Comedia

O scrisoare pierdută– I.L.Caragiale

Autor
Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor
clasici, fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este
caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si
schita sau opere dramatice de tip comedie si drama.Scriitorul formeaza o lume
aparte inspirata din burghezia vremii in cadrul comediilor O scrisoare pierduta,
D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa, Conul Leonida, Fata cu reactiunea.
Scrie o singura drama numita Napasta, in epoca fiind discutata la nivel de
proces paternitatea acestuia. Titu Maiorescu este cel care il reabiliteaza in
epoca pe I.L.Caragiale.Se remarca in scrierile lui I.L.Caragiale satira vehementa
fata de tot ce era morav social, situatie sau caracter discutabil, comediile sale
fiind inspirate din evenimente locale petrecute.

Ipoteza
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale
anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine
genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.

Teorie
Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care
se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce
declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.
Comedia se clasifica in comedie de situatii (de intriga) – cu intamplari derulate
intr-un ritm alert, cu rasturnari bruste de situatie si cu rezolvari neasteptate. A
doua clasificare este comedia de moravuri – prezinta, cu scop moralizator,
defecte umane (morale) sau moravuri sociale. A treia clasificare este comedia
de caractere – cu accent pe latura psihologica a personajelor, infatisand adesea
caractere (avarul, orgoliosul, naivul, etc.)

Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de

contrastul/ nepotrivirea dintre aparenta si esenta, pretentii si realitate, asteptari
si rezultate.
Comicul se clasifica in mai multe tipuri/ forme de realizare a efectului
comic. Comicul de situatie este creat prin rasturnarea spectaculoasa de
situatii, prin prezenta incurcaturilor, a confuziilor. Comicul de
caractere schiteaza tipuri umane – avarul, canalia, familistul, care sunt vizibile
prin patima ce-i stapaneste. Comicul de moravuri evoca modul de viata al unei
epoci, tabieturile unor familii, snobismul, incultura, aerele unor personaje care
pretind apartenenta la o clasa superioara a societatii. Comicul de limbaj se
refera la modul de expunere al personajelor, tradandu-l incultura prin folosirea
gresita a unor termeni, tautologia, ticurile verbale, truismele, constructiile
prolixe. Comicul de nume Farfuridi si Branzovenescu, cuplu caragialesc al
carui nume are sugestii culinare.

Semnificatia titlului
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta
pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca
instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al
comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si
repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, aplificate prin repetarea
intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema operei
Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la
mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt
evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte, in
zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se cumuleaza
prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte secundare acumulandu-se in cel
principal, scotandu-se astfel in evidenta amplificarea treptata a conflictului.

Actiunea operei
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in
ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii.
Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele
noastre.” adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei electorale,
intr-un interval de trei zile.

Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul

al treilea in sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in gradina lui Zaharia
Trahanache.

Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si

Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si numara
steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre
adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga
comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si
temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu sunt
de un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache
si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe
Trahanache, care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge
scrisoarea santajistului.
Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi
inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul
Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii
ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a
gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza mijloace de
convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura
avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta
compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de
la centru solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea.

In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde

au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii
electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe
care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta
numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui
Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului
iscat in sala de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea,
gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.

Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca

scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un
alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a
candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in
unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde
adversarii se impaca.

Personajele operei
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana.
Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand
o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu
Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase
tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta:
tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului
(Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului
(Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache),
tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul
confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului
(Pristanda).

Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a

individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar
si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu,
Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si ticaitul, Zoe
reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Tipuri de comic + exemple

Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.

Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura,

coincidenta, echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc
pierderea scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si Dandanache ajung
candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare cetateanul turmentat pot
fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si
Catavencu, iar Farfuridi si Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul
duce scrisoarea de la unii la altii. Dandanache ii confunda pe Tipatescu si
Trahanache.
Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor
gramaticale si ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile
gresite, etimologie populara (atribuirea de sensuri inexistente unor cuvinte
necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea lor incorecta),
contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si proxilitatea.
Ca si exemple avem “famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”. “Capitalist”
semnifica locuitor din capitala, iar “scrofulos” care isi face datoria scrupulos.
“Manopera” inseamna lucru falsificat, liber-schimbist, un om cu idei foarte
flexibile. “Lupte seculare care au dura aproape treizeci de ani”, “12 trecute fix”,
ïndustria romaneasca e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “din doua una,
dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica…”, “un
popor care nu merge inainte sta pe loc”, “eu, care familia mea de la patuzsopt in
camera si eu ca rumanul impartial, care va sa zica, cum am zite, sa traiasca”,
“aveti putintica rabdare” (Trahanache), “curat…” (Pristanda), “n-ai idee, conita
mea” (Dandanache).

Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui

personaj. Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul
maleabil, trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un
prenume infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume Agamemnon, cuceritorul
Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana” (incurcatura), ceea ce se
potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un nume explicabil in mai multe
feluri: terminatia este usor straina, de nume cosmopolit, iar prima parte trimite fie
la interjectia “cat”, sugerand caracterul sau demagogic, fie la substantivul “cata”
(carlig), care arata predispozitia sa de a profita de orice prilej pentru a-si realiza
ambitiile politice, chiar si la substantivul “cataveica”, haina cu doua fete, ideea
releanta pentru firea sa “liber-schimbista”. Farfuridi si Branzovenescu au un
nume care trimit la domeniul culinar, deci fara legatura cu politica, ei fiind niste
impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda are un nume relevant
pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal, “pristandaua” fiind numele unui
joc popular, care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.

Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel:

demagogul fiind Catavencu, Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la
Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul (barbatul inselat) are pe
Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este
Branzovenescu.

Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de

personaje – satira virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata, dincolo
de comic se ascunde tragedia acestei lumi. De astfel, comedia a fost sursa
declarata a teatrului absurdului reprezentat de Eugen Lovinescu, in special prin
limbaj.

Conflicte
Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de
ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori
intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si
gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest
fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare
generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a

doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan
Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe,
sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu
ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de
tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de
evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei:
scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita
Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a
conflictului. O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre
personaje, rastunari bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza,
anticipari, amanari), mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin
complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.

Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si

mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima
tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii decisive in
derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gaseste,
din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai lui
Catavencu si o duce in final ändrisantului”, coana Joitica. Dandanache este
elementul surpriza prin care se realizeaaza deznodamantul; el rezolva ezitarea
scriitorului intre a da mandatul de deputat prostului Farfuridi
sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei, prin
generalizare si ingrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind “mai
prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.

Perioada literara
Clasicismul este o doctrina literara cristalizata in secolul al 17-lea in Franta,
caracterizata prin imitarea operelor Antichitatii greco-latine, potrivit unor reguli
deduse din capodoperele acesteia. Clasicismul presupune, indiferent de epoci,
subiecte nobile, monumentale si o expresie simpla, echilibrata, eleganta.Ca
si caracteristici, clasicismul este un curent rationalist in care exista obiectivitate
si se respecta normele de compozitie, a regulilor (celor trei unitati: de loc, de
timp, de actiune). Exista interesul pnetru natura umana (tipuri eterne) si idealul
imbinarii frumosului cu binele si adevarul, a utilului cu placutul. In opere se afla
ordine, echilibru, armonie, rigoare si are loc puritatea genurilor, sobrietatea
stilului, scopul fiind didactic si moralizator.