia minieră a tomatelor (Tuta absoluta), in-
sectă tot străveche în America de Sud, dar cu du-
rată de la apariţie în Europa (2006) și republică
„minoră” (2011) este un alt exemplu de insectă
care se întrece la răspândire și daune produse
tomatelor cu gândacul de Colorado, fiindcă: (i)
Natura îi asigură parametrii climatici perfecţi în
majoritatea ţărilor din lume; (ii) Fermierul este
în permanentă căutare de soiuri și hibrizi de to-
mate dulci, cărnoase și roditoare; (iii) Selecţia și
genetica permanent elaborează după pretenţiile
fermierului, dar mai corect după gustul consu-
matorului, astfel molia minieră a tomatelor pe
de-a dreptul este „răsfăţată” în frunză suculentă
și cărnoasă pentru stadiul larvar care face rava-
gii în aparatul foliar al tomatelor. Ca și la gânda-
cul de Colorado la molia respective, la fel, fluctu-
aţia condiţiilor climaterice, spre aridizare nu o
stresează, fiindcă condiţiile din seră sunt absolut
ideale pentru fiecare stadiul de dezvoltare ei: ou,
larva, pupa și molie adultă.
Buha fructificaţiilor (Helicoverpa armige-
ra), este o insectă tropicală cu originea exacta
necunoscută doar cu aproximaţie, iar din 1920
în sudul Ucrainei. Însă la adaptarea acestui flu- Fig. 1.51. Molia minieră a tomatelor
ture nocturn au contribuit toţi factorii cunoscuţi (Tuta absoluta) Sursa: www.naturevo.ro
și anume: (i) polifagia (prefer în stadiul de larva
peste 240 de plante cultivate sau spontane); (ii) zborul fluturelui cu ajutorul vântului la distanţe
mari (zeci de km); (iii) prolificitatea înaltă a femeie: de la 500 până la 3000 de ouă; (iv) pontele cu
număr mic de ouă: de la unu până la 2-3 ouă la un loc, dispersate pe frunze ca firele de nisip, din
care apar diverse avantaje pentru buhă (multe ouă, mici și neobservate, parazitare minimă și tot
așa). Mulţi ani combaterea buhei fructificaţiilor nu s-a realizat aproape nici la o cultură, dar în ul-
timii ani s-a „aliniat” cu gândacul de Colorado la atacul tomatelor și ardeilor, fără a enumera aici
imensitatea celorlalte culturi agricole afectate de această insectă. Deci și această specie de buhă
nocturnă este foarte virulentă și toate schimbările climatice o „lasă” indiferentă.
a) b)
c) d)
Fig. 1.52. Buha fructificaţiilor (Helicoverpa armigera): a) imago; b) ponta; c) larva; d) pupa
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Helicoverpa_armigera

35
Aceste câteva exemple de insecte dăunătoare sunt suficiente ca să expunem alte specii din
care se anunţă anticipat că nu există evitare de populaţiile acestora în tehnologiile de cultivare a
plantelor legumicole, sau cel puţin câteva din ele, și anume:
A. Specii care migrează pe cale naturală prin mers și zbor când timpul este foarte cald și
umiditatea scăzută, adică pe secetă:
Fig. 1.53. Acarianul ruginiu al Fig. 1.54. Musculiţa minieră a Fig. 1.55. Tripsul comun
tomatelor (Aculops lycopersici) frunzelor de tomate (Thrips tabaci)
Sursa: https://antropocene.it (Liriomyza trifolii) Sursa: www.alamy.com
Sursa: www.nexles.com
• acarianul ruginiu al tomatelor (Aculops lycopersici) și în condiţii de seră se înmulţeşte tot

anul, fără diapauze;
• păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) – la 29-30 °C şi umiditatea relativă a aerului
de 35-55%;
• păduchii de frunze (Myzus persicae);
• păduchele cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae); păduchele solanaceelor (Macrosip-
hum euphorbiae);
• păduchele frunzelor de castraveţi (Aphis gossipi) în lipsa plantei-gazde primare (cruşinul)
suportă temperaturi scăzute până la minus 9oC, cele optimale fiind 25,5-26,6 oC;
• musculiţa alba de seră (Trialeurodes vaporariorum), iar vara migrează din sere în câmp și
se înmulţește până în toamnă și la scăderea temperaturii, o parte se reîntorc în sere, iar
cele rămase în câmp mor de temperaturile scăzute (sub 0°C, timp de 3–4 zile);
• ploșniţa verde (Nezara viridula);
• ploșniţa roșie a verzei (Eurydema ornata) mai ales în zilele însorite şi călduroase, când sunt
foarte active şi se pot deplasa în zbor la distanţe destul de mari;
• tripsul comun (Thrips tabaci) se dezvoltă la 10-30 oC, iar cea optimă – între 20-30oC, astfel o
generaţie se dezvoltă foarte repede: în 2-3 săptămâni;
• puricii de pământ (Phyllotreta spp.) hibernanţi apar la sfârşit de martie–început de aprilie
și până în toamnă dezvoltă două generaţii, dar în anii secetoși și călduroși, în special în
luna august, dezvoltarea este foarte numeroasă, respectiv și daunele;
• gândacul roșu al cepei (Lilioceris merdigera);
• omida fructificaţiilor (Helicoverpa armigera) migrează prin zbor la distanţe mari, fiind mai
activă în amurg și noaptea;
• buha verzei (Mamestra brassicae) și condiţiile optime de dezvoltare a larvelor sunt între 20-
27 °C, iar când crește concomitent cu umiditatea, buha hidrofilă (pe terenurile joase şi pe cele
irigate artificial), poate ataca și frunzele cu bobitele viţei-de-vie, fructele mărului şi părului;
• albiliţa verzei (Pieris brassicae) și a rapiţei (Pieris rapae) la temperatura optimă între 20-
26°C dezvoltă o generaţie obișnuit în 70-73 zile, iar în anii călduroși și secetoși durata de
dezvoltare se reduce până la 26-27 de zile, respectiv și numărul de generaţii și daunele;
• molia cepei și a usturoiului (Acrolepiopsis assectella);
• omida roșie a cepei (Dyspessa ulula);
• musca verzei (Delia radicum) are zborul greoi, dar intens în zilele călduroase şi însorite, în
jurul orelor 11-15, iar pe timp înnorat şi rece adulţii stau ascunşi pe sub plante sau bulgări
de pământ;

• musca cepei (Delia antiqua) este influenţată mult de temperatura şi umiditatea solului, iar
condiţiile optime sunt 17-22 °C iar umiditatea 75-80%.
C. Specii care migrează pe cale naturală prin forţare și alunecare, mers și zbor când tim-
pul este cald și umiditatea solului înaltă:
Fig. 1.56. Nematodul Fig. 1.57. Limaxul Fig. 1.58. Coropișniţa

bulbilor (Deroceras agrestis) (Gryllotalpa gryllotalpa)
(Ditylenchus dipsaci) Sursa: http://www.habitas.org.uk Sursa: http://www.habitas.org.uk
Sursa: https://gd.eppo.int
• nematodul galicol al rădăcinilor (Meloidogyne incognita) și nematodul bulbilor și tulpini-

lor (Ditylenchus dipsaci) care sunt foarte rezistenţi la condiţii nefavorabile (fie secetă, fie
îngheţ) fiindcă formează chiști de rezistenţă, adică un fel de încapsulare naturală;
• limaxul (Deroceras agrestis) – temperatura şi umiditatea în verile răcoroase şi ploioase
favorizează înmulţirea lor, și invers – în verile călduroase şi secetoase limacșii se retrag în
sol în diapuază estivală;
• coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa), iar arșiţa şi seceta stopează dezvoltarea acestei insecte;
Alte insecte dăunătoare din care se anunţă anticipat că există evitare în formarea populaţii-
lor acestora în tehnologia de cultivare a plantelor legumicole, și anume:
A. cu solul introdus în sere și solarii infestat sau în care inevitabil se acumulează rezerva
biologică de: (i) nematodul galicol al rădăcinilor (Meloidogyne incognita) și nematodul bul-
bilor și tulpinilor (Ditylenchus dipsaci) ; (ii) molia minieră a tomatelor (Tuta absoluta), la
care condiţiile climatice din sere sunt perfecte, astfel se dezvoltă cu puţin peste o lună (29-
38 de zile la 25-27°C) și în total 10-12 generaţii pe an; (iii) musculiţa minieră a frunzelor de
tomate (Liriomyza trifolii), iar ciclul de viaţă este scurt (21-28 zile), astfel dezvoltă de la 6
până la 8 generaţii;
B. cu materialul semincer infestat (local sau din import): (i) nematodul galicol al rădăcinilor
(Meloidogyne incognita); (ii) acarianul ruginiu al tomatelor (Aculops lycopersici); (iii) aca-
rianul bulbilor (Rhizoglyphus echinopus) este hidrofil (80-90%) şi termofil (25-26°C), astfel
o generaţie durează 9-13 zile, iar la temperaturi reduse (10°C) până la 108 zile, iar dacă
umiditatea scade sub 60%, dezvoltarea se opreşte; (iii) tripsul Californian (Frankliniella
occidentalis); (iv) ploșniţa verde (Nezara viridula); (v) molia trestiei-de-zahăr (Opogona
sacchari); (vi) musca cepei (Delia antiqua); (vii) musculiţa minieră a frunzelor de tomate
(Liriomyza trifolii); (viii) musca minieră a prazului (Phytomyza gymnostoma);
C. nerespectarea igienei din sere: (i) musculiţa albă a tutunului (Bemisia tabaci), fiindcă
toată rezerva se află în spaţiile protejate unde se dezvoltă permanent, iar în condiţii natu-
rale intră la iernare nimfa în frunzele căzute, dar fără dezvoltare; (ii) tripsul Californian
(Frankliniella occidentalis); (iii) tripsul comun (Thrips tabaci), iar intervalul de temperatură
în care apare și se dezvoltă este de la 10-până la 30 oC, iar cele optime între 20-30 oC, astfel
o generaţie se dezvoltă repede: în 2-3 săptămâni; (iv) păduchii de frunze (Myzus persicae);
(v) păduchele solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae); (vi) musca minieră a prazului (Phy-
tomyza gymnostoma).

37
Fig. 1.59. Solul în sere și solarii cu Fig. 1.60. Materialul semincer infestat Fig. 1.61. Seră
potenţial de dăunători înpupaţi neîngrijită
De aceea, cunoaşterea dăunătorilor culturilor legumicole începând cu simptomele, apoi stadi-

ile active (larva și adultul), care din acestea sunt dăunătoare sau ambele și multe alte aspect sunt
obligatorii pentru fermier, fiindcă din acestea rezultă stabilirea măsurilor și metodelor pentru
combaterea, adică necesitatea de a interveni la timp şi corect, pentru a obţine producţiile planifi-
cate şi de calitate superioară.

II. MĂSURILE DE ADAPTARE ȘI REZILIENŢĂ LA SCHIMBĂRILE
ȘI FENOMENELE CLIMATICE NEFAVORABILE ÎN SECTORUL
LEGUMICOL
2.1. INTRODUCEREA ÎN CULTURĂ ȘI CULTIVAREA SPECIILOR, SOIURILOR ȘI

HIBRIZILOR DE CULTURI LEGUMICOLE ADAPTATE LA FACTORII LOCALI
DE MEDIU (Tatiana Novac, dr. şt. agricole)
Alegerea soiurilor este un mecanism important cu care fermierii se pot adapta la efectele
schimbărilor climatice – combinate cu strategii alternative, cum ar fi adaptarea fertilizării, irigă-
rii, prelucrarea solului și măsurile de rotaţie a culturilor.
Dezvoltarea de noi soiuri tolerante la temperaturi ridicate, rezistente la dăunători și boli, pe-
rioade scurte de vegetaţie și producând recolte înalte în condiţii de stres, precum și adoptarea
tehnologiilor performante și gestionarea judicioasă a resurselor naturale sunt principalele stra-
tegii de îndeplinit, pentru a face faţă numeroaselor provocări și neajunsuri apărute din cauza
efectelor schimbărilor climatice.
Experienţa și practica multor unităţi legumicole au demonstrat că soiurile noi realizează în
mod obișnuit sporuri importante de recoltă de 15–30%.
Introducerea unor soiuri și hibrizi în cultură trebuie să răspundă la mai multe cerinţe:
– să prezinte rezistenţă genetică la cât mai mulţi agenţi patogeni;
– să prezinte o bună adaptabilitate la condiţiile naturale de lumină, pentru ca influenţa ne-
favorabilă a intensităţii luminii scăzute asupra creșterii plantelor să fie cât mai redusă;
– să fie precoce, oferind o producţie timpurie cât mai ridicată;
– toleranţă la temperaturi mai scăzute în primăvară (avantaj: înfiinţarea culturii mai timpu-
riu);
– toleranţă bună la secetă și arșiţă etc.
– producţia să fie rezistentă la transport și manevrare.
Indiferent de sortimentul de specii, cultivatorii trebuie să aplice o serie de măsuri menite să
conducă la creșterea eficienţei economice a culturilor, aceasta fiind singura cale de a rezista con-
diţiilor nefavorabile de mediu. Astfel, una dintre soluţiile care determină atingerea unui nivel su-
perior de rentabilitate este alegerea corespunzătoare a soiului sau hibridului cultivat. În nomen-
clatura plantelor cultivate, soiului și hibrizilor comerciali li s-a dat denumirea de cultivar (cv.).
În legumicultură cultivarul are о importanţă deosebită, din mai multe considerente:
– investiţiile și costurile mai ridicate la unitatea de suprafaţă impun necesitatea folosirii
cultivarelor cu cel mai ridicat potenţial de productivitate;
– produsele legumicole se valorifică pe piaţă, de regulă, ca produs pentru consum curent, ceea
ce implică calităţi specifice: prospeţime, aspect comercial, conservabilitatea produsului;
– zonele ecologice, perioadele și sistemele diferite de cultură, impun cultivaruri specializate,
adaptate condiţiilor specifice pedologice, climatice, pentru culturile de câmp, sere și solarii;
– un accent deosebit se pune și pe mărirea rezistenţei acestora la atacul bolilor și dăunătorilor;
– destinaţia produsului – consum în stare proaspăta, prelucrare industrială – modul de con-
servare (congelare, deshidratare) necesită la diferite plante legumicole cultivaruri cu cali-
tăţi tehnologice adecvate.
La alegerea soiurilor/hibrizilor trebuie să se ţină cont și de perioada de vegetaţie a cultivaru-
lui (de la semănat până la recoltare (la maturitate)), deoarece într-un an normal sau nefavorabil
plantele parcurg diferit perioada de vegetaţie, de aceea este foarte importantă cunoașterea numă-
rului de zile specifice soiului/hibridului.
Întrucât condiţiile meteorologice sunt imprevizibile, cea mai de încredere cale pentru a selec-
ta soiurile, hibrizii potriviţi este de a avea în vedere comportarea în cultură și recoltele din cursul
anilor precedenţi, pe o arie cât mai largă de locaţii, precum și consultând datele de productivitate
și comparându-le cu datele disponibile ale altor cultivatori.

39
De asemenea, producătorii trebuie să obţină informaţii de la furnizorul de seminţe cu privire
la reacţiile hibrizilor la condiţiile nefavorabile de mediu și anumiţi agenţi patogeni specifici care
ar putea cauza probleme culturii.
Tabelul 2.1. Caracterele soiurilor în funcţie de destinaţia producţiei la unele specii legumicole
Destinaţia producţiei
Caracterele pe care trebuie să le îndeplinească
Specia și mecanizarea
soiurile (hibrizii)
lucrărilor
Tomate Producţia timpurie în Creștere nedeterminată, precocitate, fructe de dimensiuni mijlocii,
câmp necostate, intens și uniform colorate.
Producţia în sere și Productivitate, precocitate, fructe de calitate superioară rezistente la
solarii crăpare, rezistente la atacul bolilor și dăunătorilor.
Industrializare sub Creștere determinată, procent ridicat de maturare simultană a
formă de pastă fructelor, fructe intens colorate și cu un conţinut ridicat de substanţă
uscată.
Adei Industrializare sub Tulpină rigidă, gruparea fructelor în treimea superioară a tulpinii,
pentru forma de boia procent ridicat de maturare simultană a fructelor, detașare ușoară a
boia fructelor de peduncul.
Mazăre Industrializare Soiuri cu perioade de vegetaţie diferite, tulpina între 45–80 cm,
erectă, distanţa de la sol la prima păstaie de cel puţin 20 cm,
procent ridicat de maturare tehnică a păstăilor, durata de maturare
îndelungată, procent ridicat de seminţe în păstăi care să se desfacă
ușor la batozare.
Fasole Industrializare Soiuri cu perioade de vegetaţie diferite, tulpina erectă și de înălţime
redusă, păstaie de о anumită lungime, dreaptă și cu secţiune cilindrică.
Ceapă Consum de iarnă Bulbi de formă globuloasă care să se păstreze bine о perioadă cât mai
îndelungată.
Pentru recoltarea Bulbi de formă globuloasă, înveliţi bine, cu un număr mare de foi
mecanizată pergamentoase.
Industrializare prin Frunzele cărnoase ale bulbului, după prelucrare să-și păstreze
deshidratare culoarea alb-strălucitoare.
Recolta potenţială este determinată de soiul sau hibridul cultivat, respectiv de zestrea genetică
pe care o posedă planta cultivată și care se poate manifesta mai mult sau mai puţin în funcţie de
acţiunea celorlalţi factori de producţie. Astfel, toate soiurile de plante legumicole cu maturitate
timpurie au nevoie de cantităţi mai mari de apă decât cele de maturare târzie, deoarece se deo-
sebesc prin ritmuri rapide de creștere și dezvoltare, precum și o densitate mai mare de plante la
unitatea de suprafaţă.
Alegerea soiului/hibridului este o decizie responsabilă, necesară a fi luată în procesul tehno-
logic de cultivare a legumelor. Sortimentul legumicol actual cuprinde numeroase soiuri și hibrizi
omologaţi. În același timp, pe piaţă sunt comercializate soiuri și hibrizi neomologaţi, unii dintre
aceștia fiind de perspectivă sau urmând a fi înaintaţi pentru testare.
Astfel, o atenţie deosebită trebuie acordată Catalogului soiurilor de plante al Republicii Mol-
dova, ediţie oficială elaborată de Comisia de stat pentru testarea soiurilor de plante, ce cuprinde
soiurile admise pentru producere și comercializare. Soiurile înregistrate întruchipează realizări
genetice sau îmbunătăţiri de reproducere și le fac disponibile pentru practica agronomică.
Conform catalogului soiurilor de plante, tomatele includ cel mai mare număr de soiuri și hi-
brizi – 192 denumiri. Caracteristica unor cultivaruri de tomate sunt descrise în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Caracteristica unor soiuri și hibrizi de tomate
Soiul, Grupa de Fructul Productivitatea, Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli și condiţiile de
Tipul plantei
hibridul maturitate forma masa, g kg/m2 sau t/ha cultivare utilizare mediu
ToMV, Ff, Mi; Rezistenţă la condiţii
Abellus F1 nedeterminant timpurie rotundă 150-180 18,0-21,0 kg/m2
de iluminare scăzută și arșiţă
rotundă- Aal, ToMV; Rezistenţă la temperaturi
Arena F1 determinant timpurie 90-120 8,9-13,5 kg/m2
turtite scăzute, umiditate ridicată a aerului
Fol; Rezistenţă la temperaturi înalte
Dikaia Roza nedeterminant timpurie rotundă 300-400 25,0-27,0 kg/m2
și umiditate ridicată a solului
rotundă
Aal, ToMV, Fol; Toleranţă înaltă la
Baron F1 nedeterminant timpurie cu vârful 140-150 15,0-18,0 kg/m2
variaţii de temperatură
ascuţit
ToMV, Fol, For, Ff, Mi;
Colibri F1 nedeterminant semitimpurie ovală 130-150 9,5-12,9 kg/m2 Rezistenţă sporită la condiţii
nefavorabile de mediu
ToMV, Fol, Va, Ss; Rezistenţă sporită
Delfin F1 nedeterminant mijlocie rotundă 150-160 12,5-16,0 kg/m2
la condiţii de stres termic
ToMV, Aal; Rezistenţă la temperaturi
Mercurii F1 nedeterminant timpurie rotundă 130-190 16,5 kg/m2
scăzute, umiditate ridicată a aerului
ToMV, Fol, Va, Ff, Ma;
Gravitet F1 semideterminant extratimpurie rotundă 180-200 16,0-20,0 kg/m2 Rezistenţă la condiţii de iluminare
scăzută și temperaturi joase
rotundă- ToMV, Fol, Va;
Markiza F1 determinant timpurie 150-200 17,0-20,0 kg/m2
turtite Rezistenţă la temperaturi scăzute
rotundă- ToMV, Fol, Ff, Va, Ma;
Sandoline F1 determinant timpurie 160-200 18,5-21,0 kg/m2
turtite Rezistenţă la temperaturi scăzute
Rezistenţă la salinitatea solului,
Milenium determinant timpurie rotundă 60-75 40-55 t/ha temperaturi scăzute la germinarea
seminţelor şi apariţia plantulelor
Prestij semideterminant timpurie rotundă 120-140 65-72 t/ha Aal, Fol; Rezistenţă sporită la frig
Mary Aal, Fol;

determinant semitimpurie rotundă 80-100 58-66 t/ha
Gratefully Rezistenţă sporită la frig

Deșteptarea determinant semitimpurie rotundă 100-166 44-50 t/ha Rezistenţă sporită la arșiţă
41
Soiul, Grupa de Fructul Productivitatea, Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli și condiţiile de
42
Tipul plantei
hibridul maturitate forma masa, g kg/m2 sau t/ha cultivare utilizare mediu
Fol, Va; Rezistenţă sporită la condiţii
Polbig F1 determinant semitimpurie rotundă 180-200 15,0-18,0 kg/m2
de stres termic
Fol, Va; Rezistenţă sporită la condiţii
Polfast F1 determinant timpurie rotundă 150-160 12,0-17,0 kg/m2
de stres termic
cultură legumicolă în câmp cultură legumicolă în teren

consum în stare proaspătă procesare industrială
deschis protejat
ToMV – Tomato mosaic virus – Virusul mozaicului tomatelor. Ss – Stemphylium Solani – Stemphylium.
Ff – Fulvia fulva, (Cladosporium fulvum) – Pătarea cafenie a frunzelor de tomate. Pi – Phytophthora Infestans – Mana tomatelor.
Fol – Fusarium oxysporum f. sp. lycopersici – Fuzarioza. Aal – Alternaria Alternata f. sp. Lycopersici – Alternarioza (Pătarea brună a tomatelor).
For – Fusarium oxysporum f. sp. radicis – Fuzarioza rădăcinii tomatelor. Mi/Ma/Mj – Meloidogyne – Nematozi.
Va – Verticillium albo-atrum – Verticilioza.

În Republica Moldova sunt omologate 66 soiuri și hibrizi de ardei, caracteristica acestor specimene este prezentată în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3. Caracteristica unor soiuri și hibrizi de ardei gras și gogoșari

Culoarea
Fructul Condiţii Direcţia
Tipul Grupa de la maturitate Recolta Rezistenţa la boli
Soiul, hibridul de de
plantei maturitate pericar- biolo- kg/m2, t/ha și condiţiile de mediu
forma masa, g tehnică cultivare utilizare
pul, mm gică
Ardei gras
Va; Rezistenţă sporită la
determi- albă porto-
Afrodita timpurie cub 110-180 5-7 4,7-5,6 kg/m2 condiţii nefavorabile de
nant crem calie
mediu
semide- verde TMV, Xv; Rezistenţă sporită
Hercules F1 mijlocie cub 170-300 5-9 roșie 4,5-12,5 kg/m2
terminant închis la secetă
semide- verde Rezistenţă sporită la
Claudio F1 timpurie cub 200-250 8-10 roșie 4,7-7,5 kg/m2
terminant închis temperaturi scăzute

semide- cilindric galben- TMV; Rezistenţă sporită la
Flamingo F1 timpurie 180-200 3-5 roșie 50-70 t/ha
terminant conică cerat secetă
nedeter- verde roșu 3,2-15,5 kg/m2 Toleranţă excelentă la stres
Kaptur F1 timpurie conic 130-200 6-7
minantă închis intens 60-70 t/ha termic
Culoarea
Fructul Condiţii Direcţia
Tipul Grupa de la maturitate Recolta Rezistenţa la boli
Soiul, hibridul de de
plantei maturitate pericar- biolo- kg/m2, t/ha și condiţiile de mediu
forma masa, g tehnică cultivare utilizare
pul, mm gică
Slonovo uvo nedeter- verde roșu Xv; Toleranţă excelentă la
timpurie conic 150-250 6-8 50-60 t/ha
F1 minantă închis intens stres termic
nedeter- verde roșu TSWV; Rezistenţă sporită la
Todirești F1 mijlocie conic 150-250 6-8 40-67 t/ha
minantă închis intens temperaturi scăzute
nedeter- verde roșu 10 kg/m2 TSWV; Rezistenţă sporită la
Vatra F1 mijlocie conic 120-160 4-6
minantă închis intens 60 t/ha temperaturi scăzute
Gogoșar
semide- semitimpu- rotundă- roșu TSWV; Rezistenţă sporită
Bihar F1 150-220 8-10 verde 60-90 t/ha
terminant rie turtite închis la arșiţă
semide- semitimpu- rotundă- verde roșu TMV; Rezistenţă la
Gogomax F1 170-190 7-8 45-68 t/ha
terminant rie turtite intens închis temperaturile ridicate
TMV – Tobacco Mosaic Virus – Virusul mozaicul tutunului. Xv – Xanthomonas Vesicatoria – Pătarea bacteriană. TSWV – Tomato Spotted Wilt Virus – Virusul ofilirii frunzelor.
Tabelul 2.4. Caracteristica unor hibrizi de vinete

Soiul, Grupa de Fructul Recolta Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli și
Tipul plantei
hibridul maturitate forma culoarea masa, g kg/m2, t/ha cultivare utilizare condiţiile de mediu
cilindrică TMV; Rezistenţă sporită la

Nistru F1 răsfirată timpurie violetă 311 5,4 kg/m2
încovoiată condiţii nefavorabile
ovală în formă violet TMV; Se adaptează ușor la

Clorinda F1 răsfirată semitimpurie 780 6,5 kg/m2
de pară închis condiţii adverse de mediu
Fol, Va; Rezistenţă sporită la
Bibo F1 răsfirată timpurie cilindrică pară albă 450 4,8 kg/m2
condiţii de stres termic
violet Rezistenţă sporită la temperaturi
Mirval F1 răsfirată timpurie ovală 450 6,4 kg/m2
închis ridicate
ovală și în formă violet Se adaptează ușor la condiţii
Nadia F1 compactă mijlocie 600 35-45 t/ha

de pară închis adverse de mediu
43
Tabelul 2.5. Caracteristica unor hibrizi de castraveţi partenocarpici
44
Planta Fructul
Grupa de Recolta Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli
Hibridul (creșterea/ culoarea, Lungimea,
maturitate masa, g kg/m2, t/ha cultivare utilizare și condiţiile de mediu
ramificarea) aspectul cm
SV 4097 Verde deschis cu CMV, Ccu, Sf; Rezistenţă sporită
semitimpurie Medie/medie 11-13 80-100 10-15 kg/m2
CV F1 ţepi conturaţi la temperaturi scăzute
CMV, Pc, Ccu; Toleranţă la
Verde închis, cu
Lenara F1 timpurie Medie/medie 11-13 115-125 17 kg/m2 perioadele cu zile scurte și vreme
ţepi conturaţi
înnorată; condiţii de stres termic
Viguroasă/ Verde închis, CMV, Sf; Rezistenţă sporită la
Karaoke F1 semitimpurie 8-10 70-82 35-70 t/ha
medie cu ţepi temperaturi scăzute
Verde cu ţepi 9-11 kg/m2 CMV, Ccu; Rezistenţă sporită la
Aphina F1 timpurie Medie/medie 10-12 70-90
bine conturaţi 27-35 t/ha temperaturi scăzute
CMV, Ccu, CVYV; Toleranţă
Viguroasă/

Bjorn F1 timpurie Verde închis 11-12 90-100 14-20 kg/m2 la condiţii de stres termic,
medie
intensitate scăzută a luminii
Verde închis Ccu, CMV, CVYV;
foarte Viguroasă/
Spino F1 cu ţepi bine 12-14 81-86 16 kg/m2 Rezistenţă înaltă la temperaturile
timpurie viguroasă
conturaţi scăzute și la cele ridicate
foarte Verde închis, CMV, Sf, Ccu; Rezistenţă sporită
Kybria F1 Medie/medie 11-12 70-90 13-19 kg/m2
timpurie cu ţepi fini la condiţii de stres termic
Verde închis, CMV, Ccu, Sf; Rezistenţă sporită
Shakthi F1 timpurie Medie/medie 6-9 63-100 53-75 t/ha
cu ţepi fini la condiţii de stres termic
Castraveţi cu polenizare entomofilă
Viguroasă/ Rezistenţă sporită la temperaturi
Plai F1 timpurie Verde închis 10 80 8-12 kg/m2
medie ridicate
Viorel F1 timpurie Verde închis 10-12 80-100 8-12 kg/m2
medie ridicate
Premio F1 timpurie Verde închis 8-10 70-85 15 kg/m2
medie ridicate și stres hidric

CMV – Cucumber Mosaic Virus – Virusul mozaicului castravetilor. CVYV – Cucumber Vein Yellowing Virus – Virusul îngălbenirii castraveţilor.
Ccu – Cladosporium cucumerinum – Pătarea cafenie. Sf – Sphaertotheca Fuliginea – Făinarea la castraveţi.
Pc – Pseudoperonospora Cubensis – Mana castraveţilor.
Tabelul 2.6. Caracteristica unor hibrizi de varză albă și varză roșie
Grupa de Plantare/ Căpăţâna Recolta Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli
Hibridul
maturitate recoltare, zile forma culoarea masa, kg kg/m2, t/ha cultivare utilizare și condiţiile de mediu
verzuie, în 2,5-4,0 kg/m2 Foc:1, Rezistenţă la temperaturi
Farao F1 timpurie 63-65 1,8-2,0
secţiune albă 38-51 t/ha înalte și crăparea căpăţânilor
Checkmate verzuie, în Foc:1,
timpurie 67 2,0-2,5 60-76 t/ha
F1 secţiune albă Plasticitate ecologică înaltă
foarte Rezistenţă înaltă la crăpare și
Tiara F1 58-60 verzuie 1,2-1,4 24-30 t/ha
timpurie fluctuaţiile de temperatură
foarte verzuie, în Xcc, Ab,
Nozomi F1 53-55 2,0 30-35 t/ha
timpurie secţiune albă Plasticitate ecologică înaltă
Royal verzuie, în Foc:1, Ecc,
semitardivă 80-85 2,5-3,0 65-80 t/ha
Vantage F1 secţiune albă Plasticitate ecologică înaltă
Grandslam verzuie, în Ecc, Foc:1, Rezistenţă sporită la
semitardivă 85-90 2,0-4,0 55-110 t/ha
F1 secţiune albă condiţii de stres termic
Foc:1,
Coronet F1 semitardivă 90-100 verde închis 2,5-3,5 50-100 t/ha
Rezistenţă la temperaturi înalte
verzuie, în Ecc, Foc:1;
Marloo F1 semitardivă 85-90 3,0-4,5 75-120 t/ha
secţiune albă Rezistenţă la temperaturi înalte
Foc:1; Rezistenţă la temperaturi
Brigadier
tardivă 110-120 verde deschis 2,5-3,5 43-75 t/ha înalte, arșiţă, crăparea
F1
căpăţânilor
Xcc, Foc:1; Plasticitate ecologică
De Buzău tardivă 165-175 verde albăstruie 3,0-4,5 70-100 t/ha
înaltă, rezistenţă la crăpare
Varză roșie
Xcc, Foc:1; Rezistenţă la
Red
timpurie 60-65 roșie violet 1,2-1,5 5,2 kg/m2 temperaturi scăzute și crăparea
Dynasty F1
căpăţânilor
Plasticitate ecologică înaltă,
Royale F1 semitimpurie 70 roșie violet 1,5-2,0 25-30 t/ha
rezistenţă la crăpare

Foc:1 – Fusarium Oxysporum f. sp. Conglutinans – Fuzarioza. Ecc – Erwinia carotovora pv.carotovora – Putregaiul umed al cruciferelor.
Xcc – Xanthomonas campestris pv. Campestris – Pătarea bacteriană. Ab – Alternaria brassicae – Alternarioza.
45
Tabelul 2.7. Caracteristica unor hibrizi de conopidă și broccoli
46
Grupa de Plantare/ Căpăţâna Productivitatea Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli și
Hibridul
maturitate recoltare, zile forma culoarea masa, kg kg/m2, t/ha cultivare utilizare condiţiile de mediu
Barcelona Foc:1, Ecc;

mijlocie 75-80 rotundă albă-crem 1,5-2,5 26-30 t/ha
F1 Plasticitate ecologică înaltă
Xcc; Tolerează t0 ridicată, scăzută

Casper F1 mijlocie 85-90 rotundă albă 1,5-2,5 22-24 t/ha
și umiditatea atmosferică înaltă
Rezistenţă sporită la temperaturi
Amerigo F1 mijlocie 75-80 ușor plată albă 2,0-3,0 20-28 t/ha
înalte
Freedom Ecc, Ab;
semitimpurie 70-75 rotundă albă-crem 1,7-2,0 3,5-5,5 kg/m2
F1 Plasticitate ecologică înaltă
Rezistenţă sporită la condiţii
Fargo F1 mijlocie 85-90 rotundă alb gălbui 1,5-2,5 24-26 t/ha

nefavorabile de mediu
Ecc, Foc:1; Rezistenţă sporită la
Novaria F1 mijlocie 75-85 rotundă albă 1,8-2,0 5,0-6,7 kg/m2
condiţii de stres termic
Broccoli
Xcc; Rezistent la stres termic și
sferic verde
Ironman F1 timpurie 64-73 0,35-0,75 4,0 kg/m2 hidric, pentru cultura de vară,
turtită albăstrui
toamnă
sferic verde Foc:1; Rezistenţă la temperaturi
Batavia F1 timpurie 65-68 0,50-1,0 2,6-3,5 kg/m2
turtită albăstrui înalte, crăpare, stres hidric
Rezistenţă la stres termic și
sferic verde
Koros F1 semitimpurie 70 0,60-1,0 4,5 kg/m2 hidric, pentru cultura de vară,
turtită închis
toamnă
Marathon sferic verde
mijlocie 80 0,40-1,0 3,5 kg/m2 scăzute, pentru cultura de
F1 bombată albăstrui
toamnă

Tabelul 2.8. Caracteristica unor soiuri și hibrizi de ceapă
Grupa de Perioada de Bulbul Recolta Direcţia de Rezistenţa la boli și
Hibridul
maturitate vegetaţie, zile forma culoarea gustul masa, g t/ha utilizare condiţiile de mediu
galben
Bonus F1 semitimpurie 100-105 rotundă semiute 70-85 60-90 t/ha Rezistenţă la temperaturi scăzute
arămie
Medusa F1 semitimpurie 110 rotundă maro semiute 70-130 95 t/ha
înalte și stres hidric
Wolf F1 semitimpurie 260 rotundă maro semiute 85-150 75-100 t/ha
scăzute, cultura de toamnă
Pegase F1 timpurie 90-100 rotundă albă semiute 90-115 39-65 t/ha Rezistenţă la temperaturi scăzute
Glandstone
semitimpurie 105-110 rotundă alb perlat semiute 100-160 50-70 t/ha Rezistenţă la temperaturi scăzute
F1
rotund galben
Halcedon mijlocie 110-120 iute 85-135 45-50 t/ha Pd; Plasticitate ecologică înaltă
alungită arămie
Stuttgarter rotund galben Pd; Rezistenţă sporită la
mijlocie 95-100 semiute 90-150 55-70 t/ha
Riesen turtite albicios temperaturi înalte
Pd – Peronospora destructor.
Tabelul 2.9. Caracteristica unor soiuri, hibrizi de legume din grupa rădăcinoase
Grupa de Perioada de Rizocarpul Recolta Direcţia de Rezistenţa la boli și
Hibridul
maturitate vegetaţie, zile forma culoarea suprafaţa masa, g kg/m2, t/ha utilizare condiţiile de mediu
Morcov
portocaliu netedă Ad; Rezistenţă sporită la
Abaco F1 timpurie 90-95 conică 105-220 56-100 t/ha
închis uniformă temperaturi scăzute
Bangor F1 semitimpurie 100-110 cilindrică roșu-oranj netedă 140-208 45-80 t/ha înalte, recomandat pentru
cultura de vară
Chantenay netedă
mijlocie 110-115 conică oranj 150-160 1,8-5,5 kg/m2 Plasticitate ecologică înaltă

2461 uniformă
netedă
Bolivar F1 mijlocie 110-115 conică oranj 150-240 80-110 t/ha Plasticitate ecologică înaltă
47
uniformă
Grupa de Perioada de Rizocarpul Recolta Direcţia de Rezistenţa la boli și
48
Hibridul
maturitate vegetaţie, zile forma culoarea suprafaţa masa, g kg/m2, t/ha utilizare condiţiile de mediu
netedă
Tim Tom semitimpurie 100-110 cilindrică oranj 80-170 40-60 t/ha Plasticitate ecologică înaltă
uniformă
Sfeclă roșie
roșu Rezistenţă sporită la temperaturi
Alto F1 mijlocie 110-115 cilindrică netedă 200-250 70 t/ha
bordo înalte și stres hidric
roșu
Cilindrică semitardivă 115-120 cilindrică netedă 180-200 41-55 t/ha Plasticitate ecologică înaltă
bordo
roșu
Crasnîi șar mijlocie 95-105 rotundă netedă 200-350 45-65 t/ha Plasticitate ecologică înaltă
bordo
roșu Rezistenţă sporită la temperaturi
Larka timpurie 90-95 rotundă netedă 140-310 65 t/ha
bordo scăzute

Ridiche de lună
Rezistenţă sporită la stres termic
Celesta F1 timpurie 29-32 rotundă roșu netedă 20-25 2,0-2,5 kg/m2
și hidric
Rondeel timpurie 35 rotundă roșu netedă 25 2,0 kg/m2 Plasticitate ecologică înaltă
Tinto F1 semitimpurie 38 rotundă roșu netedă 25-40 3,5 kg/m2 Rezistenţă la temperaturi înalte
Ad – Alternaria dauci – Alternarioza morcovului.

Tabelul 2.10. Caracteristica unor hibrizi de pepene verde și pepene galben, dovlecel
Grupa de Plantare/ Fructul Productivitatea Condiţii de Direcţia de Rezistenţa la boli și
Hibridul
maturitate recoltare, zile forma culoarea masa, kg kg/m2, t/ha cultivare utilizare condiţiile de mediu
foarte verde cu Fom; Rezistenţă sporită la stres
Lady F1 65-68 rotundă 5,0-7,0 18 t/ha
timpurie dungi hidric
foarte verde cu
Sorento F1 54-56 rotundă 4,2-5,9 26 t/ha Plasticitate ecologică înaltă
timpurie dungi
Talisman verde cu Fom; Rezistenţă sporită la
semitimpurie 62-65 rotundă 7,0-10,0 28 t/ha
F1 dungi temperaturi înalte
Crimson rotundă verde cu Fom; Rezistenţă sporită la stres
mijlocie 75 8,0-11,0 25 t/ha
sweet alungită dungi hidric
verde cu Fom, Co; Plasticitate ecologică
Farao F1 semitimpurie 65-70 alungită 10,0-13,0 26-70 t/ha
dungi înaltă
Pepene galben

Oxana F1 mijlocie 75 ovală galben 4,0-5,0 16-20 t/ha
scăzute

Credo F1 timpurie 55-60 ovală galben 2,0-2,5 22-35 t/ha
înalte și stres hidric
Raymond Sf; Rezistenţă sporită la
mijlocie 70-75 ovală galben 4,0 21-34 t/ha
F1 temperaturi înalte
Dovlecel
foarte verde Rezistenţă sporită la condiţii
Aral F1 30-35 cilindrică 0,5 12 kg/m2
timpurie deschis adverse de mediu
foarte verde Rezistenţă sporită la temperaturi
Ezra F1 35-40 cilindrică 0,2-0,6 20 kg/m2
timpurie deschis scăzute
verde Rezistenţă sporită la temperaturi
Suha F1 timpurie 38-43 cilindrică 0,4 40 -70 t/ha
deschis scăzute
Marzouka verde
semitimpurie 43-45 cilindrică 0,5-1,6 43-112 t/ha Plasticitate ecologică înaltă
F1 deschis
Fom – Fusarium Oxysporum – Fuzarioza. Sf – Sphaerotheca Fuliginea races 1,2,5 – Făinare.

49

Bunele Practici in Legumicultura in Contextul Schimbarilor Climatice Pag 1 50

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bunele Practici in Legumicultura in Contextul Schimbarilor Climatice Pag 1 50

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ

Design şi procesare computerizată:

Tiparul executat la:

Publicaţia este distribuită gratuit.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

1.1. IMPACTUL TEMPERATURILOR EXTREME ȘI A STRESULUI TERMIC

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Temperatura aerului determină în mare parte activitatea procesului de fotosinteză, afectează

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Temperaturile scăzute ale solului inhibă activitatea microorganismelor și reduc eliberarea

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

sămânţa creștere vegetativă creștere generală

Castraveţi, pepeni galbeni

La plantele legumicole din familia Cruciferae și Asteraceae, care reacţionează negativ la o

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Tabelul 1.3. Amplitudinea temperaturilor (°C) necesare pentru creșterea

1.2. IMPACTUL ÎNGHEŢURILOR TÂRZII DE PRIMĂVARĂ ȘI TIMPURII

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Sursa: https://images.app.goo.gl/A5iPSBNup1LZ9dcG6 Sursa: https://images.app.goo.gl/ASd6uGTwvuFct7Am7

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

– pretenţioase la căldură – tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, dovlecelul. Acestea au tempe-

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

a) plată afectată de îngheţ b) afectare ulterioară de cloroză c) afectare finală de făinare

1.3. IMPACTUL SECETEI ATMOSFERICE ȘI DE SOL ASUPRA CREȘTERII

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Pentru alte culturi:

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Fig. 1.24. Grindină de formă și mărime diferită

1.4.1. Cauzele formării şi prejudiciile cauzate de grindină

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Grindina poate provoca mari pagube în următoarele condiţii:

1.4.2. Măsuri şi tehnici de prevenire a afectării culturilor legumicole de grindină

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

În prezent asigurarea riscurilor de producţie în agricultură, devine o condiţie obligatorie pen-

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

1.4.3. Măsuri şi tehnici post-afectare a culturilor legumicole de grindină

Următoarele tehnici şi paşi de reducere a impactului sau post-afectarea plantaţiilor legumico-

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

1.5. IMPACTUL PLOILOR TORENŢIALE ȘI INUNDAŢIILOR SEZONIERE ASUPRA

1.5.1. Declanșarea şi aspectele de risc ale ploilor torenţiale şi inundaţiilor

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

4. Avertizarea apariţiei bolilor. Condiţiile umede favorizează apariţia bolilor. Putregaiurile ca

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

1.6.1. Sporirea virulenţei și afecţiunii bolilor la culturile legumicole

• făinarea (Erysiphe sp.);

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

• alternarioza (Alternaria cucumerina);

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

1.6.2. Sporirea gradului de afectare cu dăunători a culturilor legumicole

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE