Tema

1. Motiveaza rolul stilistic al folosirii imperfectului in text.

Romanul are ca tema viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolulul al xx-lea surprinsa in cateva
din aspectele ei tipice, relatiile de familie, dezumanizate de goana dupa bani. supunndu-se la obiect,
autorul infatiseaza lumea detinatorilor de capital si pe aceea a arivistilor, cu o ascutita ironie critica.

Utilizarea verbelor la imperfect plaseaza actiunea in continuitate, ii confera acesteia o valoare durativa,
o eternizeaza.

2. Identifica o modalitate de caracterizare a personajului Costache.

Din categoria personajelor balzaciene, construite pe o singura dimensiune fundamentale face

parte si Costache Giurgiuveanu, tutorele lui Felix Sima. E tipul avarului, dar se distantează de
acestia prin încercarea de aşi depăşi conditia. George Călinescu îşi apără personajul, negând
înscrierea lui în şirul avarilor, aducând ca argument faptul că Giurgiuveanu este umanizat de
dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu reuşeşte să şi-o materializeze. In ciuda
trasaturii sale dominante, personajul nu este construit unilateral. Astfel, el este capabil de o gama
variata de sentimente, de la iubirea fata de Otilia, simpatie fata de Felix, prietenie fata de
Pascalopol sau toleranta fata de clanul Tulea,guvernat de tiranica sora a personajului, Aglae.
Personajul este privit prin prisma lui Felix, asa cum il vede tanarul de la prima lor intalnire, si
pana la moartea batranului. “Figura intr-adevar viabila a romanului”, caci in mod direct sau
indirect batranul hotaraste destinele celorlalti, mos Cotache este caracterzat atat prin mijloace
directe de caracterizare, cat si prin mijloace de caracterizare indirecte, respectiv
caracterizarea prin limbaj, gesturi, fapte, mediu, imbracaminte etc.

Aparitia lui Giurgiuveanu este una bizara de la bun inceput. Astfel,in locul omului masiv, “de o
greutate extraordinară”, pe care se astepta sa il vada, Felix are surpriza sa intalneasca “un omulet
subtire si putin incovoiat”, al carui cap “era atins de o calvitie totala si fata ii parea aproape spana
din aceasta cauza, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de la prea mult fumat,
acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata,
ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele
suparate de o lumina brusca, privind rar si vadit contrariat.”

Aspectul fizic al personajului, care ii trezeste lui Felix imaginea unei bufnite, precum si
balbaiala acestuia sugereaza batranetea, si, mai ales, zgarcenia, avaritia lui Giurgiuveanu.
Aspectul exterior şi interior al casei părăginite, aflate aproape în ruină, trimite- cu toate detaliile
descriptive – către avariŃia personajului, dar şi către un soi de parvenitism, arhitectura casei
sugerând „intenŃia de a executa grandiosul clasic în materiale nepotrivite”.

Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, un
potential atentat la averea sa, si tocmai de aceea, el incearca sa scape de Felix si de indatoririle
sale in calitate de tutore al baiatului. Tot ceea ce urmeaza, toate intamplarile, toate reactiile
personajului contribuie la conturarea personalitatii sale. Astfel, pe mos Costache il bucura pana
si cea mai mica “ciupeala”, lucru care o deranjeaza nespus pe Otilia, il distreaza pe Pascalopol,
dar il deruteaza pe Felix.

Desi avar, batranul are un dezvoltat simt al afacerilor: el castiga bani frumosi din diverse afaceri,
in special din cele imobiliare. Pentru moş Costache banul reprezintă un scop în sine, el fiind
reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar.

Tot in acesta incercare de a-si depasi propria conditie, mos Costache se dovedeste capabil de o
gama variata de sentimente. El o iubeste, in felul sau, pe Otila, “fe-fetita” lui, pe care incearca sa
o apere de toate rautatile clanului Tulea –“sa nu spui prostii despre fefetita mea!”; el il
simpatizeaza pe Felix, dar il jefuieste in acelasi timp de banii care I s-ar cuveni lunar.

Desi are intentii generoase, batranul se lasa mereu prada obisnuintei, deprinderii mai vechi,
avaritiei. Astfel, desi el promite mereu ca o va adopta pe Otilia, nu face acest lucru, motivand
mereu ca nu are bani : “e bataie de cap adoptiunea asta, trebuie sa mergi pe la tribunal,
cheltuiala, nu prea sunt inlesnit, mai tarziu nu zic nu.

Privit de cei din jur, mos Costache apare in diverse ipostaze. O iubeste pe Otilia si fara indoiala,
ea il iubeste pe el.”; Stanica Ratiu spune despre batran: “e prezevenghi rau mosul”, Felix il
considera “un maniac”, iar insusi autorul, care nu isi dezumanizeaza personajul, afirma despre
mos Costache ca este “putin cam avar, dar in fond om de treaba”. Batranul este ingrozit de
gandul ca cineva I-ar putea fura averea, si ,tocmai de aceea, gaseste cele mai penibile ascunzisuri
pentru banii sai: dusumeaua, sub saltea sau prin hainele sale.

El se teme si de moarte, dar mai ales de testamentul pe care nu la facut, dar care ar fi reprezentat
o prada valoroasa pentru membrii clanului Tulea. Pastrand in adancul sufletului teama de moarte,
de necunoscut, el il intreaba pe popa Tuica :“ Si este lumea cealalta?”

In ciuda numeroaselor sale defecte, mos Costache ramane in mintea si in constiinta cititorilor
drept un batran cam avar, dar simpatic in fond si care cauta mereu sa fie mai bun, sa-si
depaseasca conditia, dar care are parte de un sfarsit tragic, pe care nu il merita. Costache
Giurgiuveanu este , in final, demn de mila, caci, in fond, el este singur, averea sa fiind unicul lui
scop, ceea ce il tine viata, si care reprezinta o prada atractiva pentru cei din jurul sau. Avaritia sa
poate fi interpretata si ca un gest de autoaparare in fata lumii si societatii aflate in schimbare, pe
care batranul nu le mai poate intelege. Dar mai presus de toate, lectia de viata pe care personajul
ne-o da, si anume ca banii si averea nu trebuie sa se transforme intr-un scop care sa ajunga sa ne
guverneze viata, este extrem de valoroasa si demna de luat in seama.

3. Numeste perspectiva narativa a textului.

Enigma Otiliei, de George Călinescu, reprezintă un roman de tip realist dar și modern prin
aspectele sale legate atât de temă cât și de tehnică narativă. Caracteristic prozei realist-
obiective, narațiunea are loc la persoana a III-a, perspectiva narativă fiind una
extradiegetică. Perspectiva obiectivă presupune prezența unui narator obiectiv și detașat,
care analizează din exterior precum obiectivul unei camere faptele relatate. Astfel, naratorul
din Enigma Otiliei este unul omniscient, regizând evoluția personajelor cu
obiectivitate. Prin perspectiva obiectivă se produce impresia de obiectivitate și o detașare
maximă a naratorului, iar cititorul nu este deloc implicat sau influențat. Personajele călinesciene
dobândesc, astfel, statutul de marionetă, ce acționează automat, după voința unui narator-
regizor. Adoptând tonul obiectiv, naratorul este prezent și comunică, ca regizor și comentator
al comediei umane de tip balzacian, cu instanțele narative.
Perspectiva narativă îmbină perspectiva obiectivă cu perspectiva subiectivă. Prin
intermediul perspectivei subiective, naratorul cunoaște frământările din sufletul
personajului. Aceasta creează impresia că naratorul se confundă cu personajul, prezentând
faptele din punctul de vedere al celui din urmă. O altă perspectivă este cea omniscientă,
naratorul fiind mereu bine informat. Ca narator omniscient, el nu participă la cursul
evenimentelor ca personaj sau ca martor. Totuși, în cadrul textului, se preferă perspectiva
subiectivă centrată pe Felix. Întregul univers este văzut prin ochii protagonistului, naratorul
adoptă punctul de vedere al personajului, iar perspectiva cititorului este, în mod firesc, limitată:
„Felix se închise în biroul lui şi scoase vechea fotografie pe care i-o dăduse Otilia. Ce deosebire!
Unde era Otilia de altădată? Nu numai Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși. Dinadins, într-o
duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul caracterul străzii. Casa lui
moș Costache era leproasă, înnegrită.”

4. Explica semnificatia unei metafore. Metafora “In trupul suptiratic , cu oase delicate de ogar”,
semnifica delicatetea fetei prin tinuta fizica deosebita, subtire care dadea impresia de o libertate
de miscare.

5. Precizeaza semnificatia formei verbale n-ar fi putut, din text.

Felix sondeaza noul mediu, in care tocmai a intrat la inceputul actiunii romanului, fiind initial
uimit si timorat atunci cand cunoaste noii membri ai familiei sale iar intalnirea cu Otilia ii da un
sentiment de incredere si generozitate.

6. Precizeaza relatia dintre doua personaje din text.

Romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu surprinde evoluția relației dintre Felix Sima și Otilia
Mărculescu pe tot parcursul operei, de la o firească prietenie, la o poveste de dragoste, într-un
final. Misterul Otiliei și al cuplului pare a se ascunde în replica de neînțeles de la începutul
romanului: „Noi nu trăim decât patru-cinci ani”.

Relația dintre cele două personaje, Felix Sima și Otilia Mărculescu, evoluează pe tot parcursul
acțiunii, luând diferite forme, de la o simplă prietenie, la o poveste de dragoste.

7. Reliefeaza conceptual operational modern de personaj reflector, asa cum reiese din text.
Lui Felix Sima ii este rezervat rolul de personaj-reflector, perspectiva lui dubland perspectiva
auctoriala si limitand astfel omniscienta naratorului. Ceea ce-l deosebeste de celelalte personaje
ale romanului este dubla ipostaza sub care apare in discurs: actant principal dar si contemplator
al faptelor si caracterelor.

Cu personajul-protagonist Felix Sima, cititorul se familiarizeaza inca de la inceputul romanul ui,

construit programatic dupa formula balzaciana, Inainte de a fi individualizat, eroul este situat in
epoca prin descrierea realista a cadrului spatio-temporal si a vestimentatiei. Portretul, la inceput
generic („...un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean"), devine tot mai
nuantat prin detalii concrete, particulare, despre imbra-camintea si fizionomia tanarului al carui
nume nu este deocamdata dezvaluit: „Uniforma neagra ii era stransa bine pe talie, ca un vesmant
militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata ii
era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de
sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota
voluntara intaia impresie". Se impune atentiei noastre, prin intermediul portretului fizionomie, o
trasatura caracteriala esentiala a lui Felix Sima: firea voluntara, aprecierea naratorului urmand sa
fie confirmata de evolutia evenimentelor.

Incepand cu episodul expozitiv, lui Felix Sima ii va fi rezervat rolul de personaj-reflector (pe
care-l va pastra pe intreaga durata a derularii istoriei), Impreuna cu el, cititorul patrunde in
atmosfera putin primitoare a casei lui Costache Giurgiuveanu si intalneste personajele cu o
pozitie determinanta in declansarea conflictului principal (Otilia, mos Costache, familia Tulea,
Pascalopol - surprinsi in timpul unei obisnuite partide de carti). De o sen-sibilitate retractila
exacerbata, Felix va fi contrariat de comportamentul bizar al batranului Giurgiuveanu, dar si, mai
tarziu, de raporturile pe care le observa sau le intuieste, dintre cei aflati in salon, la partida de
carti. De la inceput, aparitia Otiliei (in care simte ca va putea avea incredere) ii provoaca un
sentiment inedit si confuz: atractie erotica si afectiune filiala.

Ceea ce-l deosebeste pe Felix Sima de celelalte personaje ale romanului este, asadar, dubla
ipostaza sub care apare in discurs: actant principal dar si contemplator al faptelor si caracterelor.

8. Prezinta in 6-10 randuri, trasaturile personajul feminin.

Prin Otilia, romanul capata modernitate.Ea sparge tiparele clasice care unesc un avar, un
arivist, o fata batrana si alti indiviyi interesati doar de partea materiala a oricarei relatii,
aducand in prim plan o problematica existentialista.
Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducand in aceeasi albie
de ganduri furtunoase torente de anxietate, de neimpliniri, de singuratate, de zambete amare
sau valuri ale unui timp ajuns la liman.

Fata este vesnic inconjurata de admiratori si iubita de papa Giurgiuveanu, apoi de tanarul
Felix, de Pascalopol, un strain care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui
sentimente nu sunt deloc lamurite.Otilia este admirata de baietii de la Universitate, invidiata
de rude, curtata vulgar de Stanica, agasata de Titi.De fapt, Otilia starneste oricui dorinata de a
o stapani. Nimeni nu va reusi insa acest lucru cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau
mai putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei o enigma.

Cititorului ii este prezentat prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit in casa lui mos
Costache si neprimit asa cum s-ar fi asteptat, este gata sa plece. Inainte de a-i vedea chipul,
Felix ii aude vocea cristalina si din clipa aceea o va iubi neconditionat.

Tanara ii impunea lui Felix modul in care sa o trateze, fiind de la inceput ocrotitoare.Ea il
introduc ein atmosfera familiei si tot ea face prezentarile.

Otilia va urma, ca personaj, structura cunoscuta si abordata si pentru celelate personaje.

Portretul fetei este schitat inca de la inceput : fata parea sa aiba 18-19 ani. Fata maslinie cu
nasul mic si ochii foarte albastri o arata si mai copilaroasa intre multe bucle si gulerul de
dantela.

Otilia se defineste prin vorbe, fapte, gesturi, prin comportamentul care starneste reactii
diferite in jurul ei.Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate,
Pascalopol o ocroteste vazand in ea o posibila implinire, mos Costache se lasa mangaiat, iar
Aglae si Aurica se intuneca de invidie.Stanica nu pierde ocazia sa exclame : Desteapta fata !,
iar Titi, sa caute un moment cand sa strecoare o obscenitate, convins ca nu este nimic rau in
asta.Fata domina insa totul si pe toti, prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a
lungul timpului.Fara cel mai mic efort, cu o naturalete dezarmanta, ea se ridica vizibil
deasupra celorlalti.
9. Argumenteaza apartenenta textului dat la genul epic.

Opera epică este textul în care naratorul apelează la acțiune și la personaje pentru a-și
exprima in mod indirect viziunea asupra realității.
Romanul este specia genului epic în proză în care acțiunea este mai complexă ca a schiței,
fiind desfășurată pe mai multe planuri narative.
Titlul operei este foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg continutul textului,
fiind alcatuit din doua substantive, unul comun (“enigma”) si unul propriu (“Otiliei”).
În primul rând, textul dat aparține genului epic pentru că narațiunea este modul principal de
expunere. Naratorul este o instanță care face legătura între operă și cititor. Focalizarea este
zero, neparticipând la momentele subiectului. Anticipează riguros destinetele actanților.
Ca în orice operă epică, există indici spațio-temporali ce conturează cadrul acțiunii, oferindu-

i o mai bună imagine de ansamblu lectorului.

Romanul începe cu precizarea timpului şi a spaţiului desfăşurării acţiunii, realizată
printehnica detaliului detaliului detaliului detaliului detaliului detaliului detaliului
detaliului, care constituie incipitul romanului. "într-o seară de la începutul Iui iulie 1909, cu
puţin înainte de orele zece".
Opera literară este alcătuită din 20 de capitole și construită pe mai multe planuri narative care
urmaresc destinul unor personaje prin tehnica acumulării detaliilor: (destinul Otiliei, al lui
Felix, al membrilor clanului Tulea etc). Textul este structurat pe momente ale subiectului.
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre unchiul sau Costache
Giurgiuveanu pentru a locui la el si a urma facultatea de medicina. Ajuns acasa la el ii
intalneste pe ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica vitrega a acestuia, Otilia. A doua
zi, ea ii arata locuinta, el remarcand felul ei jucaus. Afla povestea ei de viata si despre
prietenul familiei Pascalopol. Rugat de Aglae, il mediteaza pe Titi care a ramas corigent. La
inceputul lunii august, Olimpia il prezinta familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel
Stanica este tot mai hotarat sa puna mana pe averea lui Costache. La invitatia lui Pascalopol,
Felix si Otilia se duc la mosia acestuia, unde Felix incepe sa fie gelos pe Pascalopol. Intre
Felix si Otilia se cladeste o relatie profunda de prietenie, dar Felix se indragosteste de ea,
marturisindu-i sentimentele. Otilia il considera mai mult ca pe un frate, considerand totul un
joc copilaresc. Intre timp, discutiile despre adoptarea Otiliei pornesc noi scandaluri, dar fata
ii cere mosului sa nu completeze actele de adoptie. Otilia pleaca cu Pascalopol, iar Felix, spre
surprinderea sa, se arunca in bratele unei curtezane Georgeta, pentru a se razbuna pe cea care
i-a frant inima. Acest proces duce la maturizarea tanarului. Mos Costache are planurile sale
cu cei doi tineri, incepand sa adune materiale de constructii. Din cauza unei insolatii, el face
un atac de cord in urma caruia toata familia Tulea isi petrece doua zile in casa batranului,
ignorand boala acestuia. Stanica profita de aceasta ocazie in care ii baga in cap tot felu de
idei si incearca sa afle unde isi tine ascunsa averea. Mos Costache se insanatoseste si ii
alunga din casa pe cei din familia Tulea, fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a-i
deschide un cont Otilei, dar nu-i da banii inca. Stanica isi continua planul incercand sa-l
sperie tot mai tare, angajeaza doctori care sa-i dea diagnostice false, dar afla unde sunt
ascunsi banii si il jefuieste. Mosul mai are un atac de cord si moare, Stanica divortand de
Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, intrand in politica. Intre timp, Otilia se casatoreste cu
Pascalopol, iar Felix devine doctor, apoi profesor universitar si se casatoreste. Se intalneste
intamplator cu Pascalopol, care divortase de Otilia, ea fiind casatorita cu un om bogat din
Buenos Aires. Astfel, toata povestea de dragoste ramane un mister pentru Felix.
Așadar, toate trăsăturile demonstrează apartenența textului la genul epic.