CAPITOLUL I

ELECTROSTATICA

1. Câmp electric in vid

Acest capitol se ocupa cu studiul legilor si fenomenelor care presupun sarcina electrica
staţionara. Energia se considera înmagazinata iar forţele de interacţiune nu produc deplasări,
respectiv lucru mecanic.

1.1. Sarcina electrica. Stare de electrizare.

Sarcina electrica este o proprietate intrinseca a materiei, respectiv a particulelor

elementare. La nivelul cunoştinţelor actuale se cunoaşte faptul ca sarcina electrica generează
câmp electric in regim staţionar si câmp electromagnetic in regim variabil. Cuanta elementara
de sarcina este sarcina electronului :

e C −​ ​⋅−=
​
][106,11 19

In constituţia materiei intra particule elementare cu sarcina negativa, pozitiva sau

neutre. Atunci când numărul sarcinilor negative este egal cu cel al sarcinilor pozitive corpul
apare ca neutru din punct de vedere electric. Daca printr-un procedeu oarecare (frecare) se
realizează un schimb de electroni între doua corpuri (primire / cedare) se supune ca ele s-au
încărcat cu sarcina electrica (fenomen de electrizare). Surplusul de electroni conduce la
încărcare cu sarcina electrica negativa iar deficitul înseamnă sarcina electrica pozitiva.

Sarcina electrica are 3 proprietăţi fundamentale

1. Se conserva
2. Se cuantifica
3. Este un invariant relativist

1.2. Distribuţii continue de sarcina electrica

In cazul corpurilor de dimensiuni mari care nu pot fi aproximate ca fiind punctiforme

se introduce noţiunea de densitate de sarcina, ca fiind distribuţia de sarcina electrica pe
unitatea de element geometric. Se cunosc 3 tipuri de distribuţii:

a) Distribuţia liniara (de lungime) – în cazul firelor încărcate;

1
=​ Δ​
l ​ Δ​ == ​→Δ
ρ ql dq dl
lim​ 0​ ​l

∫ ⋅=⇒⋅=
​
 ρ ρ ​dlqdldq
ll​
l

​ q – sarcina electrică de pe fir; ∆l – lungimea firului; Daca

∆
sarcina este uniform distribuita:
q​
​ ​l l ​ρρ ​l
Lqct ρ
⎥​ ⎤ ⎢​ ⎡ =⇒⋅=⇒=​
⎦​ ⎣​ mC​
L

b) Distribuţia de suprafaţa (superficiala) – o întâlnim in cazul suprafeţelor

încărcate:
=​ Δ​
A ​ Δ​ == →Δ
​
ρ qA dq dA
lim​ 0​ ​A

∫ ⋅=⇒⋅=
​
AA​ ρ ​qdAdq ​ρ ​dA ​A
q​
Aqct ​ρ ​A A ​ρρ ​A​ ​C

⎥​ ⎤ ⎢​ ⎡ ​
⎦​ ⎣​ =⇒⋅=⇒= ​2
A m

c) Distribuţia de volum – o întâlnim in cazul corpurilor cu 3 dimensiuni

→Δ
q dq
=​ Δ​
V​ Δ​ ==
ρ lim​ 0​ ​V V dV
⋅=⇒⋅=
∫​
VV​ ρ ρ ​dVqdVdq ​V
q​
Vqct ​ρ​V V ρρ
​ ​V​ C
​

⎥​ ⎤ ⎢​ ⎡ ​
⎦​ ⎣​ =⇒⋅=⇒= ​3
V m

1.3. Câmpul electric. Interacţiunea electrostatica

Câmpul electric este o forma de existenta a materiei ce poate exista si in afara

corpurilor si se manifesta in jurul corpurilor electrizate sau polarizate. Câmpul electric este
caracterizat de linii de câmp care in cazul corpurilor punctiforme sunt orientate radial în jurul
acestora si au un astfel de sens încât ies din sarcini pozitive si intra in cele negative.
Mărimea fizica vectoriala ce caracterizează câmpul electric in orice punct se numeşte
a câmpului electric​. Se notează cu ​E ​si se măsoară in ​⎥​ ⎤ ⎢​ ⎡​ V​
intensitate ​ ⎦​ ⎣​ m​ ​Intensitatea
câmpului electric generata de un corp punctiform cu sarcina ​q ​la distanta ​r f​ ata de acesta are
expresia :
 q​
E​πε =
​
0​4​r
r 20
​

12 ​ F
unde: ​⎥​ ⎤ ⎢​ ⎡ ​ −​
⎦​ ⎣​ ⋅= ​ m
ε ​0 ​1085,8 si se numeşte p​ermitivitate electrica absoluta a vidului​. ​2

Asupra unui corp încărcat cu sarcina q si amplasat intr-un câmp electric de intensitate
E, câmpul va acţiona cu o forţa ​⋅= ​EqF
Presupunem cazul particular a doua corpuri punctiforme amplasate in vid la distanta ​r
unul de altul.

EqF
⋅=
2,1 ​
2 ​2,1
q​
E πε​ ​- Teorema lui Coulomb
⋅= 12 ​ r
4​
4​r 21
qq ​ r
F ​⋅=⇒
​2 0​
2,1
1 πε ​0 r 2 ​0 0

qq
O exprimare echivalenta pentru teorema lui Coulomb: ​

FF

⋅Κ== ​12 21 0 ​2​21​ ​r

r
⎥​ ⎤ ⎢​ ⋅ ​
⎦​ ⎣​⎡ ​ ⋅≈=Κ
2
1 9 4 C
2
109 mN πε ​0
 Pentru deducerea relaţiei s-a considerat ca fiecare sarcina se găseşte amplasata in
câmpul electric al celeilalte. Forţa este de atracţie pentru sarcini de semne opuse si de
respingere pentru sarcini de acelaşi semn.

1.4. Tensiune electrica. Potenţial

Presupunem o sarcina electrica pe care dorim sa o deplasam într-un câmp electric

q​0
între două puncte din câmpul generat de o sarcină q aflată în originea unui sistem
tridimensional. Pentru a se afla în condiţii de echilibru electrostatic, se consideră că asupra
sarcinii q​0​ ​acţionează o forţă mecanică imaginară, egală şi de sens contrar cu forţa electrică.

Fe​ ​
(C)​ M​2

dl dr
1​
​ ​ r q​ ​0
M+
r ​2 ​r1​
x

q+
​

3
Lucrul mecanic elementar consumat pentru deplasarea sarcinii q, este:

e​ == ​0 dlEqdlFdW
​

​ ucrul mecanic total pentru deplasarea sarcinii q​0​ ​între cele două puncte, va fi: ​∫∫
L

==Δ

W )​ 2,1( ​0 dlEqdW
​
CC

Raportul dintre lucrul mecanic efectuat de forţele câmpului pentru aceasta deplasare si
valoarea sarcinii, defineşte o mărime scalară numita ​tensiune electrică.

WU​
∫​ C​
Δ​
=​ =
)2,1(
[]​
12 ​VdlE
q 0
 ​ ensiunea între două puncte din câmp reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţele câmpului
T
pentru deplasarea sarcinii pozitive de un coulomb între cele două puncte. Definim ​voltul ​ca
fiind tensiunea între două puncte din câmp între care dacă deplasăm sarcina electrică pozitivă
de un coulomb se cheltuieşte energie de un joule.

Proprietăţi:
1. ​Tensiunea electrică ​nu ​depinde de drumul de integrare:

( C​1​) M​
​ 2

( C​2​)
M​1
( C)
2
M
2
M

∫∫ ⋅=⋅
​
dlEdlE C​ M
)1(1 )2(1
CM

2. ​Tensiunea electrică ​depinde ​de sensul de integrare:

2 1
M
M

∫∫ ⋅−=⋅
​
dlEdlE C​ M
)1(1 )2(2
CM

3. ​Tensiunea electrică pe o curbă închisă (circulaţia vectorului E) este întotdeauna

nulă:
2 M 1
M 2
M 1 M
=⋅+⋅⇒⋅−=⋅ ​
∫∫∫∫
dlEdlEdlEdlE s​ au:
0
CM
)1(1
CM 0 ​4

∫ =⋅
)2(2
CM
)1(1
​ ​ ​dlE
C
CM
)2(2

Această ultimă relaţie conferă câmpului electric proprietatea de ​conservativitate​. Toate

câmpurile ce au circulaţia vectorului intensitate de câmp nulă, sunt ​câmpuri​ ​conservative.

Lucrul mecanic consumat pentru deplasarea sarcinii q între punctele M​1 şi

​ M​2​ ​este egal cu
variaţia de energie potenţială a sarcinii corespunzătoare celor două puncte:
2 r
M 2
M 2
 =⋅=⋅⋅=⋅=Δ ​drEqdlEqdlEqW

)2,1( cos θ
∫∫∫​ 0
00
M 1 M 1 r 1

drqq qq qq
r 2

)()( ​
= ​−=−=​ ​ 4 44

0
0 0
rUrU r
∫ r r
11
πε πεπε
0
r 10
1​2
)( 20

potenţial electric: ​q
0

​Raportul
rU ​
defineşte mărimea scalară
rU ​ ==
rV
q [ ] ​V
)( )(​
πε
q 0​4 ​0 r

rW
​Daca consideram punctul M​2​ ​la infinit se obţine p​otenţialul electric ​al punctului M​1​: ​

rV​ ∞Δ ​
πε = ​ =

),( )(​
r
1 q
1​
4 0 10

q
rW rV​ ∞Δ ​ ),( )(​
πε = ​ =​ r

2​
​Analog: 4
2 q
0 20
q

​Potenţialul unui punct din câmp este deci numeric egal cu lucrul mecanic cheltuit de forţele
câmpului pentru deplasarea sarcinii pozitive de 1C din punctul considerat la infinit. Se obţine
că tensiunea electrică între două puncte din câmp este egală cu diferenţa potenţialelor celor
două puncte:
 ​= −​VVU ​2112

Suprafeţele din câmp ce au proprietatea că toate punctele conţinute de aceasta au acelaşi

​

potenţial, se numesc suprafeţe echipotenţiale. Ecuaţia lor se deduce din condiţia:

∞
⊥⇒=⋅⇒=⋅= ​
∫
dlEdlEctdlErV
()0
P

5
2. Câmp electric in substanţa

2.1. Dielectrici in câmp electric

Prezenta dielectricilor in câmp electric conduce atât la modificarea unor proprietăţi

fizico-chimice ale corpurilor cat si la modificarea parametrilor câmpului electric. Acţiunea
unui câmp electric asupra unui atom sau molecula are ca efect “desfacerea” centrelor de
sarcina (pozitiva si negativa) si la apariţia unei entităţi numite ​dipol electric​.

mCdqp −
​ ⋅⋅= ​moment electric ​dipolului al ][

Aceasta schimbare de simetrie a centrelor de sarcina defineşte fenomenul de

p​olarizaţie electrica.​
Dipolul electric care este amplasat într-un câmp tinde sa se rotească după direcţia
liniilor de câmp. Mărimea fizica vectoriala ce caracterizează fenomenul de polarizare electrica
poarta numele de vector polarizare sau ​polarizaţie electrica.​

C pNP ⎥​ ​ ⎤ ⎢​ ⎡ ​
⎦​ ⎣​ ⋅=
 2
m
electrica
P epolarizati
vector -
​volumde unitateain indusi dipoli denr -N

2.1.1. Legea polarizaţiei temporare

​In orice moment si in orie punct, vectorul polarizaţie electrica este proporţional cu
intensitatea câmpului electric.

​0
χε ⋅⋅=
P e​ ​E
χ ​e uimaterialul a
susceptivi - electrica tate
​Relaţia anterioara defineşte ​legea polarizaţiei temporare s​ i este o lege de material. Rotirea
dipolilor dielectrici in câmp conduce la apariţia unui câmp electric de polarizare de sens
invers celui iniţial, care se suprapune peste acesta.

E0​

6
E − are de
p
polariz camp
−=
EEE 0
+= pp
0

EEE
Mărimea fizica vectoriala ce caracterizează câmpul electric in medii dielectrice se
numeşte ​inducţie electrica​.
C​
PED
⎥​ ⎤ ⎢​ ⎡ ​
⎦​ ⎣​ +=
ε
m
0​
2

()
εεχεχεε ​EEED E
 1
⋅⋅=+=+= 0​ 0 0 0
eer

nota :
m
εεεε ​ED

=⇒=⋅
0
r

ε
permitivit - (adimensio mediului a relativa electrica atea
nala) r​
ε
permitivit - uimaterialul a electrica atea

2.2. Conductori in câmp electric

​Corpurile conductoare au proprietatea ca poseda electroni liberi ce se pot deplasa pe

suprafaţa acestora, fapt din care deriva o serie de proprietăţi specifice.

2.2.1​. ​Capacitatea electrica. Condensatoare

​ orpurile conductoare au proprietatea de a înmagazina sarcina electrica. Acest lucru se

C
evaluează cantitativ prin noţiunea de capacitate electrica iar dispozitivul fizic ce realizează
acest lucru se numeşte ​condensator​. Se defineşte capacitatea electrica a unui corp încărcat cu
sarcina Q si aflat la potenţialul V:
Q​ sunt:
C=​
V [ ] ​F
​Submultipli faradului
3

−
FmF ​=
101
− 6
FF
μ 101 ​−
= 9

FnF ​=
101
− 12
FpF
=
101

​Capacitatea unui sistem format din doua corpuri conductoare încărcate cu sarcini electrice de
semne opuse si aflate la potenţiale diferite se defineşte:
= ​VV
qC= ​ ​ q
−
21 ​U​12​ ​7

Armaturile condensatorului se încărca cu sarcini electrice egale si de semne opuse

Acest lucru deriva din proprietatea de conservare a sarcinii electrice. Daca consideram
condensatorul ca un sistem fizic izolat, suma algebrica a sarcinilor de pe armaturi este
nula atât in cazul condensatorului neîncărcat cat si in cazul condensatorului încărcat.

2.2.2. Tipuri de condensatoare

Din punct de vedere geometric condensatoarele pot fi:

a. ​Condensatoare plane ​(armăturile sunt plan paralele). În acest caz capacitatea (notată
cu C) condesatorului este:
A​
C ε​
=
d

unde : d - este distanţa dintre armături

A - este suprafaţa armăturilor
ε - este permitivitatea electrică a dielectricului dintre armaturi

b. ​Condensatoare cilindrice ​(formate din doi cilindri metalici coaxiali de raze diferite).
În acest caz capacitatea condesatorului este:

L ​ πε ​
C​ =
2
r
2​
ln
r
 1

unde : este raza bazei cilindrului interior ​1​r

e​ ste raza bazei cilindrului exterior ​2​r
L este lungimea condesatorului

c. ​Condensatoare sferice ​(formate din doua sfere metalice concentrice). Capacitatea

condensatorului sferic este următoarea:

4​ rr C ​
−=​ πε
21 ​
rr​
12

unde : este raza sferei interioare ​1​r

e​ ste raza sferei exterioare ​2​r
8
2.2.3. Conexiuni de condensatoare

Pentru a obţine diverse valori de capacitate sau tensiuni de lucru, condesatoarele pot fi
grupate în mai multe tipuri de conexiuni (serie, paralel, stea, triunghi).
Se numeşte capacitate echivalentă a unei reţele de condesatoare raportul dintre sarcina
electrică absorbită din exterior şi tensiunea la bornele reţelei. Expresia se scrie astfel:
Q​
C=​
e​
U
AB

​1.Conexiunea serie

Se obţine prin legarea succesivă între bornele de acces a mai multor condensatoare.

Ca urmare a proprietăţii de conservare a sarcini electrice la conexiunea serie fiecare

condesator se încarcă cu aceeaşi sarcină electrică indiferent de valoarea capacităţilor
condensatoarelor din conexiune.
​ ​21 ​= ​... ​= ​n ​=
qqqq =
n
1 ​ 111 ​ q
q ... ​ ...
:
∑
q q
11
+++=⇒+++= ​=
sau
C
 AB n AB n AB k ​ CC ​k
C =
C
CCCCC
21 21 1
​

Expresia reprezintă relaţia de calcul a capacitaţii echivalente la legarea serie.

⇒​ C ​
Daca: ​= ​21 ​= ​... ​= ​n ​= ​CCCC ​ n​ CAB
​ =
​

​În cazul particular a două condesatoare legate in serie notăm:

CC​
<

C
C​ 21​
+ = CC
​ ​ 2
12 ​
CC = C​ = C C
21 C 2
1)1(
21 1
+ C
1 2 + 1
2
C
Analog se obţine: ​< ​CC 112
​

La legarea serie se obţine o capacitate mai mica decât oricare din capacităţile
​

condensatoarelor din reţea..

9
2. Conexiunea paralel sau derivaţie

Se obţine prin legarea mai multor condensatoare la o aceeaşi diferenţă de potenţial sau
sursă (au laturile comune două cate două).

== = =
UUUU
21
ABn
...
qqqq ​+++=
21
n
...
 CUCUCUCU
+++=⋅
...
ABAB AB AB nAB
12

n
⇒​
​ ∑
AB ​ CC k​
=
k = 1

Expresia reprezintă relaţia capacităţi echivalente la legarea condensatoarelor în paralel.

​ ​... ​= ​n ​= ⇒ ​AB =
: ​= ​21 = ​ ​nCCCCCCDaca

3. Conexiunile stea şi triunghi. Transfigurare

Trei condensatoare sunt conectate în stea dacă ele sunt conectate ca in figura alăturată
(fig. 1).
Trei condensatoare sunt legate în triunghi dacă ele sunt conectate ca în fig.2.

În calculul capacităţilor echivalente se impune uneori înlocuirea unei conexiuni de tip stea cu
una de tip triunghi, sau invers. Această înlocuire presupune calculul capacităţilor
condesatoarelor din noua conexiune în funcţie de capacităţile vechii conexiuni şi se numeşte
transfigurare.
Înlocuirea unei conexiuni cu celălalt tip de conexiune nu trebuie să afecteze potenţialele celor
trei vârfuri. Acestea pot avea orice valoare şi vom considera cazul particular când ele sunt pe
rând nule .
Capacitatea măsurată între V​3 şi​ V​2 de
​ la legarea stea trebuie să fie egala cu capacitatea între
V​3 şi
​ V​2 de
​ la legarea în triunghi:

10
CC ​ CC ​ ⎪​
V ​0 C ⎪⎪​ ⎬​⎫
1 32
CC CC
⇒= += ​23
32 +
+ 1213
1213

CC ​ CC ​
V ​0 C
2 31
+ += ​13 CC
⇒= CC 31 2312 +
 12 23

⎪​
⎪⎪​ ⎭
CC ​ CC ​
V ​0 C
3 21
CC CC
⇒= += ​12
21 +
+ 2313
2313

Rezolvând sistemul de ecuaţii în raport cu capacităţile din triunghi (necunoscute) se

obţin relaţiile de transfigurare stea – triunghi:

CC ​
C

++ =
​

21
12
CCC ​321
CC ​
C

++ =
​
32
23
CCC 3​ 21
CC ​
C ​++ = ​
31
13
C​

CCC Dacă
321
C​1​=C​2​=C​3​=C​ ⇒
​

C​Δ​=​ 1
3​
Pentru transfigurarea inversă se obţin relaţiile de transfigurare triunghi-stea :

⎪​
⎪⎪​ ⎬​⎫
CC ​
CCC
++= ​13121 23
1312​ ​C

CC ​
CCC
++= ​122 13
23 ⎪​
2312​ ​C ⎪⎪​ ⎭
 CC ​
CCC
++= C​12​=C​23​=C​13​=C​Δ​, atunci :
133 23
2313​ ​C
12

În cazul în care :

=
Δ ​λ ​
3​⋅​CC

2.3 Energia electrostatică

​ nergia electrostatică a unui sistem de mai multe conductoare încărcate cu sarcini electrice q​k
E
aflate la un potenţiale V​k​ ​este :

1​
.
n
= kk ​
2 ​1
∑ k
=
VqW

11
În cazul particular a două conductoare (cazul unui condesator), energia electrostatică
înmagazinată are expresia:
Uq ​
12 2​1
)( ​
1 2​1
2211 ​ −=+= 2
⋅=
VVqVqVqW 21 ​ ​

unde U este tensiunea dintre armături. ​2

q​
W ⋅​ = ​=
1​
CUWsau
1
2

2
C
2

​În cazul condesatorului plan:

A​ ε​
CUW ε​ ε ​ =⋅== ​=
 1 ​EvEdAdE
1 )( ​
2​1
1
2222

2
2
2
d

unde: ​v e​ ste volumul dielectricului.

Se defineşte energia specifică (a unităţii de volum):

1 ​E

W​
W ​== ​ε
2
0​
2
v
1
: ​ε ​0 =⇒=
​
DEWEDDaca
2
Î​ n cazul general când vectorii câmpului nu sunt coliniari:
1
⋅= ​DEW
0

Energia electrostatică a întregului dielectric:

​

1
⋅=
∫​
dVDEW
2
V
12