Mă numesc Marguerite Gautier , am douazeci de ani şi trăiesc ȋn Paris.

Mi se mai spune “Dama cu camelii”.

Aşa este, cum ati auzit … duceam o viaţă agitată, participam la toate
premierele şi ȋmi petreceam serile la spectacole sau la baluri. De fiecare data
cand se juca o nouă piesa, puteai fi sigur că mă vedeai acolo, purtând
ȋntotdeanuna la mine un buchet de camelii.
Ca să ȋmi susţin modul luxos de viaţă: trasura, rochiile, apartamentul,
cheltuiam câte o suta de mii de franci pe an şi da….am avut multi amanţi: tineri
eleganţi, care de obicei ma părăseau foarte repede, nobili foarte bogaţi, dar cel
care m-a susţinut financiar cel mai mult a fost un bătrân duce, pe care l-am
cunoscut când am fost la Bagneres pentru o cură.
Vedeti, viaţa tumultoasă pe care o duceam mi-a ȋnrăutăţit condiţia, sufăr
de tuberculoză, aceeaşi boală care a răpus-o şi pe fiica batranului duce.
Boala mă face uneori să uit de cei din jur, iar alterori ȋmi da o exaltare care ma
hrăneşte până la ziuă.
Eram frumoasă si dorită de mulţi barbaţi, obosisem sa văd ȋncontinuu
bărbaţi care vin sa ȋmi ceară acelaşi lucru, care mă plăteau şi apoi ȋşi ȋnchipuiau
că ȋn felul ăsta eram chit.
Îţi uzezi ȋncetul cu ȋncet inima, trupul, frumuseţea, oamenii se tem de
tine ca de un animal sălbatic, te dispreţuiesc ca o pe un paria, , nu eşti
ȋnconjurat decât de oameni care ȋţi iau mai mult decât ȋţi dau, iar ȋntr-o bună zi
crapi ca un câine, după ce i-ai adus pe calea pierzanie atât pe ceilalţi cât şi pe
tine.
Trăisem cât pentru zece vieţi, dar niciodată o dragoste adevărată pana
să ȋl ȋntalnesc pe Armand, prima şi unica mea dragoste.
Nu l-am acceptat uşor, nici nu doream atâta atenţie.
Cum spunea Armand, viaţă mea avea parfum de voluptate, asemenea acelor
sticluţe aduse din Orient care, oricât ar fi de bine ȋnchise, lasa sa răzbată din ele
mireasma licorii dinăuntru.
L-am tachinat, am râs de el, l-am chinuit si ȋntr-un final l-am iubit. M-am daruit
lui mai repede decat oricarui alt barbat.
Armand… dragul meu… a fost supus tuturor capriciilor mele.
El a fost singurul care m-a cunoscut cu adevărat, m-a compatimit, m-a ingrijit,
cu toate ca eu ştiu ca nu pretuiesc mare lucru.
Cele mai frumoasa zile din viaţa mea au fost cele petrecute cu Armand, la ţara,
clipe mistuite in focul pasiunii.
M-a facut să mă simt doar o fata … o fata tânară, frumoasă şi iubită.
Il iubeam, ȋmi devenise indispensabil, nu vroaim sa renunt la fericirea de a-l
avea, şi totuşi l-am eliberat la cerinţa fierbiente a tatălui său.
Cu o seara inainte să ȋl părăsesc am avut o stare febrilă si agitată, am plâns
mult, m-am agăţat de gâtul lui.
Din cauza geloziei lui exagerate, mi-a fost uşor să ȋl păcălesc ca nu ȋl mai
iubeam, revenind la vechile obiceiuri.
Rănit, incerca sa ma răneasca la rândul sau prin atenţiile date altor femei, imi
ieşea ȋn cale oriunde mergeam.
Am ajuns să ȋl evit, nu mai ieşeam din casă că ȋnainte şi ȋntr-un final am plecat
in Anglia. Am auzit ca şi el a parasit Franţa.
Din zi in zi, boala pune şi mai multe stăpȋnire pe mine.
De ce nu eşti la Paris, Armand! Vizitele tale mi-ar aduce o alinare!
Speranţa mea de ȋnsanatosire nu a fost decat un vis.
Faca-se voia Domnului!