Mi-ar plăcea să te văd plimbându-te pe străzile lumii În seara asta de noiembrie Cu un braț plin de bujori Când eu iubesc mai mult ca niciodată Luminile orașului nu mă încălzesc Nu mă fac mai fericit ca într-o duminică de mai Ca o ploaie caldă de august picată intr-o altă duminică Peste noi Și nici mersul nostru nu are să mai fie niciodată la fel Și o să vină ziua când o să zic Iubito, aceeste aripi de turturică să te îmbrace ca o mireasă Iar miile de fluturi să te poarte către o altă duminică de mai Către o altă duminică de august Să scrijelesc peste tot numele nostru cu lumini Pornit într-o noapte caldă de vară Acoperind toate urmele de stele Pe care le desenezi cu mersul tău apăsat Ca o zeiță Să te iubesc ca Antoniu pe Cleopatra Să topesc munți de zăpezi Să aprind numai nopți Să te iubesc numai pe tine Ca pe o călătorie fără destinație
Azi , 1 noiembrie 22, 7 luni de când a început
Cea mai frumoasă poveste de dragoste Nescrisă, încă de nimeni Al tău prostănac cu ochii albaștrii