MIGRARE Final Report

Machine Translated by Google
MIGRARE – Impactul
fluxurilor de refugiați asupra
dezvoltării teritoriale în Europa
Cercetare aplicată
Raport final
17.09.2019
Această activitate de cercetare aplicată se desfășoară în cadrul Programului de Cooperare ESPON

2020, finanțat parțial din Fondul European de Dezvoltare Regională.
GECT ESPON este beneficiarul unic al Programului de cooperare ESPON 2020. Operațiunea unică din
cadrul programului este implementată de GECT ESPON și cofinanțată de Fondul European de
Dezvoltare Regională, statele membre UE și statele partenere, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și
Elveția.
Această livrare nu reflectă neapărat opinia membrilor Comitetului de Monitorizare ESPON 2020.
Autorii
Pierre Hausemer, Laura Todaro, Matteo Bocci, Iva Plasilova, Lison Rabuel, Richard Williams,
Valdani Vicari & Associati (Italia)
Manuela Samek, Erica Melloni, Flavia Pesce, Serena Dufruca, Paolo Maranzano, Monica Patrizio,
Cristina Vasilescu, Institutul de Cercetări Sociale (Italia)
Albert Kraler, Martin Wagner, Paul Baumgartner, Sanda Üllen, Veronica Bilger, Martin Hofmann,
Patricia Ama Miah, Teresa Gil Ricol, Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicii Migrației (Austria)
Dragiša Mijačić, Jasna Žarković, Institutul pentru Dezvoltare Economică Teritorială (Republica Serbia)
Martin Kahanec, Magda Ulceluse, Jenna Althoff, Universitatea Central Europeană (Ungaria)
Therese Steenberghen, Universitatea Catolică din Leuven (Belgia)
Cartografie
Wesley Gruijthuijsen, Antonio Pietropolli, Universitatea Catolică din Leuven (Belgia)
Cercetători de țară
Madalena Bozzetti, Ruben Carrandi Cortina, Josie Christodopolou, Chiara Crepaldi, Shoshana
Fine, Lucija Kilić, Magdalena Klebba, Neža Kogovšek, Viktor Koska, Liliya Levandovska, Marija
Milenkovic, Tatjana Potezica, Richard Procee, Francesco Romano, Tim Schreiber, Noemi Szokol
Informații despre ESPON și proiectele sale pot fi găsite pe www.espon.eu
Site-ul web oferă posibilitatea de a descărca și examina cele mai recente documente produse de
proiectele ESPON finalizate și aflate în derulare.
Această livrare există doar în versiune electronică.
© ESPON, 2019
Imprimarea, reproducerea sau citarea sunt autorizate cu condiția menționării sursei și transmiterii
unei copii către GECT ESPON din Luxemburg.
Contact: info@espon.eu
ISBN: 978-2-919795-16-1
Migrare – Impactul fluxurilor de refugiați

asupra dezvoltării teritoriale în Europa
Cuprins
Cuprins ............................................... .................................................. ...................... II
Lista figurilor ............................................... .................................................. ...........................V
Lista de mese ............................................... .................................................. ..........................VII
Abrevieri.................................................................. .................................................. .........................IX
1 Introducere: „de ce” și „ce” din acest studiu.................................. ............................. 1 1.1 Un conflict între valorile UE
de solidaritate, mobilitate și siguranță? ........................ 1 1.2 Domeniul de aplicare, obiectivele și întrebările de
politică ale acestui studiu............... .............................. 2 1.3 Definiții și terminologie
adoptată........... .................................................. ........... 2
2 Metodologie.............................................................. .................................................. .................... 5 2.1 Revizuirea literaturii
științifice și analiza politicilor disponibile.... .............. 5 2.2 Colectarea de date secundare în Europa (la nivelul UE
și la nivel local)................. ....... 6 2.3 Analiza cluster pentru evaluarea potențialelor regionale de „absorbție” ..................
7 2.4 Studii de caz pe teritoriile europene ..... .................................................. ......... 8 2.5 Analiza afluxurilor în Europa
și impacturile teritoriale rezultate .............................. .... 9 2.6 Evaluarea provocărilor de politică, recomandări și
orientări....................... 9
3 Distribuția geografică a solicitanților de azil și a refugiaților .................................. .. 11 3.1 Fluxuri și

stocuri............................................ .................................................. ........ 11
Fluxuri și distribuție pe „rute de migrație” ................................................ 11 Distribuția solicitanților
de azil în UE și AELS.............................. 13 Modele de fluxuri în țările UE și

AELS. ............................................... 15
Modele în interiorul țărilor și între regiuni (NUTS2)................................ 22 3.2 Solicitanții de azil:
caracteristici și diferențe .................................................. .. 26 Caracteristicile socio-demografice ale solicitanților de
azil și refugiaților........................... 26 Respingeri ale cererilor de azil și statut
neregulat...... ............................................. 31
4 Provocări și oportunități socio-economice.................................................. ..................... 34 4.1 O interacțiune complexă:
caracteristicile fluxurilor, performanțe locale și factori politici

34
4.2 O perspectivă economică: performanțe în capacitatea de absorbție în diferite regiuni............ 35 4.3 Efecte
sociale, politice și instituționale........................ ........................................... 50 Impacturi
sociodemografice.... .................................................. ...................... 50 Impactul asupra forței de muncă

disponibile ........................ ............................................. 51 Social
tensiuni ................................................................. .............................................. 53
Activități ilegale............................................................. ............................................... 54 Tensiune

politică .................................................. ............................................... 55
Îmbunătățirea capacității instituționale.................................................. ............... 57 Tensiune
instituțională ................................ .................................................. ...... 57
4.4 Costuri emergente și surse de venit: randamentul investițiilor pentru teritoriile locale?
58
5 Măsuri de integrare pentru îmbunătățirea incluziunii și a dezvoltării teritoriale la nivel local: Analiza studiului de
caz .................................. .................................................. ..................... 66 5.1 Prezentare generală a studiilor de caz
selectate .................. ............................................. 66
Principalele caracteristici demografice și socio-economice ................................................ 67 Refugiații
și tendințele migrației, rutele de migrație și compoziția fluxurilor . 71 5.2 Cadrul de politici
naționale și provocările la nivel local.................................. 72 Evoluția politicii naționale cadrul legal și de politică în
țările din studiile de caz.................................................. .................................................. ................... 73

Provocări politice la nivel local ................................................ .................... 77 5.3 Abordări de integrare

și factori cheie de succes în bunele practici selectate82 Adoptarea unui sistem integrat pe mai multe niveluri,
multisectoriale și multi-actor abordare ................................................. .................................................. .....
83 Vizează atât refugiații, cât și comunitățile locale pentru a sprijini integrarea socio-economică și
construirea comunității ............................. .............................. 92 Abordări inovatoare în politicile
privind locuința, ocuparea forței de muncă și educația...... . 94 Aspecte critice de finanțare și
sustenabilitate........................................... ............ 97
6 Opțiuni de politică și scenarii posibile: maximizarea rentabilității investițiilor .................. 98 6.1 Scenarii alternative:
cadrul pentru evaluarea impacturilor viitoare......... ............... 98 Discutarea posibilei evoluții a fluxurilor ( Scenariul
de nivel I) ................. 99 Discutarea posibilei schimbări în capacitatea de absorbție ( scenariu de
nivel 2)
100
Discutarea posibilei evoluții a politicii la nivel micro ( Scenariul de nivel 3)..... 102 Discutarea posibilei
evoluții a politicii macro ( nivelul 4) .................. .. 103 6.2 Evaluarea impactului între opțiunile de
politică (niveluri micro/macro) ............. 106 Micropolitică (Opțiunea 1): recepție îmbunătățită și politica de
incluziune activă ..... 106 Macropolitică (Opțiunea 2): politică de dispersie
îmbunătățită............................... ....... 107
7 Constatări cheie și concluzii preliminare ................................................ ............................. 2 7.1 Distribuția geografică a

solicitanților de azil și a refugiaților ............ ............................. 2 Provocări și oportunități socio-economice
generale ................ .................... 5 Efecte sociale, politice și instituționale ........................ ....................................
7 Rentabilitatea investițiilor pentru incluziuni realizate de teritoriile europene ... .... 9 Abordări
politice la nivel național și local: provocări și factori de succes
10
7.2 Scenarii viitoare ............................................................. .................................................. .... 12
7.3 Recomandări pentru factorii de decizie locali ............................................. .............. 13 7.4 Recomandări pentru
factorii de decizie naționali și UE: (implicații pentru
Politica de coeziune și dispersie teritorială)........................................... .............. 16 7.5 Recomandări pentru
cercetări ulterioare ........................... ....................................... 17
Referințe ................................................................. .................................................. ............................. 19
Lista de anexe .................................................................. .................................................. ....................... 22
lista figurilor
Figura 2.1 Schiță schematică a abordării metodologice a acestei propuneri ............................... 5
Figura 3.1: Detectări de trecere neregulată a frontierei și principalele naționalități ale frontierei neregulate
cruce ................................................. . ................................................. . ............................... 12
Figura 3.2: Cereri anuale de azil UE-28 și EFTA, 1985-2018 ................................ 14
Figura 3.3: Cereri lunare de azil în țările UE-28 și EFTA, 2015-2018........ 15
Figura 3.4: Total cereri de azil și proporție de locuitori .................................. 16
Figura 3.5: Evoluția cererilor totale de azil în UE și AELS (2009-2018) ....... 17
Figura 3.6: Evoluția cererilor totale de azil în UE și AELS (2009-2018) –
țări cu un vârf în 2015 v. țări cu o creștere mai constantă .................................. ....... 18

Figura 3.7: Relația dintre țările UE de prima și a doua cerere (pe baza eu-LISA
hituri străine categoria 1), 2017............................................. .................................................. ..... 20
Figura 3.8: Diferențele în caracteristicile fluxurilor de intrare în principalele țări (2018) ............. 21
Figura 3.9: Numărul de înregistrări de amprente create, modificate sau căutate în Eurodac Central
Sistem în 2017 pe țară ............................................. .................................................. ....... 22
Figura 3.10: Cereri de azil în regiunile NUTS2 din țările selectate, absolut
cifre și la 1.000 de locuitori 2016.................................................. .................................... 23
Figura 3.11: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil în țările de destinație (eșantion),
2017................................................. .................................................. ...................................... 28
Figura 3.12: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil în țările de sosire (eșantion), 2017
.................................................. .................................................. ............................................. 29
Figura 3.13: Distribuția pe vârstă și pe sexe a solicitanților de azil în Franța, 2017.................. 29
Figura 3.14: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil pentru un eșantion de țări de origine,
2017................................................. .................................................. ............................................. 30
Figura 3.15: Cereri, decizii negative și repatriere în UE și AELS, 2008-2017

.................................................. .................................................. ............................................. 32
Figura 4.1: Gruparea regiunilor (NUTS2) pe baza diferențelor socio-economice

spectacole (2017) ................................................. .................................................. ............... 37
Figura 4.2: Indicele progresului social regional al UE (și valorile dezagregate pentru sub-indici)38
Figura 4.3: Solicitanți de azil pe regiune NUTS2 și tipologie regională ............................. 39
Figura 4.4: Capacitatea de absorbție: ratele de ocupare a refugiaților în grupuri regionale, cluster
în general, regiunile cele mai scăzute și cele mai înalte (2014)........................................... ..................................... 40
Figura 4.5: Abilități lingvistice în funcție de cluster regional, 2014........................................ ................. 42
Figura 4.6: Niveluri de educație pe cluster regional, 2014.................................. ................. 43
Figura 4.7: Distribuția ratelor de ocupare pe grupuri și niveluri educaționale (H/M/L) peste
timp, %.................................................. .................................................. .................................... 45
Figura 4.8: Ipoteza principală pentru evoluția angajării solicitanților de azil și a refugiaților
tarife ................................................. .................................................. ............................................. 59
Figura 4.9: Distribuția cererilor de azil în grupuri regionale, mii, 2016.... 60
Figura 4.10: Venituri estimate din venituri Figura 4.11: Venituri estimate
din social ................................................. .................................................. ............................. 60
Figura 4.13: Venituri estimate din contribuțiile la asigurările sociale, pe clustere ............................. 61
Figura 4.12: Venituri estimate din impozite pe venit, pe refugiat, pe cluster, PPS............... 61
Figura 4.14: Venituri indirecte estimate din impozitul pe venit acumulat refugiaților șomeri 62
Figura 4.15: Venituri indirecte estimate din contribuțiile la asigurările sociale acumulate către
refugiați șomeri ............................................................. .................................................. ........... 62
Figura 4.16: Cheltuieli estimate pentru prestațiile de șomaj, ajustate pentru totalul refugiaților
populația la nivel de cluster ................................................. .................................................. ........ 63
Figura 4.17: Cheltuieli pentru șomaj vs venituri ajustate de populația totală de refugiați
în toate clusterele ................................................. .................................................. ................... 64
Figura 5.1: Studii de caz și tipologii de regiuni (cluster)............................................ ................. 67
Figura 5.2: Ratele totale de fertilitate ............................................. .................................................. .... 68
Figura 5.3: Ratele dependenței de bătrânețe ................................................ ............................................. 68
Figura 5.4: Ratele brute ale schimbării naturale a populației........................................... .................... 69
Figura 5.5: Rata brută a modificării nete a migrației.................................................. .............................. 70
Figura 5.6: PIB (PPS/hab.)........................................... .................................................. .......... 70
Figura 5.7: Rata de ocupare a forței de muncă (medie 2014-2017) ....................................... ......................... 71
Figura 5.8: Analiza rețelei a studiului de caz din Țara Bascilor....................................... ..... 86
Figura 5.9: Analiza rețelei a studiului de caz de la Milano ........................................ ..................... 87
Figura 5.10: Analiza rețelei a studiului de caz Limerick .................................. .............. 88
Figura 5.11: Analiza rețelei a studiului de caz București .................................. ........... 89
Figura 5.12: Analiza rețelei a studiului de caz Subotica........................................ ............... 90
Figura 5.13: Analiza rețelei a studiului de caz Kilkis .................................. ................... 91
Figura 6.1: Prezentare de ansamblu asupra tendințelor fluxurilor apărute până în prezent și scenariilor posibile ale fluxurilor în
viitor................................................. .................................................. ................................... 100
Figura 6.2: Prezentare generală a schimbărilor în modelele socio-economice regionale și clusterele rezultate,
2005-201.................................................. .................................................. ............................... 101
Figura 6.3: Ilustrarea vizuală a lanțului dintre fluxuri, diferite scenarii de micropolitici și
impacturi ................................................. .................................................. ............................... 103
Figura 6.4. Construirea scenariului, estimarea veniturilor vs costurilor de-a lungul timpului ...................................... 108
Lista de mese
Tabelul 2.1 O combinație de instrumente pentru colectarea datelor la diferite niveluri ............................. ............. 7
Tabel 3.1: Țările de origine ale solicitanților de azil în primele 10 țări de destinație, 2017... 31
Tabelul 6.1: Diferite variabile care ar putea fi luate în considerare pentru a evalua impacturile viitoare între regiuni
.................................................. .................................................. ............................................. 99
Tabelul 6.2: Diferite scenarii de macropolitică și evaluarea calitativă a efectelor asupra posibilelor
intrări.................................. .................................................. .................................. 104

Abrevieri
AIDA Baza de date cu informații privind azilul
AIDROM Asociația Serviciilor Iezuite pentru Refugiați din România
ALMP Politici active ale pieței muncii
AMIF Fondul pentru azil, migrație și integrare
ANOFM Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca (National Agency for
Angajare)
AP Provincia Autonomă
APC Centrul de Protecție a Azilului
ARPCPS Asocia ia Românǎ pentru Promovarea Calitǎ ii i Practicilor de Succest
(Asociația Română pentru Promovarea Calității și a Bunelor Practici)
LA FEL DE
Solicitant de azil
ACRU Asociația de Solidaritate cu Solicitanții de Azil și Migranții
LA Austria
BAMF Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați
Refugiati)
FI Belgia
BG Bulgaria
Bosnia si Hertegovina
Bosnia si Hertegovina
BMEIA Ministerul Federal pentru Europa, Integrării și Afacerilor Externe (Ministerul pentru Europa,
Integrarea și Afacerile Externe ale Austriei)
CAS Centre de primire extraordinare (Centre de primire pentru urgențe)
CEAR Comisia Spaniolă pentru Asistență pentru Refugiați
Refugiati)
CELAV Centrul de mediere a locurilor de muncă
CEPS Centrul pentru Studii Politice Europene
CESEDA Codul de intrare și ședere al străinilor și dreptul de azil (Străinii
Cod)
CGRS Biroul Comisarului General pentru Refugiați și Apatrizi
CH Elve ia
CIR Contractul de integrare republicană
CNDA Curtea Na ională pentru Dreptul de Azil
CNDA Comisia Națională pentru Dreptul la Azil (Comisia Națională pentru
Dreptul de azil)
CNRED Centrul Na ional de Recunoa tere i Echivalare a Diplomelor (National
Centrul de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor)
CPIA Centrul pentru educația adulților (centrul public de educație a adulților)
CPR Centre de repatriere
CV Curriculum vitae
CY Cipru
CZ Cehia
OF Germania
DGMM Direcția Generală Managementul Migrației
DK Danemarca
DOY Serviciul fiscal local grec
EKKA Centrul Național de Solidaritate Socială
EASO Biroul European de Sprijin pentru Azil
EBCGA Agenția Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă - Frontex
EC Comisia Europeană
ECHO Operațiunea DG Europeană pentru Protecție Civilă și Ajutor Umanitar – European
Comision
ECIYC Fiecare copil este copilul tău
EE Estonia
DUPĂ Asociația Europeană de Liber Schimb
GECT Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială
EL Grecia
EMN Rețeaua europeană de migrație
EP Parlamentul European
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
ESTE Spania
ESF Fondul Social European
ESI Fondurile structurale și de investiții europene
ESN Rețeaua socială europeană
ESOL Engleză pentru vorbitori de alte limbi
EXPON Rețeaua Observatoarelor Teritoriale Europene
UE Uniunea Europeană
EULFS Ancheta Forței de Muncă a Uniunii Europene
eu-LISA Agenția Uniunii Europene pentru Managementul Operațional al IT la scară largă
Sisteme în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție
Eurodac Dactiloscopie europeană
Eurostat Oficiul de Statistică al Comunităților Europene
FEAD Fondul de ajutor european pentru cei mai defavorizați
Fedasil Agenția Federală pentru Primirea Solicitanților de Azil
FI Finlanda
FR Fran a
PIB Produsul intern brut
HCIT Centrul Umanitar pentru Integrare și Toleranță
Integrare și Dialog)
HR Croa ia
HU Ungaria
ICP Plan de investiții în competențe
ICMPD Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicii Migrației
IDC Inițiativa pentru Dezvoltare și Cooperare
IE Irlanda
COPAC
Inspectoratului General pentru Imigrări (General Inspectorate for Immigration of Romania)
FMI Fondul Monetar Internațional

PUȚIN Organizația Internațională pentru Migrație
IPEC Comisia de evaluare a protecției internaționale
IRC Crucea Roșie Internațională
IRPP Programul irlandez de protecție a refugiaților
ESTE Islanda
İ KUR Agenția Turcă pentru Ocuparea Forței de Muncă
ACEASTA
Italia
JRC Centrul Comun de Cercetare – Comisia Europeană
JRC Serviciul Iezuit pentru Refugiați
CE Fundația Konrad Adenauer
Centrul Elen pentru Controlul și Prevenirea Bolilor KEELPNO
KEP Centre de servicii pentru cetățeni greci
ACEA Liechtenstein
LITP Legea privind protecția internațională și temporară
LT Lituania
LU Luxemburg
LV Letonia
MdM Doctorii Lumii
MIPEX Indicele politicii de integrare a migranților
MK Macedonia de Nord
MLMSS Ministerul Muncii, Migrației și Securității Sociale (Ministerul Muncii,
Migrații și securitate socială)
MPDL Mișcarea pentru Pace
DOMNIȘOARĂ Stat membru
MT Malta
ACEA Analiza rețelei
NEET Nu în Educație , Angajare , sau Persoană de formare
ONG-urile Organizație non-guvernamentală
NL Olanda
NU Norvegia
NUCI Nomenclatorul unită ilor teritoriale de statistică
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OFICIAL Oficiul Francez pentru Imigrare și Integrare (Oficiul Francez pentru

Imigrare și Integrare)
OFPRA Oficiul francez pentru protecția refugiaților și apatrizilor (Oficiul francez pentru
Protecția refugiaților și apatrizilor)
ÖIF Fondul austriac de integrare
PACA Provence-Alpi-Coasta de Azur
PDMM Direcția Provincială pentru Managementul Migrației
PES Arbetsformedlingen (Serviciul public de ocupare a forței de muncă suedez)
FLUIER Biroul de Proiect pentru Integrare și pentru Refugiați
PL Polonia
PPS Standardul puterii de cumpărare
PT Portugalia
REC Programul Drepturi, Egalitate și Cetățenie
RIA Agentia de Primire si Integrare
RIC Centre de recepție și identificare
RO România
RQ Întrebarea de cercetare
RS Serbia
RSD Determinarea statutului de refugiat
SAR Cauta si salveaza
SDC Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare
SE Suedia
MARE Actul Unic European
SI Slovenia
ÎNGHI ITURĂ
Programul de Integrare a Statului
SK Slovacia
SPRAR Sistemul de protecție pentru solicitanții de azil și refugiați (Sistemul de protecție pentru
Solicitanți de azil și refugiați)
TdH Țara bărbaților
TR Curcan
Centrul UA-CEMIS pentru Migrație și Studii Interculturale al Universității din Anvers
UAM Minorii neînsoțiți
UASC-uri Copii neînsoțiți și separați
UDI Direcția de Imigrări
UIA Acțiuni inovatoare urbane
Regatul Unit
Regatul Unit
ȘI Națiunile Unite
PNUD Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
UNFPA Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (fost Fondul Națiunilor Unite pentru Populație
Activități)
UNHCR Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați
UNOPS Oficiul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiecte
TU AI SPUS Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională
VPRS Schema de relocare a persoanelor vulnerabile din Siria
XK Kosovo*
1 Introducere: „de ce” și „ce” din acest studiu

1.1 Un conflict între valorile UE de solidaritate, mobilitate și siguranță?
Natura ciclică a solicitanților de azil și a fluxurilor de migranți ilegali de-a lungul timpului a fost declanșată
de instabilitatea social-economică și politică persistentă în mai multe țări din subsahariană
Africa și Asia Centrală. Datorită relativului impredictibilitate a vârfurilor în astfel de intrări, politica
răspunsul la nivel regional și național a fost adesea considerat în trecut ca un răspuns
la crize de urgență. Cu toate acestea, persistența și chiar creșterea politicii globale,
provocările economice și socio-economice sunt de așteptat să umfle conflictele și sărăcia extremă
situație în viitorul apropiat și pe termen mediu. Acest lucru va duce cel mai probabil la fluxuri persistente de
solicitanții de azil din regiunile limitrofe ale statelor membre ale UE și din teritoriile europene
în ansamblu, deși cu scenarii diferite posibile în viitor (după cum se discută în capitolul 4
și capitolul 6). Prin urmare, se solicită o coordonare mai eficientă și eficientă a eforturilor
la diferitele niveluri instituționale și în diferitele sectoare implicate.
Țările europene se luptă adesea să reconcilieze valorile UE pentru a asigura prosperitatea și
securitate pentru cetățenii UE, încurajând în același timp libera circulație a persoanelor și acționând în deplin respect
a drepturilor omului și a principiilor de solidaritate și respect pentru demnitatea umană. Pe de o parte,
țările au convenit să acționeze în conformitate cu obligațiile ONU în ceea ce privește drepturile
migranților internaționali și protejarea refugiaților. În timp ce, pe de altă parte, ar trebui să poată
promovarea incluziunii economice și sociale a refugiaților și a solicitanților de azil (pe scurt și lung
termen) pentru a evita exacerbarea tensiunilor locale și pentru a preveni alimentarea activităților ilegale
desfășurate de rețele criminale (în interiorul și în afara Europei). În acest sens, întâlnirea de azil
Nevoile economice și umanitare ale solicitanților sunt la fel de benefice pentru comunitățile locale
așa cum este pentru solicitanții de azil.
Actuala dezbatere politică s-a concentrat în principal pe politicile la nivel înalt la nivel național și UE
niveluri, în timp ce atenția acordată politicilor personalizate este necesară pentru a sprijini presiunile concrete cu care se confruntă
în și între regiuni și orașe europene. Regiunile și orașele sunt în prezent în prim plan
a provocării politice: acestea sunt locurile în care sunt promovate acțiuni eficiente care respectă
nevoile legitime ale refugiaților și ale solicitanților de azil, maximizând totodată pozitivul și
minimizarea impacturilor negative asupra comunităților locale, întreprinderilor și finanțelor publice.
Acesta nu este singurul studiu care abordează provocările migratorii la nivel regional și urban1 .
Cu toate acestea, valoarea sa adăugată constă în concentrarea specifică asupra evaluării impacturilor la nivelul
1 Vezi, de exemplu: OCDE (2018). Lucrând împreună pentru integrarea locală a migranților și refugiaților;
CEPS (2018). (Lupta pentru) integrarea refugiaților pe piața muncii. Dovezi din Europa;
Eurocities (2017) Integrarea pe piața muncii a refugiaților și a solicitanților de azil; ESN (2016). Impactul
a crizei refugiaților în serviciile publice locale din Europa; Comisia Europeană (2016). "Piata muncii
integrarea refugiaților” în Ocuparea Forței de Muncă și Dezvoltare Socială în Europa 2016. Agenția Europeană pentru
Drepturile fundamentale (2018). Situația actuală a migrației în UE: impact asupra comunităților locale. FMI
1
nivel regional și lecțiile învățate până acum – integrarea în maximizarea impacturilor pozitive în timp ce
atenuarea efectelor negative ale primirii și integrării solicitanților de azil și refugiaților în
comunități locale din întreaga Europă. Pornind de la datele primare și secundare disponibile colectate printr-o serie de
studii de caz, ambiția acestui studiu este dublă. În primul rând, oferă noi
dovezi faptice și o mai bună înțelegere a efectelor actuale și a impacturilor viitoare ale
solicitanții de azil și refugiați din întreaga Europă. În al doilea rând, încurajează valoarea adăugată a UE în
sprijinirea capacității și capacităților de politici la nivel regional și local, prin dezvoltarea de recomandări practice și
un manual pentru factorii de decizie politică și alți actori relevanți implicați, cu scopul de a maximiza rentabilitatea
investițiilor din ce în ce mai relevante ale contribuabililor din UE în acest domeniu2 .
În secțiunile următoare se discută, în ordine, dovezile adunate în favoarea acestei ipoteze
să elaboreze recomandări de politici operative pentru factorii de decizie la nivel local, regional, național
și la nivelul UE.
1.2 Domeniul de aplicare, obiectivele și întrebările de politică ale acestui studiu
Acest studiu cuprinde toate țările din Programul de cooperare ESPON 2020 (UE28,
Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția), cu o evaluare suplimentară – în măsura în care
posibil – din țările candidate la UE (adică Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Turcia) și țările potențial
4
candidate (adică Bosnia și Herțegovina și Kosovo* 3 ) .
Acest studiu oferă o analiză sistematică a dovezilor disponibile cu privire la tendințele actuale,
impacturile teritoriale și răspunsurile politice la provocările ridicate de actualul refugiat și
afluxuri de solicitanți de azil din țări terțe non-europene și oferă o viitoare politică a UE
recomandări în acest domeniu relevant. Definiții și terminologie adoptate
Sfera de analiză a acestui studiu sunt solicitanții de protecție internațională (adică azil
solicitanți) și beneficiarii protecției internaționale (inclusiv refugiații) provenind din
preponderent ări ter e non-europene. Un accent mai puternic este pus pe cele mai recente dinamici și
provocări apărute în urma vârfului afluxului din 2015 în Europa, dar o viziune pe termen mai lung asupra tiparelor de
intrări și a răspunsurilor. Pentru a obține o definiție de lucru pentru acest studiu, termenii
în conformitate cu definițiile internaționale și ale UE, astfel cum sunt stabilite în Migrația europeană
(2016). Creșterea refugiaților în Europa: provocări economice. JRC (2017). Pe termen lung Social, Economic
și Efectele fiscale ale imigrației în UE: rolul politicii de integrare.
2
Comisia Europeană (2018). Bugetul UE: Comisia propune o creștere majoră a finanțării pentru mai puternice
granițe și migrație. Disponibil la: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-4106_en.htm.
3
*Toate referirile la Kosovo, indiferent dacă sunt teritoriu, instituții sau populație, din acest studiu vor fi
înțelese în deplină conformitate cu Rezoluția 1244/1999 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și cu
Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo și fără a aduce atingere statutului Kosovo.
4
Rețineți că va fi oferită o revizuire mai limitată pentru aceste țări, cu un accent mai mare pe național
dinamica și câteva exemple teritoriale selectate, în funcție de disponibilitatea datelor secundare.
2
Se va folosi glosarul de rețea (EMN)5 , dar va adopta o definiție mai operațională și mai specifică
pentru a se alinia cu sursele specifice utilizate și pentru a evita interpretările greșite pe tot parcursul
raport.
Solicitanții de azil sunt, în general, considerați a fi persoane care caută apărare de persecuție sau
vătămare gravă într-o altă țară decât a lor și așteaptă o decizie cu privire la cererea lor
pentru statutul de refugiat în temeiul instrumentelor internaționale și naționale relevante. Solicitanții de azil în mod clar
diferă de alte categorii de migranți, care migrează în scop de angajare, reîntregire a familiei sau pentru a studia
sau a efectua cercetări. Cu toate acestea, este din ce în ce mai recunoscut că
motivațiile oamenilor sunt adesea complexe și se pot schimba în timp.
Acest studiu adoptă definiția mai operațională, așa cum este folosită de Glosarul EMN al
persoanele care depun cereri de protecție în temeiul Convenției de la Geneva și în care o decizie finală nu a fost
încă luată.
Refugiații sunt definiți în contextul UE6 ca resortisanți ai țărilor terțe care, datorită unei bune
teama întemeiată de persecuție din motive de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau
apartenența la un anumit grup social, se află în afara țării lor de naționalitate și nu pot sau, din cauza acestei
frici, nu doresc să beneficieze de protecția țării respective.
Acest studiu adoptă definiția mai operațională a beneficiarilor internaționali
protec ie ca persoane a căror cerere de protec ie interna ională a fost recunoscută
de către un stat membru al UE ca fiind eligibil pentru statutul de refugiat sau protecție subsidiară în temeiul
Convenției de la Geneva7 . În scopul acestui studiu, dacă nu se specifică altfel,
termenul „refugiat” cuprinde toți beneficiarii protecției internaționale – adică ambii
refugiaților și persoanelor cu protecție subsidiară.
Migranții sunt persoane fizice aflate în afara teritoriului statului ai cărui cetățeni sau cetățeni sunt și care au
reședința într-o țară străină de mai mult de un an, indiferent de cauze,
voluntar sau involuntar și mijloacele, regulate sau neregulate, folosite pentru a migra. În contextul UE,
un migrant este o persoană care fie: (i) își stabilește reședința obișnuită pe teritoriul a
stat membru pentru o perioadă care este sau se preconizează că va fi de cel puțin 12 luni, având anterior reședință
în mod obișnuit într-un alt stat membru sau într-o țară terță; sau (ii) să fi fost anterior
5 Comisia Europeană (2014), „Glosarul 3.0 privind azilul și migrația”: https://ec.europa.eu/home-
affairs/what-we-do/networks/european_migration_network/glossary/index_a_en.
6 Conform Directivei UE 2011/95/UE, vezi mai jos.
7 A se vedea Directiva 2011/95/UE privind standardele de calificare a resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor
persoane în calitate de beneficiari de protecție internațională, pentru un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile
pentru protecția subsidiară și pentru conținutul protecției acordate. Potrivit articolului 2 litera (b) din
Directiva „beneficiar de protecție internațională” înseamnă o persoană căreia i s-a acordat statutul de refugiat sau
statutul de protecție subsidiară, astfel cum este definit la literele (e) și (g)”.
3
rezident în mod obișnuit pe teritoriul unui stat membru, încetează să aibă reședința obișnuită în acel stat
stat membru pe o perioadă de cel puțin 12 luni.
Acest studiu se referă la migranți ca fiind toți resortisanții țărilor terțe care își stabilesc reședința obișnuită pe
teritoriul statelor membre ale UE sau al țărilor AELS. Ca atare, ei
reprezintă o gamă mai largă de indivizi decât cei care intră direct în sfera de aplicare a
acest studiu.
Migranții ilegali sunt persoane fizice a căror tranzit sau permanență într-o țară are loc în afara normelor de
reglementare ale țărilor de trimitere, de tranzit și de primire8 . În contextul UE,
migranții ilegali sunt resortisanți ai țărilor terțe care sunt prezenți pe teritoriul a
Statul Schengen, dar care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în Regulamentul
(UE) 2016/3999 sau alte condiții de intrare, ședere sau ședere în acel stat membru al UE. Se crede că migranții
ilegali formează în prezent un număr relevant de
persoanele care, de exemplu, solicită statutul de solicitanți de azil după sosirea lor, dar intră
un statut neregulat fie ca cererea lor de azil este refuzată, fie după plecarea fără
autorizarea centrului/casa la care au fost repartizati ca parte a procedurilor formale de primire. Cu toate acestea,
datele disponibile sunt în principal estimări, deoarece nu există statistici oficiale
inclusiv aceste informații.
Studiul vizează în principal solicitanții de azil și refugiați. Cu toate acestea, în măsura în care va fi
posibil, echipa de cercetare va încerca să investigheze impactul migranților ilegali la nivel local
și la nivel regional.
8
Comisia Europeană. Migrație și afaceri interne. migrație neregulată. Disponibil la:
https://ec.europa.eu/home-affairs/content/irregular-migration-0_en
9
EUR-Lex. Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind un
cod al Uniunii privind normele care reglementează circulația persoanelor peste frontiere (Codul frontierelor Schengen).
Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32016R0399
4
2 Metodologie
Metodologia studiului se bazează pe un cadru conceptual robust care interconectează datele
colectare și analiză printr-o serie de instrumente de cercetare, creând astfel sinergii în tip
a părților interesate și a bazelor de date consultate. Figura de mai jos arată interpretarea
flux logic între diferitele sarcini de colectare a datelor și analitice. Acest lucru a facilitat
colectarea de seturi credibile de date și informații primare și secundare pentru a oferi a
analiză solidă și set de recomandări de încredere.
Figura 2.1 Schiță schematică a abordării metodologice a acestei propuneri
Sursa: Elaborare proprie
2.1 Revizuirea literaturii științifice și analiza politicilor disponibile

O analiză riguroasă a literaturii științifice disponibile, precum și a rapoartelor de politici și gri
dovezile au oferit o coloană vertebrală esențială pentru studiu. Scopul analizei contextului științific și al politicii
a fost de a oferi o imagine de ansamblu asupra cercetărilor existente pe tema refugiaților
fluxurilor, precum și a elementelor relevante în dezbaterea politică, inclusiv politicile principale și
legislația în acest domeniu la nivel european, național și regional/urban. Ca parte a
evaluare, au fost identificate principalele elemente care trebuie investigate în continuare în cadrul studiului.
În plus, o evaluare preliminară a celor mai relevante aspecte la diferite niveluri teritoriale și
au fost identificate potențiale lacune de date. Ca atare, analiza a fost menționată pe tot parcursul
studiu care să ofere fundamentul cadrului conceptual și metodologic pentru întreg
studiu.
5
Analiza a examinat dovezile privind datele și cercetările existente și a evidențiat elementele esențiale
provocările care apar atunci când se adresează refugiaților și primirea și integrarea migrației
politici:
• Terminologia utilizată și discursul referitor la conceptul de migrație;

• Disponibilitatea datelor și lacune de
date; • Literatura și discursul academic și politic și evoluția acesteia în ultimul deceniu.
Pe baza cercetării de birou și a evaluării surselor secundare, a fost o revizuire
realizate folosind o metodologie structurată prin consultarea principalelor baze de date
disponibil în engleză și în limbile naționale pentru cercetarea literaturii. Pentru a identifica relevante
literatura de cercetare și politică, precum și prevederile de reglementare și lucrările care urmează să fie revizuite, a
au fost identificate un număr de combinații de cuvinte cheie pentru a fi aplicate internațional/european
site-uri web, precum și bazele de date academice, care acoperă diferitele subiecte de interes.
2.2 Colectarea de date secundare în Europa (la nivelul UE și local)

Analiza datelor secundare într-o serie de țări și regiuni (la nivelurile NUTS 2 și 3),
a permis echipei să revizuiască indicatorii de date specifici care trebuie colectați, precum și să identifice
o serie de surse și posibile lacune în datele disponibile. Pe această bază, o colecție cross-country
de date primare și secundare a fost posibilă, ca o intrare pentru analiza studiului.
Metodologia de colectare a datelor a combinat următoarele instrumente și surse (dintre care unele
sunt detaliate și dezvoltate în continuare în alte sarcini ale acestui studiu):
• Cercetare documentară a surselor secundare (în principal informații generale despre solicitanții de azil, refugiați
și migranți) la nivelul UE și la nivel macroregional (studii disponibile pe traseele mediteraneene și balcanice)
și în toate statele membre;
• Interviuri cu părțile interesate selectate (autorități, institute și universități) pentru a identifica sursele locale de
date relevante pentru acest studiu;
• Estimări și extrapolări bazate pe surse primare și secundare colectate și folosind tipologiile orașelor, regiunilor
și țărilor (de exemplu, mărimea populației/imigranților, nevoile și performanțele economice, poziția pe rutele
migranților, politicile în vigoare) așa cum este definit în secțiunea 2.3.
Datele locale legate de solicitanții de azil și refugiați au fost cele mai necesare în zonele în care se află
lipsesc în prezent (adică la nivel regional și oraș), cel puțin sub formă de agregate și comparabile
serii cronologice la nivelurile NUTS2 și NUTS3 în întreaga UE. Statisticile UE privind solicitanții de azil sunt
nu au fost dezagregate la nivel regional și local, dar chiar și seturile de date naționale și regionale au fost
adesea lipsite de informații valoroase și au fost, în general, greu de armonizat la nivel european.
Din acest motiv, a fost angajat un amestec de metodologii și surse care să permită să se facă valoroase
extrapolări și estimări bazate pe o serie de surse de date secundare și primare.
Combinația de instrumente la diferitele niveluri teritoriale este exemplificată în tabelul ilustrativ de mai jos.
6
Tabelul 2.1 O combinație de instrumente pentru colectarea datelor la diferite niveluri
UE Med / Membru Regiuni Orase

Balcani state (NUTS2) (NUTS3)
Instrumente
Cercetare de birou (acolo unde este disponibil) X X X X Orasele principale
Sondaj online X X X X
Interviuri X X X Orasele principale
Estimări X X Principalele regiuni X

Extrapolări (pe baza unor X X X X X
tipologii) X
Cercetarea pe țară a permis estimarea fluxurilor la nivel NUTS 2 într-un număr de țări:
Albania, Cipru, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Kosovo*, Letonia,
Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Muntenegru, Macedonia de Nord, România, Spania,
Elveția și Țările de Jos. Au fost prevăzute extrapolări pe datele de nivel NUTS 2
Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Ungaria, Polonia, Portugalia, Slovenia,
Slovacia, Turcia și Marea Britanie. Date de țară privind competențele, nivelul de educație și
ratele de angajare ale solicitanților de azil și ale refugiaților sunt în general lipsite, pe baza
cercetare internațională și la nivel de țară – cu excepția unor surse agregate, cum ar fi
precum Ancheta Forței de Muncă (2014) realizată de Eurostat.
2.3 Analiza cluster pentru evaluarea „absorbției” regionale

poten iale
O analiză cluster a fost furnizată ca bază pentru evaluarea capacității de absorbție a
teritoriile europene printr-o serie de tipologii regionale diferite. Scopul principal al acestui lucru
analiza a fost de a oferi o cartografiere i o clasificare sistematică a regiunilor europene i
zonele/orașele metropolitane în ceea ce privește afluxul de refugiați și potențialul lor de succes
primirea și integrarea solicitanților de azil și a refugiaților. Analiza a fost elaborată
in doi pasi:
• În prima etapă, a fost identificat un set limitat de tipologii regionale pe baza unor indicatori socio-economici selectați (demografici,
economici, piața muncii etc.) pentru a identifica tipuri specifice de regiuni în funcție de potențialul lor de atractivitate pentru imigrație
și fluxuri de refugiați.
• În a doua etapă, aceste clustere regionale au fost corelate cu principalele caracteristici ale fluxurilor de
refugiați care reies din analiza de colectare a datelor descrisă anterior.
Analiza cluster este o metodologie de clasificare a datelor utilizată pentru a clasifica n obiecte (în acest
cazul regiunilor europene) în k (k>1) grupuri, numite clustere, prin utilizarea grupării p (p>0)
variabile. În fiecare cluster, observațiile sunt înlocuibile reciproc în raport cu variabilele care sunt luate în
considerare în analiză, chiar dacă entitățile (regiunile) alocate unui grup nu
au neapărat aceleași atribute. În cadrul fiecărui cluster, entitățile sunt, prin urmare,
„omogen”. Deoarece literatura statistică modernă oferă un număr mare de analize de cluster
tehnici, a fost necesară compararea unora dintre ele pentru a selecta cele mai stabile i
adecvat.
7
Cele mai comune familii de tehnici de cluster sunt algoritmii ierarhici10 (de exemplu, aglomerative cu o singură
legătură) și non-ierarhici11 (de exemplu, K-means). Metodele ierarhice sunt algoritmi, care agregează (sau
dezagregează) unitățile într-un număr prestabilit de grupuri, în timp ce în metodele neierarhice numărul de
clustere este a priori necunoscut. Un obisnuit
caracteristică acestor metodologii este evaluarea – la fiecare itera ie – a matematicii
distanța dintre unități cu scopul de a obține grupuri maxim eterogene între
ei înșiși și maxim omogene în interiorul lor. Omogenitatea maximă în cadrul grupelor se obține prin
criteriul „varianță minimă a lui Ward”.
Echipa de studiu a implementat versiuni alternative ale ambelor și și-a folosit rezultatele cu a
abordare complementară. Ca prim pas, au fost utilizați algoritmi aglomerativi non-ierarhici
pentru a afla o gamă fiabilă de număr de clustere pentru regiunile europene și apoi a fost utilizat un algoritm K-
means bazat pe distanța euclidiană pentru a identifica regiunile care aparțin fiecărei regiuni.
cluster. O strategie preliminară adecvată pentru grupare a constat în definirea unui set de variabile
care acoperă cel mai mare spectru posibil de aspecte cheie privind criteriile de grupare și
fie nu sunt, fie sunt slab corelate. Deoarece datele au fost colectate din diferite statistici oficiale
baze de date12, un pas necesar a fost armonizarea seturilor de date, tratarea datelor lipsă pentru a
deduceți o serie temporală omogenă pentru fiecare variabilă.
2.4 Studii de caz pe teritoriile europene

O analiză a 12 studii de caz a fost furnizată pentru a fundamenta în continuare studiul secundar și
datele primare colectate. Studiile de caz au fost selectate pentru a fi reprezentative pentru toate regiunile
clustere derivate din tipologiile de clasificare identificate (așa cum sa discutat anterior în secțiunea
2.3), pentru a elucida perspective din diferite tipologii de regiuni europene reprezentative pentru
diferite condiții socioeconomice, aflux de migranți și refugiați (de exemplu, țările de origine,
modele de migrație, strategii adoptate pentru a face față refugiaților și afluxurilor de migranți).
Prin urmare, studiile de caz au furnizat dovezi calitative suplimentare aprofundate cu privire la
caracteristicile afluxurilor de solicitanți de azil și refugiați în cele 12 teritorii specifice, astfel,
furnizarea de inputuri suplimentare suplimentare (în principal calitative, dar și cantitative) în raport cu acestea
disponibile prin bazele de date și literatura științifică și politică colectată. Specific,
studiile de caz au oferit perspective importante asupra abordărilor politice adoptate la nivel local pentru a sprijini
primirea și integrarea solicitanților de azil și a refugiaților, precum și
factorii care afectează procesul de acceptare și integrare a solicitanților de azil și refugiaților

în teritoriile evaluate.
Analiza s-a bazat pe o muncă extinsă de teren bazată și pe analiza datelor secundare locale
ca interviuri semi-structurate susținute cu factorii de decizie și cu părțile interesate, inclusiv cu politicile
10
Ierarhic: Pentru a rula algoritmul, numărul de clustere trebuie să fie prespecificat înainte.
11
Neierarhic: numărul de clustere nu este specificat a priori .
12
Baza de date regională Eurostat, baza de date Eurostat Regional Competitiveness (RCI) și baza de date WDI.
8
factori de decizie și instituții publice locale, organizații ale societății civile, experți, reprezentanți ai ONG-urilor,
asociațiile de migranți și partenerii sociali. După cum am menționat, interviurile au fost completate de
cercetare documentară orientată pe baza datelor locale disponibile, a documentelor de cercetare și a politicilor, acolo
unde sunt disponibile, pentru a oferi mai multe informații despre costurile și efectele politicilor de integrare pentru azil
căutători și refugiați.
2.5 Analiza afluxurilor în Europa și a impactului teritorial rezultat

Pe baza datelor secundare și primare colectate, în principal cantitative dar și
calitativ acolo unde nu au fost disponibile informații cantitative, o analiză riguroasă și imparțială
a fost furnizat pentru a aduna cunoștințe și a dezvolta înțelegerea efectelor afluxului/admisiei de refugiați dintr-o
perspectivă teritorială. Prin urmare, analiza a luat în considerare
caracteristicile teritoriale specifice și profilurile socioeconomice ale regiunilor și orașelor la sosire,
ările de tranzit i destina ie.
În acest scop, au fost identificați o serie de indicatori cantitativi cheie, cum ar fi:
• Fluxuri și stocuri de solicitanți de azil și refugiați (pe baza statisticilor existente privind sosiri,
cereri de azil etc.);
• Ponderea populației totale/de vârstă activă, străină (lucrătoare) și născută în străinătate (muncă)
populație;
• Sexul, vârsta, nivelul de educație și componența aptitudinilor (dacă este disponibilă) din anchetele naționale sau
compoziția estimată (folosind date din sondajele existente în AT, DE și în alte părți care au furnizat presupuneri
informate asupra structurii competențelor pe categorii largi). • Ratele de inactivitate/șomaj, pe
categorii largi de competențe, gen, grupe largi de vârstă, cetățenie/țara de naștere;
• Ratele de ocupare dezagregate după aceleași variabile ca mai sus.
Indicatorii menționați mai sus au fost selectați pe baza disponibilității lor generale și a acestora
fiabilitatea realizării de evaluări comparative ale impactului la nivel regional/local asupra muncii
pia ă. Pe această bază, o evaluare a afluxului de solicitanți de azil și refugiați în întreaga lume
Teritoriile europene (adică clusterele regionale definite anterior) a fost posibilă, inclusiv
o estimare a aptitudinilor (nivelurile de educație) și a caracteristicilor (sex, vârstă, statut de familie)
de astfel de intrări și stocuri aferente.
Această analiză, cuplată cu dezvoltarea socioeconomică a diferitelor tipuri de regiuni
și orașe, a permis echipei de studiu să estimeze potențialele teritoriilor europene cu
în ceea ce privește absorbția pe piața muncii și fluxurile de incluziune socială și stocurile de azil
căutători și refugiați.
2.6 Evaluarea provocărilor politice, recomandărilor și orientărilor

O evaluare completă a posibilelor provocări pentru factorii de decizie politică din diferitele „tipologii” de
au fost furnizate regiuni și orașe, rezultând o analiză a punctelor forte și a punctelor slabe pentru
destinații pe calea migrației (sosire, tranziție și destinație). Pentru a aborda acestea
provocări au fost identificate mai multe opțiuni de politică pe baza rezultatelor a două părți interesate
ateliere de lucru, precum și evaluarea bunelor practici și a situațiilor critice din Caz
9
Studii. Acest lucru a condus la elaborarea de orientări practice care abordează posibilele provocări,
prezent și viitor și pentru a crește potențialul de impact pozitiv al migrației legale,
în special refugiații și solicitanții de azil.
10
3 Distribuția geografică a solicitanților de azil și a refugiaților

Acest capitol oferă o evaluare a tendințelor în fluxurile și distribuția azilului
solicitanți și refugiați din UE, țările AELS și Balcanii de Vest. De asemenea, profilează
caracteristicile solicitanților de azil și ale refugiaților. Acest lucru are în cele din urmă o influență asupra
impactul și impactul potențial al acestei populații la nivel național, regional și local, așa cum va fi
prezentate în capitolul 4.
3.1 Fluxuri și stocuri
Această secțiune prezintă o privire de ansamblu asupra principalelor intrări și modele de distribuție între și
în țările UE și AELS și în Balcanii de Vest și cum au evoluat astfel de tendințe
peste orar. După introducerea principalelor rute de migrație și puncte de sosire, principalele fluxuri sunt
descrise în diferite țări, precum și în cadrul țărilor la nivel regional.
Fluxuri și distribuție pe „rute de migrație”

Migrația forțată a devenit unul dintre factorii majori ai politicii globale de la sfârșitul lumii
Războiul al doilea (Castelele și Miller, 2003: 104). Dreptul de a solicita azil a apărut în 1948
cu Declarația Universală a Drepturilor Omului. Trei ani mai târziu, refugiatul din 1951
A fost adoptată Convenția, care la început a fost limitată la europeni, o moștenire a celui de-al Doilea Război
Mondial, înainte ca limitarea geografică să fie ridicată prin Protocolul din 1967 pentru a obține o opinie mai universală.
acoperire. Convenția din 1951 și Protocolul din 1967 au fost ratificate de toți membrii UE
statelor și sunt pilonii protecției refugiaților.
Între timp, dezvoltarea politică pentru un spațiu comun de liberă mobilitate a persoanelor și a bunurilor
declanșată de Tratatul de la Roma din 1957 și Actul Unic European (SEA) a determinat
stabilirea libertății de circulație „fără frontiere interne” în întreaga Europă. Astfel de
evoluții, împreună cu aprobarea deplină a Declarației ONU a drepturilor omului și
libertățile individuale și sociale din următoarele tratate UE, au făcut din UE o destinație foarte atractivă pentru o
populație migrantă globală – inclusiv, dar fără a se limita la solicitanții de azil și
refugiați – care caută un adăpost de bază, o securitate fizică și socială mai mare, azil politic și
condi ii de via ă mai bune.
Extrem de dependent de instabilitatea globală și de amenințări, fluxul de resortisanți din țări terțe care solicită
statutul de refugiat în UE a atins apogeul în ultimii ani (2015/2016), pe baza interacțiunii
a trei rute principale de trecere a frontierei. Dintre principalele rute de trecere a frontierei în UE
pe uscat sau pe mare13, Marea Mediterană de Est, ruta Balcanilor de Vest și Marea Mediterană Centrală au fost
cele mai semnificative, după cum este ilustrat mai jos.
13
Traseul Mediteranei Centrale, Traseul Mediteranei de Est, Traseul Balcanilor de Vest, traseu circular din
Albania către Grecia, ruta Mediteranei de Vest, ruta frontierelor de est, ruta Africii de Vest și Negru
Mare traseu. Sursă: Frontex, 2018. Disponibil la:
frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Risk_Analysis/Risk_Analysis_for_2018.pdf.
11
Figura 3.1: Detectări de treceri neregulate a frontierei și principalele naționalități ale trecutorilor neregulați ai frontierei
Sursa: Frontex, Analiza de risc (2019)
Important este că cele trei rute principale de aflux de solicitanți de azil au atins apogeul în momente diferite:
• Ruta Estului Mediteranei prin Turcia către Grecia a fost cea mai mare rută de migrare în
2015, utilizat în principal de solicitanții de azil din Afganistan, Irak și Siria;
• Ruta Balcanilor de Vest a atins, de asemenea, cel mai înalt nivel de migrație fără acte în 2015
din Siria, Afganistan și alte țări din afara Balcanilor de Vest;
• Ruta Mediteranei Centrale de la Libia la Malta și Italia a rămas un punct de intrare important în UE, în principal
pentru cetățenii din Eritreea, Niger, Somalia, Gambia și Sudan. Această rută este cea mai obișnuită intrare în
UE de la scăderea fluxurilor pe ruta Estului Mediteranei în 2016, devenind ruta de alegere pentru afluxurile din
Africa. Cu toate acestea, mediul în schimbare pentru operațiunile de salvare pe mare, politicile în schimbare
ale Italiei și numărul tot mai mare de încercări de plecare zădărnicite de paza de coastă libiană au condus la o
scădere semnificativă a sosirilor pe ruta Mediteranei Centrale în 2018, cu cel mai mic număr de sosiri detectat.
din 2013, scăzând la mai puțin de un sfert din sosiri comparativ cu 2017 (118.962 de sosiri în 2017 față de 23.485
de sosiri în 201814);
• Ca corolar, traseul Mediteranei de Vest de la Maroc la Spania – care a fost aproape nesemnificativ în mare parte din
trecut – a crescut în importanță (mai mult decât dublarea
între 2017 și 2018, la 57.034 depistari). Acest lucru face ca această rută să fie cea mai frecvent utilizată rută către
Europa în 2018, Spania fiind principalul punct de intrare. În timp ce poliția în creștere
14
Frontex, Analiza de risc pentru 2019, p. 16, https://frontex.europa.eu/publications/risk-analysis-for-2019-RPPmXE.
12
de descurajare pe Ruta Centrală a Mediteranei a redus, de asemenea, fără îndoială, amploarea globală a sosirilor
neregulamentare, principalul efect a fost deplasarea migranților către alte rute.15
Într-o perspectivă istorică, rutele sunt astfel foarte sensibile la schimbările de politică. Această secțiune oferă o introducere
în evaluarea tendințelor în distribuția solicitanților de azil și a refugiaților în
UE și modul în care aceasta s-a schimbat de-a lungul timpului ca urmare a deciziilor de politică europeană și națională
în ultimele decenii. După o prezentare inițială a dinamicii la nivel regional și național agregat, a
revizuirea dinamicii teritoriale este descrisă pe baza datelor de țară și a surselor primare colectate de
echipa de studiu.
Distribuția solicitanților de azil în UE și AELS

Din punct de vedere istoric, numărul cererilor de azil în statele membre ale UE a fost supus unui mare număr
fluctuatii. Cererile anuale de azil în cele 32 de țări, care în prezent fac parte din UE și
EFTA, a crescut de la 160.000 în 1985 la aproximativ 466.000 (465.765) în 2013. La începutul anilor 1990, focarul
războiul din fosta Iugoslavie a dus la deplasări la scară largă și la un vârf de 697.085 de cereri de azil în 1992, când, trebuie
amintit, dimensiunea populației UE era mult mai mică.
decât în prezent, având în vedere numărul mai mic de țări care aparțineau atunci UE. Acest număr era aproape
egalat în 2014 când au fost depuse 663.000 de cereri de protecție internațională, dar a fost ușor
depășit în 2015.
Potrivit Eurostat, 1,3 milioane de cereri de azil au fost depuse în UE-28 și țările AELS
în 2016, majoritatea din Siria (341.985 cereri), Afganistan (190.250 cereri) și Irak
(131.705). Acest număr a scăzut drastic în 2017 (728.900), rămânând Siria, Irakul și Afganistanul.
primele trei țări de origine. Scăderea s-a datorat în mare parte Declarației UE-Turcia din martie 201616 care conținea
fluxurile de migrație prin rutele din estul Mediteranei și din Balcanii de Vest.
precum și alte acorduri bilaterale cu state din Africa, de exemplu, Niger sau Libia. În 2018, în jur
660.000 de cereri au fost depuse în total sub nivelul afluxului din 1992 de aproximativ 700.000 de solicitanți
(vezi Figura 3.2). Acesta va fi probabil rezultatul unei game de dinamici geopolitice și răspunsuri politice,
așa cum se discută mai târziu în acest raport.
15
Analiza de risc pentru 2019, p. 16, https://frontex.europa.eu/publications/risk-analysis-for-2019-RPPmXE.
16
A se vedea: https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/.
13
Figura 3.2: Cereri anuale de azil UE-28 și EFTA, 1985-2018
1500000
1000000
500000
0
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2011
2013
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2012
2014
2015
2016
2017
2018
Sursa: Eurostat (2019) (coduri de date [migr_asyctz] și [migr_asyappctza])1
După o scădere în 2016, cererile lunare de azil în 2017 și 2018 au fost considerabil mai mici
decât vârful cererilor din 2015 (a se vedea figura 3.2). Tendința confirmă faptul că numărul mare
a solicitanților de azil înregistrați în 2015 au intrat pe ruta Balcanilor din cauza mai multor
factori care se unesc pentru a crea ceea ce comentatorii au numit o „furtună perfectă” 18. Ca atare, vârful din 2015 a fost
un caz extrem, un „șoc” care se repetă periodic în timp. În timp ce tendințele mai egale în
sunt așteptate intrări în viitor, pot fi de asemenea așteptate periodic șocuri. Într-adevăr, vârful din 2015
arată cât de imprevizibile sunt intrările și cât de mult sunt afectate de o serie de variabile,
inclusiv capacitatea de răspuns și coordonarea politicilor în UE și în țările învecinate.
Cererile de azil au scăzut, de fapt, considerabil după adoptarea măsurilor UE, în special
Declarația UE-Turcia și „închiderea” aferentă rutei balcanice în 2016, care au împiedicat
refugiaților și migranților să intre și să tranziteze ilegal. Acest lucru a mers mână în mână cu bilateral
acorduri între UE și state din Africa de Nord și Subsahariană, cum ar fi Niger, Libia sau
Uniunea Africană. Măsuri ulterioare de sporire a controalelor la frontieră în regiunea mediteraneană,
reducând în același timp operațiunile de căutare și salvare în 2017 și 2018, consolidate în continuare
reducerea sosirilor neregulamentare și reducerea aferentă a cererilor de azil, așa cum este ilustrat în documentul
figura de mai jos.
17
Cifrele istorice se referă la toate țările care fac parte în prezent din UE-28.
18
A se vedea: Spijkerboer, T. (2016) Europe's Refugee Crisis: A Perfect Storm. Disponibil la:
https://www.law.ox.ac.uk/research-subject-groups/centre-criminology/centreborder-
criminologie/blog/2016/02/europe's-refugee.
14
Figura 3.3: Cereri lunare de azil în țările UE-28 și EFTA, 2015-2018
200000
150000
100000
50000
0
2015 2016 2017 2018
Sursa: Eurostat (2019) (cod de date [migr_asyappctzm])
În contrast, în 2015, Austria, Germania, Ungaria și Suedia au fost primele țări care au primit azil.
aplicații, în timp ce în 2016 au fost Franța, Grecia, Germania și Italia. În 2017 și 2018 cel mai mare azil
Țările de primire a cererilor au fost Franța, Germania, Grecia, Italia și Spania. Fluxurile arată a
deplasare regulată din Balcani spre Marea Mediterană Centrală și pe ruta Mediteranei de Vest.
O serie de măsuri luate în cooperare între statele membre ale UE și statele nord-africane,
inclusiv creșterea capacității agențiilor de aplicare a legii de a intercepta migranții pe mare,
intensificarea restricțiilor asupra operațiunilor private de căutare și salvare (SAR), precum și modificarea politicilor
spre primirea sosirilor pe mare ca urmare a schimbării guvernului în Italia, a condus la abrupt
declinul acelei rute, având un impact și asupra numărului total de sosiri și, prin urmare, asupra cererilor de azil.
Presiunea generală a migrației a rămas relativ stabilă după scăderea de la sfârșitul anului 2016, iar în prezent
este la un nivel mai mare decât fluxurile medii pentru perioada pre-criză (1985-2014), dar mai scăzut decât
vârfurile din 1992 și 2002. Evaluarea tendințelor viitoare este o provocare, evoluțiile demografice proiectate
în Europa și în regiunile de origine ale marilor grupuri de migranți, fragilitatea statului înrădăcinată și cele conexe
incidența conflictelor violente deseori prelungite, în special în vecinătatea Europei, precum și mai larg
factori – cum ar fi degradarea mediului, progresul economic în veniturile mici și medii
țări într-un context definit de inegalitate persistentă și așteptări în creștere – sugerează că UE va face acest lucru
continuă să fie expus unei presiuni semnificative asupra migrației în viitor, chiar dacă nivelurile din 2015 pot fi considerate
excepționale (vezi Anexa 1 Prezentare generală științifică).19
Modele de fluxuri în țările UE și AELS
În ciuda diferențelor semnificative ale sosirilor solicitanților de azil în țările europene în termeni absoluți,
trebuie luate în considerare variațiile majore între țări, cum ar fi i) numărul total de azil
aplicații și ii) proporția acestora față de totalul populațiilor naționale. Acești doi factori sunt ilustrați în figura de mai
jos. Harta combină două surse de date: în interiorul UE, azilul
cererile reprezintă suma (2008-2017) a solicitanților de azil și pentru prima dată după cetățenie
19
Trebuie menționat că migrația de mediu va afecta Europa doar în următoarele decenii. Cel mai
migranții de mediu rămân în țările lor și nu trec încă granițele. Vezi, de exemplu, Missirian, A. (2017)
Azil aplicatii răspunde la temperatura fluctuatii. Disponibil la:
https://science.sciencemag.org/content/358/6370/1610.
15
(asy-app, migr_asyappctza) din statisticile de migrație Eurostats. Pentru Albania, Bosnia-Herțegovina,
Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Kosovo* (combinate din cauza frontierei în litigiu) și
Turcia, sunt folosite statisticile UNHCR. În aceste statistici, solicitanții de azil (cu „cazuri în curs”) sunt persoane care au
solicitat protecție internațională și ale căror cereri de statut de refugiat nu au fost încă
fost determinată. Cele vizate în raportul anual se referă la reclamanți ale căror cereri individuale
erau pendinte la 30 iunie 2017, indiferent de momentul în care respectivele creanțe ar fi putut fi depuse.
Având în vedere această diferență în compilarea statisticilor, cifrele pentru țările din afara UE nu ar trebui comparate cu
cele din țările UE. Ele sunt menite să arate trans-externul
dimensiunea de frontieră a modelelor și fluxurilor.
Figura 3.4: Numărul total de cereri ale solicitanților de azil și proporția de locuitori
Sursa: elaborare proprie pe baza statisticilor Eurostat privind migrația și UNHCR (2018)
Analizând numărul cumulat de cereri de azil în perioada 2008-2017 în Europa, Germania
se remarcă cu peste 2 milioane de cereri, urmată de Franța cu peste 600.000, Italia cu peste
500.000 și Suedia la aproximativ 500.000. Celelalte țări UE rămân sub 300.000 (Central
Europa) sau sub 20.000 (Baltici și Balcani). În afara granițelor UE, un număr mare de azil
căutătorii se află în Turcia, atât pe ruta Balcanilor de Vest, cât și pe cea a Mediteranei de Est. În plus,
Turcia oferă protecție temporară ca procedură individuală, fără aplicare prealabilă până la aproximativ 3.6
16
milioane de sirieni. Statisticile UNHCR utilizate în afara țărilor UE și AELS nu reflectă integral
imaginea fluxurilor de solicitanți de azil și refugiați în aceste țări.
Când ne uităm la proporția de cereri în comparație cu populația totală din țări, modelele sunt diverse. Aproximativ 50%
în Suedia, urmat de aproximativ 30% în Austria, Ungaria și Elveția și
în unele țări mai mici, cum ar fi Cipru și Liechtenstein, și aproximativ 20% în Belgia, Germania,
Grecia și Norvegia. Din unele dintre aceste țări, cum ar fi Ungaria și Cipru, acestea reflectă
cererile la sosirea persoanelor care au trecut imediat mai departe și au fost numărate dublu în țara de destinație.
Aplicațiile în alte țări sunt sub 20% (Danemarca, Finlanda, Țările de Jos,
România) sau chiar sub 10% din populația națională (toate celelalte țări). În Occident
Balcanii, Serbia și Kosovo* sunt proeminente, chiar dacă cele peste 66 de cereri de azil la 1.000
locuitorilor în perioada 2008-2017 poate fi o suprareprezentare din cauza sursei diferite de date.
Modificările fluxurilor de-a lungul timpului au afectat diferit țările analizate în acest raport,
în func ie de o serie de factori. Din 2008 până în 2012, numărul de cereri a crescut treptat
în majoritatea țărilor, dar nu au existat diferențe majore între tendințele din diferite țări. Există
o creștere semnificativă a volumului în 2014, care durează până în 2016, Germania reprezentând mai mult de o treime
din totalul cererilor UE, după cum arată următoarea figură.
Figura 3.5: Evoluția cererilor totale de azil în UE și AELS (2009-2018)

800000
700000
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
LA FI BG CH CY CZ DE DK EE EL ESTE
FI FR HR HU IE ESTE ACEASTA LT LT LU LV
MT NL NU PL PT RO SE SI SL Regatul Unit
Sursa: Eurostat (2019) (cod de date [migr_asyappctza])
Primăvara Arabă a generat un prim vârf în Italia și într-o măsură mai mică în Franța în 2011. În afară de
Germania, 2015 a reprezentat un vârf puternic pentru Ungaria și Suedia – precum și Austria, unde
cifrele au fost mai mici în termeni absoluți, dar s-au triplat între 2014 și 2015. Pentru alte țări,
de exemplu, în Italia, Franța și Grecia, numărul cererilor a crescut mai treptat din 2016, ca urmare a unui număr tot mai
mare de refugiați și migranți care traversează Marea Mediterană prin intermediul
Traseul Mediteranei Centrale după acordurile UE-Turcia, deși a scăzut în 2018 după
acorduri cu Libia și țările nord-africane și subsahariane. În Grecia, și într-o oarecare măsură
în Italia, această creștere a numărului se datorează și inițiativelor hotspot care au încurajat înregistrările, în timp ce
înainte înregistrările nu erau efectuate în mod sistematic. Alte țări, cum ar fi

17
statele baltice și statele membre de est ale UE, au un volum redus de cereri și un număr limitat
interesul de a fi ales de solicitanții de azil ca țări de destinație până în prezent. Următoarele grafice arată
aceste evolutii.
Figura 3.6: Evoluția cererilor totale de azil în UE și AELS (2009-2018) – țări cu un vârf în 2015 vs. țări cu o creștere mai
constantă
Țări cu un vârf în 2015 Țări cu creștere constantă între 2014-2015
200000 180000
180000 160000
160000 140000
140000
120000
120000
100000
100000
80000
80000
60000
60000
40000 40000
20000 20000
0 0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
FI HU LA NU ESTE LT BG NL CH PL EE DK EL
IE LU ESTE PT SE FI MT CZ CY ACEASTA Regatul Unit FR
Alte țări
5000
4500
4000
3500
3000
2500
2000
1500
1000
500
0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
LV RO LT SI HR
Sursa: Eurostat (2019) (cod de date [migr_asyappctza])
Anumite țări sunt mai atractive decât altele. După respingere, se știe că solicitanții de azil solicită
din nou în aceste destinații extrem de atractive.
Regulamentul Dublin urmărește să determine statul membru responsabil pentru o cerere de azil și
prevede transferul unui solicitant de azil în statul membru respectiv. Solicitanți de azil și ilegali
18
pasagerii de frontieră cu vârsta peste 14 ani li se iau amprentele digitale. Acestea sunt trimise digital la
Baza de date a amprentelor europene de dactiloscopie (Eurodac), o unitate centrală la Comisia Europeană,
și verificat automat față de alte printuri din baza de date. Acest lucru permite autorităților să stabilească dacă solicitanții
de azil au solicitat deja azil într-un alt stat membru al UE sau au
tranzitat printr-un alt stat membru al UE.
În funcțiune din 2003, Eurodac este baza de date a UE privind amprentele digitale pentru azil. Sistemul oferă
dovezi privind amprentele digitale, prin compararea seturi de date dactiloscopice, pentru a determina statul membru
responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse în UE. Anul 2016 a fost primul an complet de operațiuni pentru
sistemul. Amprentele rămân în baza de date timp de zece ani. În primii ani ai sistemului,
Germania a fost singura țară care a folosit-o. În consecință, există o suprareprezentare a
Germania în date. Această părtinire va scădea și va dispărea complet până în 2026, pe măsură ce mai multe țări folosesc
sistemul. Matricea origine/destinație a datelor de categoria 1, care reprezintă solicitanții pentru
protecția internațională în vârstă de 14 ani sau mai mult, a fost utilizată pentru a reprezenta fluxurile între țări (Figura 3.7).
Caseta 3.1: Regulamentul Eurodac și mișcările solicitanților de azil pe scurt

Mișcările solicitanților de azil și ale migranților ilegali în interiorul UE sunt dificil de monitorizat, deoarece nu există controale sistematice între țările Schengen și
aceste mișcări sunt în mare parte în afara cadrului legal al UE. În acest sens, sistemul Eurodac ar putea fi un instrument puternic de urmărire și analiză a mișcărilor
solicitanților de azil și ale migranților ilegali, deoarece este capabil să coreleze, prin intermediul datelor dactiloscopice, mișcarea solicitanților de azil și să asocieze
cererile de azil separate depuse în diferite țări către aceeași. individual.
Datele de categoria 1 sunt, după cum se specifică la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul Eurodac, seturile de amprente
ale fiecărui solicitant de protecție internațională, în vârstă de 14 ani sau mai mult, care depune o cerere într-un stat membru.
Aceste date biometrice sunt stocate în Eurodac, gestionat central de eu-LISA, și sunt căutate în evidențele din Categoria 1
și Categoria 2. Această măsură este obligatorie, dar totuși se recunoaște că multe țări nu îndeplinesc această obligație
legală.
Datele de categoria 2, astfel cum se specifică la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul Eurodac, sunt seturile de amprente
digitale ale fiecărui resortisant al unei țări terțe sau apatrid, în vârstă de 14 ani sau mai mult, care este reținut de autoritățile
de control competente în legătură cu traversarea neregulată pe uscat. , maritim sau aerian de la frontiera externă a unui stat
membru, care provine dintr-o țară terță și care nu este întors înapoi. Aceste date biometrice sunt stocate în Eurodac,
gestionat central de eu-LISA, dar nu sunt căutate în alte înregistrări. Această măsură este obligatorie, dar totuși se
recunoaște că multe țări nu și-au îndeplinit această obligație legală.
Datele de categoria 3, astfel cum sunt specificate la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul Eurodac, sunt seturile de
amprente digitale pe care un stat membru le poate transmite către Eurodac pentru a verifica dacă un resortisant al unui
județ terț sau un apatrid, în vârstă de 14 ani sau mai mult, a fost găsit în ședere ilegală. pe teritoriul său a depus anterior o
cerere de protecție internațională. Aceste date biometrice nu sunt stocate în Eurodac, gestionat central de eu-LISA, ci sunt
căutate exclusiv în evidențele de Categoria 1. Această verificare nu este obligatorie și se poate face dacă persoana respectivă
declară că a depus anterior o cerere de azil. si alte cateva cazuri. Regulamentul lasă autorității de aplicare a legii un nivel înalt
de discreție, prin urmare amprentele digitale pentru șederea ilegală din datele Eurodac nu pot fi folosite ca un proxy de
încredere pentru șederea ilegală a solicitanților de azil.
Germania a primit un număr mare de solicitanți de azil care au depus anterior o cerere în Italia
(24.067) și Grecia (12.189). Franța a primit un număr mare de solicitanți de protecție internațională care
a depus anterior o cerere în Germania (15.198) și în Italia (13.782). Acest lucru indică faptul că anumite
țările (Germania, Franța și Marea Britanie) sunt utilizate ca opțiuni de rezervă în caz de respingere.
Există un model în direcția solicitanților de azil care au depus o cerere la sosirea într-o UE
Stat membru precum Italia, Grecia, Polonia și Ungaria, apoi s-a mutat într-o țară de destinație
precum Germania, unde au depus o nouă cerere. Implementarea Regulamentului Dublin
generează fluxuri considerabile de relocare în sens invers aplicațiilor ulterioare: din
19
țările de destinație către țările de intrare în UE, care se confruntă deja cu noi sosiri. Cu
performanța progresiv mai bună a sistemului Eurodac, relocarea în aceste țări de sosire este
devenind din ce în ce mai eficiente și astfel mai susceptibile de a agrava și mai mult situația la sosire
ări.
Utilizarea mai generală a sistemului Eurodac și eficiența mai mare a screening-ului amprentelor digitale, împreună
odată cu creșterea fluxurilor de relocare către țările de sosire, este probabil să continue în viitor. Peste
de ani regulamentul Eurodac nu a fost aplicat sistematic în toate ările europene i
doar o parte din amprentele digitale legate de trecerea neregulată a frontierei și cererile de azil au fost
stocate. În timp ce șansa de succes rămâne, solicitanții de azil vor continua să își asume o șansă
aplicații multiple.
Figura 3.7: Relația dintre țările UE pentru prima și a doua cerere (pe baza succeselor străine de categoria 1 eu-
LISA), 2017
Sursa: elaborare proprie pe baza statisticilor Eurodac eu-LISA (2017)
De asemenea, există diferențe între țări în ceea ce privește poziția lor în calea așteptată de azil
căutători și refugiați. Figura 3.8 de mai jos ilustrează modul în care principalele state membre ale UE care au primit cereri
de azil în 2018 diferă în ceea ce privește intențiile solicitanților. Unele țări sunt principale
destinații pentru refugiați, în timp ce altele servesc în principal ca țări de sosire și de tranzit, deși pentru o gamă largă
de motive pentru care ar putea ajunge și ca destinații finale neintenționate.
20
Figura 3.8: Diferențele în caracteristicile fluxurilor de intrare în țările principale (2018)
Sursa: Eurostat (cod de date [migr_asyappctza] (2019)
Trebuie remarcat faptul că distincția operată între țări/regiunile de sosire, tranzit și
destinația poate fi relativ fluidă deoarece, datorită unui număr de circumstanțe, căile efective de mobilitate ale
solicitanții de azil din și în interiorul țărilor pot fi diferiți de ambițiile lor inițiale și
așteptări. Deși anumite țări, regiuni și orașe sunt, fără îndoială, privite ca fiind finale
destinații pentru solicitanții de azil, de fapt, trebuie remarcat, prin urmare, că orice oraș, regiune sau țară din
sosirea poate deveni de facto o destinație, cel puțin pe termen scurt și mediu, având în vedere că
se așteaptă ca solicitanții de azil să rămână în țările de sosire pentru o anumită perioadă de timp înainte de a primi
statutul formal de refugiat. Solicitanții de azil ar putea încerca, de asemenea, să se mute în alte țări decât cele din
sosire, chiar dacă nu li se permite legal să facă acest lucru și, în acest caz, ei pot obține un statut neregulat în țări
(de sosire sau de tranzit) care ar putea să nu fie alegerea lor preferată de destinație.
Acestea fiind spuse, este clar că Germania, Suedia și Marea Britanie sunt în general considerate țări de destinație
pentru solicitanții de azil, deoarece se așteaptă să ofere servicii bune de sprijin, acces la piața muncii și
măsuri de securitate socială (vezi Anexa 1). Italia, Spania și Grecia sunt, în schimb, țări în care un număr mare de
solicitanți de azil intră după ce au trecut neregulat o frontieră externă – după cum indică Eurodac
Statisticile eu-LISA (a se vedea figura de mai jos). Aceleași țări sunt și cele prin care azil
solicitanții se mută către alte destinații (de exemplu, Marea Britanie prin Franța și Spania și Germania prin Italia și
Grecia).
21
Figura 3.9: Numărul de înregistrări ale amprentelor create, modificate sau căutate în sistemul central Eurodac în 2017 pe țară
280000
260000
240000
220000
200000
180000
160000
140000
120000
100000
80000
60000
40000
20000
0
ACEASTA
ESTE
ACEA
IE
ESTE
FI
LT
PL
SI
EE
LV
PT
FR
SE
CZ
LU
SK
CY
DE
DK
NL
HR
BG
CH
GR
LA
HU
RO
FI
NU
Regatul
MT
Unit
Cat 3 - Cetățean al unei țări terțe sau apatrid găsit în mod ilegal pe teritoriul
Cat 2 - resortisanți ai țărilor terțe sau apatrizi reținuți pentru trecerea neregulamentară a frontierei
Cat 1 - Solicitanți de protecție internațională
Sursa: Elaborare proprie pe baza statisticilor Eurodac eu-LISA (2017). „Aplicarea după o transbordare neregulată” se referă la datele
de Categoria 2 conform articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul Eurodac.20 „Alți solicitanți” se referă la datele de Categoria 1 conform
articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul Eurodac.21
Modele în interiorul țărilor și între regiuni (NUTS2)

Distribuția solicitanților de azil pe teritoriile europene reflectă relația lor cu țările din
sosire, tranzit și destinație. Această secțiune oferă o imagine de ansamblu asupra unei astfel de distribuții
teritoriale, atât în termeni relativi, cât și absoluti, pe baza datelor din 201622 (un an cu date regionale disponibile într-un
eșantion semnificativ de țări europene), precum și o explicație preliminară a unei astfel de distribuții
pe baza constatărilor studiului de caz.
Figura 10 reprezintă distribuția în interiorul țărilor și este utilă pentru identificarea regiunilor cu nivel ridicat
numărul de solicitanți de azil și/sau regiuni cu proporție mare de solicitanți de azil pe locuitor.
20
Cetățean al țării terțe sau apatrid în vârstă de cel puțin 14 ani care este reținut de către competent
autoritățile de control în legătură cu trecerea neregulată pe uscat, pe mare sau pe aer a frontierei respectivei state membre care au venit
dintr-o țară terță și care nu este întors.
21
Solicitanții de protecție internațională cu vârsta de cel puțin 14 ani.
22
Datele au fost obținute din estimări și extrapolări bazate pe mai multe surse primare și secundare ca
descrise în Anexa la Raportul Interimar.
22
Figura 3.10: Cereri de azil în regiunile NUTS2 în țări selectate, cifre absolute și la 1.000 de locuitori 2016
Sursa: elaborare proprie pe baza datelor la nivel de țară din cercetarea pe țară
În 224 din cele 330 de regiuni NUTS 2 (67%) reprezentate pe hartă, proporția solicitanților de azil este
mai puțin de 2 la 1000 de locuitori și 86% mai puțin de 6 la 1000. În Voreio Aigaio (55,5), Ciudad Autónoma de Melilla
(29), Guyane (20,6), numerele mai mari par să fie în mare parte legate de specificul lor.
locație ca zone de tranzit. O regiune din Ungaria (Nyugat-Dunantul) este a patra ca densități
(17,7 la 1.000), urmată de 20 de regiuni din Germania și provincia Luxemburg din Belgia (datorită
la un centru mare de primire) în jur de 10 la 1.000 de locuitori. Regiunile din jurul Mării Egee (Bulgaria și Grecia) prezintă,
de asemenea, densități mai mari datorită poziției lor de punct de intrare. Cele mai multe italiene și
Regiunile suedeze sunt în categoria 2-6 refugiați la 1.000 de locuitori.
În ceea ce privește cifrele absolute, cele mai mari cifre sunt în țările de destinație, în special în Germania cu
Düsseldorf, Köln, Arnsberg, Oberbayern, Darmstadt, Berlin și Stuttgart reprezintă fiecare peste 35.000 de solicitanți de
azil. Urmează Franța, regiunile care înregistrează cel mai mare număr de solicitanți de azil fiind regiunea capitală Île de
France (26.400 de solicitanți) și Rhône-Alpes (8.300).
solicitanții). În Suedia, solicitanții de azil sunt mai larg distribuiți, cu numere mai mari în
regiuni din Vestul Suediei (regiunea Göteborg), Estul Mijlociu Suediei (regiunea Uppsala) și
Stockholm contabilizează, respectiv, aproximativ 5.200, 4.700 și, respectiv, 3.800 de solicitanți.
23
O observație care a reieșit din studiile de caz este că mulți solicitanți de azil trec în industrie
zone cu o piață a muncii mare, unde există companii mari, care oferă locuri de muncă slab calificate. Majoritatea
a imigranților din Baden-Württemberg, subiectul studiului de caz german, de exemplu, trăiește în conurbațiile industriale
din Bundesland. În Suedia, există o concentrație mare de solicitanți de azil
în zona care a fost analizată în orașul studiat de caz, Södertälje. Acest oraș de aproximativ 70.000
locuitorii au acceptat mai mulți refugiați irakieni și sirieni decât SUA și Marea Britanie împreună în 2015.
în același timp, acest oraș este un centru industrial major, găzduind producătorul suedez de camioane Scania și compania
farmaceutică multinațională britanică AstraZeneca; orașul este, de asemenea, aproape de capitala țării,
Stockholm.
Acest lucru este în concordanță cu ideea că situația socio-economică din țările de destinație creează un puternic
factor de tragere. Nu întâmplător, Germania și alte țări bogate primesc un număr mai mare de solicitanți decât țările
europene mai puțin bogate. În Suedia, de exemplu, solicitanții de azil par să fie
situate mai dens în regiunile sudice (care corespund și celei mai dinamice părți, cuprinzând
o populație mai tânără și mai multe oportunități de angajare). În Franța, solicitanții de azil sunt concentrați în regiunea
capitalei (Île de France), regiuni cu o creștere economică dinamică (Rhône-Alpes și Pays de la Loire) și regiunile de graniță
cu Italia și Spania (Provence-Alpes-Cote d'Azur și
Aquitania). Pentru regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur (PACA), care a făcut obiectul cauzei
studiu, asta înseamnă că solicitanții de azil se concentrează în marile orașe Marsilia și Nisa. În Spania,
solicitanții de azil sunt concentrați în regiunea capitală Madrid. În general, solicitanții de azil tind să se îndrepte către
regiuni mai dinamice din punct de vedere economic (după cum se arată în Franța, Spania, Germania și în unele
Italia cu regiunile Lombardia, Lazio și Piemont) și marile zone urbane. După cum se arată în
Studiu de caz spaniol, pe parcursul celor cinci ani anteriori crizei economice care a început în 2007, bască
Țara (care a făcut obiectul studiului de caz) a cunoscut un val fără precedent de imigrație internațională, inclusiv solicitanți
de azil. Au fost atrași de creșterea viguroasă a bascilor
economie bazată în mare măsură pe cererea mare de forță de muncă flexibilă și slab calificată.
Cu toate acestea, există o serie de factori suplimentari pentru care unele state membre sunt mai atractive
solicitanții de azil decât alții. În cele din urmă, familia și alte legături sociale, abilitățile lingvistice, relațiile anterioare
existente cu o țară sunt motive esențiale pentru a alege o țară (sau o regiune dintr-o țară) în detrimentul unei alte.23
Prezența diasporelor joacă, de asemenea, un rol. În Franța, de exemplu, arată studiul de caz
23
Există o literatură largă despre factorii de atracție și de ce o țară este preferată ca țară de destinație față de alta.
Vezi, de exemplu: Neumayer, Eric (2004): Alegerea destinației azilului: ce face parte din Europa de Vest
Țări mai atractive decât altele?; Koser, Khalid / Pinkerton, Charles (2002): Rețelele sociale ale azilului
solicitanții și diseminarea informațiilor despre țările de azil la: Online la:
http://www.homeoffice.gov.uk/rds/pdfs2/socialnetwork.pdf; Robinson, Vaughan / Segrott, Jeremy (2002).
Înțelegerea procesului decizional al solicitanților de azil la: http://www.homeoffice.gov.uk/rds/pdfs2/hors243.pdf ;
Crawley, Heaven: Șansă sau alegere? Înțelegerea de ce solicitanții de azil vin în Regatul Unit, la:
http://stillhumanstillhere.files.wordpress.com/2009/01/rc-chance-or-choice-january-2010.pdf ; vezi si lista de
literatură despre factorii de atragere și împingere colectată de EASO la: https://www.easo.europa.eu/push-and-pull-factors-
24
că Parisul și suburbiile sale, precum și regiunea PACA, sunt zonele în care refugiați și azil
solicitanții tind să rămână, nu numai din cauza oportunităților sociale, ci și din cauza rețelei sociale. Aceasta
De asemenea, trebuie remarcat faptul că există o anumită circularitate care întărește acest fenomen. Diaspora poate fi
un factor de atragere, dar acest lucru se întâmplă în principal în țările mai mari de migrație care găzduiesc deja diaspore.
în timp ce alte țări, cum ar fi țările UE din est, au mai puțină migrație și, prin urmare, nu sunt atât de active
diaporele.
Un alt factor este poziția zonei pe ruta de migrație. În Grecia, de exemplu, există o diferență puternică între distribuția
solicitanților de azil pe întreg teritoriul. În 2018, solicitanții de azil au fost
înregistrată în principal în patru regiuni: regiunea Egee de Nord/Voreio Aigaio (42%), regiunea Attika
(22,3%), regiunea Macedonia de Est și Tracia (11,6%) și regiunea Macedonia Centrală (11%).
Zona Macedoniei Centrale, în special regiunea Kilkis, care a făcut obiectul studiului de caz și care este situată de-a lungul
graniței Greciei cu Macedonia de Nord, a fost puternic afectată de
un aflux mare de refugiați care tranzitează prin Grecia în drum spre alte țări UE.
În mod similar, atât Ungaria, cât și Serbia au fost grav afectate de criza migranților din cauza lor
pozi ia geografică pe ruta Balcanică. Una dintre măsurile luate de guvernele acestor țări ca răspuns este că din 2016
cererile de azil pot fi depuse doar în Röszke sau Tompa.
(două sate de la granița cu Ungaria de Sud și obiectul studiului de caz) zonă de tranzit, și doar o
un număr foarte mic de solicitanți de azil pot solicita în timpul orelor de funcționare a biroului (aproximativ două cereri
pe zi sunt în prezent procesate). Cele mai mari numere din Turcia sunt în apropierea graniței cu Siria și în regiunile din
apropierea graniței UE, iar acest lucru se datorează în mod clar poziției geografice a locului pe o
traseu popular parcurs de solicitanții de azil.
În Flandra, subiectul studiului de caz belgian, există două destinații tipice pentru solicitanții de azil:
marile orașe și regiunile de graniță care primesc preponderent imigranți din țările vecine.
În mod similar, proporția cetățenilor străini este cea mai mare în Graz, capitala provinciei Stiria, la
granița cu Ungaria, unde peste 20% din populație este născută în străinătate.
Acest lucru poate duce la diferențe mari între orașe și regiuni, de exemplu în Grecia sau Italia. In alte țări,
distribuția este mai echilibrată. În România, Bucureștiul a fost subiectul studiului de caz. Această capitală a dominat în
mod tradițional fluxurile de migrație pentru o lungă perioadă de timp. Cu toate acestea, alte centre regionale (de ex
Cluj-Napoca și Iași) au devenit mai proeminente atunci când aceste regiuni au cunoscut o experiență economică
cre tere. Drept urmare, zonele de imigrație par să fi devenit mai uniform răspândite în România.
Distribuția regională reflectă, de asemenea, efectul politicilor naționale de redistribuție (de exemplu, Italia, Germania,
Irlanda, Regatul Unit), așa cum se discută în continuare în Capitolul 3.2. Irlanda are o politică de distribuție specifică
în loc cunoscut sub numele de Dispoziție directă: odată ce o cerere a fost depusă, solicitanții de azil sunt
dispersate în 37 de centre de cazare diferite din țară până la o decizie cu privire la statutul lor
a fost luat. Dovezile arată că majoritatea refugiaților tind să se stabilească în locul în care se află
Bază de date; Un rezumat al literaturii și al diferiților factori poate fi găsit și la: Poppy James și Lucy Mayblin
(2016): Factori care influențează alegerea destinației pentru azil: o revizuire a dovezilor.
25
domiciliat în Direct Provision. Subiectul studiului de caz, Limerick, este un beneficiar important de azil
solicitanții din sistemul de furnizare directă, reprezentând 7,6% din totalul populației cu furnizare directă
în țară (450 de persoane care locuiesc în trei centre de furnizare directă, inclusiv aproximativ 50 de copii). În Italia, populația
rezidentă obișnuită tinde să se concentreze în unele regiuni (cum ar fi Lombardia, în special
capitala Milano, care a făcut obiectul unuia dintre studiile de distribuție), în timp ce oamenii nou sosiți care
participa la sistemul de recepție SPRAR tind să fie dispersat pe teritoriul național cu opt
regiunile care găzduiesc cel puțin 7% din totalul migranților în centrele de primire (Lombardia, Campania, Latium, Emilia-Romagna,
Piemont, Veneto, Sicilia și Apulia). Pe de altă parte, Sicilia (subiectul altuia
studiu de caz) este o regiune de sosire, iar migranții care debarcă pe țărmurile italiene rareori decid să se stabilească acolo.
De obicei ei preferă să se reîntâlnească cu familiile lor în alte țări din UE, pentru a se îndrepta către mai mult
regiuni dinamice din punct de vedere economic (Lombardia, Lazio, Piemont) și zone urbane mari, sau să ajungă într-o țară în
care cel puțin sunt familiarizați cu limba vorbită.
Constatările din studiile de caz confirmă în mare măsură ceea ce s-a discutat în această secțiune, și anume că
distribuția solicitanților de azil pe teritoriile europene reflectă statutul diferitelor regiuni
zone de sosire, de tranzit sau de destinație și că, în general, solicitanții de azil tind să se deplaseze către regiuni mai dinamice din
punct de vedere economic și mai dezvoltate din punct de vedere economic, adesea capitala și alte zone metropolitane.
regiuni. La început, solicitanții de azil locuiesc în zonele de sosire, după care au tendința de a se muta în zonele de destinație,
care sunt mai dinamice din punct de vedere economic și mai dezvoltate economic, oferind locuri de muncă pe forța de muncă locală
pia ă.
Aceste modele sugerează mai clar traseele solicitanților de azil și măsura în care trece
țările pot exercita presiuni asupra regiunilor de graniță respective, ceea ce poate duce la tensiuni politice. De asemenea,
ei subliniază că unele regiuni și țări au performanțe mai bune și atrag o densitate mai mare
a solicitantilor de azil. Interacțiunea dintre volumul de solicitanți de azil (și refugiați) și capacitatea de absorbție a destinației
locale (în ceea ce privește incluziunea socială și oportunitățile de muncă) rezultă
în diferite rezultate și posibile tensiuni în interiorul și între țări. Înainte de a vă concentra asupra detaliilor,
este important să se evalueze tipul de politică – primire și incluziune socială – disponibilă în Europa
ări. Caracteristicile unor astfel de politici sunt un factor cheie în atenuarea impacturilor negative și în stimularea rezultatelor
pozitive (Capitolul 5).
3.2 Solicitanții de azil: caracteristici și diferențe

Această secțiune reflectă asupra principalelor caracteristici ale solicitanților de azil și refugiaților în ceea ce privește
caracteristici demografice. Acest profil este primul pas esențial pentru a depăși numărul de stocuri și fluxuri
și priviți interacțiunile complexe dintre trăsăturile individuale, caracteristicile diferitelor teritorii
(Capitolul 4), precum și politicile și practicile la nivel național și local care pot favoriza sau nu integrarea (Capitolul 5).
Caracteristicile socio-demografice ale solicitanților de azil și refugiaților
În primul rând, solicitanții de azil nu sunt un grup coerent. Ei provin din socio-culturale foarte distincte
medii și o gamă largă de țări de origine. Prin urmare, generalizările nu sunt posibile. The
compoziția acestor grupuri în ceea ce privește vârsta, sexul și chiar aptitudinile și abilitățile se schimbă de la țară
către țară, în funcție de un număr de parametri, de exemplu dacă provin dintr-o rută sau alta,
26
sau chiar pur și simplu pe baza statutului lor social și a naționalității. În acest sens, o diferență clară de-a lungul
țările apar dacă se analizează componența solicitanților de azil din fiecare țară, în termeni de vârstă,
gen, abilități și capacități, precum și intenția pe care o au în ceea ce privește rămânerea într-o țară sau mutarea în
altă parte înainte sau după procesarea cererii de azil.
Din păcate, după revizuirea aprofundată a studiului a surselor de date secundare existente în Europa
țări, se poate confirma că date specifice privind caracteristicile solicitanților de azil și refugiaților
în țările individuale – în afară de vârstă, sex și țara de origine – lipsesc în mare măsură (în special în ceea ce privește
competențele, educația și capacitatea de angajare). Constatările din studiile de caz efectuate confirmă acest lucru. niste
au fost efectuate studii privind profilul refugiaților și solicitanților de azil, dar de obicei se bazează pe a
eșantion mic din această populație. În zona Limerick, de exemplu, un studiu din 2008 realizat de un ONG local24 a
constatat o implicare ridicată în educație și învățământ superior de către refugiații din Limerick, precum și o bună
cunoaștere a limbii engleze. În timp ce mulți dintre participanții acelui studiu erau în prezent, sau
au absolvit anterior studiile suplimentare în Limerick, un număr dintre ei (33% sau 20 de persoane)
au fost angajați pe piața muncii și 13% dintre aceștia (opt persoane) aveau un loc de muncă cu normă întreagă – șase
în industriile prelucrătoare și doi angajați într-un centru de asistență pentru clienți. Cifre mai recente au arătat că
ocuparea forței de muncă nu a evoluat prea mult, doar șase familii din 20 din 2017.
cohorta de relocare și-a găsit un loc de muncă la un an și jumătate de la sosirea în oraș.
Prin urmare, este esențial să vă bazați pe anumiți proxy și să faceți o serie de ipoteze pentru a
extrapolează din informațiile existente. Acest capitol oferă o privire de ansamblu asupra tipului de date disponibile și a
posibililor proxy care trebuie utilizați atunci când se fac ipoteze privind diferitele caracteristici ale azilului.
căutători și refugiați pe rutele de migrație din Europa.
Pentru a ilustra modul în care caracteristicile grupurilor de solicitanți de azil pot varia în funcție de țară, vârstă și
Compoziția de gen a cinci dintre primele țări din UE în ceea ce privește cererile primite este analizată pe scurt mai jos.
Țările sunt grupate în funcție de utilizarea lor în principal ca destinație (Germania
și Suedia), un loc de sosire/tranzit (Italia și Grecia) sau un amestec al celor două (Franța).
În Germania , distribuția pe vârstă și pe sexe a solicitanților de azil este destul de echilibrată în comparație cu altele
Statele membre ale UE și AELS. Cele mai mari două grupe de vârstă sunt cei 18-34 de ani (aproape 40%) și minorii sub 14
ani (35%). Femeile reprezintă aproape 39% din populația solicitanților de azil. The
un procent ridicat de femei și copii sugerează că solicitanții de azil care sosesc în Germania sunt adesea
însoțiți de familiile lor, inclusiv de copii.
În Suedia, cea mai mare grupă de vârstă este, de asemenea, cei 18-34 de ani (41%), urmați de copiii sub 14 ani (27%) și
populația cu vârsta cuprinsă între 35 și 64 de ani (23%). În ceea ce privește Germania, Suedia are un relativ
număr echilibrat de copii și femei – și cu o proporție puțin mai mare de persoane în vârstă decât
24
Helen O' Grady (Doras Luimni) (2008). Bariere în calea pieței muncii pentru refugiați și persoane cu concediu la
rămâne în Limerick. Disponibil la: http://dorasluimni.org/wp-content/uploads/pdf/publications/barrierstolabour.pdf.
27
Germania – asta sugerează că solicitanții de azil care sosesc în Suedia sunt adesea formați din familii,
inclusiv copiii.
Figura 3.11: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil în țările de destinație (eșantion), 201725
Sursa: Eurostat (2018)
Privind țările de sosire, fiecare țară are o distribuție specifică a solicitanților de azil individual
în funcție de sex și vârstă, în funcție de tipul de naționalități pe care le primesc.
Solicitanții de azil care sosesc în Grecia, de exemplu, nu sunt substanțial diferiți de cei din Germania
si Suedia. Aceștia au în majoritate vârste cuprinse între 18 și 34 de ani (49%), o proporție relativ semnificativă fiind copii
cu vârsta sub 14 ani (25%). Această tendință poate fi explicată prin faptul că cetățenii sirieni constituie cei mai mari
grup de migranți care sosesc în Grecia și că această populație este adesea familii întregi, inclusiv copii, așa cum sa menționat
mai sus. Ca și în restul țărilor UE și AELS, solicitanții de azil au mai multe șanse să o facă
fie bărbați (68%) decât femei (32%).
Spre deosebire de toate celelalte țări menționate, Italia are o distribuție foarte inegală în funcție de vârstă și de gen. dominanta
categoria de vârstă este cea între 18 și 34 de ani, reprezentând 68% din solicitanții de azil. Bărbații reprezintă 84% dintre
solicitanții de azil, ceea ce înseamnă că Italia primește în principal bărbați tineri singuri.
mai degrabă decât familiile.
25 Setul complet de date pentru 2018 nu este disponibil.
28
Figura 3.12: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil în țările de sosire (eșantion), 2017
Sursa: Ibid.
Alte țări care sunt atât locuri de tranzit, cât și de destinație prezintă o serie de modele, în funcție de asemenea
pe traseul în care sunt poziționați. Solicitanții de azil care sosesc în Franța, de exemplu, au în mare parte vârste cuprinse
între 18 și 34 de ani (54%) sau copii sub 14 ani (18%)26. Trebuie remarcat faptul că numărul de
copiii cu vârsta sub 14 ani a crescut considerabil între 2015 și 2017. Acest lucru poate indica o
creșterea numărului de familii după 2015, deși procentul actual este încă mult mai mic decât
cele din alte țări discutate mai sus (cu excepția Italiei). Acest aspect ar putea sugera că
ruta mediteraneană este mai puțin favorabilă familiilor decât ruta mediteraneană de est, probabil
pentru că este mai periculos. După cum au subliniat Galos și colab. (2017), migranții care călătoresc de-a lungul
Se pare că rutele mediteraneene centrale sunt mai vulnerabile la exploatare și la traficul de persoane decât migranții care
călătoresc pe ruta mediteraneeană de est.27 În plus, profilurile migranților și ale
caracteristicile călătoriei pe fiecare traseu explică o parte din diferența de vulnerabilitate.
Echilibrul de gen al solicitanților de azil este atunci în conformitate cu tendința generală din UE și EFTA
țări, cu o pondere mai mare de bărbați (63%) decât de femei (37%).
Figura 3.13: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil în Franța, 2017
Sursa: Ibid.
26
UASC-uri. UASC-urile sunt tratate separat într-un set de date diferit.
27
Galos, E., L. Bartolini, H. Cook și N. Grant (2017) Migrant Vulnerability to Human Trafficking and Exploitation: Evidence from
the Central and Eastern Mediterranean Migration Routes. Organizația Internațională pentru Migrație
(OIM): Geneva.
29
Compoziția „stocul” de solicitanți de azil (și refugiați) în fiecare țară este esențială
variabilă pentru provocările și oportunitățile în integrarea unor astfel de indivizi în local
comunitățile. Pentru a oferi o privire de ansamblu foarte scurtă, grupurile sociale variază de la o distribuție echilibrată
în funcție de vârstă și sex pentru solicitanții de azil și refugiați sirieni până la comunitățile predominant de bărbați tineri.
nigerieni sau pakistanezi. Este important pentru o analiză ulterioară, deoarece compoziția sexului/vârstei/aptitudinilor este puternică
legate de țara de origine a anumitor comunități, originile solicitanților de azil și refugiaților ar putea
să fie considerat un indicator de încredere pentru compoziția de gen/vârstă/calificări a fluxurilor și stocurilor din întreaga lume
teritoriile europene.
Figura 3.14: Distribuția pe vârstă și sex a solicitanților de azil pentru un eșantion de țări de origine, 2017
Sursa: Ibid.
Distribuția spațială a originilor solicitanților de azil pe teritoriile europene este majoră
diferențe între țările UE. Toate țările atrag solicitanți de azil din multe diferite
ări. Pentru a vizualiza diferențele de distribuție spațială, doar primele 10 țări de origine
și au fost selectate primele 10 țări aplicabile (vezi tabelul de mai jos). Fluxul spre Germania este
cel mai mare din majoritatea țărilor de origine, cu excepția nigerienilor și pakistanezilor, care sunt mai numeroși în Italia.
Suedia are un flux foarte mare de sirieni și un flux mare de afgani. Acesta este cazul și în Austria
și Ungaria, Ungaria având, de asemenea, un aflux mare din Kosovo*. Unele alte țări, cum ar fi
Franța, Regatul Unit, Belgia și Elveția nu au o țară dominantă a solicitanților de azil
origine.
Privind din perspectiva țărilor de origine, se află cel mai mare număr de refugiați sirieni
Germania, Suedia și într-o oarecare măsură și Ungaria, Austria și Grecia. Fluxul afgan este similar cu
Sirieni, cu excepția Greciei, unde sunt mai puțin numeroși. irakieni, sârbi, ruși, albanezi,
Iranienii și eritreenii se află în principal în Germania, în timp ce nigerienii sunt grupul dominant de refugiați în Italia.
30
Motivele acestor diferențe sunt legate în principal de locațiile geografice, rutele de călătorie
și alte motive pentru a alege o țară în detrimentul celeilalte (a se vedea mai sus referirea la literatura despre „factorii
de atracție”). De asemenea, poate reflecta faptul că unele țări sunt mai atractive pentru solicitanții de azil din diferite țări
regiuni, datorită unei limbi comune și/sau unei istorii comune, de obicei împreună cu o mare diasporă
(Haitienii în Franța, bangladeșenii în Regatul Unit etc.).
Tabel 3.1: Țările de origine ale solicitanților de azil în primele 10 țări de destinație, 2017
Origine
Destinație Siria Afganistan Irak Pakistan Rusia Eritreea Nigeria Kosovo* Serbia Somalia Albania Iranul
DE 551.120 222.110 199.100 44.930 54.515 60.205 36.380 67.850 117.000 37.850 87.995 64.725
FR 19.285 19.535 11.170 14.965 40.930 12.990 35.730 10.860 35.920
ACEASTA
19.150 52.675 22.295 104.540 17.330
SE 119.645 66.000 43.195 33.975 10.450 19.195 41.450 14.845
Regatul Unit
11.740 20.165 13.770 32.720 14.860 12.945 11.340 28.395
HU 78.270 73.370 14.420 23.445 54.860
LA 52.860 61.300 21.600 12.075 24.330 10.430
FI 22.340 28.075 22.220 20.450 13.300 10.020
CH 17.940 18.235 42.230 14.920
EL 50.430 22.135 17.270 36.455
Legendă:
> 200.000
100.000 – 199.999
50.000 – 99.999
10.000 – 49.999
Sursa: elaborare proprie pe baza statisticilor Eurostat privind migrația (2018)
Respingerea cererii de azil și statut neregulat

O provocare deosebită este reprezentată în unele țări de acei solicitanți de azil a căror cerere a fost
respinse dar nu au fost returnate (pentru că s-a dovedit imposibil sau persoana a fugit). Astfel de
persoanele fizice nu au adesea acces legal la oportunități de angajare și, în același timp, este posibil să nu aibă
susținute de orice fel de politică de bunăstare, făcând condițiile lor de viață extrem de precare. Atunci când acestea
rămân în Europa, multe dintre ele neregulat, dispar din statistici dacă nu sunt
reținuți de poliție sau solicită azil în aceeași țară sau în alta și sunt identificați
prin amprentele lor (eu-LISA).
Caseta 3.2: Sejururi ilegale în sistemul Eurodac
În 2017, Belgia (a zecea țară ca număr de cereri de azil conform Eurodac) a trimis către eu-LISA 47 819 înregistrări de amprente
digitale pentru a fi verificate cu înregistrările legate de cererea de azil. În același an, Germania a trimis un număr puțin mai mare de
înregistrări de amprente, 50.814.
rd
Franța (3 țara pentru numărul de cereri de azil: Eurodac) a trimis doar 17.041 de înregistrări de amprente digitale legate de
persoane reținute în timp ce se aflau ilegal. Diferențele de date între statele membre sugerează că cifrele referitoare la amprentele
digitale trimise pentru șederi ilegale nu pot fi luate ca un indicator de încredere pentru numărul de rezidenți ilegali într-o anumită
țară. De fapt, aceste date sunt influențate de o serie de factori legați de practicile forțelor de ordine locale.
31
Figura 3.15 ilustrează faptul că țările UE diferă foarte mult în ceea ce privește deciziile pozitive și negative.
Dintre țările cu cele mai multe cereri, Germania, Italia și Suedia au respins aproximativ jumătate din
aplicatii. Franța, Regatul Unit, Belgia și Grecia au avut o proporție mai mare de decizii negative.
Presupunând că probabilitatea exacerbarii percepției negative din partea populației locale crește
când (proporțional cu populația locală) un număr mare de indivizi stau neregulat în țară,
deciziile negative la mia de locuitori au fost comparate cu numărul de repatrieri per
mii de locuitori. În țările baltice (Estonia, Letonia și Lituania), proporția repatriărilor este de aceeași amploare cu proporția
deciziilor negative.
În acest caz, se presupune că politica refugiaților nu contribuie la o problemă a oamenilor care trăiesc
neregulat. În Grecia, un număr mare de decizii negative este însoțit de un număr și mai mare de
repatrieri. Se presupune că numărul mare de oameni care trăiesc neregulat – și negativ
percepția care vine cu ea – nu se datorează în principal politicii de azil, ci mai degrabă migrației ilegale.
Figura 3.15: Cereri, decizii negative și repatriere în UE și AELS, 2008-2017
Sursa: elaborare proprie pe baza statisticilor Eurostat privind migrația (2018)
Studiile de caz arată într-adevăr că migrația neregulată a adus multe provocări în domeniile luate în considerare. În Serbia,
strategia de combatere a migrației ilegale pentru perioada 2018-202028
susține provocările legate de migranți și fluxul acestora – adică numărul și structura migranților
în ceea ce privește statutul (ponderea persoanelor ilegale în numărul total de migranți) și riscurile aferente (contrabandă,
trafic de ființe umane și alte infracțiuni), origine și destinație (țările în care provin
de la și se îndreaptă spre) și vulnerabilități (copii, copii minori neînsoțiți, femei, victime
a traficului de ființe umane etc.). Al doilea grup de provocări este legat de cerințele de adaptare
28
Ministerul de Interne (2018). Strategia de combatere a migrației ilegale a Republicii Serbia 2018-2022.
Disponibil la: http://bit.ly/2GyZtSz.
32
cadrele juridice și politice la caracteristicile variabile ale migrației, pe de o parte, de asemenea
în ceea ce prive te schimbarea situa iei politice în regiune i mai departe pe de altă parte. Strategia
subliniază descurajarea migranților de la intrarea ilegală pe teritoriul Serbiei, primirea și protecția refugiaților, sporirea
sprijinului sanitar și social pentru categoriile vulnerabile de migranți și combaterea migranților;
contrabanda presupune o reorganizare a serviciilor competente, formarea suplimentara a angajatilor, an
număr crescut de implementatori, achiziționarea de tehnologii avansate pentru a descoperi încercările de
trecerea ilegală a frontierei, cooperarea sporită între poliție și parchetele din regiune etc. Toate acestea necesită resurse
financiare, umane și tehnice semnificative și reprezintă un
provocare semnificativă pentru Serbia, în special pentru orașul Subotica.
În regiunea franceză PACA, studiul de caz a evidențiat o preocupare tot mai mare cu privire la impactul
prezența în creștere a solicitanților de azil ilegal în zonă, din cauza dificultăților tot mai mari în obținerea statutului
juridic. Această situație are impact asupra mai multor probleme și în special crește numărul femeilor
care sunt expuși riscului de exploatare sau trafic, fiecare dintre ele purtând nevoi specifice și semnificative care sunt
încă insuficient analizate i luate în considerare. Prezența migranților ilegali fără acces
pe piața obișnuită a muncii reduce, de asemenea, impactul potențialului acestora de a sprijini economia prin creșterea
cheltuielilor pentru bunuri și consum, de exemplu.
În Sicilia, îngrijorarea este ridicată de posibila implicare a crimei organizate în managementul
imigranți ilegali (533.000 în 2018). Mai precis, creșterea sistematică a unui disponibil ilegal
forța de muncă – din cauza fluxurilor de migranți care intră ilegal în Europa prin Marea Mediterană – a stimulat interesele
criminale, în special cele legate de bandele criminale agricole cunoscute sub numele de „agromafia”.
După cum Meuleman și colab. (vezi Anexa 1) subliniază, atitudinile față de imigranți (inclusiv refugiați și
solicitanții de azil) nu sunt fixe, dar se pot schimba în timp. O gestionare îmbunătățită a recepției și
sprijinul pentru incluziunea socială – de exemplu, prin reducerea timpilor de așteptare pentru decizii și/sau permițând
solicitanților de azil să participe la programe de angajare – ar putea fi eficient în schimbarea percepțiilor și
îmbunătățirea înțelegerii provocărilor cu care se confruntă solicitanții de azil și refugiați, atât înainte, cât și după
intrarea în țările europene, așa cum se arată în capitolul 5.
33
4 Provocări și oportunități socio-economice
4.1 O interacțiune complexă: caracteristicile fluxurilor, performanțele locale și factorii politici
După cum sa discutat în capitolul 3, fluxurile semnificative de solicitanți de azil din perioada 2014-2017 au generat o
dezbateri aprinse în statele membre cu privire la impacturile pe care refugiații le vor avea asupra societăților gazdă și
asupra politicilor adecvate pentru a face față afluxurilor. Un aspect crucial al acestei dezbateri este măsura
care țări pot facilita în mod eficient integrarea solicitanților de azil și a refugiaților în munca lor
pie elor precum i a netezi interac iunile acestora cu comunită ile locale.29
Merită să ne amintim că, pe de o parte, statele au obligația legală de a acorda refugiaților (și solicitanților de azil) anumite
drepturi (în conformitate cu Convenția din 1951 privind statutul refugiaților30, pe care toată UE
Statele membre au ratificat, precum și Carta Drepturilor Fundamentale și Aquis-ul UE în materie de azil).
Pe de altă parte, fluxurile de persoane forțate să fugă din țările lor de origine vor continua în viitor, deși nu foarte probabil
la nivelul observat în ultimii ani31 (a se vedea capitolul 3 și capitolul 6 pentru
o analiză a scenariilor viitoare de aflux). Astfel, devine vital pentru factorii de decizie locali și regionali
înțelege nevoile și contribuțiile potențiale ale solicitanților de azil și refugiaților, precum și ale celor locale
comunităților să transforme provocările în efecte locale pozitive. Cu conducerea politică, acest lucru poate crește
predispoziția cetățenilor de a accepta viitoare fluxuri de refugiați (inclusiv prin maximizarea contribuției lor economice
potențiale32) și poate atenua tensiunile sociale și politice.
Integrarea socio-economică a refugiaților poate fi o sursă de dezvoltare economică, socială, politică și
stres instituțional în teritoriile de sosire, tranzit și destinație (adică regiuni și orașe). În același timp,
(dacă este bine gestionat) poate oferi o oportunitate de îmbunătățire a capacității generale de includere în astfel de cazuri
zone, cu beneficii indirecte pentru populația mai largă. Deși tensiunile sociale rezultate din
solicitanții de azil din comunitățile locale este recunoscut în analiză (Capitolul 4.3), un mediu bine gestionat,
politica de integrare eficientă are totuși potențialul de a beneficia nu numai solicitanților de azil și
refugiați, dar și regiunile în sine. Pentru cei dintâi, previne sărăcia, uzura competențelor și poate contribui la ameliorarea
suferinței psihologice asociate adesea cu experiența refugiaților.33
Pentru acestea din urmă, implică contribuții potențiale prin impozite și competențe, oferind oportunități pentru
angajarea indirectă a rezidenților locali în asistența socială publică și privată și poate permite
29
Fasani F, Frattini T, Minale L (2017). (Lupta pentru) Integrarea refugiaților pe piața muncii: dovezi
din Europa. CREMA CDP 16/17
30 https://www.unhcr.org/3b66c2aa10
31
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Asylum_statistics
32
Bansak, Kirk, Hainmueller, Jens, Hangartner, Dominik, 2016. Cât de economic, umanitar și religios
preocupările modelează atitudinile europene față de solicitanții de azil. Science, 354(6309), 217–222.
33 Porter, Matthew, Haslam, Nick, 2005. Factorii de pre-deplasare și post-deplasare asociați cu sănătatea mintală a
refugiaților și a persoanelor strămutate intern: o meta-analiză. J. Am. Med. Asoc., 294(5), 602–612.
34
repopularea și relansarea zonelor mai marginale care se confruntă cu declin demografic și acut
nevoie de forță de muncă34 .
Măsura în care această situație win-win poate avea loc depinde în egală măsură de profilurile
solicitanții de azil și refugiații și contextul socio-economic și instituțional din jur care modelează
oportunitățile și rezultatele economice ale acestora. În acest capitol sunt analizate aceste aspecte ale integrării,
folosind elaborări asupra datelor primare privind intrările prezentate în capitolul 3 și dezagregarea
surse secundare de date bazate pe diferitele performanțe socio-economice ale regiunilor de primire.
Capitolul este structurat după cum urmează: Secțiunea 4.2 evaluează capacitatea de absorbție (pentru o definiție
aplicate, vezi mai jos în capitolul următor) regiunilor europene din diferite cohorte de refugiați
peste orar. O face prin regruparea regiunilor europene în funcție de performanțele lor socio-economice
(analiza de grupare) și, în special, folosind regiunile UE NUTS 2 ca proxy pentru diversitatea mai largă a regiunilor europene.
Secțiunea descrie, de asemenea, factorii care au afectat această capacitate de absorbție,
diferențierea între caracteristicile specifice ale refugiaților și cele socio-economice (precum instituționale/politice)
caracteristicile regiunilor europene (agregate pe diferite tipuri sau „clustere”). Secțiunea 4.2.1
se bazează pe această analiză pentru a estima rentabilitatea potențială a investițiilor în integrarea solicitanților de azil și a
refugiaților pe termen scurt, mediu și lung. Secțiunea 4.3 detaliază în continuare într-un articol mai mult
mod calitativ asupra altor domenii relevante ale provocărilor cu care se confruntă teritoriile locale, comunitățile și
instituțiilor atunci când se ocupă de includerea solicitanților de azil și a refugiaților. În sfârșit, secțiunea 4.4
rezumă principalele elemente și constatări discutate în capitol.
4.2 Din punct de vedere economic: performanțe în capacitatea de absorbție în întreaga

regiuni
Capacitatea de absorbție a unui teritoriu – definită ca capacitatea unui oraș, regiune sau țară de a se integra
solicitanții de azil și/sau refugiați pe piețele lor de muncă și comunitățile locale – este un proces complex și depinde de
un număr mare de factori (vezi Anexa 1). Dacă se ia în considerare un punct de vedere economic,
de exemplu, pot fi identificate cel puțin trei variabile (independente) care afectează această capacitate de absorbție:
• Performanța socio-economică a teritoriilor primitoare, care modelează calitatea și cantitatea

cererile de pe piețele locale de muncă;
• Mix de aptitudini și calificări ale solicitanților de azil și refugiaților care sosesc, care definește
măsura în care acestea corespund cerințelor locale;
• Politici (recepție și incluziune activă)35 și sisteme (instituții formale și informale și rolul părților interesate locale)36
implementate în mod eficient pentru a maximiza „potrivirea” celor doi factori anteriori (cererea locală și oferta de
muncă intrată)37.
Această secțiune oferă o perspectivă asupra măsurii în care capacitatea de absorbție variază între diferite
regiuni din Europa, bazându-se pe interacțiunea acestor trei factori și a surselor de date colectate
34 A se vedea https://static.nzz.ch/files/9/7/1/RefugeesSDN_1.18679971.pdf
35
https://www.un.org/development/desa/family/wp-content/uploads/sites/23/2018/05/Robila_EGM_2018.pdf.
36
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/10792Chapter4_GSDR2016.pdf.
37
https://www.eurodiaconia.org/wordpress/wp-content/uploads/2017/10/AI-1-2017_Building-up-Skills-for-social-
inclusion.pdf.
35
pe tot parcursul acestui studiu. Trebuie remarcat faptul că analiza se bazează pe cele mai recente seturi de date disponibile
la nivel internațional și local, așa cum au fost colectate pe parcursul activităților de studiu. Analiză în continuare a acestora
modelele ar beneficia de date locale suplimentare dezagregate și cu mai multe fațete (comparabile), care în prezent nu
sunt disponibile și ar trebui promovate pentru a permite o analiză puternică a acestor modele
în viitor.
Ceea ce se propune în acest capitol este, așadar, o indicație bazată pe cele mai fiabile seturi de date
colectate la niveluri agregate (UE) și specifice (o singură regiune), presupunând că analiza rezultată poate oferi în continuare
informații valoroase factorilor de decizie și practicienilor. Echipa de cercetare a optat pentru a
analiza cluster regională în loc de un studiu la nivel național, deoarece ratele de ocupare a forței de muncă pentru refugiați
variază semnificativ în funcție de regiune și chiar în funcție de municipalitățile dintr-o țară.38
Important, un pas făcut în analiză este recunoașterea faptului că teritoriile (regiuni, orașe) și comunitățile locale nu sunt
aceleași în Europa - astfel de diferențe persistă, dar ca urmare a recentelor
criza financiară globală, asemănările dintre regiunile din aceeași țară au crescut, după cum este ilustrat
în Figura 4.1 de mai jos (adică modelele socio-economice ale regiunilor dintr-o țară au devenit mai omogene decât între
țări)39. Pentru a reflecta astfel de diferențe, în acest capitol este evaluată performanța unor astfel de regiuni grupate pe
tipuri. Astfel de tipologii au fost identificate prin „clustering” regiuni în funcție de cei mai comuni indicatori de performanță
socio-economică40, reflectând astfel
dinamismul economiilor locale și al piețelor muncii. Ca rezultat, șase clustere regionale au fost identificate41 ca fiind cele
mai reprezentative pentru diferitele economii și piețele locale de muncă rezultate din întreaga lume.
regiuni europene.
Mai exact, au fost identificate următoarele caracteristici în diferitele grupuri:
• Clusterul 1 reprezintă zone metropolitane puternice cu performanță economică și poli financiari, inclusiv Amsterdam,
Dublin, Hamburg, Londra, Luxemburg, Oslo, Paris și Stockholm, împreună cu întreaga Elveție;
• Clusterul 2 reprezintă regiuni extrem de inovatoare și în creștere, inclusiv unele regiuni scandinave, sudul Germaniei,
Austria, Flandra (Belgia), banda de regiuni din jurul Londrei și regiunea Helsinki; • Clusterul 3 reprezintă regiuni de
producție atractive (în principal),
inclusiv Scandinavia centrală și Danemarca, estul Germaniei, Țările de Jos și nordul Italiei;
38
Bevelander, Pieter și Lundh, Christer, Integrarea în muncă a refugiaților: Influența factorilor locali asupra oportunităților
de muncă pentru refugiați în Suedia (ianuarie 2007). Document de discuție IZA Nr. 2551. Disponibil aici: SSRN: https://
ssrn.com/abstract=958714.
39
Papatheodorou, Pavlopoulos, (2014) „Inegalitatea veniturilor în UE: cum contribuie statele membre?”, Jurnalul Internațional de Economie
Socială, Vol. 41 Numărul: 6, pp.450-466, https://doi.org/10.1108/IJSE-02-2013-0030.
40
Indicatorii sunt: rata totală de fertilitate, rata de dependență veche, rata brută a variației naturale a populației, rata brută a variației nete a
migrației, rata șomajului total, rata totală de ocupare a forței de muncă, rata de ocupare a femeilor, rata șomajului feminin, rata NEET, rata muncii
independente, Cheltuieli totale de cercetare-dezvoltare intramurale, populație de 30-34 de ani cu studii superioare, rata de creștere a PIB, PIB
fuzionat (PPS/hab.). Vă rugăm să consultați anexa din raportul intermediar pentru o analiză mai detaliată. Clusterele 7 și 8 – regiuni din Turcia, nu
sunt selectate, deoarece EULFS 2014 nu oferă informații despre țară.
41
Anexele din Raportul intermediar oferă detalii suplimentare despre aceste clustere și metodologia adoptată.
36
• Clusterul 4 reprezintă regiuni cu creștere medie a UE, echilibrate din punct de vedere demografic, inclusiv nordul
și centrul Regatului Unit, Franța, Finlanda, țările baltice și zonele cu capital de dimensiuni medii, cum ar fi
Bruxelles, București și Madrid;
• Clusterul 5 reprezintă regiunile UE cu creștere medie, dar din ce în ce mai depopulate, inclusiv nordul Spaniei,
centrul și vestul Italiei, precum și Polonia, România, Bulgaria (cu excepția capitalelor și a polilor mari de
producție);
• Clusterul 6 reprezintă alte regiuni relativ mai puțin performante și depopulate, care includ
frontierele sudice ale Europei cu fa a la Marea Mediterană.
Distribuția regiunilor europene în diferitele grupuri socio-economice este vizualizată în
figura de mai jos. Ipoteza testată este că performanța socio-economică este un predictor puternic pentru „potențialele de
absorbție” ale diferitelor regiuni – adică capacitatea de a asigura incluziunea socială a azilului.
solicitanții și refugiații prin accesul la piețele locale de muncă și ocuparea forței de muncă în timp.
Figura 4.1: Gruparea regiunilor (NUTS2) pe baza diferențelor de performanțe socio-economice (2017)
Sursa: Elaborare pe baza EUROSTAT
În conformitate cu analiza, așa cum se arată în figura de mai sus, diferitele grupuri coincid și cu diferite
etape ale tranzitului solicitanților de azil și refugiaților prin Europa:
• Regiunile cu potențial de absorbție potențial mai scăzut (clusterul 6) coincid cu regiunile sudice ale UE din Spania,
Italia și Grecia. Aceste regiuni sudice sunt principalele puncte de intrare ale solicitanților de azil și refugiaților
de pe rutele mediteraneene și balcanice (Capitolul 3.
• Potențialele socio-economice (și de absorbție pe piața muncii) cresc exponențial pentru regiunile de tranzit
(regiunile din nordul Italiei și Spania aparținând clusterului 5), precum și pentru tranzit/sosire
37
regiuni din Franța (clusterul 4), regiunile de sosire din Europa Centrală și de Nord (clusterele 3 și 2) și marile
zone metropolitane (clusterul 1) care sunt destinația finală pentru mulți solicitanți de azil și refugiați.
În plus, și la fel de important pentru analiză, variația condițiilor socio-economice între ele
clusterele regionale se referă la capacitatea lor generală de politică de incluziune – măsurată prin Indicele Progresului Social
Regional al Uniunii Europene (SPI42) ilustrat în Figura 4.2 43:
• Clusterele de la 1 la 4 au un scor foarte pozitiv în indicele SPI general și în cele trei dimensiuni dezagregate (sub-
indici) ale (i) nevoilor umane de bază, (ii) fundamentelor bunăstării și (iii) oportunității.
• Clusterele 5 și 6 se descurcă mai rău la toți indicii, deși grupul 6 pare să se descurce puțin mai bine în dimensiunea
Nevoilor Umane de bază – prin urmare, sugerând că regiunile de sosire sunt, de asemenea, mai puțin potrivite
pentru a găzdui solicitanții de azil pe piețele lor locale de muncă și au capacitatea limitată de a sprijini includerea
lor activă.
Figura 4.2: Indicele progresului social regional al UE (și valorile dezagregate pentru sub-indici)
Sursa: Indicele progresului social regional al UE (Comisia Europeană, 2016)
42
Mai multe informații sunt disponibile aici: https://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/maps/social_progress.
43
Rețineți că performanța este, de asemenea, compatibilă cu indexul de integrare Mipex (http://www.mipex.eu/).
38
În sinteză, corelația puternică existentă între analiza clusterului regional (Figura 4.1) și
Indicele de progres social (Figura 4.2) sugerează că regiunile de destinație și de tranzit au o mai mare
capacitatea de absorbție decât regiunile de sosire – rezultată din interacțiunea pozitivă dintre cererea mai mare de muncă
și sprijinul eficient al politicii44 .
Rețineți că grupurile cu un număr mai mare de cereri de azil sunt cele din regiunile de sosire (Clusterul 6)
și regiunile de destinație (Clusterele 3, 2 și 1). Acesta este un factor evident, dar important, ca presiunea de la
solicitanții de azil apar în tipuri foarte diferite de teritorii, rezultând grade diferite de socializare
includerea și absorbția pe piețele locale de muncă.
Figura 4.3: Solicitanți de azil pe regiune NUTS2 și tipologie regională
Sursa: Elaborare pe baza Eurostat și a datelor la nivel de țară din cercetarea pe țară
Prin utilizarea anchetei UE asupra forței de muncă la nivelul UE (EU-LFS, 201445), poate fi efectuată o analiză a situației de
angajare a respondenților46 din diferite grupuri regionale, ilustrată în Figura 4.4,
44
Inclusiv formarea lingvistică și pe piața muncii.
45https://ec.europa.eu/eurostat/documents/42577/761078/ESTAT+labour+force+stat+EU+EFTA+2014/0d556508
-9214-4a1e-ad8c-f387ac3e398e.
46
Pe baza respondenților la sondaj care susțin că au sosit în UE ca refugiați.
39
care arată o corelație puternică între ratele de ocupare a refugiaților din diferite cohorte și tip
a clusterelor regionale. Capacitatea de absorbție este capacitatea teritoriilor de a angaja refugiați care sosesc și
solicitanții de azil. Pe baza ratelor de ocupare a diferitelor cohorte de refugiați, se poate deduce că clusterele 1-3
au o capacitate de absorbție și un potențial de integrare mai mare decât clusterele 4-6. Este clar
că cazurile reale variază în cadrul fiecărui grup – de exemplu, rata medie de ocupare a grupului 1 în ansamblu
este de 64%, dar variază de la regiuni cu performanțe scăzute (47%) la cele cu performanțe înalte (94%)47 –
dar, în general, cu cât performanța economică a unei regiuni (și a clusterelor regionale în general) este mai bună
un număr mai mare de oportunități de angajare și, prin urmare, cu atât este mai mare șansa ca un refugiat să găsească un loc de muncă.
Regiunile de sosire au cel mai mic punctaj de-a lungul timpului în ceea ce privește capacitatea de absorbție, în timp ce regiunile de destinație obțin un scor
cel mai mare – așa cum este ilustrat în Figura 4.4 de mai jos.
Figura 4.4: Capacitatea de absorbție: ratele de ocupare a refugiaților în cadrul clusterelor regionale, în general cluster, regiunile cele mai
scăzute și cele mai înalte (2014)
Sursa: Calcule proprii folosind EU-LFS 2014

Notă: Se referă la toți refugiații/solicitanții de azil cu vârsta cuprinsă între 17 și 62 de ani.
Caracteristicile locale (muncă și politică) determină doar parțial performanța de absorbție a Europei
regiuni. Un alt factor îl reprezintă abilitățile lingvistice și capacitățile generale ale solicitanților de azil veniți și
refugiati. Cunoștințele lingvistice sunt un element principal al ofertei pe piața de incluziune (incoming
indivizi) după cum este evidențiat în literatură (Anexa 1).
47
O notă trebuie făcută aici. În timp ce la nivel de cluster, se obține un eșantion considerabil de refugiați, când
dezagregat la nivel regional, eșantionul poate deveni extrem de scăzut – cu o singură cifră. In scopul
acest grafic, numai regiunile cu cel puțin cinci persoane angajate (numărul total de observații >5) au fost
selectat. Cu toate acestea, interpretarea graficului ar trebui să țină cont de aceste limitări ale datelor.
40
O defalcare a abilităților lingvistice ale refugiaților în diferitele grupuri (Figura 4.5 48) arată semnificativ
diferențe între clusterele cu performanțe mai mari în materie de angajare (clusterele 1 la 3) și cele cu
mai jos (clustere 4 până la 6). S-ar părea că abilitățile lingvistice pot fi un bun predictor al probabilității de a
găsi un loc de muncă în diferitele grupuri. Prin urmare, competențele lingvistice de bază rămân o pre-
condiție pentru angajare, și este de înțeles, în același timp un nivel avansat de competență lingvistică
nu pare să ofere un impuls semnificativ capacității de angajare a solicitanților de azil și a refugiaților.
48
Ungaria și Croația sunt excluse din eșantionul care cuprinde clusterul 5. Ungaria este exclusă din cauza
dimensiunea eșantionului foarte mică, în timp ce Croația este exclusă deoarece 89% dintre refugiații din eșantion au ales croatul drept
limba lor maternă. Aproximativ 84% trăiesc în țară de mai bine de 20 de ani, ceea ce îi face probabil
să fi ajuns în țară după războiul de independență al Croației din fosta Iugoslavie. The
ponderea mare a vorbitorilor nativi din această țară ar fi dus la peste ponderea vorbitorilor nativi din grupul 5
60%, reprezentând greșit toate celelalte regiuni. Restul de 35% dintre vorbitorii de limbi native din grupul 5 este condus
de regiunile din Portugalia, unde peste 80% dintre migranții umanitari vorbesc portugheza ca limbă maternă.
Aproape 80% din dimensiunea eșantionului trăiesc în țară de mai bine de 30 de ani și provin din Africa.
ări.
41
Figura 4.5: Abilități lingvistice pe cluster regional, 2014
Sursa: Calcule proprii folosind EU-LFS.
Notă: Se referă la toți refugiații/solicitanții de azil cu vârsta cuprinsă între 17 și 62 de ani.
O prezentare generală a unor dovezi „de caz real” cu privire la rolul abilităților lingvistice în sprijinirea incluziunii sociale la
nivelul local este furnizat în caseta de mai jos, extras din Studiile de caz elaborate pentru local
practici în diferitele tipologii de cluster.
Caseta 4.1: Exemple selectate privind rolul competențelor lingvistice în sprijinirea integrării la nivel local
Cunoașterea limbii locale este cheia integrării de succes, permițând refugiaților să participe la viața socială, să urmeze studii sau să
găsească un loc de muncă și, în general, să interacționeze în cadrul societății gazdă. Deși importanța sa este un fir comun în toate
informațiile calitative colectate din surse locale și naționale, există diferențe semnificative în modul în care această problemă este
abordată între regiuni și grupuri.
De exemplu, orașul Kapfenberg din regiunea Stiria, Austria (clusterul 2) a făcut din competențele lingvistice o piatră de temelie a
politicii sale mai ample de integrare a refugiaților, cu un accent deosebit pe tineri.
Exemple de măsuri includ introducerea unui program de limbă de doi ani în grădiniță pentru copii și utilizarea unei abordări „drepturi
și responsabilități”, prin care accesul la anumite servicii sociale și rezidența este legat de un curs de limbă obligatoriu pentru cel puțin
12 luni. („pact de integrare”).
Orașul Antwerp, Belgia (clusterul 4), a adoptat o abordare destul de diferită, mai personală, oferind refugiaților tineri, neînsoțiți,
locuințe la prețuri accesibile și un prieten flamand care conviețuiește timp de cel puțin un an. Interacțiunea constantă cu prietenul
este văzută ca jucând un rol important în a ajuta refugiatul să învețe limba flamandă și în oferirea unui sprijin mai larg de integrare.
În unele cazuri, deși sunt oferite cursuri de limbă (gratuit), există diverse bariere care, în practică, ar putea împiedica refugiații să le
acceseze. În orașul Limerick, Irlanda (cluster 1), o serie de organizații care oferă cursuri de limbi străine gratuite au luat în considerare
potențialele obstacole și au găsit modalități de a le elimina. De exemplu, Universitatea din Limerick, una dintre mai multe limbi
42
furnizorii din oraș, organizează transport de două ori pe zi către centrele de limbi străine, în timp ce Universitatea
Sanctuar oferă refugiaților mesele in situ.
O corelație la fel de puternică – și interesantă – cu performanța ocupării forței de muncă din grupuri poate fi
găsite în ceea ce privește aptitudinile și capacitățile solicitanților de azil și refugiaților (exprimate în UE-
LFS în termeni de „nivel educațional”). Figura 4.6 sugerează un număr în scădere de refugiați cu „high
educație” în grupuri, de la cei cu un grad mai mare de ocupare a forței de muncă (clusterul 1) până la cei cu un nivel mai scăzut
niveluri de ocupare a forței de muncă (cluster 6). În schimb, ponderea nivelului scăzut de educație în rândul respondenților din fiecare
clusterul crește brusc de la clusterul 1 la 6. Nivelul educațional pare să fie, prin urmare, puternic corelat
cu probabilitatea de a găsi un loc de muncă în grupuri și un alt predictor esențial împreună cu
abilități lingvistice de bază.
Figura 4.6: Niveluri de educație pe cluster regional, 2014
Sursa: Calcule proprii folosind EU-LFS

Notă: Se referă la toți refugiații/solicitanții de azil cu vârsta cuprinsă între 17 și 62 de ani
O privire de ansamblu asupra unor dovezi concrete cu privire la rolul educației și al competențelor în sprijinirea socială
includerea la nivel local este prevăzută în caseta de mai jos. A fost extras din studiile de caz
dezvoltat pentru practicile locale din diferitele tipologii de cluster.
Caseta 4.2: Exemple selectate privind rolul educației/competențelor în sprijinirea integrării la nivel local
Educația, formarea și recalificarea sunt esențiale pentru integrarea refugiaților pe piața muncii, mai ales că
refugiații tind să fie mai puțin educați decât populația generală și nu au experiență de muncă în gazdă.
43
tara49. Chiar și atunci când calificările lor formale se potrivesc cu cele necesare pentru post, practica lor poate diferi între zonele de
origine și cele de destinație, necesitând recalificare sau perfec ionare (de exemplu, un medic în Mali v Germania).
Abordarea cursurilor de integrare pe piața muncii pentru refugiați variază de la o regiune la alta și de la un grup la altul. De exemplu,
în orașul Sodertalje, Suedia (clusterul 1), un proiect de parteneriat public-privat (Telge) oferă refugiaților șase luni de formare, inclusiv
patru săptămâni de curs introductiv, 2-3 luni de experiență de angajare în comunitate și 2 -3 luni de experiență de angajare în companii
participative. Acest proiect se bazează pe cercetări ample care au arătat că formarea la locul de muncă este cea mai eficientă măsură
pentru integrarea refugiaților pe piața muncii50 .
În orașul Kilkis, Grecia (clusterul 6), un ONG local (OMNES) a fondat un Centru de Incluziune Socială, care oferă cursuri de IT la nivel
începător și mediu, precum și cursuri de educație și formare non-formale. În Milano, Italia (clusterul 3), centrul municipal pentru
incluziunea pe piața muncii (CELAV) oferă solicitanților de azil și refugiaților o bursă de muncă, acționând ca o cale către integrarea pe
piața muncii și creșterea autonomiei personale. Salariul refugiatului angajat este acoperit de Municipiul Milano, care acordă companiei
o contribuție la angajamentul de formare și o sprijină în însoțirea muncii prin operatori specializați.
În cele din urmă – și într-adevăr important – performanța de absorbție a regiunilor variază, de asemenea, în funcție de
ora sosirii refugiaților. O astfel de variație se datorează unui număr de factori (a se vedea anexa 1), inclusiv (i) măsura în
care indivizii se adaptează la nevoile pieței locale în timp (inclusiv ca urmare a
eficacitatea politicilor existente), precum și (ii) măsura în care distribuirea solicitanților de azil
iar refugiații prin diferitele regiuni (spontan sau mediat de politici) maximizează
potrivirea ofertei (indivizi) și a cererii (teritorii și piețe locale). O privire de ansamblu asupra variației ratelor de ocupare
și a nivelului de educație în diferite grupuri și cohorte de timp diferite este oferită în Figura 4.7, bazându-se din nou pe
analize bazate pe datele EU-LFS51. Figura ilustrează diferit
modele de angajare bazate pe nivelul de educație atins de refugiați în anii de la sosire
(sub 5, 5 până la 9 etc).
49
.http://cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/43505/Study_fromRefugeesToWorkers_2016_Vol_2.pdf?sequenc
e=1&isAllowed=y.
50
https://www.econstor.eu/bitstream/10419/181241/1/dice-report-2017-3-50000000000044.pdf
51
Datorită dimensiunii relativ mici a observațiilor grupurilor individuale, o analiză a distribuției competențelor
lingvistice care să ia în considerare anii de rezidență în țară nu este posibilă. Aceasta înseamnă că ponderea
persoanelor care vorbesc limba locală în fiecare an de rezidență și modul în care dobândirea limbii locale evoluează
în timp nu poate fi estimată cu precizie.
44
Figura 4.7: Distribuția ratelor de ocupare pe grupuri și niveluri de educație (H/M/L) în timp, %
Notă: Se referă la toți refugiații/solicitanții de azil cu vârsta cuprinsă între 17 și 62 de ani. Sursa: Calcule proprii folosind EU-LFS 2014.
Faptul că ratele de ocupare mai mari apar din acei refugiați cu o ședere mai lungă în
Țările europene (Figura 4.7) se datorează unui număr de factori, inclusiv, după cum sa discutat, mai mare
cunoștințe lingvistice dobândite de-a lungul timpului, precum și o mai bună înțelegere a culturilor locale, a pieței muncii
structuri si caracteristici. Este totuși o provocare să identifici singurul (sau cel mai relevant)
motiv(e) pentru aceasta (analiza de regresie furnizată în anexa 2). Performanța de angajare mai puternică a
refugiații în timp pot fi, de asemenea, consecința politicii de distribuție și a modelelor de mobilitate ale migranților
între regiuni (adică mobilitatea solicitanților de azil mai calificați și a refugiaților către regiunile „de sosire”).
Și totuși, la o examinare ulterioară, este clar că rata de ocupare a forței de muncă este mai dinamică (în progres
de-a lungul cohortelor de timp) în anumite clustere decât în altele. Ratele de ocupare pentru clusterele 2 și 3
(regiunile de sosire) încep în mod similar cu majoritatea celorlalte regiuni și cresc puternic (și pozitiv) în funcție de anii
de ședere a acelor persoane de la sosirea lor inițială în Europa - în special, aceasta
scorurile dintre cele mai mici în cohortele de la 0 la 9 ani și cele mai mari în celelalte cohorte de timp. Acest
performanța sugerează capacitatea unor astfel de regiuni de a captura fie azil mai calificat și mai capabil
solicitanții și refugiații de-a lungul timpului (cu studii de nivel mediu) și pentru a sprijini o mai bună potrivire a cererii și
ofertei de muncă în timp, datorită sprijinului activ al politicii de incluziune (puternic în aceste regiuni).
Dimpotrivă, ratele de ocupare în grupurile 1, 5 și 6 rămân relativ stabile între cohorte, cu
diferența notabilă că valorile pentru clusterul 1 (regiuni mari de sosire metropolitană) tind să se înscrie
în mod constant peste medie, în timp ce cele din clusterele 5 și 6 (regiunile de sosire și de tranzit) tind să aibă un scor în
general sub media clusterului în fiecare cohortă de timp (deși este interesant de remarcat faptul că clusterele 5
și 6 scor mai mare decât media în perioada de timp 0-4). Factorul cu care grupurile 5 și 6 coincid
puncte de sosire pentru mulți solicitanți de azil (dintre care mulți ajung neregulamentar, așa cum sa discutat în capitolul 3)
își exprimă îngrijorarea cu privire la presiunile la care sunt expuși comunitățile locale și solicitanții de azil din aceste
regiuni, tensiuni sociale mai mari care ar putea decurge dintr-o proporție relativ mare a populației venite;
indivizi și oportunități limitate pentru includerea lor pe piețele locale de muncă (Secțiunea 4.3).
45
O privire de ansamblu asupra unor „dovezi reale cu privire la includerea refugiaților și a solicitanților de azil în munca
piața regiunilor de destinație mai dinamice (clusterul 1) este prezentată în caseta de mai jos, extras din
Studii de caz dezvoltate pentru practicile locale din diferitele tipologii de cluster.
Caseta 4.3: Exemple selectate privind practicile locale de includere a solicitanților de azil și a refugiaților pe piața locală a muncii
pentru regiunile de destinație mai dinamice (clusterul 1)
Informațiile calitative din studiile de caz ale grupului 1 sugerează că regiunile din acest cluster adoptă o abordare multidimensională a pieței
muncii a refugiaților și a integrării socio-economice mai ample.
De exemplu, orașul Limerick, Irlanda (clusterul 1) a creat Limerick Integration Working Group, care cuprinde 19 grupuri reprezentative
statutare, ale comunității și ale migranților care colaborează la măsuri, de la furnizarea de educație gratuită, cursuri gratuite de limbi străine
și cursuri pe piața muncii până la inițiative care vizează obținerea unei toleranțe și integrare mai bună în societatea locală și evenimente de
strângere de fonduri.
Această abordare holistică a integrării asigură că sunt abordate diferite bariere în calea accesului pe piața muncii pentru refugiați și solicitanții
de azil, de la limbă, lipsa de informații cu privire la oportunitățile de educație și formare.
la sărăcie și probleme psihologice. Universitatea din Limerick a fost deosebit de activă în promovarea integrării refugiaților prin educație. Pe
lângă cursurile de limbi străine, universitatea oferă granturi pentru refugiați prin Programul Sanctuary, care a generat impacturi economice și
sociale pozitive.
Granturile nu numai că au contribuit la îmbunătățirea competențelor tuturor participanților, dar le-au sporit și încrederea în sine și
motivația.
O abordare similară inovatoare este adoptată în orașul Sodertalje, Suedia (clusterul 1), unde instituțiile publice au colaborat cu companii
private pentru a oferi refugiaților acces la locuri de muncă și formare.
Programul, Telge, care oferă până la șase luni de muncă pentru refugiați cu o companie parteneră, este una dintre inițiativele guvernului local
de a găsi soluții conduse de afaceri la problemele societății.
Se estimează că 84% dintre participanți au continuat să-și găsească un loc de muncă sau să urmeze studii ulterioare după ce au participat la
proiect.
Un alt model relevant în acest sens este capacitatea de angajare limitată pe termen scurt pentru solicitanții de azil și refugiați (cohorta
0-4 ani). Acesta este cazul tuturor clusterelor, cu excepția clusterului 152, unde
refugiații se confruntă cu mai puține dificultăți în găsirea unui loc de muncă la sosire – posibil din cauza unei
pia a muncii dinamică i diversificată. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, cu cât solicitanții de azil trebuie să aștepte mai mult
timp pentru o decizie cu privire la statutul lor, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să găsească un loc de muncă (adecvat)53 , creând un
o provocare suplimentară pentru acele regiuni cu politici naționale deosebit de restrictive54 privind capacitatea de angajare a
solicitanții de azil (Capitolul 5).
În caseta de mai jos este oferită o prezentare generală a unor dovezi concrete cu privire la rolul restricțiilor de angajare din cauza
reglementărilor existente privind solicitanții de azil. A fost extras din analiza politicii
reglementări la nivel de țară (care, la rândul său, influențează practicile locale din diferitele tipologii de cluster).
Caseta 4.4: Exemple selectate privind restricțiile de angajare în procedurile naționale de azil
Accesul rapid la piața muncii atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru refugiați contribuie la o integrare socio-economică mai ușoară în
continuare. Dreptul la muncă și accesul la un loc de muncă poate duce nu numai la un cost financiar mai mic pentru stat, dar ar putea duce la
un venit real din impozite și contribuții la asigurările sociale. Mai mult, contribuie la motivarea indivizilor, respectul de sine și general
52
În grupul 1, mai mult de jumătate dintre refugiații care se află în UE de mai puțin de cinci ani sunt angajați.
53
Jens Hainmueller, Dominik Hangartner și Duncan Lawrence. (2016). Când viețile sunt puse în așteptare: lungi
procesele de azil scad ocuparea forței de muncă în rândul refugiaților. Progresele științei. Vol 2, nr 8. DOI:
10.1126/sciadv.1600432.
54
În cadrul stabilit de Directiva UE privind condițiile de primire.
46
bunăstare. De asemenea, poate reduce atitudinile publice ostile care decurg din concepția greșită conform căreia solicitanții de azil și
refugiații sunt motivați de accesul la prestații sociale.
Informațiile calitative sugerează că accesul la piața muncii variază semnificativ în UE. De exemplu, în Franța, solicitanții de azil pot solicita
un permis de muncă la nouă luni după ce au solicitat azil și, în general, nu au voie să lucreze în timpul examinării cererii lor. Accesul pe
piața muncii este permis numai dacă OFPRA nu s-a pronunțat asupra cererii de azil în termen de nouă luni de la înregistrarea cererii și
numai dacă această întârziere nu poate fi atribuită solicitantului.
În România, accesul pe piața muncii se acordă după trei luni cu condiția să nu fi fost luată nicio decizie în această perioadă, o schimbare față
de înainte de 2016, când solicitanții de azil trebuiau să aștepte un an. În Spania, pe de altă parte, solicitanții de azil au dreptul legal de a
începe să lucreze numai după șase luni de la acceptarea oficială a cererii lor de azil, întârziind semnificativ participarea lor pe piața muncii.
55
Când se evaluează distribuția competențelor între grupuri și cohorte de timp, indivizi cu înaltă calificare
par să aibă o șansă mai mare de a găsi un loc de muncă în primii 4-5 ani de la sosire
majoritatea clusterelor, indiferent de ponderea refugiaților cu înaltă calificare în populația totală de refugiați. O excepție
clară în acest sens este grupul 3, în care refugiații cu calificare scăzută au un nivel disproporționat mai mare
rata de angajare. Acest lucru este în concordanță cu profilul clusterului 3, constând din regiuni de producție cu a
cerere mare de forță de muncă slab calificată. În același timp, refugiații cu calificare scăzută și mijlocie par să fie
angajați în majoritatea clusterelor regionale numai după mai mult de 10 ani de rezidență, subliniind importanța luării în
considerare a nivelurilor de calificare și a nevoilor adecvate de formare și educație atunci când se proiectează
măsuri de integrare a refugia ilor.
Ponderea refugiaților cu înaltă calificare în populația totală de refugiați scade cu cât se deplasează mai departe
grupul 1, coborând până la 12% în grupul 6. În plus, mai mult de jumătate din toți refugiații din acest grup
posedă un nivel scăzut de educație. Acest lucru are consecințe importante atât pentru piața muncii
integrarea refugiaților și pentru dezvoltarea mai largă a regiunilor din cluster. Crestere economica
depinde în mare măsură de forță de muncă, capital și inovație. Cu cât nivelul de educație al forței de muncă este mai ridicat,
cu cât este mai mare productivitatea capitalului și cu atât economia este mai impulsionată de inovație, ceea ce mai departe
creează locuri de muncă. Se creează astfel un ciclu virtuos în care creșterea economică atrage indivizi calificați care
la rândul său, contribuie la creșterea în continuare.
S-ar părea că și clusterele regionale cu cea mai mare capacitate de absorbție sunt cele care atrag
indivizi mai educați. Acesta este cazul clusterului 1, 2 și 3 – toate emergând ca destinație cheie
regiuni pentru solicitanții de azil și refugiați, care pot beneficia de lucrătorii care sosesc (deoarece este bine-
susținute de politicile existente la nivel național regional – așa cum se discută în continuare în capitolul 5).
ca și pentru clusterul 4 într-o măsură mai mare.
Este important, deoarece nu este posibil să se observe modul în care abilitățile fiecărui refugiat evoluează în timp, există
nicio posibilitate de a face diferența între abilitățile cu care sosesc refugiații și cele pe care le dobândesc
regiunea. Astfel, s-ar putea ca clusterele 1-3 să atragă refugiați mai educați, dar regiunile ar putea
55 Pentru o prezentare generală, vezi EMN (2016) la:
http://www.emnsweden.se/download/18.2d998ffc151ac3871591873b/1484748712507/Access+of+international+
solicitanți+protecție+pe+piața+muncă_Luxemburg.pdf.
47
să fie, de asemenea, eficace în furnizarea de formare specifică și adaptată pe piața muncii, perfecționare și asistență, deci
că abilitățile refugiaților pot satisface cererea locală de muncă.
Potențiala provocare pentru aceste regiuni, în mod paradoxal, este faptul că o atractivitate excesivă a acestor regiuni poate
crea tensiuni cu comunitățile locale din cauza excesului de fluxuri – astfel de efecte de „congestionare”
sunt, de exemplu, sugerate în unele regiuni analizate în Studiile de caz (Capitolul 5). Acest lucru, la rândul său, poate avea
ca rezultat efecte de substituție și de excludere56 pe piețele locale de muncă – și anume un efect negativ neașteptat în
excluderea persoanelor locale de la oportunitățile de muncă57 – cu unele efecte potențial negative asupra lucrătorilor locali,
slab calificați. O prezentare generală a unor dovezi reale cu privire la nepotrivire
a nevoilor pieței și a caracteristicilor refugiaților și măsura în care politica locală ar putea sprijini localul
includerea în regiunile de destinație (clusterele de la 1 la 3) este furnizată în caseta de mai jos, extrasă din Caz
Studii ale practicilor locale în diferitele tipologii de cluster.
Caseta 4.5: Exemple selectate privind provocarea locală care are ca rezultat nepotrivirea nevoilor teritoriale și a
caracteristicilor solicitanților de azil și refugiaților din regiunile de destinație (clusterele 1-3)
Potrivirea competențelor refugiaților cu competențele solicitate în regiunea gazdă nu este simplă nici măcar în regiunile cu capacitate
mare de absorbție și adesea procesul necesită măsuri suplimentare de integrare. De exemplu, regiunea Baden-Württemberg, Germania
(clusterul 2), și țara în general, se află în situația particulară de a se confrunta cu o cerere puternică de forță de muncă, împreună cu
un aflux semnificativ de solicitanți de azil și refugiați. Cu toate acestea, simpla existență a forței de muncă nu se traduce neapărat într-
o potrivire între cererea și oferta de competențe. Sectoarele puternice de producție și servicii din Baden-Württemberg au nevoie de
abilități tehnice și un nivel de competență lingvistică care a făcut ca regiune să investească în cursuri de limbi străine și în recalificarea
refugiaților. Acesta este un proces pe termen lung de care regiunea este conștientă. Se așteaptă ca ratele șomajului refugiaților să
crească pe termen scurt și mediu, în timp ce persoanele sunt angajate în cursuri de limbi străine și de formare, dar tendințele actuale
indică rate ridicate de angajare pentru refugiați peste 10 ani58 .
Studiul de caz din Milano, Italia (clusterul 3), constată că migranții sunt în general mai mobili decât populația nativă, permițând și
contribuind la o mai bună potrivire între oferta și cererea de competențe.
În Limerick, Irlanda (clusterul 1), orașul pune accent pe educație ca pe o cale către integrarea pe piața muncii. Aproximativ 10% dintre
refugiații care trăiesc în centrele de primire au primit burse pentru a studia la Universitatea din Limerick în cadrul programului University
of Sanctuary. Cu toate acestea, cercetările anterioare au evidențiat o serie de bariere în calea educației pentru majoritatea refugiaților,
inclusiv o regulă care impune refugiaților să plătească taxe pentru studenții internaționali până când vor fi rezidenți în țară timp de trei
ani, accesul la informații și lipsa cunoștințelor de limba engleză.
În schimb, clusterele 5 și 6 vor fi prinse într-un cerc vicios în care creșterea economică lentă nu va fi
atrage refugiați cu studii superioare. Aceste grupuri includ punctele de sosire pentru solicitanții de azil veniți,
multe dintre acestea ajung neregulat, așa cum sa discutat în capitolul 3, iar aceste afluxuri prezintă provocări. Aceste
regiunile rămân cu provocarea și povara primirii acestei populații pe termen scurt și cu foarte puține beneficii, deoarece
cei mai calificați refugiați sunt probabil să se mute în regiuni mai avansate în
pe termen mediu spre lung.
56http://www.emnsweden.se/download/18.2d998ffc151ac3871591873b/1484748712507/Access+of+international
+solicitanți+de+protecție+pe+piața+muncă_Luxembourg.pdf.
57 https://www.jstor.org/stable/1344671?seq=1#page_scan_tab_contents.
58https://www.kfw.de/PDF/Download-Center/Konzernthemen/Research/PDF-Documents-Fokus-
Economics/Focus-English-Files/Fokus-2018-EN/Fokus-No.-216-July-2018-Jobs-boom.pdf (p. 7).
48
Prin urmare, este nevoie de un sprijin mai mare în domeniul capacității de politici și al schimbului de bune practici
diferitele tipuri de regiuni europene, inclusiv primirea și sprijinul pentru incluziune activă, precum și multe altele
distribuție eficientă în și între regiuni. Un astfel de sprijin va ajuta la o mai bună potrivire a nevoilor regionale cu caracteristicile
persoanelor care caută refugiu în Europa (a se vedea capitolul 6).
O prezentare generală a unor dovezi concrete privind nepotrivirea nevoilor marcate și a caracteristicilor refugiaților,
și măsura în care politica locală ar putea sprijini incluziunea locală în regiunile de sosire și de tranzit (clustere
5 și 6) este furnizată în caseta de mai jos. A fost extras din Studiile de caz dezvoltate pentru local
practici în diferitele tipologii de cluster.
Caseta 4.6: Exemple selectate privind provocarea locală care are ca rezultat nepotrivirea nevoilor teritoriale și a
caracteristicilor solicitanților de azil și refugiaților în regiunile de sosire/tranzit (clusterele 5 și 6)
În Kilkis, Grecia (grupul 6), îmbunătățirea accesului refugiaților și solicitanților de azil la piața muncii este deosebit de dificilă, deoarece Macedonia Centrală rămâne în
urmă, cu o rată a șomajului peste media națională. A fost puternic afectată de criza economică din 2008. Un ONG local (OMNES) își propune să corecteze această
tendință și a implementat recent un proiect pilot cu scopul de a oferi locuințe demne grupurilor vulnerabile și de a sprijini activități generatoare de venituri și
competențe pentru a promova incluziunea socială și economică a solicitanților de azil ca precum i dezvoltarea zonei locale.
În mod similar, în Sicilia, Italia (clusterul 6), proiectul Ragazzi Harraga promovează incluziunea socială pentru minorii neînsoțiți. Proiectul este construit pe mai mulți
piloni. Primul pilon include crearea unui folder digital cu informații despre caracteristicile demografice și competențe profesionale și transferabile, care servește
drept bază pentru măsuri de integrare personalizate. Al doilea pilon constă în ateliere de lucru pentru a îmbunătăți abilitățile și aptitudinile formale și informale ale
refugiaților, precum și pentru a contribui la dezvoltarea unui portofoliu de abilități pentru fiecare minor neînsoțit. Un al treilea pilon oferă căi de integrare pe piața
locală a muncii prin furnizarea de stagii, granturi și formare la locul de muncă. Proiectul urmărește, de asemenea, să faciliteze interacțiunea dintre întreprinderile
locale și forța de muncă tânără recalificată.
Analiza evidențiază relația puternică dintre abilitățile lingvistice, abilitățile, socio-economice
context și ratele de ocupare a refugiaților în cadrul clusterelor. Cu toate acestea, în ce măsură abilitățile și
abilitățile lingvistice afectează de fapt probabilitatea de a găsi un loc de muncă? Care este efectul socio-
context economic? Cum afectează politicile rezultatele angajării?
Aceste întrebări sunt explorate într-o analiză probit în care caracteristicile refugiaților, cum ar fi sexul,
țara de naștere și vârsta și caracteristicile contextului reprezentate prin Progresul social regional al UE
Indexul (a se vedea anexa 2) sunt contabilizate. Rezultatele par să confirme o mare parte din cunoștințele existente asupra
integrarea refugiaților pe piața muncii și factorii care o afectează. Probabilitatea de a avea un loc de muncă crește
cu durata reziden ei după sosirea în ară. Acest lucru este valabil pentru toate clusterele. Un limitat
cunoașterea limbii locale reduce foarte mult șansele unui refugiat de a găsi un loc de muncă și este
cel mai puternic dintre toți factorii analizați, subliniind importanța investiției în lecțiile de limbă
la începutul procesului de integrare. În mod similar, probabilitatea de a găsi un loc de muncă scade cu cât nivelul de educație
este mai scăzut, unde refugiații cu înaltă calificare par să găsească un loc de muncă59 mai rapid în majoritatea clusterelor –
deși locurile de muncă pot să nu fie proporționale cu capacitățile lor specifice. Având în vedere rolurile de gen
respectate în multe dintre țările de origine, femeile sunt mai puțin probabil să își găsească un loc de muncă. În mod similar, cel
59 După zbor: dinamica așezării și integrării refugiaților (M. Poteet, S. Nourpanah).
49
probabilitatea de a avea un loc de muncă scade odată cu vârsta. Ambii factori trebuie luați în considerare când
dezvoltarea unor politici eficiente de incluziune.
În acest moment, este important de menționat limitările inerente oricărei analize econometrice, de la care această analiză nu face
excepție. În primul rând, traiectoria pe piața muncii a refugiaților nu poate fi urmărită de-a lungul timpului,
într-o analiză longitudinală, deoarece setul de date utilizat este transversal. În plus, rezultatele reflectă
caracteristicile solicitanților de azil și ale refugiaților care au sosit în UE în momente diferite.
În acest sens, de exemplu, ratele mai mari de ocupare a forței de muncă în anumite cohorte ar putea reflecta anumite seturi de
abilități ale indivizilor din acea cohortă specifică, mai degrabă decât rezultatul sprijinului politic primit într-o țară sau chiar
dobândite la locul de muncă în timp și invers. În al doilea rând, modificarea compoziției seturilor de abilități în
fiecare grup de-a lungul timpului (ca în Figura 4.6), și astfel se modifică probabilitatea de a fi angajat, în
toate grupurile pot fi rezultatul mișcărilor (regulate sau neregulate) ale solicitanților de azil și refugiaților peste
timp și spațiu, acestea fiind modele de mobilitate care nu pot fi urmărite în setul de date EU-LFS.
Cu toate acestea, analiza este utilă pentru a face lumină asupra unora dintre cei mai importanți factori care afectează
șansele refugiaților de a găsi un loc de muncă.
4.3 Efecte sociale, politice și instituționale

Această secțiune reflectă asupra rezultatelor sociale, politice și de altă natură ale fluxului de solicitanți de azil și
refugiati. Se bazează pe datele culese prin analiza literaturii de specialitate și prin interviurile realizate la nivel național și
regional pentru a analiza situația națională și locală în raport cu refugiatul.
criză. De menționat că secțiunea se concentrează pe solicitanții de azil și refugiați, deși
literatura existentă nu permite întotdeauna o distincție clară între solicitanții de azil și refugiați
și migranți.
Impacturi sociodemografice
Pe baza datelor adunate, un impact potențial pozitiv al fluxurilor ar putea fi atenuarea provocării unei societăți îmbătrânite în
întreaga Europă. Cu toate acestea, datele colectate pentru acest studiu indică faptul că impactul
sosirile de refugiați pe criterii demografice este neglijabilă în multe țări. Acest lucru poate fi atribuit faptului
că țările în care fluxurile nete de migrație sunt negative nu sunt văzute ca puncte de destinație de către refugiați
sosesc în prezent și doar câțiva solicitanți de azil și refugiați rămân în aceste țări.
De un număr considerabil de ani, UE se confruntă cu provocările scăderii ratei fertilită ii,
îmbătrânirea populației și deplasările din zonele rurale în zonele urbane. Prin urmare, odată cu apariția tiparelor
privind cererile de azil care au urmat escaladării conflictului din Siria, o serie de studii privind
impactul pe termen lung al acestor fluxuri asupra Europei a analizat, de asemenea, modul în care fluxurile de intrare ar putea contribui
repopularea tarilor europene.
Datele primare și secundare colectate indică faptul că în multe țări impactul solicitanților de azil
60 .
iar refugiații în scădere a populației este neglijabil (BG, BiH, CZ,, IS, LT, LV, MK, PL, RO, RS, XK)
Acest lucru se datorează în mare parte faptului că aceste țări nu sunt văzute ca puncte de destinație de către azil
60 Pe baza analizei de țară și a datelor/sondajelor colectate în timpul acestui studiu.
50
căutători și, prin urmare, foarte puțini rămân. O situație similară este identificată în Sicilia, Italia, unde, în ciuda faptului că
regiune care suferă de emigrare și o rată scăzută de fertilitate, fluxul de refugiați și solicitanți de azil nu
nu contribuie la repopulare deoarece părăsesc regiunea după ce li s-a acordat protecție internațională.
În acest sens, aceasta este o oportunitate ratată pentru regiune, care suportă costul primirii inițiale
și nu câștigă beneficiile refugiaților și solicitanților de azil care rămân pe termen lung.
Un număr de țări văd pe noii veniți o influență pozitivă asupra repopulării (BE, EL, ES, FI, IE, LI, SI)61. De exemplu, în Spania,
migranții veniți (inclusiv imigranții economici, precum și solicitanții de azil și refugiații) au avut un impact direct asupra
creșterii populației între 2000 și 2008. Acest lucru pozitiv
tendința sa accelerat din nou în 2016 din cauza creșterii fluxurilor de imigrație. În mod similar, Finlanda și Letonia
consideră imigrația ca o soluție parțială pentru combaterea declinului populației. În Belgia, rata ridicată a natalității a
solicitanții de azil și refugiații sosiți au avut un impact demografic pozitiv. Cu toate acestea, îngrijirea copiilor născuți din
solicitanți de azil și refugiați este insuficient abordată, în special în ceea ce privește
oportunități de integrare. Mamele tinere sunt un grup foarte vulnerabil și greu de atins.
Privind impactul pe termen lung, câteva țări (BG, CH, LI, LV, LT, SI)62 indică faptul că fluxurile curente
au potențialul de a inversa scăderea populației. Oficiul Federal German de Statistică a venit la
concluzia că fluxul mare de solicitanți de azil în 2015 va avea un impact foarte mic până în 2040 asupra
termenul de dezvoltare demografică în Germania. Nu va inversa, ci doar va încetini viteza
societatea îmbătrânește. În schimb, conform previziunilor actuale, imigrația va continua să fie
motor dominant în spatele creșterii populației în Austria în viitor. Dacă nivelurile similare ale migrației și ratelor
natalității vor continua, populația Austriei ar putea ajunge la 9 milioane până în 2022 și la 9,7 milioane până în 2050.
creșterea migrației, prognozele prevăd o scădere a populației de aproximativ 37.000 la 8,74 milioane până în 2030.
și o nouă scădere la aproximativ 8,11 milioane până în 2050 (Statistik Austria, 2018). În acest context, pe baza
experiența pe termen lung a instituțiilor austriece în materie de migrație, o tendință interesantă reiese din studiul de caz:
o politică specifică concentrată asupra minorilor și tinerilor refugiați care reprezintă generația viitoare.
al țării.
Impact asupra forței de muncă disponibile
Sprijinul fluxurilor curente pentru a umple golurile de pe piața muncii este evaluat a fi pozitiv sau neutru.
63
Unele țări (AT, CH, CZ, ES, , IE, MK, SI, TR și XK) a raportat că intrările curente sunt pozitive
impact asupra forței de muncă de astăzi. Un motiv pentru aceasta este experiența de succes a integrării
imigranți pe piața muncii (CH). În alte țări, efectul pozitiv asupra angajării suplimentare
a localnicilor se evidențiază (ES, MK). În Republica Cehă, există un deficit semnificativ de forță de muncă și calificare,
care ar putea fi umplute de către solicitanți de azil și refugiați. În alte țări, nu pare
să fie un impact al fluxurilor curente asupra compoziției forței de muncă din două motive principale: într-un singur grup
61 Ibid.
62
Ibid.
63 Ibid.
51
de țări (IS, LI, LT, LV, RO)64 numărul de sosiri este considerat prea mic pentru a avea un impact asupra
forța de muncă totală. În Țările de Jos și Norvegia, lipsa impactului se datorează participării scăzute a
solicitanții de azil și refugiați pe piața muncii. Țările în tranziție, cum ar fi România (inclusiv Bucureștiul), nu par a fi capabile să
valorifice fluxurile de refugiați pentru a ocupa posturile deschise pe forța de muncă locală.
pia ă.
Impactul pe termen lung al sosirilor actuale asupra forței de muncă este de așteptat să fie pozitiv pentru unele țări (AT, CZ, DE, EE,
ES, SI)65. Această evaluare se bazează pe rezultatele așteptate ale politicilor de integrare care sunt în vigoare (AT, DE)66, deficitul de
forță de muncă și calificare (CZ, EE, SI)67 și ratele crescute de ocupare a solicitanților de azil și refugiaților (DE)68. Într-un singur
caz (BiH)69, evaluarea este negativă deoarece
a ratei ridicate a șomajului: creșterea numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă va duce la o creștere
competiție între ele.
Deși impactul general al fluxurilor actuale asupra forței de muncă este pozitiv, pare să existe o nepotrivire
între competențele solicitanților de azil și ale refugiaților, pe de o parte, și competențele cerute de
piata muncii, pe de alta parte.
Doar pentru două țări (CH, IE)70 sosirile actuale au reușit să umple golurile de pe piața locală a muncii – pe baza judecăților părților
interesate locale informate. În șase țări (AT, BiH, DE, potrivirea a 71 de competențe nu a avut succes. Această constatare este
explicată de probleme cu EL, SI, TR)
recunoașterea certificatelor de absolvire din alte țări (AT)72, faptul că solicitanții de azil și refugiații lucrează adesea în locuri de
muncă necalificate, în ciuda deficitului de lucrători cu înaltă calificare (DE)73, a accesului insuficient pe piața muncii și a politicilor
de integrare (SI)74 și a suprapunerilor. cu nivelurile de calificare ale localnicilor care sunt șomeri (TR) 75. Unele țări raportează
niciun impact asupra decalajelor de competențe, în principal din cauza numărului scăzut de
64 Ibid.
65
Ibid.
66
Ibid.
67
Ibid.
68
Ibid.
69
Ibid.
70
Ibid.
71 Ibid.
72
Ibid.
73
Ibid.
74
Ibid.
75
Ibid.
52
sosirile (IS, LI, RO, RS)76 sau nepotrivirea dintre competențele solicitanților de azil și ale refugiaților și cele cerute în sectoarele
care au nevoie de specialiști și lucrători cu studii superioare (NO)77 .
Impactul viitor al sosirilor actuale asupra deficitului de competențe este de așteptat să fie pozitiv în două țări
(AT, EE)78 din cauza recunoașterii mai bune a diplomelor străine (AT)79 și a penuriei pe piața muncii, inclusiv a locurilor de muncă
care necesită doar un nivel mediu de calificare (EE)80. În același timp, impactul asupra Sloveniei este
se așteaptă să fie negativă din cauza accesului restricționat pe piața muncii și a politicilor de integrare.
Tensiuni sociale
În ceea ce privește impactul solicitanților de azil și al refugiaților asupra creșterii sau scăderii sociale
tensiunile constatările sunt destul de clare. În majoritatea țărilor în care tensiunile sociale erau 81 , fluxurile curente au fost înregistrate
LV, MK, PL, RO, RS, SE, SI, SK, TR) (BG, BiH, CH, CZ, DE, EL, HU,
influență puternică asupra creșterii acestora.
Această viziune a fost adesea alimentată de portretizarea negativă a solicitanților de azil și a refugiaților în mass-media și discursul
politic (BG, CZ, HU, FI, SK).82 De exemplu, în Republica Cehă,
portretizările negative au dat naștere la temeri, de la amenințările la adresa securității naționale și publice până la pretenții de
căutare a beneficiilor socio-economice (atât în ceea ce privește programele de asistență socială, cât și „furarea” locurilor de muncă de la
localnici, scăderea salariilor etc.). Ele au dus, de asemenea, la un sentiment de incompatibilitate culturală (în special
în ceea ce prive te etnicii musulmani) care amenin ă valorile i modul de via ă cehi.
În Ungaria, discursul politic și refuzul de a accepta refugiați prin schema de relocare a UE
a contribuit la creșterea atitudinilor anti-imigranți, a retoricii xenofobe și a prejudecăților împotriva solicitanților de azil și a
refugiaților. Într-o serie de alte țări, acest lucru a dat naștere, de asemenea, la naționalism (de exemplu LT)83 , 84 și apariția/
MK) apariția mișcărilor anti-imigrație și a prejudecăților și xenofobiei (de exemplu,
partidele politice (de ex. DE, SE)85. În Austria, fluxul major din 2015 a fost disproporționat de bărbați
într-o măsură în care a denaturat echilibrul de gen în anumite grupe de vârstă, ducând la unele tensiuni sociale.
Ca urmare a unei reacții a populației locale, unele municipalități din Bulgaria sunt reticente
76
Ibid.
77
Ibid.
78
Ibid.
79
Ibid.
80
Ibid.
81 Ibid.
82
Ibid.
83
Ibid.
84
Ibid.
85
Ibid.
53
primiți și integrați refugiații temându-se că ar crea mai multe proteste și tulburări civile. În Bosnia
și Herțegovina, diversitatea națională și diferitele naționalități sunt adesea folosite ca armă politică
pentru a alimenta alte tulburări. În Grecia, o creștere a tensiunilor sociale se datorează supraaglomerării recepției
centre pe insulele din Marea Egee și centre de primire pe continent.
Pe de altă parte, solicitanții de azil și refugiații nu au creat tensiuni sociale vizibile într-un număr de țări (ES, IE, IS, LI, LT,
XK) 86. Cu toate acestea, acest lucru ar putea fi legat de numărul scăzut de sosiri pe care aceste țări au experimentat. , iar
acest lucru este probabil să se schimbe în viitor. În cazul Turciei, aceasta a reacționat mai întâi pozitiv la afluxul în masă
de refugiați, dar acum tensiunile sociale cresc și localnicii
pledează mai tare pentru întoarcerea refugiaților sirieni în Siria.
Activități ilegale
De la începutul crizei migranților, au existat în presă rapoarte regulate despre o presupusă corelație
între afluxul de solicitanți de azil și refugiați și o creștere a ratei criminalității, activități ilegale și
amenințări la adresa siguranței și securității naționale.
Având în vedere că datele sunt limitate, sunt necesare abordări mai sofisticate pentru a determina dacă migrația
cauzează fie rate mai mari, fie mai scăzute ale criminalității – o analiză completă a acestor aspecte depășește sfera acestui
studiu, dar a fost încercată recent87 .
Au apărut dovezi limitate pentru aceste afirmații în analiza studiului88, dar sursele secundare existente sugerează că, deși
o creștere a imigrației, în general, nu afectează nivelul criminalității89, aceasta duce adesea la creșterea anxietății publice
și a pozițiilor anti-imigrație90. În Suedia, Ministerul
Justiția a publicat statistici privind crimele care au dezmințit miturile despre comiterea solicitanților de azil și a refugiaților
91 de crime în masă. În mod similar, în Germania, statisticile privind criminalitatea pentru 2017 arată că solicitanții de
azil nu comit mai multe infracțiuni decât germanii sau alți migranți, dacă se exclud încălcările legii rezidenței.92
În alte țări (BG, IE, IS, IT, LI, LT)93 sosirile de refugiați și solicitanți de azil nu au dus la
86 Ibid.
87
https://migrationobservatory.ox.ac.uk/resources/briefings/immigration-and-crime-evidence-for-the-uk-and-
alte țări/.
88
Pe baza analizei de țară și a datelor/sondajelor colectate în timpul acestui studiu.
89
https://migrationobservatory.ox.ac.uk/resources/briefings/immigration-and-crime-evidence-for-the-uk-and-
alte țări/
90
Nunziata, Luca, (2015), Imigrația și criminalitatea: dovezi din datele de victimizare, Jurnalul Populației
Economie, 28, numărul 3, p. 697-736.
91
• Oficiile guvernamentale ale Suediei (2017). Fapte despre migrație, integrare și criminalitate în Suedia. Disponibil la:
https://www.government.se/articles/2017/02/facts-about-migration-and-crime-in-sweden/
92
93 Ibid.
54
o creștere a activităților ilegale. Cu toate acestea, cu excepția Italiei și, probabil, a Bulgariei, acestea
țările nu au înregistrat sosiri pe scară largă. Deși în țările de prima sosire unele activități criminale
au fost detectate, asociate cu contrabanda și speculațiile privind primirea inițială a solicitanților de azil, refugiaților și
migranților.94
O corelație între persoanele care comit infracțiuni și activități ilegale și statutul lor de refugiat a fost observată în unele
țări (NL, NO, SI)95. În Țările de Jos, solicitanții de azil și refugiații sunt suprareprezentați în activități criminale. Procentul
solicitanților de azil din unitățile Agenției Centrale de Primire a Solicitanților de Azil suspectați de activitate infracțională
este de 2,5% până la 3,7% (2015), 5,3%
(2010) și 6,6% (2005) față de 1,1%, 1,7% și 1,9% în rândul populației generale. Aceasta este
în mare parte pentru că bărbații tineri, care comit cele mai multe crime în populația generală, sunt suprareprezentați
în grupul refugia ilor i solicitan ilor de azil. În mod similar, în Norvegia, atât imigranții, cât și persoanele născute
în Norvegia cu doi părinți imigranți sunt suprareprezentați ca infractori înregistrați în dosarele poliției;
rata de suprareprezentare este cea mai mare din ultimul grup. Dintre imigranți, cel
suprareprezentarea este cea mai substanțială în rândul migranților de familie și al refugiaților, precum și al persoanelor fizice
din țări africane. Imigranții asiatici sunt, de asemenea, suprareprezentați, deși imigranții din anumite țări asiatice sunt
subreprezentați. Modelul este, cu unele excepții minore, relativ similar pentru
Persoane născute în Norvegia cu doi părinți imigranți. În 2017, poliția finlandeză a estimat că 4.000 to
5.000 de persoane stăteau neregulamentar în Finlanda, în principal din cauza primirii unei imigrații negative
decizie. Această situație a provocat un risc evident de marginalizare gravă a acestor persoane care trebuie să încerce să
supraviețuiască prin mijloace legale și ilegale. În țările din Balcanii de Vest (BiH, RS, XK) 96
, afluxul are
a condus la o creștere a activităților ilegale nu ale solicitanților de azil și refugiaților, ci în cadrul nativului
populatia. Ele pot, de exemplu, să faciliteze trecerea neregulată a frontierei sau să fie implicate în activități umane
cazuri de trafic.
Tensiune politică
După cum sa menționat în secțiunea anterioară, tensiunea socială este adesea agravată de discursurile politice
adoptat de politicieni. În mod similar, acest discurs negativ a dus la tensiuni politice locale. In timp ce
țări (ES, IE, IS, LI, RO, RS, XK) 97 unde fluxurile actuale par să nu contribuie există unele
tensiunilor politice, probabil din cauza numărului scăzut de solicitanți de azil și de refugiați care sosesc
rămân adesea în țară și din cauza politicilor naționale extrem de restrictive. Ciocnirile viitoare nu pot fi
98
excluse chiar și în acele țări (IE, IS) în care opiniile și partidele anti-migranți nu sunt obișnuite.
94
Institutul Clingendael (2018). Crima organizată și migrația în Sicilia. Disponibil la:
https://www.clingendael.org/publication/organised-crime-and-migration-sicily.
95
Ibid.
96
Ibid.
97
Ibid.
98
Ibid.
55
În Austria și Ungaria, forțele de poliție au fost consolidate și competențele lor s-au extins ca a
măsuri preventive împotriva activităților ilegale în creștere substanțială ca urmare a afluxului de solicitanți de azil și
refugiați în țări99 .
„Amenințările” migrației sunt folosite pentru a influența voturile și pentru a obține sprijin în multe alte țări (BG, BiH, CZ,
DE, FI, HU, LV, MK, NL, NO, PL, SI, SK, TR) 100. Au existat un val de partide anti-migrație
în alegerile recente, care folosesc retorică anti-migrație și mulți dintre ei au câștigat o mare parte
proporție din vot. În Slovenia, partidul care este cel mai deschis împotriva imigranților a câștigat alegerile din 2018 cu
aproape o treime din voturi, iar partidul naționalist a reintrat în parlament după o
pauză. În Austria și Bulgaria, partidele extremiste fac parte în prezent din coalițiile care formează
guvern. În mod similar, în Germania și Suedia, în timp ce partidele de extremă dreaptă nu au primit cele mai multe voturi,
sunt al treilea cel mai puternic partide din parlamentele lor respective și au devenit cele mai puternice
voce de opoziție. În Cehia, cel mai deschis critic al cotelor de refugiați și al generalului
politica de azil este președintele care a criticat de mai multe ori ONG-urile pentru sprijinirea acestora
solicitanții de azil și refugiați. Mai mult, a participat la publicul anti-imigranți și anti-musulman
adunări (deși este contestat dacă a făcut acest lucru cu bună știință). În Franța, un studiu realizat de Vertier și Viskanic a
găsit dovezi care sugerează că municipalitățile care găzduiesc refugiați sunt mai puțin reprezentate de
partidele de extrema dreapta si extremiste. Nu au fost întâlnite alte studii care să întărească aceste constatări.
Mână în mână cu creșterea tensiunilor politice, sosirile de refugiați și solicitanți de azil în multe
țările sunt considerate de părțile interesate intervievate drept unul dintre motivele deteriorării dialogului politic național (AT,
BG, BiH, CZ, LV, SI)101. Fluxul actual este adesea folosit ca platformă pentru
câștig politic prin populism și chestionarea compoziției etnice a afluxurilor și a acestora
comparație cu „valorile europene”, amenințările la adresa securității naționale și deturnarea fondurilor de la mai multe
grupurile dezavantajate ale populației, cum ar fi pensionarii, săracii și alte grupuri marginalizate.
Un bun exemplu de abordare a deteriorării dialogului politic este cazul Islandei.
La alegerile locale din 2018 a existat un acord între toate partidele politice de a nu vorbi negativ
despre refugiați, pe care toți i-au respectat. În general, dezbaterea publică privind solicitanții de azil și refugiații în
Islanda este destul de pozitivă în comparație cu alte țări europene. În Suedia, partidele politice au, de asemenea
am încercat această opțiune, dar aceasta a dus la o reacție. Partidele de stânga care înainte erau foarte pozitive
retorica lor a schimbat-o pentru a evita apariția în continuare a partidelor de dreapta care merg la celălalt
extreme în retorica lor. În timp ce se afla în Liechtenstein, a existat o dezbatere dacă țara ar trebui
începe să primească o pondere mai mare de solicitanți de azil și refugiați.. În Turcia, acordul cu UE a adus un val de
optimism, dar lipsa implementării acestuia începe să aibă consecințe negative
și dau naștere unui discurs negativ.
99 Ibid.
100
Ibid.
101
Ibid.
56
Îmbunătățirea capacității instituționale
Pentru majoritatea țărilor, impacturile instituționale au fost pozitive (AT, BG, BiH, DE, EE, FI, HU, IS, MK, PL, RO, SI, SK, TR,
XK).102 Tendința este vizibilă în țările care aveau nevoie fie să construiască fie
își consolidează capacitățile instituționale pentru a accepta numărul crescut de refugiați și solicitanți de azil. După cum
s-a menționat anterior, unele țări (AT, EL, HU, SK)103 au abordat presiunile generate de afluxurile prin creșterea numărului
de personal, consolidarea formării personalului actual sau prin crearea unor organisme de coordonare specializate, cum
ar fi „Sarcina privind azilul”. For a' în Austria.
Competențele autorităților naționale responsabile cu solicitanții de azil și refugiați, precum și ale poliției naționale au
fost lărgite pentru a echilibra volumul de muncă (FI, HU)104. Acest lucru, la rândul său, face țările mai bine pregătite în
cazul unei noi creșteri a fluxurilor. Un număr de țări (BG, BiH, FI, SE)105 au investit, de asemenea (parțial datorită finanțării
externe de la AMIF, ICNUR, OIM etc.)106 în renovarea existente.
centre de primire sau deschiderea altora noi (dintre care unele au fost închise de atunci).
Afluxul de solicitanți de azil și refugiați a facilitat, de asemenea, revizuirea unui număr de acțiuni administrative
și reglementări care vizează adaptarea creșterii cererilor de azil. În multe țări, rapid-
urmărite, au fost introduse procese de decizie privind azilul, ceea ce a dus la o îmbunătățire generală a
timpii de procesare a cererilor de azil – deși astfel de proceduri pot avea, de asemenea, reacții relevante, cum ar fi
nepermiterea solicitanților de azil să se pregătească în mod adecvat și să obțină consiliere juridică.107 În plus, în unele
țări (ES), creșterea resurselor (finanțare, centre de primire etc. ) a fost considerată insuficientă pentru a aborda pe deplin
afluxul de solicitanți de azil și refugiați.108
Tensiune instituțională
Impacturile asupra tensiunilor instituționale crescute sunt, de asemenea, evidente, în principal în ceea ce privește
diferitele niveluri de guvernare (local versus central) sau diferiți actori guvernamentali (AT, BiH, DE, ES, SI)109. În
în majoritatea cazurilor, impacturile pe termen lung sunt neglijabile. De exemplu, în Bosnia și Herțegovina, diferitele
instituții continuă să își raporteze reciproc responsabilitatea de a aborda criza migranților.110
În Spania, între 2015 și 2017, au fost făcute oferte de către comunitățile autonome și municipalități
de a găzdui refugiați, dar acceptarea este puterea exclusivă a guvernului central care nu a făcut
102
Ibid.
103
Ibid.
104
Ibid.
105
Ibid.
106
Ibid.
107
https://www.ecre.org/wp-content/uploads/2017/05/AIDA-Brief_AcceleratedProcedures.pdf.
108
109
Ibid.
110
Ibid.
57
un mare efort în acest domeniu. Ca urmare, unele tensiuni suplimentare între diferitele niveluri de guvernare
a fost generat.
Într-un număr de țări (BG, FI, SE)111 , unele municipalități nu doresc să primească solicitanți de azil și refugiați și astfel să
fie responsabile pentru integrarea acestora. Având în vedere că baza distribuirii este adesea
voluntar, guvernele pot aplica foarte puțină presiune asupra municipalităților. În alte cazuri, unele
municipalitățile au oferit cazare inadecvată pentru a descuraja solicitanții de azil și refugiații de la
a ezându-se.
Un alt impact instituțional care merită evidențiat se referă la infrastructura publică. În Grecia, publicul
infrastructura și gestionarea deșeurilor se află sub presiune puternică pentru a răspunde afluxului, în special în
cele cinci insule din estul Mării Egee (Lesvos, Samos, Chios, Leros și Kos).
Pe de altă parte, în Serbia, infrastructura publică s-a îmbunătățit mult datorită finanțării primite pentru a dezvolta o mai
bună infrastructură comunală, sportivă și de sănătate, achiziționarea de vehicule, necesar
mobilier și echipamente în municipiile afectate de criza solicitanților de azil și a refugiaților. In acest
Respectiv, lipsa locuințelor la prețuri accesibile reprezintă o provocare în multe locuri, declanșând posibile tensiuni sociale
și instituționale în regiunile de sosire (Schwäbisch-Gmünd, Țara Bascilor, Limerick)112 .
4.4 Costuri emergente și surse de venit: randamentul investițiilor pentru local

teritorii?
Impactul financiar și fondurile publice cheltuite pentru solicitanții de azil și refugiați au fost și continuă să fie
să fie în centrul dezbaterii publice privind migrația. În această secțiune, sunt estimate potențialele cheltuieli și veniturile
acumulate de la refugiații care sosesc în 2016. Calculele se bazează pe diferite locuri de muncă
ratele dintre grupuri și cohorte de timp (Secțiunea 4.2) și să le folosească ca bază pentru evaluarea
probabilitatea solicitanților de azil care sosesc în 2016 în diferite regiuni europene de a-și găsi un loc de muncă în timp.
Pe această bază și folosind datele secundare disponibile (a se vedea anexa 2) se estimează următoarele:
• Cheltuielile inițiale pe cluster la sosire și în primii ani (presupunând că aceasta coincide cu

cheltuielile de primire și sprijinul inițial pentru solicitanții de azil)113;
• Cheltuieli suplimentare cu prestațiile de șomaj în perioadele ulterioare (costuri medii)114;
• Venituri așteptate din impozitul pe venit și contribuțiile la asigurările sociale de la refugiații angajați, precum și
impozitele pe venit și contribuțiile la asigurările sociale ale asistenților sociali din toate grupurile (pe baza cotelor
medii de impozitare plătite de cei angajați).
Rețineți că, din cauza disponibilității limitate a datelor comparabile, analiza se bazează doar pe o parte din
informație. Ca atare, este intenționat ca o evaluare preliminară pentru mai multe și mai specifice
111 Ibid.
112
Ibid.
113
Folosind cheltuielile indicate de FMI WP SDN/16/02 (2016, p.12).
114
Cheltuieli fiscale de persoană obținute de la FMI WP SDN/16/02 (2016, p.12). Cheltuieli cu prestațiile de șomaj 2016
obținute de la Eurostat [spr_exp_sum]. Informații privind cererile de azil la nivelurile NUTS 2 obținute prin colectarea de
date calitative.
58
analiză. De exemplu, o serie de studii detaliate sunt promovate de JRC pe această temă și sunt din ce în ce mai
disponibile pe pagina web dedicată115. Mai multe detalii despre datele utilizate și o declinare generală pentru analiză
sunt furnizate în caseta de mai jos.
Caseta 4.7 Disclaimer privind limitarea datelor pentru analiza furnizată în această secțiune
Accentul se pune în primul rând pe rezultatele angajării în muncă pentru refugiați, deoarece setul de date existent (adică EU LFS Ad-Hoc
Module 2014) permite informații despre ratele potențiale de ocupare a forței de muncă ale fluxurilor actuale de refugiați.
a fi produs. Pe baza acestor rate estimate de ocupare/șomaj, pe grup, pot fi obținute informații despre cheltuielile și veniturile asociate
cu ocuparea forței de muncă. Adică, câte cheltuieli va suporta clusterul pentru numărul estimat de refugiați șomeri și,
dimpotrivă, câte venituri pot fi acumulate pentru refugiații angajați din fiecare cluster.
Există numeroase alte surse atât de venituri, cât și de cheltuieli asociate cu refugiații -
locuințe, sănătate, educație, formare pe piața muncii, consum – pentru a numi doar câteva. Cu toate acestea, informațiile la nivel de
cluster nu sunt disponibile (și mai ales nici măcar la nivel național) despre amploarea acestor efecte.
De exemplu, pentru a calcula cheltuielile potențiale pentru locuințe la nivel de grup, trebuie să aveți informații despre câți refugiați
încă locuiesc în case furnizate de stat, costurile asociate cu o astfel de locuință și toate celelalte informații legate de costurile de trai
pentru cei trei. perioade de timp la nivel regional. Nu este surprinzător că astfel de informații nu există.
În plus, dacă se iau în considerare cheltuielile cu locuințe și cazare efectuate de stat, atunci trebuie să fie și veniturile pe care
refugiații le aduc bugetelor regionale și naționale prin închirierea de locuințe pe cont propriu. Cu toate acestea, acest tip de
informații nu sunt, de asemenea, disponibile.
Așteptările generale de angajare (rate) în diferite regiuni (clustere) sunt ilustrate în figură
4.8, care, după cum sa menționat, se bazează pe diferitele rate de ocupare a cohortelor de timp deja discutate în
acest studiu (secțiunea 4.2).
Figura 4.8: Principala ipoteză pentru evoluția ratelor de ocupare a solicitanților de azil și a refugiaților
Sursa: Ipoteza proprie bazată pe elaborările EU-LFS.

Notă: Se referă la toți refugiații/solicitanții de azil cu vârsta cuprinsă între 17 și 62 de ani din diferite cohorte de timp.
Din nou, orice presupunere a evoluției performanțelor socio-economice ale regiunilor europene în
termenul mai lung ar fi cu siguranță la fel de discutabil și nu face decât să ridice complexitatea modelului propus.
Studiul optează pentru simplitate și, prin urmare, își declară principalele ipoteze.
115 https://ec.europa.eu/knowledge4policy/publication/migrants-welfare-dependency-evidence-eu_en
59
Caseta 4.8: Ipoteze și declinări de răspundere în utilizarea acestor date ca intrări pentru analiză
În acest moment, trebuie clarificate o serie de ipoteze și elemente potențial critice. În primul rând, prin utilizarea EU-LFS, trebuie
clarificat faptul că setul de date nu indică serii cronologice, ci sugerează mai degrabă modele diferite de angajare pentru respondenții
care se identifică ca refugiați și care ajung în momente diferite în UE. În acest sens, utilizarea acestor date ca „predictor” al evoluției
ratelor de angajare în timp trebuie utilizată cu prudență – mai mult ca o posibilitate decât ca o tendință faptică. În al doilea rând, se
presupune o performanță relativ stabilă a diferitelor regiuni din cadrul clusterelor, care poate fi relativ precisă pe termen scurt și mediu
(sub 10 ani), dar poate fi contestată pe termen lung.
Distribuția solicitanților de azil și a refugiaților în diferite regiuni, printre cei sosiți în 2016
așa cum sa discutat în Capitolul 3, este ilustrat de Figura 4.9 – care arată o diferență semnificativă în volumele generale
între clustere. Utilizând datele solicitanților de azil din 2016 prezentate în capitolul 3, o treime
ipoteza relevantă făcută pentru această analiză este că nu există modele de mobilitate ale unor astfel de persoane
apar regiuni diferite de-a lungul timpului (și clustere aferente). Orice estimare a direcției și specificităților
a unor astfel de modele de mobilitate ar fi la fel de discutabile. Astfel, studiul optează pentru un simplu mai elegant
model mai degrabă decât unul complex și critic.
Figura 4.9: Distribuția cererilor de azil în grupuri regionale, mii, 2016
Sursa: Capitolul 3
Pentru a calcula veniturile medii pentru regiuni, menite ca impozitul pe venit aplicat refugiaților angajați și contribuțiile
la asigurările sociale din fiecare cluster, se folosesc următorii pași:
• Pasul 1: Determinați numărul de refugiați angajați prezenți per regiune de cluster până în 2020, 2025 și 2035,
utilizând numărul de cereri de azil per regiune pentru 2016 și ratele de ocupare a refugiaților calculate cu
LFS2014 UE;
• Pasul 2: Calculați venitul mediu regional folosind numărul de refugiați angajați
până în 2020, salariul mediu regional în 2016 și nivelul cotei de impozitare/nivelul contribuției la asigurările
sociale (naționale) în 2016 (în mod similar pentru 2025 și 2035); și
• Pasul 3: Însumarea veniturilor regionale la nivel de cluster.
Venitul cumulat estimat acumulat din impozitul pe venit pe perioade de timp este prezentat în Figura
4.10, în timp ce veniturile din contribuțiile la asigurările sociale sunt ilustrate în Figura 4.11.
Figura 4.10: Venituri estimate din venituri Figura 4.11: Venituri estimate din social
60
taxe pe cluster, PPS, contribuții de securitate, pe cluster, PPS
Sursa: Calcule proprii bazate pe EULFS 2014, Eurostat 2016, OCDE 2016 și cererile de azil per cluster 2016 (a se vedea anexa 2 pentru detalii
despre metodologie)
Aceste estimări sugerează că diverse grupuri beneficiază de integrarea refugiaților în timp până la foarte mult
grade diferite. În practică, doar clusterele 2 și 3 – reprezentând regiunile de tranzit și de destinație cu
economii puternice, o cerere constantă de forță de muncă și imigrație și o calitate relativ bună a politicii de incluziune
(Capitolul 4.2) – înregistrează profituri mari și crescânde în timp din integrarea refugiaților, dacă
măsurată în termeni absoluti. Printre alte regiuni, doar cele din clusterul 4 par să câștige ceva minor
crește în timp, dar volumul total al veniturilor fiscale generate de-a lungul timpului rămâne relativ limitat
în toate regiunile – în comparație cu cheltuielile totale pentru primire și sprijin social.
Cu toate acestea, analizând aceste valori în termeni relativi – ca venituri generate de refugiații angajați
în timp, împărțit la numărul total de sosiri în 2016 – situația se schimbă ușor. În special,
clusterul 2 nu mai este al doilea cel mai mare câștigător, fiind depășit de clusterele 3 și 4 (în Figura 4.13)
și clusterul 3 din Figura 4.13. În mod similar ca în Figura 4.10, clusterul 1 se distinge clar în ceea ce privește
venituri, în special impozitul pe venit.
Figura 4.13: Venituri estimate din impozite pe venit, pe refugiat, pe Figura 4.12: Venituri estimate din contribuțiile la asigurările sociale,
cluster, PPS pe cluster
Sursa: Calcule proprii bazate pe EULFS 2014, Eurostat 2016, OCDE 2016 și cererile de azil per cluster 2016
Dovezile colectate prin țări și regiuni de-a lungul acestui studiu confirmă că profiturile financiare
asociate cu fluxurile de refugiați au fost până acum distribuite inegal în regiunile europene. Un
o prezentare generală a exemplelor este ilustrată mai jos.
61
Caseta 4.9: Prezentare generală a dovezilor anecdotice colectate la nivel de țară și local în întreaga Europă
Informațiile calitative din studiile de caz și colectarea anterioară de date sugerează că, în afară de țările cu un număr relativ scăzut de solicitanți de azil și refugiați (de
exemplu, Slovacia sau Polonia), efectele au fost foarte polarizate – prin urmare fie puternic negative, fie pozitive. Spania și Finlanda, de exemplu, au înregistrat impacturi
negative ale fluxurilor recente asupra veniturilor publice. În ambele țări, evaluarea se bazează pe condițiile instabile de angajare pentru refugiați și pe nivelurile de
venituri scăzute pentru acest grup. Aceasta, la rândul său, conduce la o contribuție mai mică în ceea ce privește impozitarea directă (salarii mai mici) și indirectă (mai
puțini bani disponibili pentru consum). În Italia, costurile pentru gestionarea recepției sunt estimate la aproximativ 0,14% din totalul cheltuielilor publice naționale, o
mare parte din acestea acoperind salarii, chirii și consum. În Germania, s-au cheltuit aproximativ 3,3 miliarde EUR pentru cursuri de limbă și formare (pentru refugiații
sosiți în 2015). Cu toate acestea, țara estimează că va compensa mai mult aceste costuri prin veniturile fiscale și scăderea costurilor cu asigurările sociale până în 2030.
Dovezi suplimentare din studiile de caz regionale sugerează că în Franța (Provence-Alpes-Côte d'Azur, cluster 4) contribuția netă a imigranților la economia țării a fost în
general negativă și mică, pe toată perioada studiată și în special după criza din 2008. În mod similar, în Suedia (Sodertalje, grupul 1), un studiu a constatat că în 2007,
veniturile publice generate de refugiați erau de 49,4 miliarde SEK, în timp ce costurile publice totale ale refugiaților au fost de 81,8 miliarde SEK. Pe de altă parte, în
Serbia (Horgos-Roszke, cluster 5), municipalitățile în care sunt situate centrele de primire/azil ar putea să fi experimentat un efect pozitiv asupra veniturilor publice din
cauza creșterii numărului de locuri de muncă în sectorul protecției refugiaților.
Analiza sa concentrat pe randamentele directe pentru teritoriile locale – în special, în ceea ce privește impozitele pe venit și
contribuțiile la asigurările sociale. Cu toate acestea, așa cum reiese din literatură și din studiile de caz, este
clar că refugiații pot contribui și în multe alte moduri directe și indirecte. Alte surse de
veniturile includ impozitele pe venit pentru personalul care lucrează cu refugiați în orice calitate, ofițeri de șomaj sau
consumul de bunuri și servicii într-o regiune. O prezentare generală a unor dovezi este oferită în
caseta de mai jos.
Caseta 4.10: Prezentare generală a dovezilor anecdotice colectate la nivel de țară și local în întreaga Europă
Orașul Harmanli găzduiește cel mai mare centru de cazare din Bulgaria. În 2014, în lumina afluxului semnificativ de solicitanți de azil, centrul și-a extins capacitatea
de cazare, ceea ce a însemnat un aflux de asistenți sociali, ONG-uri și lucrători în construcții care au sosit în oraș. Acest lucru a însemnat, la rândul său, că
restaurantele, hotelurile și magazinele locale au cunoscut o creștere bruscă a vânzărilor, ceea ce a stimulat semnificativ economia locală (Harmanli are o populație de
aproximativ 10.000 de locuitori). În Bulgaria, părțile interesate estimează că aproximativ 40% din bugetul ONG-urilor – care sunt finanțate extern –
a contribuit la bugetul de stat sub formă de impozite pe venit și contribuții la asigurările sociale.
În mod similar, în Kilkis, Grecia (clusterul 6), se crede că sosirea solicitanților de azil și a refugiaților a adus beneficii comunității locale, prin afluxul de fonduri europene
și internaționale, investiții în spitalul public local, un impuls pentru afacerile locale. , precum și creșterea veniturilor din chirie pentru locuitorii locali.
Sursa: Studii de caz
Celelalte surse de venituri pentru teritoriile gazdă, ca urmare a locurilor de muncă indirecte generate în privat
sectorului de a oferi îngrijire socială și alte servicii, sunt evaluate pe baza unor ipoteze de bază – și
bazându-se pe dovezile locale în această problemă. Figurile 4.14-4.15 prezintă veniturile estimate din venituri
impozite și contribuții de asigurări sociale care revin asistenților sociali care lucrează în cazurile de refugiați șomeri.
Figura 4.14: Venituri indirecte estimate din impozitul Figura 4.15: Venituri indirecte estimate din contribuțiile la
pe venit acumulat refugiaților șomeri asigurările sociale acumulate refugiaților șomeri
62
Sursa: Calcule proprii bazate pe EULFS 2014, Eurostat 2016, OCDE 2016 și cererile de azil per cluster 2016116
Se presupune că un asistent social este repartizat pentru fiecare 50 de refugiați șomeri, iar totalul indirect
venitul per cluster este calculat ca numărul total de asistenți sociali dintr-un cluster înmulțit cu
venit relativ pe cluster, în fiecare perioadă de timp, așa cum este prezentat în figurile 4.14-4.15. Nu este surprinzator,
clusterul 1 primește unele dintre cele mai scăzute niveluri de venituri indirecte, deoarece este clusterul cu cel mai scăzut nivel
ratele șomajului – ceea ce face ca veniturile suplimentare legate de îngrijirea refugiaților să fie reziduale. La celălalt capăt
ale spectrului, clusterele 2 și 3, care au rate similare ale șomajului ca și clusterul 1, dar care rezultă
în număr absolut mai mare de refugiați șomeri și, prin extensie, asistenți sociali, dau naștere unora
dintre cele mai înalte niveluri de venituri indirecte.
Dacă sunt luate în considerare costurile și rentabilitatea dintre clustere (Figura 4.16 de mai jos), randamentul limitat al investiției
în sprijinirea imigrației de-a lungul timpului apare, deși cu variații diferite și notabile între ele
clustere. Regiunile de tranzit (clusterele 4 și 5) par să aibă un punct general de „echilibru” între public
costurile și veniturile generate.
Figura 4.16: Cheltuieli estimate pentru prestațiile de șomaj, ajustate pentru populația totală de refugiați la nivel de cluster
116
Populația totală de refugiați la nivel de grup = numărul total de cereri de azil în 2016 per grup (presupunând că populația totală de refugiați nu
se modifică în cele trei perioade de timp).
63
Sursa: calcule proprii (a se vedea anexa 2 pentru metodologie)
Dacă costurile și veniturile sunt decuplate în timp, este totuși clar că, pe lângă inițial ridicat
costurile de primire – acoperite în mare parte din contribuțiile UE către statele membre ale UE – sprijinul regional pentru
refugiații este relativ autosustenabil în timp (Figura 4.17 de mai jos). Aceasta este o constatare relevantă în lumina
dezbateri politice actuale.
Figura 4.17: Cheltuieli cu șomaj vs venituri ajustate în funcție de populația totală de refugiați din toate grupurile
Sursa: calcule proprii.
După cum sa menționat, estimările furnizate sunt în mare măsură ilustrative. Analiză ulterioară și mai aprofundată
este obligat să vină cu cifre fiabile, care să includă detalii suplimentare despre venituri și
cheltuieli și să utilizeze seturi de date mai solide. Mai mult, este important de subliniat faptul că regional-
efectele de nivel pot varia de la o țară la alta, în funcție de măsura în care este sprijinul național
furnizate pentru a acoperi anumite costuri inițiale și pentru a maximiza efectele potențiale ale sprijinului politicii prin
politici eficiente de distribuție (aspecte discutate în continuare în capitolul 5 și în special în capitolul 6).
64
Câteva exemple sunt oferite în caseta de mai jos, bazate pe dovezile colectate în cadrul studiilor de caz,
în timp ce o analiză calitativă suplimentară a practicilor evaluate este oferită în capitolul următor.
Caseta 4.11: Prezentare generală a dovezilor privind elementele de costuri colectate la nivel de țară și local în întreaga Europă
După cum a reieșit în colectarea surselor de date naționale și locale, volumele și caracteristicile cheltuielilor întâlnite în sprijinirea
solicitanților de azil și a refugiaților variază substanțial de la o țară la alta. În timp ce cheltuielile pentru solicitanții de azil și refugiați
se pot referi la primul ajutor și primire, cazare, sprijin și subvenție pentru venituri, asistență medicală și asistență socială, formare
lingvistică, formare pe piața muncii și VEET și alte măsuri integrative, nu toate țările oferă aceste servicii și atunci când acestea nu
toate țările oferă aceeași cantitate și calitate. De exemplu, în ceea ce privește cazarea, în 2018 costurile au variat de la 2.189 EUR de
persoană pe lună în Elveția la 1.500 EUR de persoană pe lună în Belgia și 40 EUR de persoană pe lună în Cipru. În timp ce unele țări
oferă o alocație de venit (Marea Britanie, România, Slovenia, Portugalia), majoritatea nu o fac. Printre cei care o fac, există o variație
semnificativă în ceea ce privește suma, de la 104 EUR de persoană pe lună în România, la 16 EUR de persoană pe lună în Portugalia și
169,8 EUR de persoană pe lună în Marea Britanie (toate cifrele pentru anul 2018). Cu toate acestea, o comparație a cheltuielilor pentru
măsurile de primire și integrare pentru solicitanții de azil în SM+ UE nu este posibilă din cauza varietății sale largi de practici diferite.
Țările stabilesc niveluri diferite de cheltuieli pentru asistență medicală și asistență socială, de la 4.204 EUR de persoană pe an în Elveția,
la 813 EUR de persoană pe an în Grecia și 513 EUR de persoană pe an în Polonia. Nu toate țările oferă cursuri de limbă, iar costurile
variază între cele care oferă. În timp ce Marea Britanie a cheltuit 1.016 EUR de persoană per curs în 2018, Olanda a cheltuit 3.257 EUR
de persoană per curs în 2016, iar Austria a cheltuit 800 EUR de persoană per curs în 2015. Și mai puține țări oferă sprijin pe piața
muncii, sub formă de ucenicie. sau recalificare, pentru o inserție mai ușoară pe piața muncii. Elveția a cheltuit 11.387 EUR per ucenicie
în 2018, Polonia a cheltuit 1.759 EUR de persoană per program în 2017, în timp ce Cipru a cheltuit 455 EUR de persoană pe lună în
angajarea în agricultură și creșterea animalelor. Nu este surprinzător faptul că cheltuielile publice totale estimate variază semnificativ,
de la 4,85 miliarde EUR în Suedia în 2016, la 13,59 miliarde EUR în Germania în 2017.
Diferențele apar și la nivel local și regional. În regiunea bască din Spania117 (clusterul 4), de exemplu, cheltuielile estimate pentru
solicitanții de azil și refugiați sunt compensate de creșteri ale veniturilor fiscale. Pe de altă parte, în orașul suedez Sodertalje118
(clusterul 1), cheltuielile publice pentru refugiați sunt semnificativ mai mari decât veniturile publice. În Suedia, în general, se estimează
că în 2007 (anul pentru care a fost realizat studiul), valoarea veniturilor publice generate de refugiați a totalizat 49,4 miliarde SEK, în
timp ce valoarea cheltuielilor publice pentru refugiați a totalizat 81,8 miliarde SEK.
Cea mai mare parte a diferenței (aproximativ 80%) se datorează veniturilor pe cap de locuitor mai mici de la refugiați în comparație cu
populația totală; al doilea motiv este cheltuielile publice mai mari pe persoană suportate de refugiați.
Sursa: Date colectate în timpul Studiilor de Caz (anexat la acest raport)
117
Informații din studiul de caz privind programul Auzolana din Țara Bascilor din Spania, realizat în
contextul proiectului.
118
Informații din studiul de caz despre Sodertalje în Suedia, realizat în contextul proiectului.
65
5 Măsuri de integrare pentru a spori incluziunea și dezvoltarea

teritorială la nivel local: Analiza studiului de caz
Studiile de caz oferă dovezi calitative aprofundate asupra măsurilor implementate la nivel local
pentru integrarea solicitanților de azil și a refugiaților în 12 zone teritoriale reprezentative de diferite
tipologiile regionale, provocările și nevoile migrației, precum și practicile existente. Mai exact, cel
studiile de caz oferă perspective importante asupra:
• Principalele caracteristici demografice și socio-economice, precum și caracteristicile fluxurilor de solicitanți de azil

și migranți și tipurile de provocări pe care le pot aduce aceste fluxuri;
• Abordările adoptate la nivel local pentru a sprijini primirea și integrarea solicitanților de azil și a refugiaților; și
• Actorii și factorii care afectează procesul de acceptare și integrare a solicitanților de azil

și refugiați în comunitățile locale.
5.1 Prezentare generală a studiilor de caz selectate
Cele 12 studii de caz au fost selectate în funcție de tipologiile demografice și socio-economice identificate în analiza
cluster119 reprezentând regiuni/orașe cu zone geografice și socio-economice foarte diferite.
profile economice.
Patru din 12 studii de caz aparțin unor regiuni cu creștere ridicată și foarte atractive. Municipalitatea
Södertälje (SE) și zona Limerick (IE) sunt situate în zone metropolitane foarte atractive și
polii serviciilor financiare (clusterul 1). Municipalitățile Schwäbisch Gmünd (DE) și Kapfenburg
(AT) aparțin unor regiuni extrem de atractive, caracterizate printr-o creștere economică puternică și un impuls de inovare
(clusterul 2).
Cinci studii de caz aparțin unor regiuni atractive cu creștere medie: municipiul Milano (IT) este
cea mai puternică zonă metropolitană financiară și economică din Italia, cu fluxuri mari de imigrație atât din
alte regiuni și din țări non-UE (clusterul 3). Regiunii Flandra din Belgia îi aparține
cluster 4 caracterizat prin creștere medie, o populație cu studii superioare, echilibru demografic și a
rata scăzută de imigrare. De asemenea, București (RO), Comunitatea Autonomă a Țării Bascilor
(ES) și regiunea franceză Provence-Alpes-Côte d'Azur (PACA) aparțin acestui cluster.
În cele din urmă, trei studii de caz sunt reprezentative pentru zonele de frontieră ale UE caracterizate de venituri mici
comparativ cu media UE și depopularea: municipiile de frontieră sârbească și maghiară de
Horgos (RS) și Röszke (HU) (clusterul 5) și regiunile de graniță sudice Kilkis (EL) și Sicilia (IT)
pe rutele mediteraneene (clusterul 6).
După cum se arată în Figura 5.1 (vezi și Anexa 2), studiile de caz selectate sunt, de asemenea, reprezentative pentru
distribuția geografică a regiunilor europene și apropierea de granițele UE. Jumătate dintre ei sunt
situat în sudul Europei, care este principala zonă de sosire a refugiaților și a fluxurilor de migrație
împreună cu Europa de Est. Studiile de caz se caracterizează și prin diferite proximități față de
119
Anexe la Raportul Interimar.
66
granițe, cu Kilkis (EL), Sicilia (IT), București (RO), Horgos (RS), Röszke (HU) și regiunea PACA
(FR) mai aproape de frontierele UE în comparație cu celelalte cazuri.
Studiile de caz selectate diferă și în ceea ce privește dimensiunea și populația. Flandra, partea de nord a Belgiei vorbitoare
de olandeză, este cea mai populată regiune dintre cele considerate, atât ca număr de locuitori (peste 6 milioane), cât și ca
densitate a populației (487,2 locuitori pe km2 ), urmată de cea italiană.
regiunea Sicilia, regiunea franceză PACA și Comunitatea Autonomă a Țării Bascilor .
Celelalte cazuri sunt municipalități: dintre ele, cele două cele mai populate sunt București (populație de 1,8 milioane) și
Milano (1,3 milioane, cu o zonă metropolitană de 3,2 milioane), în timp ce Kilkis este cel mai puțin.
populate.
Figura 5.1: Studii de caz și tipologii de regiuni (cluster)
Principalele caracteristici demografice și socio-economice
Caracteristici demografice. Figura 5.2 până la Figura 5.5 de mai jos (a se vedea, de asemenea, Anexa 2) prezintă principalele categorii demografice
caracteristicile studiilor de caz selectate. Majoritatea studiilor de caz aparțin regiunilor îmbătrânite,
cu ratele totale de fertilitate, ratele brute ale populației naturale se schimbă sub media UE28 și vârsta înaintată
rate de dependență peste media UE28.
67
În șapte din cele 12 cazuri, rata totală de fertilitate120 (Figura 5.2) este sub nivelul deja scăzut al UE28.
medie (1,6). Excepție fac cazurile din Franța, Suedia și Irlanda. Regiunea franceză PACA
a arătat în 2017 cea mai mare rată totală de fertilitate dintre studiile de caz selectate (1,99), urmată de
zona de mijloc-vest a Irlandei, inclusiv Limerick, și județul Stockholm (Stockholms län), inclusiv Södertälje. Kilkis
a arătat cea mai scăzută rată de fertilitate, deși a crescut în 2016 peste
media națională, să scadă înapoi la 1,19 în 2017.
Figura 5.2: Ratele totale de fertilitate

2.5
1.5 Caz
Studii
1 2014
0,5
Caz
0 Studii
2017
Sicilia
Kilkis**
Milano**
Bucure ti
Flandra
Röszke**
coroiat**
Limerick**
Gmünd**
Södertälje**
Kapfenburg**
vab
Franceza
Autonom
Provence-
Riviera
Comunitatea
Alpes-
din…
Sursa: Eurostat. (**) date disponibile la nivelul NUTS3 corespunzător
Vechiul raport de dependență121 (Figura 5.3) în opt cazuri este peste media UE28 în 2017. Excepții
sunt studiile de caz irlandeze, române, suedeze și maghiare, care au obținut un scor sub UE28 (29,9):
municipiul București a prezentat în 2017 cel mai scăzut raport dintre studiile de caz selectate – 23,
ceea ce înseamnă că 100 de persoane în vârstă de muncă urmează să asigure 23 de pensionari. Deși aceasta
cifra este cu mult sub media UE, a crescut din 2014 (când era de 20,3). Studiul de caz
cu cea mai mare rată este din nou Kilkis (42,5), deși este în scădere față de 2014.
Figura 5.3: Ratele dependenței de bătrânețe

50
40
30 Caz
Studii
20
2014
10
Caz
0 Studii
Sicilia
2017
Milano**
Kilkis**
ti
Flandra
Röszke**
coroiat**
Limerick**
Gmünd**
Södertälje**
Kapfenburg**
Bucure
Comunitatea
vab
Autonom
Franceza
Provence-
Riviera
de…
Alpes-
120
Rata totală de fertilitate: numărul de copii pe femeie. Numărul mediu de copii care s-ar fi născut vii la a
femeie în timpul vieții dacă ar fi să treacă prin anii fertil, conformându-se cu ratele de fertilitate prin
vârsta unui an dat.
121
Raportul de dependență vechi: populația de 65 de ani și peste față de populația de 15 până la 64 de ani.
68
Ratele brute ale schimbării populației naturale122 arată tendințe pozitive în patru cazuri: Södertälje (SE) și
Limerick (IE) sunt situate în regiuni cu o populație în creștere puternică, cu rate pozitive de țiței naturale
schimbarea populației peste cinci. Regiunea PACA (FR) și regiunea Flandra (BE) sunt caracterizate
prin creșterea medie a populației. Celelalte studii de caz sunt în schimb reprezentative pentru zonele depopulate, toate
prezentând rate negative de schimbare naturală a populației. Grecul austriac și sârbo-maghiar
studiile de caz aparțin regiunilor cu cel mai negativ sold demografic, așa cum se arată în Figura 5.4.
Figura 5.4: Ratele brute ale schimbării populației naturale

8
6
4
2
0
Caz
-2
-4 Studii
-6 2014
-8 Caz
-10 Studii
2017
UE28
Sicilia
Milano**
Kilkis**
Bucure ti
Flandra
Röszke**
coroiat**
Limerick**
2017
Södertälje**
Kapfenburg**
Schwäbisch
Bascilor.
Gmünd**
Țara
Comunitatea
Autonomă
Provence-
Coasta
Azur
Alpi-
de
Revenind la rata brută a migrației nete123 prezentată în Figura 5.5, șapte din 12 studii de caz
aparțin unor regiuni care au rate mai mari decât media UE. Södertälje (SE) este cea mai atractivă
printre cazurile luate în considerare, fiind situat într-o zonă metropolitană foarte atractivă. Cu toate acestea, așa cum
se indică în studiul de caz, municipalitatea Södertälje este, de asemenea, o regiune de emigrare pentru cei născuți suedezi.
oameni. Doar trei cazuri arată o rată netă de migrație negativă: Sicilia în Italia (-3,3), districtul austriac Östliche
Obersteiermark inclusiv orașul Kapfenburg (-1) și districtul sârb Banatul de Nord, inclusiv municipalitatea Horgos (-1,8).
122
Rata brută a modificării populației naturale: diferența dintre numărul de născuți vii și numărul de decese
In cursul anului. O schimbare naturală pozitivă (creștere naturală) are loc atunci când născuții vii depășesc numărul deceselor. Un negativ
schimbarea naturală (scăderea naturală) are loc atunci când născuții vii sunt mai puțin numeroși decât decesele.
123
Rata brută a migrației nete plus ajustarea este definită ca raportul migrației nete (inclusiv statistic
ajustare) în cursul anului la populația medie în anul respectiv.
69
Figura 5.5: Rata brută a schimbării migrației nete

14
12
10
8
6
4 Caz
2 Studii
0 2014
-2
-4
Caz
-6 Studii
-8 2017
UE28
Sicilia
Milano**
ti
Kilkis**
Limerick**
Röszke**
Flandra
coroiat**
Bucure
2017
Södertälje**
Kapfenburg**
Schwäbisch
Gmünd**
Bascilor.
Comunitatea
Provence-
Țara
Autonomă
Coasta
Azur
Alpi-
de
a
Condițiile economice și ale pieței muncii.
Studiile de caz sunt reprezentative pentru diferitele condiții economice și de pe piața muncii din UE
regiuni. După cum se arată în Figura 5.6 de mai jos, în șapte din 12 cazuri, PIB (exprimat în PPS) per
locuitorul este cu mult peste media europeană. În special, cazurile cu venitul pe cap de locuitor cu cea mai mare și cea mai rapidă
creștere sunt Milano (53.400 EUR), Södertälje (50.000 EUR) și București (45.600 EUR).124
Cele mai sărace zone sunt Horgos în Serbia și Kilkis în Grecia. Potrivit Oficiului de Statistică al
Republica Serbia, PIB-ul pe cap de locuitor din regiunea Voivodina a fost aproape același cu nivelul național în 2017: 5.555 EUR față
de o medie națională de 5.580 EUR, deși doar în jur de
59% din cea a regiunii Belgrad (9.387 EUR). În Kilkis PIB-ul pe locuitor (13.800 EUR) este mai mic decât
jumătate din media europeană. Criza financiară din 2008 a afectat în mod semnificativ Macedonia Centrală și
regiunea Kilkis.
Figura 5.6: PIB (PPS/hab.)

60000
50000
Caz
40000
Studii
30000
2014
20000
10000 Caz
0 Studii
2017
Sicilia
Milano**
Kilkis**
ti
Flandra
Röszke**
Limerick**
Cârlig***
Södertälje**
Kapfenburg**
Bucure
UE28
Autonom
Comunitatea
Azur
2017
Provence-
Schwäbisch
din…
Gmünd**
Alpes-
Côte
Sursa: Eurostat. (**) date la nivel NUTS3. (***) Date la nivel NUTS2. Pentru FR 2015 în loc de 2014; Pentru EL, IT-Milano,
SE, DE, FR, RO și AT 2016 în loc de 2017.
124
Din cauza absenței datelor la nivel municipal, au fost luate în considerare datele NUTS 3 corespunzătoare.
70
Revenind la condițiile de pe piața muncii125, prezentate în Figura 5.7 de mai jos (a se vedea și Anexa 2), cazul
studiile arată condiții foarte diversificate, deși mai mult de jumătate aparțin unor regiuni care pe
media arată condiții mai proaste pe piața muncii în comparație cu UE28 în perioada 2014-2017.
Cele mai performante regiuni sunt regiunea Stuttgart – inclusiv zona Schwäbisch Gmünd
și regiunea Stockholm – căreia îi aparține studiul de caz suedez Södertälje. În germană
regiunea Stuttgart ratele de ocupare a forței de muncă ajung la 77,6%, iar rata șomajului este cea mai scăzută dintre
cazurile luate în considerare la 3,2% (sub media națională de 4,4%), în timp ce regiunea suedeză prezintă cea mai mare
rată de ocupare dintre cazurile luate în considerare (78,3% față de nivelul național de 75,9%).
Figura 5.7: Rata de ocupare (medie 2014-2017)
90
75
60
45
30
15 Regiunile selectate
0 UE28
Sicilia
Kilkis
Stuttgart
Lombardia
Stockholm
Flandra
Câmpii
Marile
Stiria
Sud
de
Bucuresti
Bacilor
Azur
Voivodina
Regiunea
Țara
-
Provence-
Alpes-
Côte
Sud
Est
și
IE
Sursa: Calcul propriu pe baza datelor Eurostat. Nivelul de analiză este la nivelul NUTS2, cu excepția Flandrei care sunt la nivelul NUT1
Regiunea greacă din Macedonia Centrală, unde se află Kilkis , și Sicilia din Italia sunt cele mai puține
zone dezvoltate dintre cele selectate. Rata șomajului crește la 25,5% în Centru
Macedonia, care se numără printre regiunile cu cea mai mare rată a șomajului din Grecia și din UE în ansamblu. Rata
șomajului în Sicilia a fost în medie de 21,8% în perioada 2014-2017 comparativ cu
11,9% în Italia. Sicilia a înregistrat și în perioada 2014-2017 cea mai mare rată a NEET (32,1% față de
media UE de 11,8%). Criza din 2008 a înrăutățit puternic condițiile de pe piața muncii în acestea
doua regiuni.
Refugiații și tendințele migrației, rutele de migrație și compoziția fluxurilor

Studiile de caz sunt reprezentative pentru: i) diferite poziții pe principalele rute de migrație; ii) diferite
dinamica fluxurilor recente de refugiați/migrație; și iii) diferențe între principalele caracteristici ale
refugiații/migranții care sosesc în zonă după naționalitate, sex și vârstă.
Poziția pe principalele rute de migrație
Un singur studiu de caz (Sicilia) este o regiune de sosire, situată pe ruta Mediteranei Centrale. La fel de
subliniat în studiul de caz, migranții decid rareori să se stabilească în Sicilia, deoarece de obicei preferă să se reunească
cu familiile lor în alte țări UE sau să ajungă într-o țară în care cel puțin sunt familiarizați cu
125 Datele privind starea pieței muncii sunt disponibile la nivelul NUTS 2. Vezi Anexa 1.
71
limba vorbită sau să se îndrepte către regiuni italiene mai dinamice din punct de vedere economic (Lombardia, Lazio,
Piemont) și marile zone urbane.
Șapte dintre cazurile selectate sunt „zone de tranzit” (Kilkis, Milano, Horgos – Röszke, PACA, București,
Țara Bascilor și Kapfenburg), deși unele dintre acestea sunt, într-o oarecare măsură, „zone de destinație”
(adică Milano, regiunea PACA și Kapfenburg). Trei dintre aceste zone de tranzit sunt pe Central
Ruta mediteraneeană (Milano, PACA și Țara Bascilor), în timp ce Kilkis, București și Kapfenburg sunt
pe traseul balcanic.
Cele patru studii de caz rămase (Södertälje, Schwäbisch-Gmünd, Flandra și Limerick) sunt
regiuni de destinație.
Dinamica recentă și principalele caracteristici ale intrărilor
Datele disponibile privind dinamica recentă a intrărilor raportate în studiile de caz sunt raportate în
Anexa 2 împreună cu principalele caracteristici ale fluxurilor de solicitanți de azil, pe baza
informațiile colectate de experții din țară pentru studiile de caz. Toate zonele descrise în caz
studiile au înregistrat fluxuri mari de solicitanți de azil, deși în perioade diferite și într-o altă perioadă
măsura, în funcție de pozițiile lor pe rutele de migrație și de condițiile lor socio-economice. Unele zone de sosire și tranzit (de
exemplu, Sicilia în Italia, Horgos – Röszke la granița maghiară-sârbă, Kilkis
în Macedonia Centrală și regiunea PACA din Franța) a trebuit să se confrunte cu fluxuri bruște dramatice de azil
solicitanți în timpul crizei refugiaților, care a pus o presiune asupra structurilor locale de primire.
Naționalitatea refugiaților/migranților care sosesc reflectă, de asemenea, localizarea studiilor de caz de-a lungul diferitelor rute de
migrație și, în zonele de destinație, de asemenea prezența comunităților de refugiați.
și migranți. După cum sa anticipat în capitolul 3, în majoritatea cazurilor principalele țări de origine sunt
Siria (a crescut în 2017), Afganistan, Irak și Pakistan. Excepție fac Milano, bascul
Țara și Limerick. În Milano, Nigeria și Bangladesh au fost cele mai frecvente țări ale solicitanților de azil (respectiv, 12,5 % și 10,1
%) în 2017. În Țara Bascilor , datele din 2016 arată
că cei mai mulți dintre solicitanți provin din America Latină (48,2%), cu sosiri în creștere în ultimii ani
din Venezuela, Columbia și Honduras. Limerick reflectă principalele naționalități reprezentate la
nivel național în Irlanda: Albania (12,5%) și Georgia (12,3%) în 2018.
Solicitanții de azil sunt în principal bărbați și mai tineri decât nativii (18-34), deși în Germania,
În Suedia și Grecia există o pondere relativ mai mare de femei și copii. Foarte puține informații sunt
disponibile pe profilul educațional al recentilor solicitanți de azil și refugiați, deoarece datele sunt disponibile la
la nivel național doar pentru câteva țări (FR, RO, ES, IE). În Franța, în ultimii cinci ani, un număr tot mai mare de fluxuri de azil care
nu sunt vorbitori de franceză au educație scăzută și o pondere semnificativă a analfabetilor.
În România, interviurile subliniază o creștere a nivelului de educație al solicitanților de azil pentru afluxurile din
Irak. În Spania, datele privind migrația arată niveluri scăzute și medii de calificări. În Limerick
populația de imigranți este foarte diversă.
5.2 Cadrul politic național și provocările la nivel local

În UE, cadrele juridice și politice care reglementează azilul și protecția subsidiară, politicile de dispersie și politicile privind
refugiații și migrația sunt introduse la nivel național, în timp ce local

72
guvernele și părțile interesate sunt de obicei responsabile de implementarea măsurilor concrete pentru
primirea și integrarea solicitanților de azil și a refugiaților pe teritoriile lor, în cadrul regulilor definite
la nivel national.
Evoluția cadrului juridic și politic național în țările studiilor de caz
După cum este descris în prezentarea generală a politicilor naționale raportate în Anexa 2, diferențele naționale în politici
abordările rămân considerabile în țările UE, reflectând caracteristicile specifice,
densitatea și componența imigranților rezidenți, precum și cadrul legal și instituțional, precum și caracteristicile
sistemelor naționale de bunăstare și modelelor de integrare.
Primirea inițială, măsuri de urgență, politici de dispersie și trimiteri ale solicitanților de azil și
refugiații sunt, în general, acoperiți de reglementări naționale ad-hoc . Procedurile de azil variază de la un singur
proceduri de cerere de azil către mai multe. Variază și posibilitatea de a face contestație în caz de respingere, precum și
procedurile care trebuie urmate, durata procedurii și tipul de sprijin oferit
în timpul procedurii de aplicare. Principala diferență între statele membre ale UE se referă la grad
de centralizare a procedurii de primire inițială, statutul juridic al solicitanților și eligibilitatea acestora la
bunăstare, asistență medicală, educație și formare și servicii de pe piața muncii, adoptarea politicilor interne de dispersie
și gradul de implicare a diferiților actori, cum ar fi regiunile, municipalitățile și

ONG-urile.
Printre țările din studiile de caz, Austria, Germania, Italia și Suedia adoptă o dispersie
mecanism bazat pe un sistem de cote. În Germania, după primirea inițială, solicitanții de azil sunt repartizați între statele
federale printr-un sistem de cote ( Königsteiner Schlüssel) calculat anual.
pe baza veniturilor fiscale ale regiunilor și a populației. Conform Legii de Integrare din 2016, refugiat
titularii de statut sunt obligați să rămână în același stat care i-a găzduit în timpul procedurii de azil
timp de trei ani, cu excepția cazului în care își găsesc un loc de muncă regulat, sau încep un stagiu sau urmează o
universitate într-un alt stat. În Italia și Austria, cota se bazează pe nivelul populației. În 2016, Suedia și-a centralizat
politica de dispersie care impune municipalităților să găzduiască refugiați și să ofere facilități de locuințe. The
cotele se bazează pe dimensiunea populației, condițiile de pe piața muncii și acceptarea cererilor
în anii anteriori. Politica de dispersare a României distribuie solicitanții de azil în șase centre regionale de primire pentru
a evita supraaglomerarea. Cu toate acestea, din cauza numărului redus de solicitanți de azil
schema de distributie nu este obligatorie. Spania, Belgia și Irlanda adoptă un mecanism de dispersie,
pe baza profilului solicitantului (de exemplu, vârsta, sexul, legăturile de familie), luând în considerare, pe cât posibil,
vulnerabilitatea și nevoile ei. În sistemul francez , regiunea de sosire primește compensații de la bugetul central. Grecia
nu prevede o schemă de dispersie, dar a fost deschisă o dezbatere pe tema
distribuirea și relocarea solicitanților de azil și a refugiaților. În unele cazuri, politicile naționale de dispersie
pot fi modificate la nivel regional. De exemplu, în țara bască spaniolă proiectul Auzolana
(prezentat în secțiunea 5.3) sugerează o schimbare în politicile naționale de dispersie. Spre deosebire de practica
obișnuită, guvernul regional și municipalitățile participante sunt informate de la început
câți solicitanți de azil și refugiați urmează să fie plasați în zonă. După cum se subliniază în anexa 2,
mecanismele de dispersie vizează în principal solicitanții de azil, în timp ce refugiații se pot stabili de obicei într-o zonă de
73
alegerea lor pe teritoriul statului. Cu toate acestea, se pot aplica criterii de dispersie dacă refugiatul are dreptul
cazare și decide să beneficieze de aranjamente de cazare oferite de național sau local
autorităților, ca în cazul Italiei și al Suediei.
În multe țări, sistemele de primire s-au schimbat de la criza refugiaților din 2014-2015. Ei au
s-a îndreptat către restricții mai mari la sosiri și condiții de eligibilitate mai stricte pentru recunoaștere
a statutului de refugiat sau umanitar.
Dintre țările din studiile de caz Austria, Franța, Germania, Ungaria, Italia și Suedia arată a
trecerea la condiții de eligibilitate mai stricte și o înrăutățire a condițiilor de primire, deși să
grade diferite.
În Austria, cu Partidul Libertății devenind partener de coaliție în decembrie 2017, guvernul
s-a îndreptat către o abordare a politicii anti-imigrație, iar în octombrie 2018 Austria a ales să nu se alăture
Tratatul Națiunilor Unite privind migrația. În plus, o abordare „drepturi și responsabilitate” a fost aplicată într-o propunere
legislativă din 2017, care a introdus un „an de integrare” obligatoriu pentru persoanele cărora li sa acordat
statutul de refugiat. Accesul la anumite tipuri de asistență socială a fost condiționat de efectiv
participarea la măsuri de integrare. În plus, „fondurile de integrare” puse la dispoziție de către federal
guvernului în 2015 și 2016 au fost întrerupte.
În Franța, persoanele care obțin protecție internațională intră sub incidența dreptului comun și
sunt tratați în mod egal față de cetățenii francezi în ceea ce privește accesul la protecție socială și piața muncii.
Adoptarea acestei abordări necesită puțină nevoie de măsuri specifice pentru refugiați. Cu toate acestea, francezii
sistemul de primire prezintă mai multe dezavantaje: respingere, detenție, dificultate în înregistrarea azilului
aplicații și condiții de primire și acces redus la piața muncii. Legislativ recent
evoluțiile oferă o imagine mixtă. În septembrie 2018, o nouă lege controversată a imigrației azilului
a fost adoptată care a avut ca scop: a) reducerea timpului de examinare a cererii de azil; b) întări
lupta împotriva imigrației ilegale; și c) îmbunătățirea primirii străinilor admiși prin creșterea duratei permisului de
ședere la patru ani (în loc de un an) și a beneficiului familiei
reîntregirea la frații minorilor neînsoțiți. În plus, pașaportul talentelor este extins la
angajații companiilor inovatoare și căutarea unui loc de muncă este ușoară pentru cei care au
și-au terminat studiile în Franța. Un delegat interministerial pentru integrarea refugiaților a fost creat la începutul anului
2018 pentru a îmbunătăți armonizarea între diferite sectoare și pentru a promova politici specifice pentru
integrarea refugiaților. A fost și un apel de proiecte pentru integrarea profesională a refugiaților
lansat recent în cadrul Planului de investiții în competențe (PIC) cu dublu obiectiv de formare
un milion de tineri și un milion de persoane în căutarea unui loc de muncă slab calificați și accelerarea transformării
formării profesionale. Inițiativa are un buget de 15 milioane de euro.
Abordarea juridică și politică italiană a azilului și imigrației a fost întărită în noiembrie 2018 de
decretul de securitate (Decreto Sicurezza, nr.113/2018). Decretul abrogă una dintre protecții
statutele (și permisele de ședere) disponibile solicitanților de azil în Italia, înlocuind permisul de doi ani acordat din
motive umanitare cu un permis temporar de un an, conform unor reguli de eligibilitate mai stricte (de exemplu
probleme grave de sănătate, calamități în țările de origine, acte de valoare civică, victime ale traficului, domestice
violen ă i exploatare severă). În plus, decretul revizuiește o parte a sistemului italian de primire
74
care este în vigoare din 2015, modificând criteriile de acces la centrele de primire de nivelul doi
(sistemul SPRAR) care au fost gestionate la nivel regional și local și furnizate azilului – de ex
mediere culturală și lingvistică, cazare, acces la servicii locale, educație lingvistică și acces la școli pentru minori, formare
profesională și stagii, consiliere juridică și asistență medicală. Cu
Decreto Sicurezza, solicitanții de azil nu mai au voie să intre în sistemul SPRAR până când nu sunt
li se acordă oficial un statut de protecție și au dreptul de a rămâne în țară. Decretul se dublează și el
perioada maximă de deținere a străinilor în centrele de repatriere este de la 90 la 180 de zile. În plus, în cazul în care o
cerere este respinsă, solicitantul de azil este obligat să părăsească țara chiar dacă
contestația împotriva deciziei este pe rol. Solicitanții de azil pot fi plasați în centre de peste tot
teritoriul, în funcție de disponibilitatea locurilor și poate fi mutat dintr-un centru în altul prin
Prefecturi.
În Ungaria, politica de primire și integrare a suferit modificări considerabile din 2015
criza refugiaților, cu declararea stării de urgență și reforma întregului azil și
sistem de integrare. În prezent, la granița de sud există doar două puncte de intrare (zone de tranzit) și
accesul la azil este limitat la 10 persoane pe săptămână în total pentru întreaga țară. Nu sunt specifice
măsurile de sprijin pentru integrare și primirea se limitează la timpul petrecut de un solicitant de azil în tranzit
zonă (cu acces limitat la serviciile de bază), iar după o decizie pozitivă la 30 de zile într-un închis
centru de primire. După acele 30 de zile, statul nu mai oferă sprijin pentru integrare, deoarece, în
Teoretic, persoanele cu statut de protecție ar trebui să aibă acces la servicii și asistență socială generală.
Persoanele prezente ilegal pe teritoriul Ungariei sunt reținute în centrul de detenție al poliției străine până la
s-au întors în țara de origine.
Suedia a fost unul dintre cele mai primitoare sisteme de azil din Europa. Dar situația s-a schimbat în 2015,
iar sistemul existent oferă acum standardele europene minime. Cererile inițiale de azil trebuie depuse în patru locații
specifice de către agenția de migrație înainte ca solicitanții de azil să fie apoi
distribuite centrelor regionale de azil. Dacă cererea de azil este respinsă, sunt posibile două niveluri de apel.
Când o cerere este respinsă, persoana respectivă trebuie de obicei să părăsească Suedia în termen de două săptămâni (voluntar
întoarcere) sau în cazurile de deportare forțată în termen de patru săptămâni. Interdicțiile de reintrare de până la cinci ani pot de asemenea
a fi emis.
În Germania, dreptul la azil are statut constituțional, deși abordarea politică a fost
înăsprită după deschiderea semnalată în 2015-2016. În 2017, parlamentul german a adoptat o reformă
din legea azilului, introducând modificări privind protecția datelor, restricții de ședere și prelungirea arestului
preventiv.126 Permisele de ședere au durate diferite în funcție de statut: trei
ani pentru refugiați și un an (reînnoibil) pentru persoanele cu protecție subsidiară sau cu interdicție națională
la deportare. Un permis de ședere permanentă poate fi acordat după cinci ani dacă solicitantul are
abilități lingvistice suficiente și se pot asigura singuri. Solicitanții de azil respinși trebuie să părăsească Germania, de obicei
în termen de 30 de zile, altfel sunt deportați, cu excepția cazurilor specifice când un
126
https://www.ecre.org/from-host-country-to-deportation-country-latest-asylum-reform-in-germany/
75
suspendarea temporară a îndepărtării este certificată. Nivelul federal rambursează regiunilor și municipalităților pentru
costurile politicii de primire și integrare, iar din septembrie 2015 și-a crescut semnificativ
sprijin financiar pentru integrarea pe piața muncii.
Grecia, Irlanda, România, Republica Serbia și Spania par, în schimb, să-și fi îmbunătățit recepția
politici, i datorită activită ilor de consolidare a capacită ii implementate de organiza iile interna ionale i
ONG-urile.
În Grecia, o strategie națională de integrare recent aprobată (ianuarie 2019) definește politicile naționale
pentru integrarea refugiaților și migranților.127 Serviciul de Primire și Identificare asigură procedurile inițiale de primire
și identificare. Pentru a gestiona creșterea mare a fluxurilor, a fost adoptată o „abordare hotspot” a UE în insulele Egee
de Est, cu înființarea a cinci recepții și
Centre de identificare (RIC), care au fost concepute ca centre de detenție. Potrivit UE-Turcia
acord, persoane care solicită protecție internațională, care au sosit în Grecia din Turcia după 20 martie
2016, trebuie să rămână în RIC în insulele din Marea Egee până când cazul lor este examinat conform unei proceduri de
frontieră accelerată. Cei care au sosit înainte de 20 martie 2016 pot fie să solicite azil în Grecia, fie să solicite
pentru alocare într-o altă țară a UE.
În Irlanda, în ultimii ani, promovarea integrării migranților și refugiaților a fost susținută de a
gama de măsuri – de exemplu, Planul național de acțiune împotriva rasismului (2005-2008), Națiunea migrației (2008),
Strategia de integrare a migranților și strategii de integrare specifice sectorului128, Educație interculturală
Strategie (2010-2015), Cultura 2025 – Eire Ildanach: O politică-cadru până în 2025. În special,
Strategia de integrare a migranților (2017) oferă cadrul pentru acțiunile guvernamentale privind migranții
integrare din 2017 până în 2020 pentru a crea o societate integrată.
În România, politica de imigrare a fost încadrată conform angajamentelor asumate la nivelul UE.
Organizațiile internaționale (adică OIM, ICNUR) au jucat, de asemenea, un rol relevant în elaborarea
politica de integrare a imigranților prin interacțiunea continuă cu ministerul responsabil de primire
și politici de integrare (IGI). Deși nu există politici specifice pentru solicitanții de azil în România, cu
cu excepția componentei AMIF care vizează solicitanții de azil, beneficiari de protecție internațională
au acces la suport de integrare oferit în cadrul programului de integrare și prin intermediul
servicii de integrare oferite de ONG-uri. Au aceleasi drepturi ca si cetatenii romani in ceea ce priveste
acces la educație, servicii sociale, piața muncii și asistență medicală publică. S-a înființat și România
un sistem de management al calității pentru protecția internațională, cu revizuiri lunare de către ICNUR
deciziile administrative privind protecția internațională luate de centrele regionale. Aceasta a contribuit
la adoptarea unei abordări unitare în tratarea cererilor de protecție internațională la nivel regional,
și a crescut capacitatea instituțională a ofițerilor de integrare.
127
https://g2red.org/aset-s-observations-on-the-national-integration-strategy/
128
Strategia de sănătate interculturală 2007-2012, Locuri de muncă integrate 2008, Strategia de diversitate a An Garda Siochana
și Planul de implementare 2009-2012.
76
Pentru a gestiona mai eficient migrația, Serbia a adoptat mai multe legi în ultimii ani. O lege
privind azilul și protecția temporară a fost adoptată la 22 martie 2018, ceea ce este aliniat la
și standardele UE și include o definiție îmbunătățită a refugiaților, introducerea unei proceduri accelerate, a procedurii la
frontieră și a motivelor de inadmisibilitate, precum și dispoziții îmbunătățite pentru
copii neînsoțiți și separați care solicită azil. Alte acte legislative importante includ:
legea străinilor din 3 aprilie 2018; legea privind încadrarea în muncă a străinilor actualizată în 2018 reglementând
dreptul solicitanților de azil la accesul pe piața muncii; legea privind protecția frontierelor de stat (2018) privind
controlul frontierelor și managementul integrat al frontierelor; legea privind managementul migrației adoptată la
sfâr itul anului 2012 reglementarea managementului migra iei i instituirea unui sistem unificat de colectare a datelor i
schimb în domeniul managementului migrației; și legea privind cetățenia republicii Serbia
reglementarea dobândirii cetă eniei.
Spania a combinat în mod tradițional măsurile de supraveghere și control cu acorduri bilaterale cu
țările de coastă din Africa de Vest și Maroc. De la cre terea locurilor disponibile pentru primirea de
refugiați în 2015, guvernul spaniol a reformat sistemul, implicând mai multe ONG-uri și a
a implementat experimente pilot, cum ar fi Programul pilot Auzolana în Țara Bascilor.
Provocări politice la nivel local

Primirea și integrarea migranților din țări terțe este un proces multidimensional – multi actor
implicând dimensiuni juridice, sociale, economice, culturale și politice.
Participarea actorilor subnaționali la politicile de primire și integrare este mai degrabă diferențiată
în țările UE. În timp ce în toate cazurile luate în considerare guvernele locale și părțile interesate se află în
sarcina de implementarea masurilor de primire si integrare, in cadrul regulilor definite la
la nivel național, în unele țări regiuni, provincii și municipalități sunt, de asemenea, implicate în proiectare
și planificarea politicii de migrație. Printre țările din studiile de caz selectate, Austria,
Germania, Grecia, Italia, Spania și Suedia arată o implicare mai mare a regionale și locale
autorităților în politica de migrație în comparație cu alte țări UE, în timp ce luarea deciziilor este puternică
centralizate la nivel na ional în Ungaria i România.
Studiile de caz arată rolul crucial al instituțiilor locale și al actorilor nestatali, inclusiv
organizații internaționale și ONG-uri naționale/locale, în furnizarea de asistență umanitară și adăpost
pentru solicitanții de azil și refugiați și în sprijinirea integrării lor socio-economice la nivel local
comunităților, în timp ce adesea se confruntă cu multe provocări juridice, instituționale și socio-economice și

constrângeri:
• Contestări juridice legate de reglementarea procedurilor de azil și definirea

muncă, ședere, cetățenie și drepturi politice.
• Provocări instituționale legate de resursele (umane și financiare) disponibile în primire
comunitate pentru implementarea politicilor de primire și integrare.
• Provocări socio-economice legate de disponibilitatea serviciilor și facilităților locale care sprijină accesul la educație
și formare, piața muncii, asistență medicală, locuințe și alte beneficii și servicii sociale necesare pentru
integrarea socio-economică în comunitate.
77
Provocări juridice: durata procedurilor de recunoaștere și statutul solicitanților de azil
Măsurile de integrare vizează imigranții obișnuiți și/sau persoanele cu statut de refugiat sau sub statutul de refugiat
protectie umanitara. Cu toate acestea, solicitanții de azil în majoritatea țărilor UE au acces restricționat sau nu au acces
deloc la serviciile și beneficiile de integrare, iar incertitudinea cu privire la rezultatul procedurii descurajează solicitanții de
azil să ia măsuri de integrare, cum ar fi formarea lingvistică,129 și
părțile interesate locale (de exemplu angajatorii) să nu fie implicate în măsurile de integrare. Timpul necesar pentru
recunoașterea statutului de refugiat este, așadar, una dintre principalele provocări atât pentru solicitanții de azil, cât și
pentru comunitățile locale, având în vedere că în această perioadă solicitanții de azil de obicei nu pot lucra, nu sunt
eligibil pentru măsuri de integrare deplină și, în majoritatea țărilor, trebuie să rămână în primire sau detenție
centre. Conform Directivei revizuite privind procedurile de azil, durata maximă a unui azil
procedura nu ar trebui să depășească șase luni de la depunerea cererii, deși sunt posibile derogări. În multe țări, numărul
tot mai mare de cereri de protecție internațională în ultima vreme
ori a mărit durata totală a procesului obișnuit de azil. Conform unui Raport Aida din 2016130, în multe țări acest proces
depășește 12 luni – de exemplu, Austria, Franța, Grecia, Italia și Spania. Adesea, există, de asemenea, un decalaj de timp
între preînregistrare și înregistrarea completă, care crește durata totală a procedurii de azil. Solicitanții de azil care
așteaptă să depună cererea de multe ori nu o fac
au acces pe piața muncii sau au dificultăți în a-și asigura cazarea sau accesul la
sănătate.
O altă provocare este situația solicitanților de azil care nu sunt recunoscuți ca refugiați și devin imigranți ilegali după ce
cererea lor este respinsă, fără acces la un loc de muncă regulat și
sprijin economic. Imigranții ilegali sunt fie deportați, fie rămân în țara de sosire, locuind la
marginile societății și mizând pe caritate pentru supraviețuire. Alternativ, ei devin angajați în negru
economie sau angajarea în activitate criminală.
Provocări instituționale: lipsa capacității și a finanțării
Principalele provocări cu care se confruntă părțile interesate locale includ: lipsa experienței și capacității în domeniul
primirea și integrarea fluxurilor mari de solicitanți de azil și refugiați; asigurarea lipsei de finanțare
sustenabilitatea pe termen lung a programelor și acoperirea completă; lipsa coordonării verticale și orizontale atât între
diferitele niveluri instituționale, cât și între aceștia și ceilalți actori relevanți
(ONG-uri, organizații ale societății civile etc.); și creșterea atitudinilor negative față de solicitanții de azil
și refugiați atât din punct de vedere politic, cât și social.
Studiile de caz arată că, în multe cazuri, comunitățile locale (de exemplu, Kilkis în Grecia, Milano și Sicilia în Italia și
Subotica la granița cu Ungaria și Serbia), în special în zonele de graniță, trebuie să se confrunte cu mari
și afluxuri bruște de solicitanți de azil cu puțină sau deloc experiență anterioară și financiar limitat
129
Comisia Europeană (mai 2016), Observatorul european al politicii de ocupare a forței de muncă Sinteză: provocări cu care se confruntă
solicitanții de azil și refugiați în integrarea cu succes pe piața muncii.

130
AIDA (2016) Lungimea procedurilor de azil în Europa, octombrie 2016 https://www.ecre.org/wp-
content/uploads/2016/10/AIDA-Brief-DurationProcedures.pdf.
78
resurse. După cum se arată în studiile de caz Subotica și Kilkis, rolul instituțiilor internaționale și
a ONG-urilor în furnizarea de sprijin inițial și consolidarea capacităților în rândul instituțiilor locale este crucială,
mai ales în acele zone cu mai puțină experiență în integrarea solicitanților de azil și a refugiaților.
De asemenea, sunt necesare o mai bună coordonare verticală și orizontală și partajarea de bune practici
pentru a sprijini intervenția eficientă, așa cum se arată în studiul de caz spaniol al bască. În zonele de frontieră,
de asemenea, este necesară coordonarea transfrontalieră, așa cum arată dificultățile cu care se confruntă sârbul
municipii de-a lungul frontierei cu Ungaria.
Lipsa finanțării continue este o altă provocare. Reduceri bugetare și înghețare a recrutării au
a redus capacitatea administrațiilor locale de a aborda fluxurile de migranți și solicitanți de azil.
Municipalitățile cu o tradiție de servicii publice puternice și bine finanțate sunt mai bine plasate pentru a face față
această situație. Unele orașe își măresc propriile cheltuieli pentru a recruta personal suplimentar și pentru a îmbunătăți
furnizarea de servicii. Primirea și integrarea solicitanților de azil și a refugiaților este considerată un
investiția, pe termen scurt, costurile ridicate pot produce profituri pozitive pe termen mediu și lung, în funcție de eficacitatea
măsurilor implementate131. Cu toate acestea, mai ales în zonele de sosire și tranzit mai puțin dezvoltate, investiția poate să nu
aibă ca rezultat reveniri viitoare, deoarece deseori refugiații tind să plece în zone mai bogate și mai atractive, care oferă
oportunități mai bune de angajare.
În zonele de sosire și de tranzit, utilizarea eficientă a finanțării UE și private este deosebit de importantă. La fel de
arătate în unele dintre studiile de caz la nivel local, există o largă utilizare a Azilului, Migrației și
Fondul de Integrare (AMIF), Fondurile Structurale și de Investiții Europene (ESIF) și Fondul pentru
Ajutorul european pentru cei mai defavorizați (FEAD)132, precum și finanțarea oferită de către internațional
organizații și fundații private sau colectate prin organizații caritabile și evenimente de strângere de fonduri. In orice caz,
actorii locali nu pot accesa cu ușurință fondurile UE, care sunt adesea gestionate fie de către naționale, fie regionale
Autoritățile.
O altă provocare crucială legată de sistemul de finanțare este sustenabilitatea pe termen lung a implementării
măsuri. Adesea, finanțarea UE și cea privată se bazează pe proiecte și, astfel, intră în conflict cu durata lungă a
procese de integrare.
Provocări socio-economice: integrare economică și socială dificilă
Principala provocare este durata lungă și resursele financiare necesare pentru cel economic și social
integrarea solicitanților de azil și a refugiaților. Adesea, solicitanții de azil și refugiații rămân dependenți
privind sprijinul social pe perioade lungi.
131 Conform dovezilor disponibile din Australia, Canada și Suedia (OCDE, 2015), impactul fiscal direct net
gradul de primire a refugiaților poate fi relativ mare pe termen scurt, dar va scădea și rapid în timp, pe măsură ce forța de muncă
integrarea pieței se îmbunătățește și acestea contribuie la producția de bunuri și servicii și la veniturile din impozite.
132 Scheme suplimentare de finanțare ale UE sunt Programul Drepturi, Egalitate și Cetățenie (REC); și proiecte de cercetare în cadrul Orizont 2020 în domeniul
„Provocări societale”. A se vedea briefing-ul PE „Integrarea pe piața muncii a
Refugiați: instrumente de finanțare ale UE”, de Susanne Kraatz și Magdalena Dimova.
79
Un obstacol major în calea independenței economice și a integrării sociale este accesul dificil la azil
solicitanților și refugiaților pe piața muncii, care este împiedicată de o serie de factori. Azil
solicitanții au nevoie de obicei de un permis de muncă sau de un permis de ședere pentru a accesa piața obișnuită a muncii și asta
se obține de obicei numai odată ce cererea lor a fost aprobată, deși în unele cazuri sunt
permis să lucreze chiar dacă cererea de azil nu a fost încă încheiată. Durata de timp necesară
pentru procedurile de azil și permis de muncă reprezintă un obstacol major în calea integrării, după cum recunoaște
literatura revizuită în Anexa 1. Conform legislației UE, solicitanții de azil ar trebui să aibă acces pe piața muncii în cel mult
nouă luni de la depunerea cererii de protecție internațională.
Totuși, așa cum este descris în anexa 2, condițiile pentru acordarea accesului pe piața muncii pentru azil
solicitanții sunt definiți de statele membre și sunt afectați de capacitatea administrativă de a se ocupa
un număr mare de aplicații. Aceste limitări generează o povară administrativă și, prin urmare
descurajează angajatorii să-i angajeze. Printre țările studiate de caz, solicitanții de azil
pot accesa piața muncii de îndată ce își depun cererea în Grecia și Suedia. În
alte țări, trebuie să aștepte o perioadă predefinită după depunerea cererii: 60 de zile în Italia,
trei luni în Austria, Germania și România, patru luni în Belgia, șase luni în Spania și nouă luni în Franța și Serbia. În
Ungaria, permisele de muncă se eliberează doar refugiaților recunoscuți.
Lipsa cunoașterii limbii țării gazdă și a recunoașterii și certificării calificărilor
sunt alte obstacole în calea integrării pe piața muncii. Cu excepția Franței, toate țările acordă acces la
instruire lingvistică, dar intensitatea cursurilor și nivelul oferit diferă. Calificarea formală și informală și nivelurile
educaționale ale solicitanților de azil și refugiaților nu sunt adesea recunoscute în
țările primitoare și evaluarea competențelor lipsește în multe țări. Printre cele 12 țări ale
studii de caz, evaluarea competențelor este prezentă în mod sistematic doar în Austria, Germania, România,
Spania și Suedia.
Munca nedeclarată este, de asemenea, destul de răspândită, în special acolo unde sistemul de sprijin social
stimulează dependența de bunăstare în rândul refugiaților și acolo unde locurile de muncă obișnuite disponibile refugiaților fac
nu asigură un venit suficient. Solicitanții de azil care așteaptă o decizie și cei nerecunoscuți ca
beneficiarii protecției și, prin urmare, șederea ilegală în țară, sunt adesea implicați în economia neagră. Migranții și
refugiații angajați, în special femeile și cei care sosesc din Africa, sunt
mai probabil decât lucrătorii născuți nativi să fie discriminați pe piața muncii și să fie
angajați în locuri de muncă neplătite și neregulate care nu asigură independența economică. Financiar
criza și recentele atacuri teroriste au sporit prejudecățile și au întărit discriminările.
Modificările recente de politică au penalizat și mai mult imigranții. Cotele și permisele de muncă au fost
reduse, au fost introduse restricții privind reîntregirea familiei, iar schemele de returnare „voluntară” sunt
tot mai sus inut.
Cazarea este o altă provocare principală la nivel local, deoarece furnizarea de locuințe sociale este de obicei o competență
regională sau locală. Solicitanții de azil sunt adesea cazați în centre de primire
pentru timpul necesar pentru ca procedurile de aplicare să fie finalizate și sunt astfel limitate în mobilitatea lor.
Aceste centre au fost adesea create în clădiri abandonate, sunt adesea supraaglomerate și nu
asigura conditii decente de viata. În plus, lungimea tot mai mare a procedurilor de azil are ca rezultat
80
solicitanții de azil care stau în centrele de primire pentru perioade foarte lungi, cu posibile psihologice
repercusiuni. Solicitanții de azil respinși și imigranții ilegali sunt fie ținuți în centre de detenție
până când se întorc în țările lor sau trebuie să se bazeze pe organizații caritabile. De asemenea, ei devin adesea fără adăpost
sau trăiesc în tabere neregulate, așa cum este descris în studiile de caz din Franța, Italia, Grecia și Serbia. După cum s-a raportat
în Privire de ansamblu științifică (Anexa 1) care citează un studiu european din 2014 privind mobilitatea, migrația și sărăcia,
doi din trei solicitanți de azil respinși au mijloace de subzistență insuficiente.
Refugiații recunoscuți trebuie de obicei fie să solicite pentru locuințe sociale publice, fie să închirieze o cazare pe piața privată
(care este adesea inaccesibilă din cauza chiriilor mari) și să solicite plăți în avans și
acreditare, în timp ce uneori se confruntă cu discriminare. Oferirea de opțiuni de locuințe la prețuri accesibile pentru refugiați este
extrem de provocatoare pentru autoritățile locale, având în vedere că lipsa de locuințe sociale și concurența
între refugiații recunoscuți și populația nativă crește presiunea asupra piețelor imobiliare locale. Acești factori pot declanșa
segregarea și conflictele sociale și pot împiedica integrarea în local
societate. Găsirea unei locuințe adecvate pentru minorii neînsoțiți și femeile singure cu copii a avut, de asemenea
s-a dovedit a fi o provocare. Organizarea si serviciile in centre de primire si cazare
serviciile sunt foarte diferite în țările studiilor de caz. În unele cazuri, cazarea de stat este accesibilă numai pentru solicitanții de
azil a căror cerere este formalizată. De exemplu, în Italia SPRAR
sistemul găzduiește solicitanții de azil și beneficiarii de protecție internațională în mici primiri
structuri în care se asigură servicii de asistență și integrare prin proiecte specifice de integrare.
Cu toate acestea, capacitatea sistemului SPRAR este cu mult sub cerere, iar majoritatea solicitanților de azil trebuie să rămână în
centrele de primire de urgență. În Franța, mai puțin de 50% dintre solicitanții de azil sunt plasați
cazare dedicată, în timp ce majoritatea rămân pentru perioade prelungite în caz de urgență
cazare, centre de primire pentru solicitanți de azil sau chiar în tabere improvizate. In Germania, initiala
facilită i de primire i centre de primire sunt asigurate la nivel regional, iar apoi solicitan ii de azil sunt repartiza i între
municipalită i. De îndată ce un solicitant de azil a finalizat procedura de azil,
el/ea trebuie să plătească pentru locuință, deși este adesea dificil pentru refugiați să găsească un preț accesibil
cazare. Ca urmare, unii refugiați rămân în locurile de cazare oferite chiar și după
finalizarea cu succes a procedurii lor de azil. În România, solicitanții de azil fără subzistență
mijloacele au dreptul de a rămâne în centrele de primire sau li se asigură cazare și a
indemnizatie de intretinere. Refugiații au dreptul la locuințe sociale sau la o rambursare de 50% a acestora
cheltuieli cu chiria pentru un an dacă nu există locuințe sociale disponibile. Refugiații vulnerabili sunt găzduiți gratuit
taxă, în timp ce alții trebuie să plătească chirie și costuri de întreținere. În plus, unele ONG-uri implementează proiecte de
locuințe pentru azil și refugiați, de obicei cu sprijinul fondurilor FAMI ale UE. The
soluții inovatoare promovate în Kilkis, Flandra, Milano și Schwebish-Gmünd descrise în
secțiunea 5.3, oferă câteva indicații interesante cu privire la modul în care comunitățile locale pot aborda locuințele
provocare, deși aceste soluții implică în mod obișnuit un număr redus de solicitanți de azil și refugiați.
Dificultăți de acces la servicii și beneficii sociale
Beneficiarii recunoscuți de protecție internațională au, de obicei, dreptul la prestații și servicii sociale
ca nativi. În schimb, solicitanții de azil au dreptul la mici alocații bănești pe durata șederii lor în oraș
centrele de primire și în unele țări sunt excluse de la accesul la serviciile de asistență socială. În Spania, pentru
81
de exemplu, venitul de subzistență acoperă nevoile de bază pentru cei care nu locuiesc într-un centru de migrație
pentru o perioadă de șase luni, reînnoită pentru încă șase luni (și încă șase luni în cazuri speciale
vulnerabilitate). De asemenea, se asigură venituri pentru a facilita autonomia la părăsirea centrelor (printr-o singură plată).
La nivel regional/local, unele comunități autonome, cum ar fi Țara Bascilor,
iar municipalitățile includ refugiații și solicitanții de azil printre beneficiarii de venit minim
scheme. În majoritatea țărilor UE, există o mișcare către o abordare de „activare”, ca acces la social
serviciile sunt din ce în ce mai mult condiționate de participarea la programe de introducere și de limbaj
cursuri și teste care vizează în principal imigranții nou sosiți.
În ceea ce privește asistența medicală, printre țările studiilor de caz este universală în Franța, Irlanda, Italia
și Spania, în timp ce în România solicitanții de azil au acces gratuit doar la îngrijirea primară și de urgență
și poate accesa sistemul național de asigurări la plata contribuțiilor la sănătate. Respins
solicitanții de azil și imigranții ilegali au acces numai la serviciile de urgență în Belgia,
Germania și Suedia. Accesul la asistență medicală este, de asemenea, limitat de lipsa de cunoaștere a drepturilor
complexitatea procedurilor administrative și lipsa de pregătire a asistenților medicali și sociali.
Femei, minori neînsoțiți, persoane cu probleme de sănătate și dizabilități și imigranți ilegali

sunt mai expuși riscului decât alții.
Dificultăți de acces la educație și formare
Toate țările luate în considerare promovează includerea copiilor nou sosiți în sistemul educațional.
Cu toate acestea, copiii solicitanților de azil respinși și migranții ilegali sunt expuși unui risc ridicat de excludere. După
cum se arată în Prezentare științifică (Anexa 1), Germania, Irlanda și Suedia oferă educație și pentru
acești copii, deși depinde în mare măsură de autoritățile regionale și locale. În plus, profesorii sunt
de multe ori nu sunt instruiți corespunzător și nu există suficientă finanțare pentru integrarea efectivă a străinilor
copiii și tinerii din sistemul de învățământ. Copiii și tinerii de origine străină tind să aibă rate mult mai mari de abandon
școlar, consolidând astfel excluziunea socială și economică. Național diferit
au fost dezvoltate strategii pentru a se adresa copiilor refugiați. În timp ce în Suedia scopul este de a da
copiii refugiați au aceleași șanse ca și copiii nativi, inclusiv studii ulterioare după școală, în
Germania viziunile par a fi mai limitate și pe termen scurt. Responsabilitatea pentru integrarea copiilor în sistemul
educațional diferă, de asemenea, de la o țară la alta. De exemplu, în Germania statele federale sunt
responsabil de furnizarea de educație, în timp ce în Franța se desfășoară la nivel municipal. In Austria,
în unele regiuni/municipali, ca în studiul de caz al lui Kapfenberg din Stiria, profesorii de școală sunt
instruit și sprijinit de echipe interculturale. Doar câteva state membre oferă educație generală pentru adulți pentru
solicitanții de azil cu studii reduse: Belgia, Italia, România, Spania și Suedia. Germania i
Grecia oferă cursuri de alfabetizare.
5.3 Abordări de integrare și factori cheie de succes în bunul selectat

practici
Studiile de caz prezintă câteva exemple interesante despre modul în care politicile locale abordează și guvernează
sistemele au fost adaptate pentru a face față provocărilor descrise mai sus. Toate studiile de caz arată a
număr de mecanisme comune și factori de succes care oferă sugestii utile pentru incluziune
politici în diferite contexte. După cum este ilustrat în următoarele sub-secțiuni, aceste mecanisme implică:
82
• Adoptarea abordărilor integrate multisectoriale și multi-actori, adaptate nevoilor solicitanților de azil și refugiaților
(în toate cazurile luate în considerare);
• Rolul puternic al instituțiilor internaționale și al ONG-urilor locale, nu numai în implementarea concretă a măsurilor
de primire și integrare, ci și în sprijinirea dezvoltării capacității instituționale acolo unde instituțiile locale nu
aveau experiență în gestionarea fluxurilor mari de solicitanți de azil și refugiați (ca în cazuri de Kilkis în București
în România, Grecia, Sicilia în Italia și Subotica în Serbia);
• Atenția acordată implicării directe a comunităților locale pentru a evita apariția conflictelor sociale și a discriminării
(în toate cazurile luate în considerare) și promovării unor modalități inovatoare de sprijinire a integrării sociale și
economice (în toate studiile de caz); și
• Utilizarea eficientă a UE, a finanțării private (de exemplu, crowdfunding și donații private) și a intervențiilor
generatoare de resurse, pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a măsurilor de integrare. În unele cazuri,
s-au înființat activități economice pentru a sprijini sustenabilitatea măsurilor de integrare acolo unde nu este
disponibilă finanțare națională/regională (ca în cazul Kilkis din Grecia).
În ciuda diferențelor de condiții economice și/sau de tendințe demografice, toate studiile de caz
să prezinte măsuri inovatoare care acoperă diferite domenii de politică. Secțiunile de mai jos ilustrează
specificitățile și factorii cheie de succes ai celor 12 studii de caz în raport cu provocările anterioare
menționat. O descriere și o analiză detaliată sunt furnizate în studiile de caz atașate acestui raport,
în timp ce Anexa 3 ilustrează principalele rezultate ale analizei de rețea a părților interesate implicate în
studii de caz.
Adoptarea unei abordări integrate pe mai multe niveluri, multisectoriale și multi-actor
Refugiații se confruntă cu probleme multiple și interconectate care necesită colaborarea și coordonarea diverșilor actori
publici și privați la toate nivelurile (internațional, național și local) care operează într-un larg.
numărul de domenii de politici gestionate de obicei de departamente separate la diferite niveluri instituționale. Aceasta
este acum larg recunoscut că un factor cheie de succes este adoptarea unei abordări integrate
bazată pe o puternică coordonare verticală și orizontală între instituțiile publice. Coordonare
între ei este, de asemenea, cheie, precum și cu ceilalți actori cheie implicați, în elaborarea recepției
și politici de integrare care abordează piața muncii și integrarea economică, integrarea educațională,
locuințe și asistență medicală și integrare socială și culturală.
Adoptarea proceselor participative și sprijinirea construirii comunității pentru integrarea refugiaților se conturează ca un
factor cheie de succes atât pentru reducerea tensiunilor în creștere în rândul populației locale.
populației către solicitanții de azil și refugiați și pentru atragerea de capacități suplimentare și financiare
resurse din sectorul al treilea și organizații private. Implicarea institu iilor publice locale este
crucial pentru înțelegerea posibilelor blocaje în politicile naționale la nivel local și pentru construirea de soluții direcționate
de jos în sus. De asemenea, este vital pentru creșterea gradului de conștientizare a nevoilor și drepturilor refugiaților.
Abordări de jos în sus care implică populația locală, organizațiile societății civile și altele relevante
părțile interesate (de exemplu, sectorul de afaceri, instituțiile de credit, sistemul de învățământ inferior și superior și
sistemele de asistență medicală) poate oferi perspective relevante asupra problemelor refugiaților și comunității locale și
despre modul de a contribui la proiectarea și implementarea soluțiilor inovatoare.
Procesele participative și construirea comunității ajută la reducerea potențialelor tensiuni între localnici
83
populația către refugiați și pentru a atrage resurse suplimentare din sectorul terț și privat
sector. În acest scop, multe municipalități au mobilizat societatea civilă pentru a sprijini administrațiile locale.
eforturile și au facilitat comunicarea deschisă și transparentă cu populațiile lor, prin sesiuni de informare, utilizarea site-urilor
web ale orașului și a rețelelor sociale. Potrivit Eurocities (2017),
orașele au dat dovadă de un lider puternic și capacitatea de a coordona diferite servicii urbane și civile
acțiuni de solidaritate cu societatea, uneori în absența unui răspuns național. Dintre cazul selectat
studii, exemple bune se găsesc în regiunea bască a Spaniei și în municipiul Milano din
Italia.
Studiile de caz oferă exemple despre modul în care această integrare/coordonare a fost realizată la nivel local
nivel în diferite contexte juridice, instituționale și socio-economice. În contexte caracterizate de o lungă
tradiția guvernelor regionale sau locale în formularea planurilor de integrare, ca în cazul Limerick,
Instituțiile publice care sunt situate în Milano, Schwebland și Södertälje sau în regiunea bascilor
are un rol principal în acest sens. În schimb, în acele contexte în care există mai puțină experiență
instituțiilor publice în gestionarea și integrarea fluxurilor mari de solicitanți de azil și refugiați, ca în
În cazul Bucureștiului, Subotica și Sicilia, acest rol de lider este preluat de organizații internaționale sau ONG-uri care au susținut
și dezvoltarea capacităților instituționale la nivel local. În alte cazuri, ca în
Kilkis și regiunea PACA din Franța, ONG-urile locale sunt cele care au completat golurile în recepția națională.
și politici de integrare.
Analiza rețelei descrisă în Anexa 2 ajută la sintetizarea și compararea părților interesate implicate în fazele de programare și
implementare a măsurilor analizate în studiile de caz.
Caseta Caseta 5.1 prezintă o comparație a celor 12 studii de caz în funcție de trei indicatori principali de rețea.
Gradul de complexitate al rețelei măsoară interacțiunile dintre actori de diferite tipuri (adică actori birocratici, actori politici, experți,
actori de interes special și actori de interes general)133
și diferite niveluri teritoriale (adică local, regional, național și internațional). Indicele de complexitate este
dat de produsul dintre numărul de niveluri institu ionale din fiecare re ea i numărul de tipuri
de actori (maximum: cinci) implicați.
Densitatea rețelei reprezintă numărul de interacțiuni dintre diferiții actori ai rețelei . Indicele de densitate, variind de la 0 la 1, este
egal cu proporția legăturilor existente pe total
posibile legături și este puternic influențată de numărul de actori implicați, având în vedere că rețelele cu
mai mulți actori tind să aibă densități mai mici.
Indicatorul de centralitate ilustrează cât de mult un actor este un „intermediar” și, prin urmare, potențial strategic în cadrul unui
grup. Folosind acest indice, este posibil să se identifice potențialii jucători strategici „de bază” –
133 Actorii birocratici (instituționali) (noduri roșii) își bazează legitimitatea intervenției în procesul de politică pe
pretenția că regulile și procedurile formale le conferă responsabilitate specifică în proces; actorii politici (nodurile
verzi) își bazează legitimitatea pe reprezentarea cetățenilor; experții (noduri albastre) își bazează legitimitatea
pe pretenția de a avea cunoștințele necesare pentru a aborda problema; actorii de interes special (noduri galbene)
își bazează legitimitatea pe faptul că sunt direct afectați de decizia de politică; actorii de interese generale (nodurile
negre) își bazează legitimitatea pe faptul că interesele pe care le reprezintă sunt generale (ex. ecologiste și ONG-
uri) și pe faptul că reprezintă grupuri care nu își pot apăra singure interesele.
84
adică actori centrali care asigură de obicei conexiuni (schimb de informații/resurse) între
diferite subrețele.
Caseta 5.1: Rețele de programare și implementare în studiile de caz: o comparație

În toate cele 12 cazuri, faza de programare este în general mai puțin complexă decât faza de implementare.
În faza de programare, Subotica-Serbia, Limerik-IE, Pais Basco-ES, Sicily-IT (Ragazzi Harraga) și Kapfenberg-AT au cele mai complexe rețele. În
special, cazul Pais Basco implică doar birocrați (instituții publice), dar la patru niveluri teritoriale diferite. Subotica-Serbia și Limerik-IE prezintă patru
tipuri de actori la trei niveluri teritoriale diferite. În cele din urmă, cazurile Ragazzi Harraga (Sicilia-IT) și Kapfenberg-AT implică actori aparținând la
patru niveluri teritoriale și trei tipuri de actori.
În schimb, Schwäbisch Gmünd-DE este cea mai puțin complexă rețea, implicând doar instituții publice locale sau politicieni. Subotica-Serbia, Pais
Basco-ES și Limerik-IE prezintă cea mai mare densitate de relații.
Revenind la faza de implementare, Limerik-IE prezintă o rețea foarte complexă care implică toate tipurile de actori la toate nivelurile teritoriale, în
timp ce Södertälje–SE prezintă cel mai scăzut grad de complexitate, implicând doar instituții publice sau socio-economice locale.
În această fază, cele mai mari densități se referă la Flanders-BE și Pais Basco-ES.
Aproape toate cazurile implică actori locali atât în faza de programare, cât și în cea de implementare, cu singura excepție a București-RO unde
actorii locali nu sunt implicați în faza de programare.
Majoritatea cazurilor implică părți interesate naționale și/sau internaționale, în special în proiectarea intervenției și în unele cazuri (București-
RO, Milano-IT, Södertälje-SE și Sicilia-IT, Ragazzi Harraga) și în nucleul rețelei de programare. Cinci organizații internaționale au fost implicate în
cazul Subotica-Serbia.
Actorii socio-economici sunt implicați de obicei doar în faza de implementare, în timp ce actorii instituționali sunt implicați atât în faza de
programare, cât și în faza de implementare, deși la diferite niveluri de guvernare. Singura excepție este proiectul Giocherenda (Sicilia-IT) în care
instituțiile publice lipsesc cu desăvârșire din implementarea măsurii. De asemenea, în cazul Sicily-IT, actorii instituționali Ragazzi Harraga rămân la
marginea rețelei și nu fac parte din nucleul rețelei.
Experții sunt incluși în faza de programare doar în câteva cazuri (Milano-IT, Limerik-IE și Subotica-Serbia), în timp ce în alte cazuri sunt
implicați doar în faza de implementare (Flanders-BE, Sicilia-IT, Ragazzi Harraga și Pais Basco-ES).
Actorii politici sunt implicați doar în puține cazuri și, de obicei, nu sunt reprezentați în nucleul rețelei.
Figura următoare rezumă indicatorii calculați pe rețeaua de programare și implementare a studiilor de caz.
Indicatori de rețea: o comparație între studiile de caz
Programare Implementarea
6 6
5 5 IE
FI
4 IE Subotica-Serbia 4 DE
ESTE
IT - Sicilia (Băieți IT - Sicilia (Băieți
Harraga) RO
3 I T-Milan LA 3 SE Harraga)
Subotica-Serbia
SE LA
FI I T-Milan
Numărul
Numărul
2 DE 2 IT -Sicilia
actori
actori
tipuri
tipuri
RO
de
de
(Giocarenda)
IT -Sicilia
1 (Giocarenda) ESTE 1
0 0
0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5
Numărul de niveluri teritoriale Numărul de niveluri teritoriale
Strategii de integrare locală conduse de administrațiile publice regionale sau locale
Abordarea integrată de jos în sus a Programului Pilot Auzolana din Țara Bascilor
Programul pilot Auzolana a fost lansat în 2017 în Țara Bascilor cu scopul de a îmbunătăți
Sistemul național spaniol de primire și integrare a solicitanților și beneficiarilor de protecție internațională. Studiul de caz este
un bun exemplu al capacității unei autorități regionale
să implementeze un parteneriat vertical și orizontal formalizat pentru o distribuție teritorială eficientă
și integrarea solicitanților de azil și a refugiaților. Administrația regională a mobilizat un număr mare
85
a actorilor la nivel local, coordonând în același timp cu administrația națională, a definit rolurile
diferiți actori implicați și resursele financiare, a creat o comisie de monitorizare pentru monitorizarea acesteia
implementarea și a comandat o evaluare ex-post a programului pentru a obține indicații pentru reformarea sistemului
național. Programul Auzolana II se desfășoară în 2019, cu accent pe
Model canadian de sponsorizare comunitară, care implică într-o măsură și mai mare
organizații, ONG-uri și alte grupuri interesate în oferta „Grupuri locale de sponsori comunitari”.
sprijin economic, social și de bunăstare acordat refugiaților și solicitanților de azil.
Programul introduce un nou model de guvernare a politicilor de primire și integrare bazate
pe o abordare integrată de jos în sus, cu o puternică implicare a actorilor locali, într-o țară în care
politicile de imigrație și azil sunt de competența exclusivă a guvernului central. Regionala
Guvernul oferă sprijin financiar ONG-urilor locale, asociațiilor de voluntari și municipalităților cu scopul de a: i) creșterea
numărului de locuri puse la dispoziție de municipalități și îmbunătățirea
furnizarea de servicii de către municipalități și ONG-uri locale; ii) creșterea schimbului de informații și
coordonarea între toți actorii implicați; și iii) promovarea participării active a beneficiarilor la
accelerează integrarea lor socială.
Analiza rețelei arată clar rolul central al administrației regionale. Așa cum se arată în figura
5.8, în faza de programare rețeaua este destul de simplă, cuprinzând instituții publice la diferite
niveluri instituționale (nivel național și internațional). În schimb, în faza de implementare
rețeaua devine mai complexă, implicând un număr mare de actori diferiți la diferite niveluri teritoriale, administrația
regională rămânând în centrul unei rețele care implică municipalități și
ONG-uri, împreună cu experți și actori de interes special.
Figura 5.8: Analiza rețelei a studiului de caz din Țara Bascilor

Faza de programare Faza de implementare
Conform interviurilor și informațiilor disponibile, programul a avut succes în susținere
crearea de locuri de cazare suplimentare în regiune, promovând o mai omogenă
distribuția între municipalități și consolidarea serviciilor de primire și integrare. In plus
canalele de comunicare și procedurile (informale) de coordonare stabilite între ONG-urile implicate
iar administrațiile publice locale au facilitat un răspuns rapid și flexibil la nevoile solicitanților de azil
si refugiati. O atenție instituțională mai mare acordată refugiaților și solicitanților de azil are ca rezultat, de asemenea, a
creșterea conștientizării sociale și abordarea acceptării în comunitățile locale. Guvernul basc este
86
de asemenea, se analizează în prezent și posibilitatea reducerii cerinței de rezidență pentru accesul la basca
schema de venit minim de la trei ani la un an pentru a îmbunătăți accesul refugiaților.
Angajamentul autorităților regionale și locale și disponibilitatea resurselor financiare
reprezintă principalii factori pentru succesul programului. Principalele neajunsuri se referă însă
la disponibilitatea insuficientă a locuințelor la prețuri accesibile pe piața deschisă pentru refugiați. Coordonarea și
Învățarea reciprocă între municipalități ar putea fi, de asemenea, îmbunătățită în continuare, precum și piața muncii
măsuri de integrare.
Abordarea integrată a lui Milano cu privire la managementul sistemului local de primire a azilului
Municipalitatea din Milano a semnat un acord cu prefectura din Milano pentru administrarea directă a orașului
centre de primire de urgență de primă linie (CAS) și sistem de primire de linie a doua (SPRAR), cu scopul
de trecere de la o abordare de urgență la un sistem mai structurat care oferă căi de integrare personalizate. Abordarea
adoptată este axată pe integrarea primei primiri și asistență
măsuri cu implicarea societății civile și a organizațiilor din sectorul terț, cu
municipalitatea joacă un rol puternic de coordonare (după cum se arată în reprezentarea rețelei din figura
5.9). Acest lucru este asigurat de stabilirea unor protocoale de intervenție oficializate și a unui sistem de coordonare bine
stabilit. Rețeaua a fost oficializată cu un memorandum de înțelegere: principalul
Au fost implicate ONG-uri și organizații private prezente în teritoriu, precum și centre de formare, the
Universitatea din Milano și unul dintre principalele spitale ale orașului. De asemenea, s-au creat conexiuni cu altele
municipalități prezente în zona metropolitană Milano cu scopul de a face schimb de practici și de a pune în comun
resursele existente.
După cum se arată în graficul rețelei de mai jos, în timp ce actorii de programare sunt în principal instituții publice (deși
un ONG, Farsi Prossimo și un spital sunt implicați în această fază), faza de implementare este mai mult
complex care implică un număr mare de ONG-uri, coordonate de ONG (Farsi Prossimo), și locale
experți.
Figura 5.9: Analiza rețelei a studiului de caz din Milano

Pe lângă furnizarea de cursuri de limbă, educație și formare, asistență medicală și psihologică
asistență, angajare și servicii juridice, a fost adoptată o abordare larg răspândită a ospitalității
găzduiți refugiați, pe baza utilizării apartamentelor (în contrast cu structurile CAS mari) și pe un nou proiect, „Un refugiat în
familia ta”, descris în secțiunea 5.3.3 de mai jos. Integrarea pe piata muncii
este susținută prin intermediul centrului de mediere a muncii al municipalității pentru angajarea adulților vulnerabili
acordarea de burse de muncă (în principal bărbaților tineri), dintre care 27,5% au rezultat în contracte de muncă. In orice caz,
87
prezența tot mai mare a persoanelor vulnerabile în rândul solicitanților de azil și al refugiaților face forță de muncă
integrarea pieței este din ce în ce mai dificilă. În acest scop, în 2017 a fost creată o rețea vulnerabilă
sprijină identificarea timpurie a vulnerabilității și furnizarea de sprijin multidisciplinar pentru integrarea celor mai
vulnerabili. În 2017 rețeaua de servicii etno-psihiatrice și juridice
medicina a sprijinit 477 de solicitanți de azil.
Grupul de lucru pentru integrare Limerick și planul său de integrare 2017-2020
Principalul punct forte al cazului Limerick este constituirea unui Grup de Lucru pentru Integrare Limerick
crearea de conexiuni puternice între diferiți actori, factori de decizie, ONG-uri, Universitatea din Limerick,
diferiți membri ai comunității și voluntari. Grupul de lucru era responsabil de redactare și
implementarea Planului de integrare Limerick 2017-2020 care prevede un set de inițiative pentru
completează și completează lacunele sistemului național de furnizare directă, care oferă doar un an de sprijin solicitanților
de azil, în timp ce refugiații se confruntă cu probleme în găsirea unei locuințe decente, a unui loc de muncă etc. Planul
prevede activarea de parteneriate publice și private locale pentru a asigura: i) integrarea
și servicii de informare în centrul de consiliere și informare; ii) cursuri de limbi străine; iii) accesul la superioare
educație prin 30 de burse oferite refugiaților și solicitanților de azil de către Universitatea din Limerick (solicitanții de azil
și refugiații au, de asemenea, acces la un curs de un an, cu normă întreagă, preuniversitar conceput
pentru elevii maturi); și iv) integrarea socială, conștientizarea comunității care implică, de exemplu,
campania desfășurată între 2014 și 2016 pentru a contrasta concepțiile greșite despre migrație și
alte campanii muzicale și sportive. Fiecare temă prioritară este co-prezidată de o organizație a Grupului de lucru pentru
integrare din Limerick, care este responsabilă de implementarea și monitorizarea
Planul de integrare.
Legătura puternică dintre diferiții actori implicați în implementarea planului
(Figura 5.10) este considerat de către intervievați un factor semnificativ în succesul intervențiilor.
Figura 5.10: Analiza rețelei a studiului de caz Limerick

Strategii de integrare locală conduse de organizații internaționale și ONG-uri

Abordarea ghișeului unic și a managerului de caz a proiectului INTERACT&Plus al OIM din București
(RO)
Proiectul sprijină incluziunea socială și pe piața muncii a beneficiarilor de protecție internațională
și imigranții din țări terțe printr-o abordare integrată de tip ghișeu unic și manager de caz
diferite servicii într-un singur centru (centrul de migrație, situat într-o zonă ușor accesibilă de
88
Bucure ti). Centrul oferă informații, îndrumare și sprijin individual în accesul la educație,
social, piata muncii si sistemul public de sanatate, precum si asistenta financiara directa, limba
cursuri, orientare culturală, activități de agrement și servicii after-school pentru copii. În plus, acesta
implementează activități de conștientizare. Proiectul a fost implementat din mai 2016 cu fonduri
din AMIF 2014-2020. Este gestionat de o organizație internațională (IOM România) și
implementat de o rețea de parteneri cu experiență anterioară în domeniu, precum și de o rețea
a voluntarilor i a mediatorilor culturali. Rolul instituțiilor locale este foarte limitat.
După cum se arată în Figura 5.11, în faza de programare complexitatea rețelei de actori este destul de mare
limitat, deoarece include doar partenerii proiectului: organizații internaționale și ONG-uri. Prin contrast, în
faza de implementare rețeaua este mult mai complexă implicând și alți actori: naționali și
instituțiile publice locale și actorii economici (adică angajatorii). Deși nu există un actor principal în faza de programare,
deoarece toți partenerii au contribuit la proiectarea proiectului, OIM este actorul principal în
faza de implementare, conducerea proiectului.
Figura 5.11: Analiza rețelei a studiului de caz București

Principalul dezavantaj al cazului este absența unui sistem de evaluare. Cu toate acestea, intervievații sugerează
că proiectul a contribuit la integrarea socială a beneficiarilor și la prevenirea abandonului școlar.
S-a dovedit furnizarea de servicii integrate într-o singură locație și identificarea unui manager de caz
util în angajarea beneficiarilor într-o cale de integrare și în menținerea angajamentului acestora. În plus,
asisten a financiară a contribuit la reducerea riscului de sărăcie în rândul beneficiarilor interna ionale
protecție, deși numai pe durata proiectului. Parteneriatul și colaborarea între proiecte
partenerii este, de asemenea, considerată eficientă, datorită colaborărilor anterioare dintre parteneri, the
complementaritatea competențelor, definirea unor instrumente specifice de coordonare (de exemplu, întâlniri săptămânale)
și comunicarea continuă între parteneri favorizată și de amplasarea echipelor partenerilor în
aceeași clădire. Cu toate acestea, s-au obținut rezultate limitate în ceea ce privește integrarea pe piața muncii, din cauza
bariere administrative și legale, precum și tendința beneficiarilor de a lucra ilegal pentru a menține
accesul la beneficii sociale.
Rolul organizațiilor internaționale și ONG-urilor în sprijinirea orașelor Subotica și Kanjiza (RS)
Datorită vecinătății principalelor puncte de trecere a frontierei cu Ungaria, Subotica s-a confruntat cu un număr mare de
migranții care tranzitează orașul în drum spre țările UE. Odată cu închiderea maghiarului
frontieră în martie 2016, un număr semnificativ de migranți au fost blocați în oraș și în
facilită i în apropierea grani ei. Comisariatul Sârb pentru Refugiați și Migrație și autoritățile locale,
a oferit sprijin solicitanților de azil și refugiaților din Subotica și Kanjiza, cu sprijinul cheie al
89
multe organizații internaționale și neguvernamentale. Să coordoneze to i ace ti actori i
activități a fost înființat un grup de lucru pentru monitorizarea migrației , în care sunt implicați reprezentanți ai orașului
consiliul și instituțiile publice locale, precum și principalele ONG-uri internaționale și naționale/locale implicate în
activitati de primire.
Potrivit raportului de studiu de caz, Municipiul Subotica era bine organizat și mai mulți publici
instituțiile au fost implicate în abordarea crizei migrației. Organizații internaționale și ONG-uri
au fost deosebit de activi în furnizarea de asistență, servicii de protecție, ajutor de urgență, interpretare și mediere
culturală etc., inclusiv crearea de infrastructuri locale și sprijinirea capacității
clădire.
Cu sprijinul organizațiilor internaționale și naționale, instituțiile locale și-au îmbunătățit
capacitatea de a face față crizelor de migrație, iar activitățile implementate au contribuit într-o oarecare măsură la
dezvoltarea economică locală. Finanțarea internațională a sprijinit investițiile în infrastructura locală,
angajarea populației locale pentru a se ocupa de problemele migrației și a afacerilor locale. Instituțiile locale
a participat, de asemenea, la numeroase activități de consolidare a capacităților organizate de organizații internaționale și neguvernamentale
organizații.
Rețeaua (Figura 5.12) reunește fazele de programare și implementare, deoarece
situația de urgență nu permite o fază de programare corespunzătoare. Rețeaua este printre cele mai multe
dens și complex al studiilor de caz avute în vedere, datorită implicării puternice a multor tipuri de
actori la diferite niveluri (local, național și internațional), actorii de bază fiind Naționalul
Comisariatul pentru Refugiați și Migrație al Republicii Serbia, orașul Subotica și

UNHCR.
Figura 5.12: Analiza rețelei a studiului de caz Subotica
Strategii de integrare locală conduse de ONG-uri locale
Kilkis (EL): rolul asociației de voluntari OMNES în combinarea integrării refugiaților cu dezvoltarea locală
OMNES este o asociație de bază creată în 2016 de un grup de voluntari pentru a sprijini și îmbunătăți
răspunsul de urgență la criza refugiaților din municipalitatea Kilkis. Abordarea adoptată se referă la
pentru a sprijini soluții durabile, la nivel local, care să răspundă atât nevoilor solicitanților de azil
90
și refugiaților și a populației locale. În acest scop, OMNES implementează un pilot în trei etape
proiect axat pe: furnizarea de locuințe demne pentru grupurile vulnerabile; facilitarea încrederii-
clădire între rezidenți și nou-veniți; și sprijinirea activităților generatoare de venituri și competențe pentru dezvoltarea
socio-economică a zonei. Grupurile locale vulnerabile beneficiază de
serviciile oferite de Centrul său de incluziune socială, în timp ce întreprinderile și lucrătorii locali beneficiază de
activități economice implementate (a se vedea secțiunea 5.3.3) În plus, OMNES a dezvoltat un program digitalizat
mecanism de monitorizare care să susțină planificarea cazării în funcție de capacitatea locală de absorbție. Mai multe
municipalități și agenții de dezvoltare regională au solicitat acest instrument pentru a sprijini
cazarea solicitanților de azil și a refugiaților. OMNES implementează, de asemenea, diverse activități de advocacy și
activități de comunicare cu instituții publice și neguvernamentale naționale, internaționale și locale
organizații.
După cum reiese din analiza rețelei, atât fazele de programare, cât și fazele de implementare (Figura 5.13)
sunt destul de complexe, deoarece implică diferite tipuri de actori (instituții publice, experți, speciali și
interes difuz) la nivel internațional, național, regional și local. În faza de programare,
sunt implicate instituții publice internaționale, naționale și locale, alături de experți, actori de interes special și de interes
difuz care lucrează la nivel regional. Faza de implementare presupune o mai mare
număr de actori, în principal ONG-uri care acționează la diferite niveluri teritoriale, experți regionali și de specialitate
actori. OMNES este actorul de bază în ambele faze.
Figura 5.13: Analiza rețelei a studiului de caz Kilkis

Rolul ONG-urilor și al asociațiilor locale în completarea lacunelor în intervenția statului și în sprijinirea dezvoltării
capacităților în regiunea PACA (Franța)
După cum sa anticipat în secțiunea 5.2.1, în Franța persoanele care obțin protecție internațională sunt tratate în
la fel ca cetățenii francezi în ceea ce privește accesul la protecție socială și piața muncii, cu
pu ine măsuri specifice adaptate nevoilor refugia ilor. Cu toate acestea, sistemul francez de primire prezintă mai multe
dezavantaje care adesea trebuie abordate de părțile interesate locale, în special de ONG-uri.
Pentru a depăși problemele de primire și integrare cu care se confruntă solicitanții de azil și refugiații în
regiunea PACA, o rețea de organizații (CAFFIM) a fost creată recent cu scopul de a ajuta,
sprijinirea și denunțarea încălcărilor drepturilor omului pe teritoriul PACA. Rețeaua include
asociații internaționale și naționale/locale implicate în primirea și integrarea solicitanților de azil
si refugiati. O caracteristică interesantă a studiului de caz este rolul articulat și inovator jucat
de trei ONG-uri care operează în regiune. Pe lângă furnizarea de servicii de primire și integrare (ex
91
facilitati si platforme de receptie si cazare; sprijin pentru solicitanții de azil deținuți; sprijin și
cazare pentru minori neînsoțiți, tineri adulți și victime ale traficului de persoane), de asemenea
sprijinirea dezvoltării capacităților prin crearea de centre de resurse care furnizează instrumente de intervenție (inclusiv un
centru de documentare) și servicii de formare părților interesate relevante pentru a
să faciliteze cooperarea și să dezvolte capacitatea. De asemenea, ele promovează politicile și conștientizarea
acțiuni și sprijin pentru organizațiile societății civile din țările de origine a solicitanților de azil.
Vizează atât refugiații, cât și comunitățile locale pentru a sprijini integrarea socio-
economică și construirea comunității
Toate exemplele de intervenție prezentate în studiile de caz susțin soluții inovatoare vizate nu
numai la refugiați, dar și la comunitatea locală, pentru a exploata potențialul spillover pozitiv
efectele pe care măsurile de integrare a refugiaților le pot avea asupra condițiilor socio-economice locale și de a sprijini
coeziunea socială în comunitățile locale. Cele patru cazuri ilustrate mai jos sunt cele în care este această abordare
deosebit de puternică și eficientă.
Coabitarea ca mijloc de integrare socială pentru tinerii refugiați neînsoțiți din Flandra
Proiectul CURANT propune un set de măsuri menite să ofere atât un mediu de viață sigur
precum și o abordare de integrare unu-la-unu, bazată pe un sistem „buddy”, care potrivește tinerii refugiați cu tinerii
localnici care locuiesc într-un număr de apartamente distribuite în toată Flandra.
În acest fel, pe lângă asigurarea de cazare și sprijinirea incluziunii sociale a tinerilor refugiați,
proiectul oferă, de asemenea, facilități de locuințe la prețuri accesibile tinerilor din comunitatea locală, promovează
o atitudine mai primitoare în rândul popula iei locale i evită segregarea. Un total de 75 de unități de locuințe comune
au fost înființate prin cumpărare, renovare și închiriere privată. În aceste unități, între 75 și 135
tinerii refugiați neînsoțiți conviețuiesc cu prieteni flamanzi cel puțin un an. Refugiatii sunt si ei
îndeaproape ghidat pe parcursul întregului proiect în domenii precum educația, viața independentă, limba
învă are, timp liber, consiliere psihologică i activare profesională.
Proiectul a fost evaluat de Universitatea din Anvers, care a constatat că impactul imediat al
co-locuința și serviciile de asistență combinate au fost învățarea mai rapidă a limbii și mai mult
încredere în utilizarea acestuia. Prietenul îl ajută pe refugiat să-și caute un loc de muncă, să construiască o rețea și să învețe olandeză,
în timp ce traduc documentele atunci când este necesar. Unii prieteni sunt foști refugiați și oferă un model important
pentru tinerii nou-veniți. Conviețuirea împreună îi face și pe tinerii locali mai conștienți
a nevoilor tinerilor refugiați.
Proiectul s-a confruntat însă cu unele provocări în implementarea sa legate în principal de diversitatea
medii culturale. Alte întrebări se referă la nevoia tinerilor refugiați de a se conecta cu oameni din cultura lor; subestimarea
costurilor și a timpului necesar punerii laolaltă a tinerilor refugiați și
prietenii locali, precum și timpul de a schimba regulile administrative și procedurile de finanțare a acestor noi
tipuri de programe; și alinierea și gestionarea diferitelor servicii necesare tinerilor
refugiați, mai ales atunci când sunt furnizate în locații diferite.
92
Tineri refugiați care sprijină construirea comunității în Sicilia
Giocherenda134 este o întreprindere socială condusă de un grup de 10 tineri refugiați africani în
Municipiul Palermo să sprijine minorii neînsoțiți și tinerii solicitanți de azil de-a lungul lor
calea de integrare. Obiectivul principal este de a promova educația interculturală și reziliența prin furnizare
ateliere cooperative și comunitare, jocuri și activități sociale. Este destinat noilor veniți
precum și băștinași și indivizi marginalizați. Activitățile sale includ organizarea de evenimente publice,
ateliere pentru copii, ateliere în companii private și producție și vânzare de narațiune și
jocuri autoproduse.
Promotorul inițiativei a fost CPIA Palermo 1 – un centru public de educație pentru adulți
educație pentru cetățenii italieni și străini, care dețin un permis de ședere obișnuit și au vârsta de 16 ani și
peste. Centrul este din ce în ce mai implicat în furnizarea de limbă și educație minorilor neînsoțiți. Sprijinul financiar vine
din donații de la fundații private, în timp ce laboratoare și
sălile de clasă sunt asigurate de o universitate locală și un spațiu de lucru în comun. Recent întreprinderea socială
a stabilit contacte cu companii locale și naționale precum și cu instituții europene.
Agenția Europeană pentru Educație a numit doi membri ai grupului „Erasmus+” drept „Modele de urmat în
rezistență”.
Integrarea minorilor neînsoțiți și a tinerilor refugiați este abordată și de un alt sicilian
proiect (Ragazzi Harraga) descris în secțiunea 5.3.3.
Centrul de incluziune socială OMNES și activități economice pentru dezvoltare locală în Kilkis
În scopul de a sprijini incluziunea socio-economică a refugiaților într-un context caracterizat de mare
șomaj și sărăcie, deja citată Asociația OMNES implementează în prezent două principale
proiecte: a) crearea de activități de afaceri locale producând o paie de grâu 100% compostabilă; b)
crearea unui centru de incluziune socială deschis tuturor în Kilkis.
Prima inițiativă se bazează pe producția de grâu a familiei Kilkis. În colaborare cu Kilkis Agricultural
Asociația, întreprinderile locale, camera de comerț și instituțiile locale de cercetare, OMNES este
dezvoltarea unui proiect de producere a paielor naturale de grâu și a altor linii de produse pe bază de grâu
Pentru export. Scopul este de a stimula dezvoltarea economică locală și de a crea noi locuri de muncă pentru local
populație, refugiați și imigranți. Profiturile din aceste activități de afaceri vor finanța și
programul de locuințe OMNES, asigurând sustenabilitatea acestuia fără a depinde de finanțare externă și
donații (după cum sa discutat în secțiunea 5.3.4).
A doua inițiativă se bazează pe crearea unui centru de incluziune socială în municipiul Kilkis,
oferind comunității locale spații funcționale bine dotate (săli de clasă, laborator de calculatoare, gratuit
Zona Wi-Fi, biblioteca, bucatarie, zona copiilor), precum si servicii juridice si de sanatate, educationale
și cursuri profesionale, cursuri de limbă și IT și activități recreative deschise tuturor.
134
https://www.facebook.com/pages/category/Artist/Giocherenda-1735135426783981/.
93
Centrul este condus de o echipă multisectorială formată din 20 de profesioniști locali și reunește
solicitanții de azil, refugiații și populația locală prin organizarea de evenimente culturale.
Abordări inovatoare în politicile privind locuința, ocuparea forței de muncă și educația
Sprijin pentru locuințe
După cum s-a discutat în secțiunea 5.2.2, oferirea de cazare decentă pentru solicitanții de azil și la prețuri accesibile
opțiunile de locuire pentru refugiați reprezintă o provocare extrem de dificilă pentru autoritățile locale, din cauza lipsei de locuințe
și conflictele care pot apărea în competiția pentru locuințe sociale dintre refugiați și nativ
populatia. Găsirea de locuințe adecvate și pentru minorii neînsoțiți și femeile singure cu copii
se dovedește a fi o provocare. Studiile de caz oferă câteva exemple de soluții inovatoare. unu
Un exemplu este politica flamandă de co-locuință pentru tinerii refugiați, prezentată în secțiunea 5.3.2, în timp ce
Altele includ programul de locuințe OMNES în Kilkis și regiunile Milano și Schwebish
experientele prezentate mai jos.
„Programul de locuințe” OMNES din Kilkis
OMNES sprijină furnizarea de locuințe demne pentru solicitanții de azil și refugiați, în principal familii
și grupuri vulnerabile, în două municipalități din regiunea Kilkis. Indivizii și familiile au fost
cazate în apartamente situate pe tot municipiul pentru a evita segregarea
si izolare. Pentru a gestiona acest serviciu, OMNES a dezvoltat o platformă de monitorizare, Casa
Platformă de Capacitate și Ocupare, care oferă informații actualizate despre persoanele găzduite în fiecare
unitate locativă, pentru a sprijini gestionarea serviciilor de cazare și locuințe. Mai multe
municipalitățile și agențiile de dezvoltare regională au contactat OMNES pentru a aplica abordarea
adăpostirea solicitanților de azil și a refugiaților, care ține cont de capacitatea locală de absorbție.
Proiectul de la Milano „Un refugiat în familia ta”
În acest proiect, Municipiul Milano, în parteneriat cu un ONG local, promovează o nouă integrare
model bazat pe familiile locale care găzduiesc refugiați în casele lor timp de șase luni. Un dedicat
echipa multidisciplinară (inclusiv un educator, un psiholog și un asistent social) sprijină familia
prin întâlniri regulate de monitorizare pe toată durata, ajutându-i pe refugiați în mod individual
calea de integrare. Se alocă o contribuție de 350 EUR pe lună și o acoperire de asigurare
familia gazdă. Proiectul este inovator, deși doar câteva familii au participat. Din 2016,
doar 24 de refugiați au fost găzduiți de 21 de familii.
Sprijin pentru locuințe pentru solicitanții de azil în Schwäbish Gmünd (DE) pentru a accelera procesul de integrare
Modelul Gmünder Weg combină locuințele (sociale) și integrarea (refugiaților) într-un mod care dă
rezultate pozitive și este considerată o bună practică în Germania. Gmünder Weg este o cooperare
model între actorii locali implicați în sistemul pe trei niveluri pentru solicitanții de azil (Bundesland, Kreis,
Gemeinde – stat, district, comunitate locală) care operează în regiunea Baden-Württemberg. Scopul acestui model este de
a sprijini cazarea solicitanților de azil în timpul procedurii de solicitare în afara acesteia
centrele de primire (a doua etapă a procesului) cu obiectivul de a anticipa i facilita lor
integrare. Solicitanții de azil, care probabil vor fi acceptați și vor rămâne în regiune, sunt alocați
cazare privată. Odată ce cererea lor de azil a primit o decizie pozitivă, vor fi
94
capabil să rămână în acea cazare. În schimb, procedura „normală” se bazează pe schimbarea locuinței
facilități în funcție de statut: locuirea în spații mari de primire în timpul depunerii cererii de azil,
mutarea într-un district în așteptarea luării unei decizii și permisiunea de a alege cazarea după o decizie pozitivă – deși chiriile
mari și discriminarea afectează alegerea. In miscare
la o altă acomodare se rupe acele legături sociale forjate în acomodarea anterioară, dar
împiedică de asemenea contactele cu populația locală și integrarea în comunitatea locală.
Sprijinirea pieței muncii
Integrarea pe piața muncii se dovedește foarte dificilă pentru solicitanții de azil și refugiați. Măsurile
implementate în studiile de caz, deși destul de inovatoare ca în cazurile ilustrate mai jos, nu au făcut-o
a avut același succes ca și alte măsuri de integrare. Acest lucru se datorează constrângerilor legale, lipsei de limbaj
competențe, o nepotrivire între abilitățile oferite și solicitate la nivel local și discriminarea. În cele mai multe
cazuri, autoritățile locale și ONG-urile sprijină integrarea pe piața muncii cu servicii de ocupare a forței de muncă
și măsuri de formare, adesea combinate cu burse de angajare sau oportunități de stagii, ca în acelea
prezentat mai jos. În alte cazuri, părțile interesate locale susțin adesea crearea de afaceri și start-up-urile
implicarea comunității locale, ca în cazurile Kilkis și Siciliy prezentate în secțiunea 5.3.2.
Parteneriat public-privat pentru a găsi soluții conduse de afaceri în Södertälje (SE)
Municipalitatea Södertälje a activat două programe pentru a sprijini integrarea pe piața muncii a
refugiați: modelul Telge bazat pe un parteneriat public-privat cu care municipalitatea cooperează
sectorul privat să găsească soluții conduse de afaceri la problemele sociale; și un program care vizează
refugiati.
Modelul Telge implică companii private în consiliul său de conducere și vizează atât refugiații, cât și
tinerii suedezi șomeri de lungă durată pe o cale de integrare care cuprinde o serie de pași.
În primele patru săptămâni, participanții participă la un curs introductiv privind abilitățile practice pentru
piata muncii. În următoarele două-trei luni, ei primesc experiență de lucru în locuri de muncă din comunitate.
În această perioadă, participanții sunt urmăriți de serviciile de angajare și primesc formare continuă și
ajuta la redactarea CV-ului, scrisorilor de intenție și abilităților de interviu. Ulterior, participanții primesc un pe termen scurt
contract cu una dintre cele cinci companii participante la program sau cu alte companii locale.
În această perioadă, participanții dobândesc experiență de lucru relevantă și referințe bune. La sfâr itul lui ase
luni, există opțiunea de a prelungi programul cu încă șase luni. Participanții sunt destinati
să-și găsească un loc de muncă permanent, fie la același angajator, fie la o altă firmă, în termen de 12 luni.
Pe lângă programul Telge, municipalitatea implementează un program specific pentru refugiați,
implicarea unei rețele de mai mulți oficiali guvernamentali relevanți din diferite organizații pentru planificarea vizată
măsuri de integrare pe pia a muncii. Primul pas implică de obicei evaluarea și certificarea
niveluri educaționale și de competențe, precum și pregătire lingvistică și o introducere în societatea suedeză.
Apoi sunt implementate măsuri de integrare pe piața muncii, inclusiv stagii sau angajare temporară. Programul necesită participare
cu normă întreagă (40 de ore pe săptămână) și durează pentru a
maxim 24 de luni. În această perioadă, solicitantul primește un beneficiu de introducere.
95
Centrul municipal pentru incluziunea pe piața muncii din Milano (CELAV)
Municipiul Milano sprijină integrarea pe piața muncii a refugiaților în Sistemul SPRAR
prin centrul său pentru includerea pe piața muncii (CELAV), un centru de mediere a muncii înființat în anul 2000 pentru
integrarea pe piața muncii a persoanelor defavorizate și a șomerilor de lungă durată. Obiectivul,
pentru a oferi solicitanților de azil și refugiaților experiență de muncă, este susținută de o bursă de muncă pt
angajatorul ca contribu ie la cheltuielile de formare. Lucrătorii sunt, de asemenea, însoțiți în timpul lucrului
experienta de catre operatori specializati. În 2017 au fost solicitate servicii CELAV pentru 179 de refugiați, beneficiari de
granturi de muncă pentru 120 (în creștere cu 17 față de 2016) și pentru un total de 170 de granturi.
(până la 27 în 2016).
Măsuri de sprijinire a accesului efectiv la educație și integrare a copiilor de străinătate
fundal
O serie de proiecte din studiile de caz susțin accesul la educație și contrastează părăsirea timpurie a școlii
pentru copiii solicitanți de azil și refugiați și cei cu origini străine.
În Limerick, Irlanda, planul multianual de integrare include inițiativa Every Child is Your Child,
strângerea de fonduri prin mese caritabile. Un total de 60 de copii au fost sprijiniți în primul an, iar 80 în al doilea an. În
plus, Backpack Drive a oferit rechizite școlare pentru 600 de copii
Irlanda. În plus, Universitatea din Limerick oferă 30 de burse pentru a sprijini accesul la nivel superior
educație pentru tinerii refugiați și solicitanți de azil, care au, de asemenea, acces la un an, cu normă întreagă, pre-
curs de licență destinat studenților maturi.
În Kapfenberg din Styria, Austria, sprijinul pentru copiii și tinerii imigranți în sistemul de învățământ are
a devenit principalul obiectiv al măsurilor de integrare în ultimii ani. Municipalitatea a oferit instruire
tuturor angajaților săi de grădiniță despre diversitate și multilingvism de mulți ani. Implementat
măsurile includ: mentori de lectură – voluntari care sprijină copiii de școală în îmbunătățirea competenței de citire;
suport pentru teme; ore de limbă extra pentru copiii de grădiniță – ambele pentru cei
cu limba germană ca primă și a doua limbă; sprijin personalizat educațional și social
familii defavorizate cu un mediu migrator pentru consolidarea relațiilor părinte-copil; imersiune
a copiilor de grădiniță în cărți, biblioteci și lectură; basme multilingve; și crearea unui grup de traducători și mediatori
interculturali. Puține informații sunt disponibile cu privire la rezultate, deoarece nr
se efectuează monitorizarea și evaluarea, iar regulamentul UE privind protecția datelor nu permite partajarea
a datelor cu caracter personal între oficiile publice și ONG-urile implicate în implementare. Serviciul cetățenilor
Biroul estimează că aproximativ 30 de refugiați din Kapfenberg primesc în prezent prestația de bază de stat.
În Palermo, Italia, proiectul „Ragazzi Harraga”, lansat în 2017, își propune să depășească unele provocări
care afectează integrarea minorilor neînsoțiți și a tinerilor refugiați – de exemplu, dificultatea de acces
facilită ile de primire pentru adul i, lipsa proiectelor individuale intite i lipsa pedagogiei
monitorizarea coerenței și coerenței traseelor lor de învățare. Proiectul este dezvoltat pe cinci piloni: i) crearea unui
folder social digital personal pentru fiecare solicitant de azil, care contine informatii
despre identitatea ei/sa, istoricul recepției, procesul de incluziune și elementele de bază, profesionale și transversale
competențe dobândite – datele sunt încărcate pe o platformă actualizată constant de socialul municipalității
96
asistenți. Dosarul social își propune să depășească caracterul fragmentat actual al practicilor de integrare,
pentru a le adapta la nevoile beneficiarului unic; ii) crearea de ateliere de valorificare
abilitățile și atitudinile formale și informale ale refugiaților pentru a dezvolta un portofoliu de abilități și pentru a consolida
autodeterminarea și stima de sine în rândul beneficiarilor; iii) măsuri de integrare a
minori neînsoțiți pe piața muncii, prin stagii, burse și formare la locul de muncă în
companii locale; iv) cazarea minorilor neînsoțiți care împlinesc 18 ani (și nu mai
beneficiari ai politicilor de locuințe adaptate minorilor), printr-o soluție temporară de locuință autosusținută sau cazare
comunitară; și v) crearea unui cămin de tineret administrat de
minorii neînsoțiți. Dosarul social individual a anticipat o inițiativă legislativă națională (Lege
47/2017) pentru culegerea de informații detaliate privind biografia minorului în scop administrativ
și sprijinirea procesului său de integrare. Dosarul social ajută la depășirea caracterului fragmentat al intervențiilor de integrare
a minorilor neînsoțiți și ajută la luarea în considerare a specificului fiecăruia.
interven ie.
Probleme critice de finanțare și durabilitate

Majoritatea intervențiilor ilustrate în studiile de caz au fost finanțate din fonduri europene (AMIF,
FSE și FEDR, UIA) sau de către organizații internaționale/naționale, fundații, organizații caritabile și
crowdfunding.
Elementul critic este că fondurile UE sau private sunt de obicei bazate pe proiecte și sporesc sustenabilitatea
probleme legate de program odată ce proiectele sunt încheiate. După cum au subliniat părțile interesate
intervievat în toate studiile de caz, integrarea refugiaților este un proces pe termen lung nu întotdeauna
conciliabile cu calendarul proiectelor UE și finanțate din privat.
Părțile interesate intervievate în cazul Irish Limerick subliniază lipsa instituționalizării financiare și
resursele umane ca principal dezavantaj al programului, care pune în pericol sustenabilitatea
diferite inițiative.
Intervievații în cazul românesc sugerează necesitatea reducerii intervalului de timp dintre
inchiderea unui apel si deschiderea altuia pentru a asigura o continuitate a suportului. În plus,
ei sugerează ca cererile de propuneri să fie mai flexibile pentru a permite refugiaților să poată alege dintre a
gama de servicii printre cele mai potrivite nevoilor lor specifice.
De asemenea, părțile interesate intervievate în cazul Flandra subliniază printre principalele deficiențe ale
programul de co-locuință durata scurtă (neextensibilă) a proiectului cu programul UE UIA. Mai mult
este nevoie de mai mult de unul sau doi ani pentru a rezolva problema integrării tinerilor nou-veniți.
Pe lângă utilizarea finanțării publice și private externe, în unele cazuri, sustenabilitatea integrării
măsurile pe termen lung este susținută de înființarea de activități economice. Cazul Kilkis este
deosebit de interesant în acest sens. Scopul principal este acela de a profita din „Staramaki” și din alte producții
liniile se îndreaptă spre finanțarea programului de locuințe OMNES, asigurând sustenabilitatea acestuia fără
în funcție de finanțarea externă și donațiile. Deși este prea devreme pentru a evalua capacitatea efectivă
a acestei inițiative economice de sprijinire a măsurilor de integrare pe termen lung, această abordare este inovatoare
și ar putea fi luate în considerare în alte contexte.
97
6 Opțiuni de politică și scenarii posibile: maximizați rentabilitatea investițiilor
Obiectivul acestei secțiuni este de a stabili scenarii pentru evaluarea eficacității diverselor
opțiuni de politică pentru maximizarea impacturilor pozitive viitoare ale fluxurilor de refugiați și solicitanți de azil
teritoriile din Europa și minimizați posibilele impacturi negative care apar în analiza curentului
costuri și beneficii (economice, fiscale, societale, politice și instituționale) în diferitele țări europene
regiuni (Eroare capitol ! Sursa de referință nu a fost găsită.). Pentru a face acest lucru, costurile diferite și pozitive
se evaluează randamentele cu privire la posibila evoluție a tendințelor (scenarii) actuale și se evaluează
sunt comparate impacturile potențiale ale opțiunilor de politică.
Potrivit lui Peterson et al. (2003: 360) un scenariu poate fi definit ca „o relatare structurată a unui posibil
viitor. Scenariile descriu viitoarele care ar putea fi mai degrabă decât viitoarele care vor fi”. După cum Paellotti și colab. (2010:
8) argumentează în mod similar în timp ce subliniază necesitatea unei identificări bine motivate și sistematice a
scenarii, concepute ca „povestiri care descriu diferite viitoare care sunt dezvoltate folosind metode care adună sistematic percepții și
date despre certitudini și incertitudini” (2010: 8).
După cum sa discutat în capitolul 4, impactul economic, societal și politic al solicitanților de azil și al refugiaților
în teritoriile europene depind de fapt de o serie de variabile. Astfel de variabile ar trebui să fie mai departe
recunoscut (cel puțin într-o oarecare măsură) astfel încât să aibă o evaluare fiabilă a efectelor viitoare ale anumitor
politici la nivelul UE și la nivel teritorial. În această secțiune inițială, principalele variabile potențiale care urmează să fie
luate în considerare sunt revizuite și diferitele ipoteze ale abordării sunt definite – din nou bazându-se pe
discuția din capitolul 4 și analiza generală a caracteristicilor politicii locale din capitolul 5.
6.1 Scenarii alternative: cadrul pentru evaluarea impacturilor viitoare
Capitolele anterioare (3 până la 5) au discutat o serie de variabile care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează
impacturile potențiale ale fluxurilor de solicitanți de azil și refugiați în țări, regiuni și local
comunitățile. Aceste variabile sunt descrise în tabelul de mai jos, pornind de la volumele și
caracteristicile fluxurilor de solicitanți de azil și refugiați (Capitolul 3), până la diferitele trăsături ale regiunilor și orașelor și ale
diferitelor niveluri de capacități ale acestora de a „absorbi” astfel de fluxuri (Capitolul 4) și, în final, diversele tipuri de răspunsuri
politice disponibile la la nivel local/regional (micro-nivel)135 și mai mult la nivel macroregional (politicile naționale și globale ale
UE)136 și interacțiunea mai mult sau mai puțin eficientă existentă la toate nivelurile de răspuns politic (Capitolul 5). Principalele
caracteristici și provocări ale tuturor acestor variabile
sunt prezentate pe scurt în tabelul de mai jos, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra modului în care aceste variabile interacționează.
135 Politici de primire și incluziune socială activă.

136
Politici de dispersie în și/sau între țări și regiuni europene.
98
Tabelul 6.1: Diferite variabile care ar putea fi luate în considerare pentru a evalua impacturile viitoare între regiuni
Variabila de nivel 1 Variabila de nivel 2 Variabila de nivel 3 Variabila de nivel 4

Afluxuri Absorb ie Micropolitică Macropolitică
Caracteristici
Caracteristici Caracteristici Caracteristici
Modificări ale fluxurilor și
Evoluția performanțelor/ Performanța politicii în ceea Redistribuire între sau în
proprietăților principale
nevoilor teritoriale ce privește primirea și interiorul țărilor
ale migranților individuali
Efecte incluziunea socială Efecte
Efecte
Efecte
Capacitate de Capacitate mai mare/mai mică
Presiune externă mai mare/
absorbție mai mare/mai mică a Efecte mai mari/mai scăzute ale de a se potrivi nevoilor
mai mică din partea
teritoriilor recepției/incluziunii individuale și teritoriale
solicitanților de azil
Având în vedere diferitele niveluri indicate în tabelul de mai sus, este imediat clar că evaluarea integrală
interacțiunea tuturor acestor variabile va avea ca rezultat o analiză mult prea complexă și posibil inutilă. Este,
deci, esential sa se limiteze munca pe anumite subseturi, eventual prin gruparea anumitor scenarii si/sau
reducerea nivelurilor luate în considerare uneori – de exemplu, unele aspecte ar putea fi doar evaluate
calitativ pe baza estimărilor cantitative ale rezultatelor altor scenarii.
Propunerea este apoi formulată după cum urmează:
• Concentrarea pe câteva scenarii „contextuale” în ceea ce privește intrările și absorbția – „scenariul de bază” pentru
variabilele de la nivelurile 1 și 2 fără modificări presupuse în viitorul (aproape);
• Oferiți o evaluare cantitativă a scenariilor de micropolitici (nivelul 3) și discutați altele
scenarii la nivel macro (nivelul 4) într-o manieră mai calitativă137 .
O astfel de abordare va permite reducerea complexității modelului adoptat, concentrându-se totodată pe o serie de „teste
de stres” relevante privind scenariile relevante care urmează să fie adoptate, și anume măsura în care
politicile îmbunătățite la nivel micro și macro pot duce la efecte pozitive mai mari pentru teritoriile locale -
precum și pentru solicitanții de azil și refugiați sosiți.
Discutarea posibilei evoluții a intrărilor ( scenariu de nivel 1)

Privind modelele fluxurilor de-a lungul timpului și nivelul din 2018 după vârfurile din 2015 (Figura Figura
6.1 de mai jos), se remarcă clar modul în care intrările sunt în prezent stabilizate la un nivel care este egal cu cel mai mare
vârfuri în perioada 1985-2015.
137 Această propunere diferă de domeniul inițial al studiului, așa cum este indicat în termenii de referință. Datorită scenariului politic
actual, echipa de cercetare, în acord cu ESPON, a decis (întâlnirea proiectului din 29 august 2018) să limiteze domeniul de aplicare al
opțiunilor de politică cu privire la sistemul de cote UE.
99
Figura 6.1: Prezentare generală a tendințelor fluxurilor care au apărut până în prezent și a posibilelor scenarii ale fluxurilor în viitor
Sursa: Elaborare pe baza tendințelor discutate în Capitolul 3
Pe baza analizei modelului de intrări apărut până acum (Capitolul 3), prin urmare, următoarele
Se pot presupune scenarii de aflux pentru viitor:
• Fluxuri stabile cu o continuare a volumelor actuale fără modificări notabile în timp –

continuarea scenariului de referință, presupunând că nu va apărea nicio schimbare majoră în viitor;
• Scăderea fluxurilor în viitor cu o accelerare din ce în ce mai mare către intrări „aproape de zero” – pe baza ipotezei că
acordurile de vecinătate crescânde pot preveni sau descuraja intrările; și
• Creșterea fluxurilor în viitor cu un volum ridicat constant pe termen lung – bazat pe ipoteza unei regiuni învecinate din ce
în ce mai conflictuale, fără o descurajare efectivă.
Tiparele fluctuante ale vârfurilor înalte și scăzute care se repetă în timp, o combinație a celor trei scenarii, este posibil.
cel mai plauzibil scenariu bazat pe un amestec de vârfuri ale presiunilor globale și în urma ad-hoc
măsuri de descurajare. După cum era anticipat, analiza presupune un volum mediu stabil de intrări pe baza
pe cifrele de astăzi (de referință) care se preconizează că vor persista în timp.
Discutarea posibilei schimbări a capacității de absorbție locală ( scenariu de nivel 2)

După cum sa discutat deja în capitolul 4, capacitatea de absorbție a teritoriilor care găzduiește sunt în sine
în func ie de o serie de factori, în special de dinamismul economiilor locale i de rezultatul
piețele locale de muncă – pe lângă capacitatea instituțiilor și a actorilor implicați (Capitolul 5).
O referință pentru definirea unor astfel de scenarii ar putea fi schimbarea manifestată în timp în ultimele 10
ani, înainte și după criza financiară și economică globală din 2008. Figura de mai jos vizualizează
procesul de polarizare și creșterea diviziunilor între teritoriile europene înainte, în timpul și după
Criza din 2008, zonele metropolitane performante crescând decalajul cu alte zone mai puțin performante
clustere. De asemenea, dacă anii pre-criză s-au caracterizat printr-o omogenitate puternică în cadrul clusterelor, cel
criza a accentuat fragmentările performanțelor socio-economice, ducând la o decalaj mai mare
și în interiorul țărilor.
100
Figura 6.2: Prezentare generală a schimbărilor în modelele socio-economice regionale și clusterele rezultate, 2005-201
2005-2007
2008-2013
101
2014-2018
Sursa: Elaborare proprie pe Eurostat
Ca atare, este puțin probabil ca modelele curente descrise în Capitolul 4 să rămână constante în timp.
Capacitatea de absorbție, nevoile și provocările din regiunile europene sunt de așteptat să se schimbe în
viitor. Acest lucru va avea ca rezultat un nou peisaj de provocări și oportunități pentru includerea solicitanților de azil
și a refugiaților din întreaga Europă. Și totuși, o înțelegere clară și de încredere a modului în care local
capacitatea de absorbție se va schimba este foarte problematică, deoarece condițiile, intervalele de timp și modelele de
astfel de schimbări sunt în mod clar complexe și imposibil de prezis. Din acest motiv, în analiză , cel puțin pentru
evaluarea cantitativă a rentabilității investițiilor în sprijinul solicitanților de azil și refugiaților ;
ipoteza este că capacitatea locală de absorbție va rămâne stabilă.
Discutarea posibilei evoluții a politicii la nivel micro ( scenariul de nivel 3)

Un element important care trebuie abordat în analiza impacturilor viitoare este măsura în care micro-
intervențiile politice se pot îmbunătăți în timp. După cum sa discutat în capitolul 4, de fapt, recepția și integrarea
politicile sunt două variabile esențiale în măsura în care includerea solicitanților de azil și a refugiaților
are efecte pozitive sau negative pentru comunitățile locale.
• Impactul asupra pieței muncii depinde în mare măsură de calitatea și durata deciziilor inițiale privind cererile de
azil și de sănătatea și condițiile de muncă ale solicitanților de azil în această perioadă importantă de timp; și
• Disponibilitatea și calitatea politicilor de integrare sunt esențiale pentru o includere rapidă și eficientă a
solicitanților de azil și a refugiaților în comunitățile locale din teritoriile europene.
• Interacțiunea dintre variabilele politicii și impactul rezultat este ilustrată vizual mai jos.
102
Figura 6.3: Ilustrarea vizuală a lanțului dintre fluxuri, diferite scenarii de micropolitici și impacturi
Sursa: Adaptare din Raportul inițial
O îmbunătățire generală a calității și eficacității atât a politicii de primire, cât și a politicii de incluziune –
pe baza dovezilor discutate în capitolul 5 – este, prin urmare, de așteptat să îmbunătățească substanțial
condițiile de viață ale solicitanților de azil și ale refugiaților, dar și, și cel mai important, să maximizeze potrivirea dintre
profilurile solicitanților de azil și al refugiaților (competențe, statutul de familie etc.) și nevoia de găzduire locală
comunități de pe teritoriile europene. Acestea sunt cu siguranță elemente de politică importante care trebuie luate în considerare
în evaluarea completă a impactului, deoarece acestea pot ajuta la obținerea unor perspective și recomandări relevante
luate în considerare de ESPON și UE.
După cum sa menționat, s-au colectat informații din înțelegerea generală a lungimii și a permiselor de muncă, suplimentar
constatările rezultate din studiile de caz, precum și alte indicatori, cum ar fi Indicele Progresului Social (SPI) – și Indicele Politicii de
Integrare a Migranților138 – sunt utilizate pentru a face ipoteze cu privire la astfel de scenarii de politică (analiza furnizată pentru
costurile și randamentele „de bază” în capitolul 4). Aceste elemente oferă baza pentru asumarea anumitor îmbunătățiri ale
performanței „de bază” a diferitelor regiuni
(clustere), așa cum se discută în continuare în acest capitol
Discutarea posibilei evoluții a macropoliticii ( nivelul 4)

Pe baza evoluțiilor actuale ale politicii și luând în considerare propunerile depuse sau starea actuală
practicilor în legătură cu distribuirea solicitanților de azil și a refugiaților, scenariul de macropolitică este
organizat de-a lungul a doi poli extremi: i) fără distribuție și ii) distribuție pe deplin coordonată de UE. Astfel, scenariul semnalează atât
prezența/absența coordonării politicilor UE în ceea ce privește distribuția cât și
focalizarea politicii (coordonarea în vederea distribuirii solicitanților de azil și refugiaților). Politică
coordonarea pentru prevenirea intrărilor la nivelul UE este luată în considerare numai în absența unei politici de distribuție.
138 https://bluehub.jrc.ec.europa.eu/catalogues/data/dataset/ds00052
103
Tabelul de mai jos prezintă patru scenarii de macropolitică posibile, care sunt discutate pe scurt în cadrul
starea fluxurilor de intrare ridicate/stabile/scăzute, pe baza unui studiu ICMPD comandat de DG Home în 2017
asupra acestor aspecte (DG Home, 2017).
Tabelul 6.2: Diferite scenarii de macropolitică și evaluarea calitativă a efectelor asupra posibilelor intrări
Fără politică de distribuție a UE Status quo-ul: Schema de Schemă de distribuție complet

distribuire voluntară centralizată
Dublin + schema de relocare
voluntară
Principalele caracteristici ale fiecărui scenariu de macropolitică
Acțiuni naționale unilaterale, Determinarea responsabilității SM de distribuție și condus de Propunerea PE care prevede o
precum și coordonare principale prin Dublin; măsuri de comunitate (inițiative ale orașului, distribuție automată
multilaterală care urgență ad-hoc și negocieri ad-hoc sponsori privați, potrivire în funcție de o cotă fără un prag
vizează descurajarea și cu privire la cazuri specifice) [Propunerea bazată pe competențe) + schemă de recunoaștere; o astfel de
controlul frontierelor, președinției bulgare este o de relocare voluntară schemă centralizată poate fi
reinstalarea limitată de variație a acesteia] completată de potrivirea
către unele țări individuale. bazată pe competențe și
alte aranjamente voluntare
care modifică distribuția automată.
Schema ambițioasă de relocare va

completa schema
de distribuție centralizată; implică

consolidarea în continuare a
politicilor UE în materie
de azil (EASO devenind în cele
din urmă autoritatea europeană de

azil care renunță la cereri).
Fluxuri stabile
Este posibil ca fluxurile Fluxurile modeste (stabile) vor permite În condițiile unor fluxuri modeste, În condiții de intrări modeste
modeste să pună presiune în un anumit grad de funcționare a vor exista mai multe posibilități (stabile) și distribuție automată, va
principal asupra statelor din sistemului Dublin, dar fără a modela în de implementare a schemelor de exista mai mult spațiu
prima linie și să pună un mod semnificativ distribuția mobilitate care depășesc pentru experimentarea cu
accent suplimentar pe solicitanților de azil. Un nivel stabil al schemele de relocare orientate spre mecanisme complementare
controlul exteriorizat și fluxurilor va menține presiunea capacitate/ situații de urgență, bazate pe potrivire/incorporarea
prevenirea migrației. Migrația politică ridicată pentru a întări returnările cum ar fi potrivirea bazată pe unui mecanism de
secundară neregulată va fi și ea Dublin în statele nordice, exacerbând competențe. potrivire în mecanismul
importantă, dar doar puține state în același timp tensiunile cu statele principal de distribuție.
ar reintroduce controalele la primitoare din sud, care ar Schemele de relocare conduse În plus, experimentele
frontieră sau ar adopta măsuri putea să nu coopereze pe deplin în de orașe sau de inițiative de tranzacționare a cotelor ar putea
suplimentare de descurajare implementarea Dublinului, drept private/societății civile – vor avea deschide căi alternative la relocarea
sau ar nu procesa cererile de urmare Dublinul va rămâne sub mai multe posibilități de a fi fizică, asigurând în
azil. semnul întrebării. stabilite cu o perspectivă pe același timp un grad mai ridicat de
termen lung. solidaritate.
Reinstalarea voluntară va fi o
componentă suplimentară
Evoluțiile politice pot crea presiune importantă a admiterii refugiaților.
asupra Schengen (de exemplu,
Germania, în această vară) și pot menține Relocarea și căile
presiunea pentru a restricționa complementare ar fi căi

politicile de azil, inclusiv politicile de complementare importante.
primire mai mult ca măsură de descurajare.
Reinstalarea va continua ca a
Cu toate acestea,
stimulente pentru
externalizarea controlului migrației
104
schemă voluntară, dar foarte modestă ar rămâne ridicat și schema de

în raport cu sosirile spontane. redistribuire automată
vulnerabilă la dinamica politică.
Creșterea fluxurilor
Creșterea presiunii migrației Creșterea presiunii migrației va Deși Dublin ar putea fi încă în După cum susține
fără o schemă de distribuție însemna că Dublinul se va întoarce vigoare, recunoașterea faptului că propunerea Parlamentului
este probabil să pună presiune în unele țări; un mecanism de nu funcționează și o European, doar un sistem
asupra Schengen și urgență obligatoriu ad-hoc precum cel diviziune tot mai mare între diferitele automat de distribuție asigură că
să conducă la o adoptat în 2015 sau grupuri de state membre fluxurile mari pot fi abordate prin
concentrare a solicitanților de este puțin probabil să fie adoptat; dar implică faptul că grupurile de difuzarea provocării la
azil în zonele de tranzit și centrele poate fi pus în aplicare un țări vor aplica scheme voluntare capacitățile de primire ale țărilor
de detenție, implicând în mecanism cvasivoluntar în mai multe pentru a scuti țările individuale în UE.
același timp deplasări etape, așa cum se prevede aflate sub stres, în timp ce altele
neregulate substanțiale în în concluziile președinției nu se vor angaja deloc în relocare.
interiorul UE. bulgare. Negocierile ad-hoc cu privire la
numărul de cazuri specifice nu vor fi Cu toate acestea, o perioadă de
posibile, având în vedere amploarea fluxuri mari susținute ar
sosirilor. Centrele de primire vor fi putea pune sistemul sub o
Solicitanții de azil nu pot fi supraîncărcate și vor fi Inițiativele autorităților regionale presiune politică
admiși în procedura bazată pe înființate unități de primire de sau ale orașelor, precum și considerabilă, în special din
principiile țării sigure de azil urgență. sponsorizarea privată partea țărilor care au primit
(sub formă de Dublin pot oferi capacități suplimentare în puțini solicitanți de azil în
sau nu) într-un număr tot acele țări în care relocarea nu este contextul actual.
mai mare de state pentru a le respinsă ca principiu. Deoarece

reduce atractivitatea ca destinație. relocarea va fi foarte
selectivă, abordarea generală va Schemele voluntare

reduce presiunea asupra statelor din complementare (de exemplu,
Vor fi necesare scheme de dispersie în prima linie doar minim. În condițiile inițiativele orașelor,
interiorul țărilor, deciziile unei presiuni mari migratorii, aranjamente flexibile de solidaritate
privind locațiile bazându-se în principal majoritatea inițiativelor vor fi axate etc.) ar putea contracara acest
Reinstalarea va fi limitată sau pe disponibilitatea locurilor de cazare. pe situații de urgență și se vor lucru.
suspendată într-un astfel de ocupa de primirea inițială a sosirilor. Mișcările secundare spontane pot fi
context.
în continuare substanțiale și pot
Deoarece capacitățile de implica suspendarea temporară
returnare vor rămâne limitate
a spațiului Schengen și
și, în practică, o pondere măsuri de control și
în scădere a solicitanților de aplicare mai stricte.
azil respinși va fi
returnată, va exista un
număr tot mai mare de migranți Disponibilitatea de relocare va fi

neexpulși. probabil redusă, la fel ca și
acceptarea refugiaților prin căi
complementare, nu în
ultimul rând, deoarece
capacitățile administrative vor
fi contestate de
fluxurile mari.
Scaderea fluxurilor
Fluxurile scăzute sau în Fluxurile scăzute sau în scădere vor Fluxurile scăzute și în scădere vor La fel ca mai sus, doar cu o marjă
scădere vor părea să elimina presiunea pentru reformarea oferi cea mai mare de acțiune tot mai mare și
legitimeze politicile Dublinului, unele state din prima posibilitate de a crește mai puțină presiune politică
restrictive adoptate și să linie ar putea fi mai deschise să schemele de relocare bazate pentru a restricționa fluxurile și a
întărească refuzul de a participa „cumpăreze” soluții (îmbunătățirea pe potrivire, inclusiv pe externaliza controalele.
la distribuirea coordonată a implementării Dublinului în schimbul baza competențelor, limbilor sau

solicitanților de azil. sprijinului financiar sau al altor pachete). pur și simplu a preferințelor Presiunea scăzută ar oferi, în
Dorința de a se angaja în relocare și a unei oferte aferente (de principiu, și cea mai largă spațiu
exemplu, oferte de primire pentru dezvoltarea unor modalități
de la orașe, locuri de muncă mai rafinate de potrivire

sau formare).
105
va fi mai substan ială într-un oportunități etc.). oferta/cererea în ceea

asemenea context. Relocarea și alte căi ce privește diferitele
complementare vor criterii și legarea
fi importante. mecanismelor
de distribuție la nivel
național cu distribuția la
nivelul UE.
Sursa: Team building de proiect pe DG Home (2017)
6.2 Evaluarea impactului asupra opțiunilor de politică (niveluri micro/macro)
După cum sa discutat în acest capitol, există numeroși indicatori și niveluri de analiză care, dacă sunt modificate,
rezultă în grade diferite de integrare a refugiaților și efecte diferite asupra celor de primire
teritorii. Luarea în considerare a tuturor acestor variabile ar face însă exercițiul de construire a viitorului
scenarii destul de zadarnice. Complexitatea fiecărui scenariu și ipotezele lor subiacente ar însemna
că orice încercare de opțiuni de politică bazate pe acestea ar trebui să țină cont de prea mulți factori de făcut
ele fezabile în practică. În lumina acestor aspecte, accentul selectat este în schimb pe un singur factor
afectând probabilitatea refugia ilor de a se integra în societatea gazdă i un factor esen ial care
determină impactul acestora – ocuparea for ei de muncă (Capitolul 4). Cercetările sugerează că travaliul precoce și eficient
participarea la piață este un aspect cheie al procesului de integrare și un factor determinant pe termen lung
impact economic.
Valorificarea întregului potențial economic al refugiaților și solicitanților de azil și asigurarea unei situații câștigătoare pentru toate părțile
pentru refugiați, angajatori și teritoriile gazdă implică existența unor politici și acțiuni solide,
mai ales la nivel local. Măsurile pentru îmbunătățirea perspectivelor de angajare pentru refugiați pot include
i) proceduri administrative clare pentru acordarea statutului și certitudine asupra statutului juridic; ii) o inițială
evaluarea aptitudinilor și experienței de muncă ale refugiaților; iii) o evaluare a abilităților necesare la
piața muncii prin analize de posturi vacante și potrivirea optimă a cererii și ofertei de competențe; iv)
accesul la formare și educație profesională pentru competențele solicitate; v) eficientizarea procedurilor administrative
proceduri privind angajarea refugiaților.
Evoluția ratei de ocupare a refugiaților este simulată în două scenarii potențiale de politică (de exemplu
simplitate, se folosesc nivelurile actuale de intrări și capacitatea de absorbție teritorială).
Micropolitică (Opțiunea 1): o politică îmbunătățită de primire și incluziune activă

Opțiunea pleacă de la premisa că angajarea refugiaților depinde în mare măsură de politicile de primire, de calitatea
condițiilor și de durata procesului decizional în acest timp139. , la fel de
precum și asupra disponibilității politicilor de incluziune pe piața muncii. Scenariul presupune un semnificativ
îmbunătățirea calității primirii și politicilor de incluziune pe piața muncii, în cadrul fiecărei regiuni
cluster. Evoluția ratelor de ocupare a refugiaților este simulată în cele șase grupuri diferite, pe
premisa unor îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește politicile de primire și incluziune pe piața muncii. The
Modelul de referință reprezintă ratele de ocupare a refugiaților calculate folosind EU-LFS 2014, în trei
139 Atrofia competențelor, ca urmare a proceselor decizionale îndelungate, poate deveni o barieră semnificativă pentru refugiați.
106
perioade de timp. În această estimare, îmbunătățiri calitative și cantitative în primire și muncă
politicile de incluziune pe piață ar duce la o creștere a ratelor de ocupare cu până la 20% față de valoarea de referință
model. Clusterul 6 prezintă prea puține observații pentru a putea realiza acest exercițiu în mod semnificativ
caz.
Macropolitică (Opțiunea 2): politică de dispersie îmbunătățită
Opțiunea presupune – alături de o îmbunătățire a politicilor de primire – o performanță mai bună a
politici de dispersie în cadrul fiecărui teritoriu, o practică pe care multe țări UE încă o aplică sau au început să o facă
aplica post-2015. Politica de dispersie este menită să maximizeze potrivirea între competențele de azil
solicitanților și competențele solicitate pe piața locală a muncii, precum și pentru a minimiza existența
enclave etnice. Pe lângă îmbunătățirile aduse politicilor de primire și incluziune pe piața muncii, un al doilea
se adaugă o dimensiune, și anume îmbunătățirea politicilor de dispersie teritorială. În timp ce prima dimensiune (Scenariul
1) se referă la aspecte legate de ofertă140 , dimensiunea adăugată în acest scenariu se referă la aspecte
referitoare la potrivirea dintre cererea și oferta. Politicile de dispersie implică solu ionarea
a refugiaților/imigranților umanitari în anumite locații de pe întreg teritoriul de primire. Scopul este
de obicei, pentru a plasa solicitanții de azil departe de orașele mai mari care găzduiesc deja mari născuți în străinătate
populatiilor. Pentru ca politicile de dispersare să aibă un impact pozitiv, ar trebui să existe o bună potrivire între aptitudinile
unui solicitant de azil și cererea pentru aceste competențe în zona în care sunt relocați.
De multe ori, însă, deciziile de dispersie se bazează pe alți factori determinanți, cum ar fi locuința
disponibilitate. Acest lucru poate reprezenta uneori o problemă, deoarece locuințele disponibile și accesibile pot fi
găsit acolo unde cererea de cazare este scăzută, care este în general în zonele care sunt dezavantajate din punct de vedere
economic, se confruntă cu depopulare și oferă oportunități slabe de angajare. Optimal
politicile de dispersie, astfel, ar avea un impact semnificativ asupra ocupării forței de muncă, deoarece ar contribui la
alocarea optimă a resurselor, în special a ofertei de muncă a refugiaților la cererea de muncă a
diferența dintre regiuni și orașe în cadrul regiunilor. Se estimează că o îmbunătățire a politicilor de dispersie – de exemplu,
realocarea pe baza cererii de muncă și a ofertei de competențe – va contribui la o creștere cu până la 40%
în rata de ocupare a refugiaților, în fiecare cluster.
Figura 6.4 de mai jos prezintă evoluția veniturilor în raport cu cheltuielile, pentru ambele scenarii, per
cluster. Toate clusterele prezintă niveluri inițiale ridicate de cheltuieli în prima perioadă de timp, urmate de mai mari
nivelurile veniturilor în timp.
140
Îmbunătățirea capacității de angajare a refugiaților prin programele de pe piața muncii și bunăstarea și sănătatea acestora în timpul
receptie si prelucrare.
107
Figura 6.4. Construirea scenariului, estimarea veniturilor vs costurilor în timp
Sursa: calcule proprii (a se vedea anexa 2 pentru mai multe informații despre metodologie).141
141
Din cauza fragmentării datelor privind cheltuielile pentru educație, locuințe. integrarea sunt luate în considerare doar
cheltuielile pentru șomaj.
108
7 Constatări cheie și concluzii preliminare

Acest capitol oferă un rezumat al principalelor constatări care reies din diferitele capitole ale acestuia
studiază și oferă, pe această bază, concluziile generale și recomandările de politică.
7.1 Distribuția geografică a solicitanților de azil și a refugiaților

Un număr de modele au fost discutate în Capitolul 3 cu privire la tendințe și
caracteristicile fluxurilor și stocurilor de solicitanți de azil și refugiați. Analiza are
a evidențiat câteva mesaje cheie care pot fi reluate după cum urmează.
• Fluxurile de solicitanți de azil în Europa au crescut în ultimul deceniu, cu fluctuații mari
Din punct de vedere istoric, numărul solicitanților de azil din Europa a fost supus unor fluctuații mari
peste o tendință de creștere, declanșată de instabilitatea social-economică și politică persistentă în
mai multe țări din Africa și Asia. Cereri anuale de azil în cele 31 de UE și EFTA
țările au crescut de la 160.000 în 1985 la aproximativ 727.805 în 2017 și apoi s-au stabilizat în urma
Acorduri internaționale ale UE și politici mai stricte adoptate de multe țări europene. În
începutul anilor 1990, războiul din fosta Iugoslavie a dus la deplasări la scară mare și un vârf
de aproape 700.000 (697.085) cereri de azil în 1992. Acest vârf a fost cu mult depășit în
2015, când au fost depuse 1,3 milioane de cereri de azil în UE-28 și țările AELS,
în mare parte din Siria, Afganistan și Irak. Acest număr a scăzut brusc în 2017 la niveluri similare
până la apogeul anilor 1990, în mare parte datorită acordului UE-Turcia din martie 2016 care a inclus
fluxurile de migrație prin rutele Estului Mediteranei și Balcanilor de Vest, iar din cauza
măsuri mai stricte de azil adoptate în țările UE din 2017.
Deși vârfurile recurente sunt identificate în timp - în funcție de o varietate de factori coincidenți
inclusiv dinamica geopolitică globală142 – duratele lor tind să fie limitate la o perioadă scurtă de
timp, în timp ce o creștere relativ lentă, dar constantă a fluxurilor de solicitanți de azil și refugiați este
înregistrate de-a lungul timpului în Europa. Volumul în astfel de vârfuri (în termeni absoluti), precum și
numărul tot mai mare de sosiri, este împărțit de țările de sosire și de destinație, precum și relevant
presiunea cu care se confruntă țările de tranzit – procentul de sosiri față de rezidentul local
populatia. Deși vârfurile rămân oarecum imprevizibile și, ca atare, pot apărea
din nou, în timp, este de așteptat ca volumul intrărilor să rămână relativ ridicat în viitor
datorită persisten ei i chiar în cre tere politice, socio-economice, de mediu i
provocări demografice.
• Fluxurile de migrație tind să varieze în timp, în funcție de dinamica geo-politică și de politicile specifice de
azil ale țărilor europene de sosire și de destinație
Volumul și modelele fluxurilor de solicitanți de azil în țările și teritoriile europene variază
în timp, în funcție de poziția lor de-a lungul diferitelor rute de migrație, care sunt foarte sensibile la schimbările
de politică și tind să se adapteze și să reacționeze la „provocările” emergente. De exemplu,
142
Război, foamete și foamete, dezastru climatic și de mediu etc.
2
ruta Balcanilor de Vest a fost principala rută pentru solicitanții de azil din Siria, Afganistan
și Irak, implicând state UE (Grecia, Bulgaria) și țări vecine, în principal nord
Macedonia și Serbia. În schimb, regiunile sud-europene de pe rutele Mediteranei Centrale și de Vest sunt puncte
de intrare pentru solicitanții de azil din țările africane. Și totuși, cel
utilizarea acestor rute este relativ fluidă, deoarece solicitanții de azil își pot schimba ruta către Europa
pe baza „condiției de intrare” în țările de sosire și de tranzit (adică politicile în vigoare la intrare
nivel).
În acest sens, închiderea anumitor rute în timp (de exemplu, acordurile UE-Turcia din 2015 și
închiderea frontierei cu Ungaria, sau acordurile recente cu țările africane din
Calea Mediteranei Centrale (ex. Libia)), a dus la o reorientare a fluxurilor spre alte rute
si regiuni. Acestea au dus la o redirecționare a fluxurilor: mai întâi o deplasare către ruta Balcanică spre Mediterana
Centrală (de exemplu, Italia) și apoi către Marea Mediterană de Vest
(de exemplu, Spania). În mod similar, deciziile în politica de primire luate de țările de sosire (de exemplu, Germania)
au avut o influență directă asupra presiunii cu care se confruntă alte regiuni de sosire și tranzit care au
să se ocupe de un număr mare de solicitanți de azil blocați (de exemplu, cazul regiunilor sârbe de la granița cu
Ungaria).
• Căile și distribuția refugiaților și a solicitanților de azil pe teritoriile europene variază în funcție de o serie
de factori, cu diferite tactici adoptate de veniți pentru a ajunge la „destinația preferată” în timp.
Distribuția solicitanților de azil pe teritoriile europene reflectă poziția lor de-a lungul
ruta de migrație, precum și condițiile socio-economice ale acestora (disponibilitatea forței de muncă și sociale
politică de sprijin) și prezența diasporelor, printre alți factori. Trebuie remarcat faptul că o astfel de distribuție tinde
să varieze rapid în timp. Pentru a maximiza succesul lor, de fapt, azil
solicitanții au tendința de a depune cererea de azil în mai multe țări de-a lungul timpului: de obicei
aplicați într-o țară de sosire (de exemplu, o țară de intrare în UE, cum ar fi Italia, Grecia, Polonia,
Ungaria etc.) și apoi aplică către alte destinații preferate (de exemplu, Germania, Austria, Țările de Jos, Marea
Britanie și țările scandinave) unde depun noi cereri. niste
optează, de asemenea, pentru opțiunea de rezervă în cazul în care sunt respinși din țările lor preferate (Eurodac
EU-LISA).
Aceste modele au implicații puternice pentru comunitățile locale la nivel de oraș și regional, deoarece căile
solicitanților de azil și refugiaților din Europa sunt afectate de măsura în care
pe care, pe de o parte, venitorii sunt obligați să rămână în teritoriile de sosire odată ce intră
Europa, în timp ce, pe de altă parte, măsura în care politicile de primire sunt în vigoare în fiecare țară
permite includerea efectivă în comunitățile locale pe termen lung. Zonele de sosire, de fapt,
devin adesea destinații de facto , cel puțin pe termen scurt și mediu, având în vedere acel azil
se așteaptă că solicitanții vor rămâne în țările de sosire cel puțin până când sunt recunoscuți ca
refugiati. Durata acestui proces variază în funcție de regulile existente, de congestii datorate vârfurilor
a fluxurilor prin destinațiile de sosire și capacitatea administrativă la nivel local. La mijlocul spre
pe termen lung, în schimb, – adică odată ce primesc statutul de refugiat sau chiar odată ce reușesc
3
își părăsesc centrele de primire în mod regulat sau neregulat – solicitanții de azil și refugiații tind să o facă
să se îndrepte către zone de destinație, care sunt mai dinamice din punct de vedere economic și mai incluzive din punct de vedere social
(adică sunt percepute ca o sursă mai sigură de angajare și sprijin social).
• Teritoriile europene sunt expuse la diferite provocări și oportunități;

în func ie de faptul că sunt zone de sosire sau de destina ie
După cum sa discutat, refugiații și solicitanții de azil tind să se concentreze în diferite teritorii la
momente diferite de la sosirea lor în Europa: inițial sunt obligați să rămână în
centre de primire înființate în regiunile de sosire, în timp ce mai târziu se iubesc în zone în care percep că au
șanse mai mari de incluziune socială. Acestea sunt fie teritorii cu o mare
capacitatea de absorbție și piața muncii (de exemplu, Düsseldorf, Köln, Arnsberg, Bavaria Superioară,
Darmstadt și Stuttgart în Germania; Rhône-Alpes în Franța; regiunile Göteborg, Uppsala
și Stockholm în Suedia; și Lombardia, Lazio și Piemont în Italia) și/sau regiuni capitale/centre urbane mari
(de exemplu Île de France, Madrid, Berlin), unde își pot găsi un loc de muncă
oportunități și se bazează pe comunitățile preexistente care oferă conexiuni sociale și sprijin.
Ca urmare, teritoriile europene sunt expuse unor provocări foarte diferite și complementare
de-a lungul timpului de la sosirea inițială a solicitanților de azil în Europa. În timp ce teritoriile de sosire (regiuni
și orașe) se luptă să se adapteze la vârfurile înalte de sosire pe termen scurt, tranzitul și
teritoriile de destinație se confruntă cu probleme de congestionare în timp – și anume o supraîncărcare a fluxurilor de intrare
care poate depăși locurile de muncă disponibile pe piață și capacitatea de sprijin politic vizată
incluziunea activă (Capitolul 4). În acest sens, abordarea politicii de azil și dispersie adoptată de țările europene,
precum și politicile sociale și de integrare și capacitatea de incluziune a
teritoriile de primire în faza de sosire, tranzit și destinație), tind de asemenea să afecteze distribuția
a refugiaților din teritorii și țări.
• Caracteristicile individuale ale solicitanților de azil și ale refugiaților tind, de asemenea, să varieze
în func ie de diferitele comunită i de origini
Deși solicitanții de azil sunt, în general, probabil să fie bărbați tineri, diferențe clare în ceea ce privește sexul
iar compoziția pe sexe apar în funcție de țara de origine și de migrația diferită
rute de acces în Europa. În timp ce solicitanții de azil din Siria și Irak sunt caracterizați de a
compoziția bine echilibrată a vârstei și sexului, de exemplu, sugerând familii întregi care solicită azil în
teritoriile europene, solicitanții de azil din țări africane și Afganistan tind
în loc să fie tineri bărbați singuri. În mod similar, pot apărea diferențe în ceea ce privește competențele și
capacitatea de angajare între persoane, în funcție de țara lor de origine, cu solicitanții de azil din
Siria și Irakul prezintă, în medie, niveluri de educație și de calificare mai ridicate în comparație cu alte azil
căutători.
Aceste diferențe se reflectă în diferitele caracteristici individuale ale stocurilor de azil
solicitanții din țările și regiunile europene – de exemplu, Germania și Grecia se înregistrează
un număr mare de cereri de la grupuri în general cu studii superioare și bazate pe familie de
Sirienii (intrand pe ruta Balcanilor), in timp ce Italia primesc cereri de la o mare parte singura si
nigerieni slab educați (intrarea pe ruta mediteraneană). Aceste diferențe de aptitudini
4
iar modelele sociale se reflectă mai degrabă în dificultăți de integrare a anumitor comunități decât
altele, care sunt la rândul lor întărite de diferite condiții socio-economice din Europa
regiuni si tari.
Pe scurt, interacțiunea dintre caracteristicile individuale și dinamica locală face mai ușor de inclus
refugiați în anumite zone europene (de obicei teritorii de destinație), apoi altele (de obicei sosire
teritorii). Interpay de indivizi veniți și caracteristica teritorială și implicațiile acesteia
pentru incluziunea socială și retururile locale este discutată în capitolul următor.
Provocări și oportunități socio-economice generale

Având în vedere modelele complexe și dinamica fluxurilor de solicitanți de azil și refugiați în întreaga lume
Europa, în studiu au apărut și o serie de provocări și oportunități potențiale.
• „Este nevoie de doi pentru a tango”: integrarea este un rezultat complex cu provocări diferite
cu care se confruntă teritoriile europene (sosire, tranzit și destinație)
Măsura în care solicitanții de azil și refugiații pot fi integrați în comunitățile locale
în întreaga Europă depinde în mod egal de profilul solicitanților de azil și al refugiaților;
și contextul socio-economic și instituțional care le modelează oportunitățile și economice
rezultate. Aceste două elemente – caracteristicile individuale și socio-economice locale
dinamica – sunt atât de mult legate între ele, încât este imposibil de abordat provocările la care se ridică
Teritoriile europene prin afluxul de solicitanți de azil și refugiați doar privind unul dintre aceștia
două părți.
Având în vedere modelele diferite de fluxuri și nivelul diferit de capacitate pe diferite teritorii,
Se confruntă regiunile europene aflate în stadiile de sosire, tranzit și destinație pe calea afluxului
provocări foarte diferite.
• Poten iale mai mari au apărut în capacitatea de absorb ie143 a destina iei i
regiunile de tranzit în comparație cu regiunile de sosire, dar nu fără contra-efecte
Teritoriile de sosire din sudul Europei, aflate în fruntea activităților de primire, trebuie să se confrunte
intrări variabile și neașteptate care necesită prim ajutor și sprijin inițial. Cu toate acestea, acestea
regiunile sunt caracterizate de condiții socio-economice și de piața muncii care nu sunt
suficient de dinamice și receptive pentru a absorbi mai mulți solicitanți de azil sau refugiați calificați și instituții locale
care nu au întotdeauna capacitatea și experiența de a asigura sprijinul complet pentru incluziune.
În schimb, regiunile de destinație sunt mai puțin preocupate de provocarea de a răspunde
vârfuri neașteptate ale fluxurilor (adesea neregulate), deoarece nu se confruntă cu fluxuri neregulate sau neașteptate
a sosirilor directe la frontierele lor. Prin urmare, ei pot elabora mai bine politici de primire și incluziune pentru a
răspunde în mod eficient nevoilor solicitanților de azil și refugiaților care sosesc în timp.
În acest fel, aceste regiuni pot maximiza pe termen mediu și lung randamentele inițiale
investiții pentru incluziune.
143
Definit ca fiind capacitatea comunităților și economiilor locale de a integra solicitanții de azil și refugiații.
5
În mod paradoxal, totuși, chiar dacă sunt bine planificate, regiunile de tranzit și destinație foarte atractive pot suferi
de congestie. Acest lucru duce la efecte de substituție și de excludere144, cu unele
efecte potențial negative asupra lucrătorilor locali slab calificați145 și tensiuni sociale care ar putea fi
exploatat politic. Trebuie remarcat totuși că interviurile din studiile de caz sugerează că refugiații
poate juca un rol în forța de muncă, fiind dispus să accepte salarii mai mici decât ar considera un muncitor local.
Astfel, efectele de deplasare par să nu aibă loc în practică.
• Caracteristicile solicitanților de azil fac o diferență în potențialul lor de integrare și pun diferite provocări
comunităților locale primitoare
Caracteristicile locale (condițiile socio-economice și de pe piața muncii și cadrul politic) sunt
doar o parte a monedei în explicarea performanței de absorbție a regiunilor europene. Cealaltă parte este abilitățile
lingvistice și capacitățile generale ale solicitanților de azil și refugiaților care sosesc. În acest sens, după cum a
raportat literatura de specialitate146, o nouă analiză furnizată în acest studiu confirmă acest element de bază
abilitățile lingvistice sunt o condiție prealabilă pentru angajare, deși un nivel avansat de lingvistică
competențele nu par a fi deosebit de importante în ceea ce privește capacitatea de angajare a solicitanților de azil
și a refugiaților. Foarte important, studiul nostru constată că nivelul de educație este puternic
se corelează cu probabilitatea de a găsi un loc de muncă în toate clusterele regionale, în timp ce femeile
iar persoanele în vârstă au dificultăți mai mari în găsirea unui loc de muncă – necesitând precauție politică.
• Capacitatea de includere crește și ea în funcție de durata șederii
Refugiații care au stat mai mult în țările europene au rate de ocupare mai mari
în compara ie cu nou-veni i. Un astfel de model se datorează unui număr de factori, printre care: (i) abilitate
să se adapteze la nevoile pieței locale (adică măsura în care indivizii se adaptează la nevoile pieței locale
în timp, inclusiv ca urmare a politicilor de integrare existente); și (ii) efectul regional
mobilitatea în timp (adică capacitatea venitilor de a ajunge în cea mai eficientă regiune pentru a maximiza
abilitățile și competențele lor de-a lungul timpului, inclusiv ca rezultat al politicii eficiente de dispersie).
Creșterea generală a ratelor de ocupare în toate clusterele regionale de-a lungul timpului sugerează: a
factor pozitiv de incluziune socială în funcție eventual de familiarizarea culturală și socială
în timp – prin urmare, rezultând o rată în creștere rapidă a refugiaților cu calificare medie care își găsesc un loc de muncă peste
timp. După cum reiese din analiza furnizată în acest studiu, politicile naționale/locale restrictive147
pentru solicitanții de azil în stadiul de sosire reprezintă un impediment semnificativ în calea angajabilității azilului
căutători pe termen scurt în aproape toate regiunile.
• Interacțiunea complexă a factorilor face ca anumite regiuni să aibă performanțe mai bune decât altele în timp
144
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/578956/IPOL_STU(2016)578956_EN.pdf
145 Și anume un efect negativ neașteptat în excluderea persoanelor locale de la oportunitățile de muncă.
146 A se vedea referințele din revizuirea literaturii pentru acest studiu (Anexă).
147
Pentru statele membre UE în cadrul stabilit de Directiva UE privind condițiile de primire.
6
Pe baza factorilor de mai sus, diferite tipologii de regiuni din Europa – pe baza acestora
caracteristicile socio-economice – prezintă modele de absorbție foarte diferite. Regiunile de sosire care au zone
metropolitane mari148, de exemplu, par a fi mai bune în angajarea solicitanților de azil și a refugiaților pe termen
scurt (adică în termen de cinci ani de la sosire), în timp ce toate celelalte tipuri de regiuni
arată o rată de ocupare foarte limitată în acea perioadă de timp. Alte regiuni de sosire, mai puțin populate și
caracterizate de sectoare economice relativ tradiționale, deși dinamice149, tind să fie cele mai performante în ceea ce
privește angajarea refugiaților de-a lungul timpului (adică între 5 și 20 de ani de la sosirea solicitanților de azil). Acest
lucru se datorează probabil interacțiunii dinamicii locale,
adaptarea indivizilor veniți prin sprijinul politicilor și creșterea fluxurilor în timp de
refugiați mai calificați. În cele din urmă, un al treilea grup de regiuni este cel al regiunilor de sosire care se confruntă
deja cu provocări economice și demografice150 și acele regiuni de tranzit din țările din sudul și estul Europei151,
care au o performanță economică relativ bună, dar suferă.
unele provocări demografice asociate cu istoria scurtă a politicii sociale incluzive –
prin urmare, au o capacitate limitată de a gestiona fluxurile de intrare. Aceste regiuni arată cel mai rău
performanța de-a lungul timpului în angajarea solicitanților de azil și a refugiaților.
Efecte sociale, politice și instituționale

Din studiile de caz au reieșit și o serie de efecte specifice, acestea fiind reluate în
această secțiune pentru a oferi mai multe detalii despre diferitele impacturi așteptate de comunitățile locale.
• Efectele demografice directe asupra atenuării unei societăți în vârstă sunt încă limitate
Pe baza datelor culese, un impact potențial pozitiv al intrărilor ar putea fi atenuarea
provocarea unei societăți îmbătrânite în întreaga Europă. Cu toate acestea, datele colectate pentru acest studiu indică
că impactul sosirilor de refugiați asupra demografiei este neglijabil în multe țări. Astfel de
regiunile tind să coincidă cu zone mai puțin performante din punct de vedere economic și, prin urmare, nu sunt
percepute ca puncte de destinație de către refugiați. În consecință, doar câțiva solicitanți de azil
iar refugiații rămân în aceste țări.
• Potențialul refugiaților în îndeplinirea decalajelor de pe piața muncii este evaluat ca fiind fie pozitiv
sau neutru
Potențialele oferite de noii solicitanți de locuri de muncă par a fi valoroase, după cum au confirmat practicienii
și experți consultați pentru studiu, deși nu sunt întotdeauna surprinși pe deplin de europeni
regiuni din motive foarte diferite. Regiunile de sosire tind să coincidă cu cele mai slabe performanțe
economii și au locuri de muncă limitate de oferit solicitanților de azil veniți, care, prin urmare, se mută
către alte regiuni de tranzit și destinație cât mai curând posibil – așa cum sa discutat deja. Tranziție
148
Grupate sub Cluster „1” în analiză.
149
Grupate sub Clusterele „2 și 3” în analiză.
150
151
7
regiunile tind să fie caracterizate de economii dinamice, care se confruntă cu forță de muncă și calificare semnificative
penurii care ar putea fi acoperite de solicitanți de azil și refugiați.
Cu toate acestea, ei nu par a fi capabili să profite de oportunitatea oferită de fluxurile de refugiați calificați, deoarece
solicitanții de azil tind să se mute în țările de destinație de îndată ce obțin un refugiat.
stare. Un aflux regulat de persoane calificate poate ajuta la satisfacerea nevoilor de angajare în regiunile de destinație cu
o rată pozitivă a ocupării forței de muncă și o penurie de muncitori calificați. Cu toate acestea, chiar și acolo
volumul de intrări rămâne limitat în ceea ce privește gama de competențe și expertiză necesare la nivel local și, în
consecință, impactul acestuia este redus. Cu toate acestea, pe măsură ce refugiații tind să crească
capacitatea lor de angajare în timp, este de așteptat impactul pe termen lung al sosirilor asupra forței de muncă locale
a fi pozitiv – cu condi ia ca dinamica socială i politică negativă pe termen scurt să fie
a reușit. Acest lucru se poate realiza prin creșterea capacității de a răspunde nevoilor pe termen scurt ale venitilor
precum și prin introducerea unei politici optime de redistribuire în interiorul și între țări, astfel încât să permită
pentru o mai bună potrivire a nevoilor individuale și regionale.
• Fluxurile curente au avut o influență puternică asupra creșterii tensiunilor sociale, dar acolo
este puțină dovadă că astfel de fluxuri au dus la activități ilegale
O viziune negativă asupra consecințelor sociale ale primirii solicitanților de azil a fost adesea alimentată de portretizarea
negativă a solicitanților de azil și a refugiaților în mass-media și în politica.
discurs. O arenă politică tensionată a fost creată în multe țări europene. Cu toate că
literatura și dovezile disponibile sugerează că o creștere a imigrației nu afectează, în general, nivelurile criminalității152,
deseori duce la creșterea pozițiilor anti-imigrație153. În consecință, un val de partide anti-migrație a devenit actori
politici importanți. În
multe țări de sosire, refugiați și solicitanți de azil sunt luate în considerare de către intervievați
părțile interesate ca unul dintre motivele deteriorării dialogului politic național. Un
a fost ratată oportunitatea de a evidenția modul în care politicile pozitive ar putea contribui la maximizarea profitului
pe care indivizii sosiți îl au asupra comunităților locale. Un bun exemplu despre cum să abordăm
deteriorarea dialogului politic este cazul Islandei, unde la alegerile locale din 2018
a existat un acord respectat de toate partidele politice despre care să nu vorbim negativ
refugiati.
• Impacturile instituționale la nivel local au fost în mare parte considerate pozitive
Efectele au fost deosebit de vizibile în acele regiuni de sosire și de tranzit care aveau nevoie
să-și construiască sau să-și consolideze capacitățile instituționale pentru a primi și a integra numărul crescut de
refugiați și solicitanți de azil. Datorită sprijinului financiar sporit – inclusiv prin
Sursele financiare ale UE și naționale – competențele autorităților naționale responsabile cu azilul
solicitanții și refugiații, precum și poliția națională, au fost întărite în ultimii ani, așa cum
152
https://migrationobservatory.ox.ac.uk/resources/briefings/immigration-and-crime-evidence-for-the-uk-
si-alte-tari/
153
Nunziata, Luca, (2015), Imigrația și criminalitatea: dovezi din datele de victimizare, Jurnalul Populației
Economie, 28, numărul 3, p. 697-736.
8
raportate de practicieni și experți. Astfel de îmbunătățiri, deși încă în mare parte suboptime, sunt
făcând teritoriile mai bine pregătite în cazul unei noi creșteri a fluxurilor. Aflux de azil
solicitanții și refugiații au facilitat, de asemenea, revizuirea unui număr de acțiuni și reglementări administrative
menite să găzduiască creșterea cererilor de azil. În multe țări, rapid-
au fost introduse procese de decizie privind azilul urmărite, ceea ce a dus la o îmbunătățire generală a
timpii de procesare a cererilor de azil – deși cu reacții relevante care necesită o examinare și evaluări
suplimentare154 .
• În special, de-a lungul timpului au apărut și tensiuni instituționale
Tensiunile se referă în principal la preponderența crescândă a ciocnirilor între diferite niveluri ale
guvernelor (adică local versus central) și între diferiți actori (autorități, asociații ale societății civile, sectorul privat
implicat în serviciile sociale etc.), din cauza opiniilor politice diferite cu privire la
cum să abordăm cel mai bine provocările descrise.
Rentabilitatea investițiilor pentru incluziuni realizate de teritoriile europene
Studiul a evaluat rentabilitatea potențială a investiției realizate de teritoriile europene și
comunităților locale în sprijinirea cererilor legitime ale solicitanților de azil și ale refugiaților.
Deși disponibilitatea datelor rămâne limitată în acest sens, iar estimările făcute au reflectat a
gamă limitată de surse din UE, unele descoperiri principale au apărut și sunt prezentate.
• Estimările sugerează că integrarea refugiaților generează profituri fiscale limitate

peste orar
Volumul total al veniturilor fiscale generate de-a lungul timpului rămâne relativ limitat în toate regiunile în
comparație cu cheltuielile totale pentru primire și sprijin social. Impacturi financiare
iar fondurile publice cheltuite pentru solicitanții de azil și refugiați au fost și sunt în centrul
dezbatere publică asupra migrației. Sursele de venit fiscal includ atât impozitele directe plătite de
refugiații angajați, precum și impozitele pe venit plătite de personalul care lucrează cu refugiații în orice calitate.
• Alte profituri pe termen lung sunt generate de consumul crescut de bunuri și servicii și locurile de muncă
indirecte generate în sectorul privat pentru a oferi servicii de primire și integrare
După cum indică literatura revizuită și feedback-ul primit de la experți și practicieni
în studiile de caz selectate, refugiații contribuie și printr-o serie de alte studii directe și
mijloace indirecte. Printre acestea, taxele pentru personalul care lucrează cu refugiați în orice calitate, ambele
public și privat și consumul de bunuri și servicii în cadrul unei regiuni. Cu toate acestea, a fost imposibil să se
evalueze o asemenea varietate de fluxuri de finanțare prin intermediul acestui studiu.
• Sprijinul regional general acordat refugiaților pare să fie autosustenabil financiar în timp – dacă nu ținând
cont de investiția inițială mare în etapa de primire
154
https://www.ecre.org/wp-content/uploads/2017/05/AIDA-Brief_AcceleratedProcedures.pdf
9
Când costurile și veniturile au avut loc la nivel regional sunt decuplate – adică dacă sunt inițiale
investițiile la recepție nu sunt luate în considerare în calculul global – costurile de funcționare pt
sprijinirea refugiaților de-a lungul timpului este posibil acoperită de returnările directe ale celor angajați, printre
altele. De fapt, pe lângă costurile mari de recepție inițială – care sunt cheltuite în mare parte la nivel național
nivel și într-o oarecare măsură asigurat prin contribuțiile UE (pentru statele membre) – financiar
eforturile depuse la nivel local par a fi poten ial răsplătite prin fluxurile de impozite i
sprijin social asigurat de acei refugiați care își găsesc un loc de muncă pe termen mediu și lung. Deși această
constatare ar trebui testată în continuare și îmbogățită prin analize suplimentare de date valoroase, acest lucru pare
să fie o perspectivă relevantă în lumina dezbaterilor politice actuale privind sustenabilitatea acțiunilor umanitare
sprijin în toată Europa. În orice caz, sunt necesare evaluări suplimentare aprofundate și sistematice
la nivel local pe toate teritoriile europene pentru a oferi o bază de date solidă pe care bază
oferi estimări mai fundamentate și mai fiabile.
Abordări politice la nivel național și local: provocări și factori de succes
În UE, cadrul legal și politic care reglementează azilul și protecția subsidiară, dispersarea
politicile, iar politicile de migrație sunt o competență națională , în timp ce instituțiile locale și părțile interesate
sunt de obicei responsabile de implementarea măsurilor de primire și
integrarea solicitanților de azil și a refugiaților pe teritoriile lor, în cadrul regulilor definite la
nivel național. Studiul a arătat câteva provocări care se referă la nivel național.
Restricțiile și complexitatea birocratică a procedurilor de azil cresc odată cu numărul de cereri reînnoite, prelungind
astfel durata totală a procedurii de azil.
În acest timp, solicitanții de azil se află adesea într-un fel de limb legal, ceea ce face ca
implementarea măsurilor de integrare timpurie și acces la locuri de muncă și sprijin social
deosebit de dificil. În plus, cu cât rata de respingere este mai mare, cu atât este mai mare riscul de a crește
numărul de imigranți ilegali care supraviețuiesc prin mijloace ilegale, în special atunci când sunt respinși.
solicitanții de azil nu se pot întoarce în țara lor de origine. Procedurile lungi de azil pot duce, de asemenea, la
probleme de sănătate mintală în rândul solicitanților de azil, deși s-a acordat puțină atenție sprijinirii
solicitanții de azil în acest domeniu. Restricțiile privind sosirile introduse de multe țări sunt de asemenea
crearea de inegalități reale și percepute, alienare și discriminare în rândul solicitanților de azil
și refugiații, ceea ce duce la dificultăți de integrare în societate.
Restricții privind accesul la sistemele de asistență socială și lipsa de accent pe piața muncii
integrarea sunt alte provocări, care îi penalizează în special pe cei mai vulnerabili dintre solicitanții de azil și
refugiați – de exemplu femeile, tinerii neînsoțiți, cei mai puțin calificați.
și cei cu dizabilități, care au mai multe dificultăți în accesul pe piața muncii. Efectiv
Cu toate acestea, integrarea locuințelor și pe piața muncii sunt încă deosebit de dificil de implementat
măsurile inovatoare adoptate în unele cazuri pentru a evita segregarea locuințelor și a activa
piața privată a locuințelor și pentru a sprijini integrarea pe piața muncii prin implicarea angajatorilor,
oferirea de burse de muncă și sprijinirea antreprenoriatului social. Dificultatea de a accesa „bunul”
10
locurile de muncă cresc dependența de bunăstare, în timp ce în unele cazuri mecanisme de stimulare perverse
operează, determinând solicitanții de azil și refugiați să lucreze în economia neagră.
Politicile locale de integrare sunt, de asemenea, puternic afectate de abordările politice conflictuale care apar
la nivel național și al țărilor învecinate, mai ales când restricții privind sosiri și asupra
recunoașterea statutului de refugiat lasă un număr mare de solicitanți de azil blocați care trăiesc din urma
oportunități în zonele de frontieră (transnaționale și/sau transregionale). Acest lucru evidențiază nevoia de a
aborda abordările politice conflictuale care apar la nivel național și local – de exemplu, abordând țări sau teritorii
care nu doresc să accepte refugiați sau orașe sau alte autorități locale care
doresc să adopte o abordare mai mult sau mai puțin deschisă decât politica națională.
Creșterea dramatică a atitudinilor anti-imigranți este o altă provocare care trebuie să existe
adresat. Printre migranți, femeile, copiii (în special minorii neînsoțiți), persoanele cu dizabilități și toți cei cu medii
rasiale, etnice și culturale distincte sunt
în special expuse riscului de abuz, ostilitate și violență.
O altă problemă este lipsa sistemelor de monitorizare și evaluare a eficacității
măsuri implementate. Deși au fost adoptate mai multe inițiative la nivel local pentru a integra mai bine solicitanții
de azil și refugiații, acestea nu sunt adesea evaluate și nu este posibil să se
a evalua în ce măsură intervențiile implementate au contribuit la rezultatele observate.
Sustenabilitatea pe termen lung a măsurilor de integrare este o altă problemă crucială. Cele mai multe dintre
măsurile de integrare sunt finanțate din programele UE și internaționale, care se bazează în mare parte pe proiecte.
Finanțarea bazată pe proiecte nu permite planificarea și activitățile pe termen lung,
limitarea dezvoltării unor practici mai cuprinzătoare și extinderea expertizei
în strategii și politici pe termen lung, subminând astfel eficacitatea globală a integrării
politici.
Capacitatea de politici locale este în creștere, dar rămâne limitată, în special în regiunile de sosire. Există
o necesitate persistentă de a consolida interacțiunea dintre politica de primire și incluziune pentru a
maximizarea efectului investițiilor pentru a îmbunătăți reziliența locală dincolo de cea a sprijinului pentru
solicitanții de azil la cea de sprijin pentru toate comunitățile locale care se luptă să găsească un loc de muncă decent
și îngrijire socială. O astfel de capacitate limitată împiedică, de asemenea, venituri financiare mai mari prin impozite
a angajat solicitanți de azil și refugiați de-a lungul timpului. Capacitatea îmbunătățită poate permite
mobilizarea unor resurse financiare endogene mai mari.
În ciuda provocărilor enumerate mai sus, practicile evaluate arată o serie de mecanisme comune și factori de succes
care oferă sugestii utile pentru replicabilitatea incluziunii.
politici în alte contexte locale, în ciuda diferențelor socio-economice și/sau demografice
conditii:
o Adoptarea unor abordări individualizate care integrează măsuri care acoperă diferite domenii de politică și
capacitatea de a explora modalități inovatoare de concepere și implementare a politicilor adaptate nevoilor
solicitanților de azil și refugiaților. Crearea unui-
11
stop-shop-urile care oferă toate principalele servicii administrative și de asistență într-un singur loc, iar adoptarea
unei abordări de gestionare de caz pare eficientă în acest scop.
o Crearea de parteneriate pe mai multe niveluri, multisectoriale și multi-actor care implică autorități publice pe mai
multe niveluri în domeniile politice relevante, instituții internaționale, ONG-uri și alte părți interesate relevante
(de exemplu, școli și universități, instituții de sănătate, camere de comerț, angajatori și asociațiile patronale
etc.) oferind capacități umane și financiare suplimentare. Parteneriatele eficiente se bazează pe roluri și
mecanisme de coordonare bine definite, schimbul de informații, crearea de organisme de coordonare și o
conducere politică și administrativă puternică, fie preluată de o instituție publică locală, fie de o organizație
nestatalită, în funcție de capacitatea. și experiența instituțiilor locale în definirea și gestionarea planurilor de
integrare.
o Atenție puternică pentru creșterea gradului de conștientizare și conceperea intervențiilor care combină sprijinul
acordat refugiaților cu sprijinul pentru condițiile socio-economice locale și pentru activarea actorilor locali (de
exemplu, sectorul de afaceri, familii, tineri, școli și furnizori de formare, instituții de asistență medicală, etc.) prin
adoptarea de procese participative și sprijin pentru construirea comunității pentru a preveni conflictele sociale și
discriminarea și pentru a activa abordări inovatoare și pentru a atrage resurse umane și financiare suplimentare.
o Investiții în consolidarea capacităților actorilor locali publici și privați pentru a sprijini implementarea unor strategii de
integrare eficiente și bazate pe dovezi care combină măsuri de urgență pe termen scurt cu măsuri de sprijinire a
integrării refugiaților și imigranților într-o perspectivă de dezvoltare socio-economică regională. Acolo unde instituțiile
locale nu au experiență și capacitate în gestionarea fluxurilor mari de solicitanți de azil și refugiați (ca în cazurile
Kilkis în Grecia, Subotica în Serbia, Sicilia în Italia, București în România), organizațiile internaționale și ONG-urile
au o importantă rol în sprijinirea dezvoltării capacității instituționale la nivel local, oferind instruire și expertiză.
Consolidarea capacităților în politicile de integrare a refugiaților are, de asemenea, efecte indirecte importante asupra
politicilor de integrare socială care vizează alte grupuri marginalizate din comunitățile locale: de exemplu șomerii de
lungă durată, persoanele slab calificate, persoanele cu dizabilități etc.
o Punerea în comun și utilizarea eficientă a resurselor disponibile. Capacitatea de a activa finanțare pe termen lung de
la instituțiile financiare internaționale, donații, contribuțiile sectorului de afaceri și alte surse prin stimulente și
programe de strângere de fonduri este o altă caracteristică pozitivă a multor dintre experiențele prezentate. În
unele cazuri, au fost înființate activități economice pentru a sprijini sustenabilitatea măsurilor de integrare.
7.2 Scenarii viitoare

• Volumele intrărilor vor rămâne ridicate, deși la niveluri mai mici decât vârful din 2015
Privind nivelul de intrări din 2018, se observă clar modul în care intrările s-au stabilizat în prezent
la un nivel care este mult mai scăzut decât vârfurile din 2015, deși atinge cele mai înalte vârfuri în perioada dintre 1985
și 2015. Modelele fluctuante ale vârfurilor înalte și scăzute sunt, prin urmare,
posibil de-a lungul timpului, dar se așteaptă încă un nivel relativ ridicat de intrări când ne uităm la cel de astăzi
volume – sunt posibile și alte scenarii, deși puțin probabile, inclusiv o scădere lentă a fluxului
sau crește rapid din nou în timp.
• Nepotrivirea dintre competențe și piața locală a forței de muncă rămâne ridicată astăzi și este
se așteaptă să continue, investițiile necesare rămânând substanțiale
12
Acesta este cazul în special pentru asistența solicitanților de azil pe termen scurt, în timpul returnărilor
generat de refugiații angajați poate varia pe termen lung și permite investițiile realizate
pe termen mediu și lung să fie recuperat. Costurile ridicate pe termen scurt nu sunt de așteptat să fie recuperate în
timp. Este încă necesar un sprijin financiar adecvat din partea instituțiilor competente, dar
o sustenabilitate financiară generală apare dacă aceste costuri inițiale sunt actualizate (adică ca parțial
sprijinit de politica UE).
• Provocările economice, sociale și politice vor persista în timp
Acestea sunt parțial dificil de cuantificat pe deplin, dar dacă sunt bine gestionate ar putea atenua tensiunile sociale și
îmbunătățirea impactului general pozitiv (de exemplu, probleme demografice, îngrijire socială, acces la resurse pentru
relansarea zonelor marginalizate etc.). Randamentele socio-economice deosebit de limitate par să apară pentru acele
regiuni care au o capacitate de absorbție mai mică, care tind să coincidă cu
regiuni de sosire și (adesea) de tranzit. Regiunile cu capacitate de absorbție mai mică par să aibă și ele o
capacitatea mai scăzută de a oferi sprijin eficient pentru politicile de incluziune, ceea ce generează în general o mai mare măsură socială
și impactul politic pozitiv.
• Optimizarea intervenției politicilor va fi esențială pentru a îmbunătăți eficacitatea și sustenabilitatea acțiunilor –

inclusiv o mai bună integrare a politicii de primire, incluziune și dispersie
Având în vedere tendințele evidențiate până acum, un răspuns politic eficient și eficient va rămâne a
factor substanțial (și provocare) pentru integrarea cu succes a solicitanților de azil și a refugiaților
în țările și regiunile europene. Dacă efectele pe termen scurt nu sunt gestionate corespunzător, acestea
se așteaptă să contracareze potențialele randamente pozitive pe termen lung, oferite de un sistem de incluziune mai
rezistent și mai capabil în regiunile europene. Prin urmare, este esențial să
accelerează coerența între politicile pe termen scurt (recepție) și pe termen lung (incluziune), în timp ce
acționând pentru creșterea incluziunii printr-o mai mare flexibilitate a condițiilor de azil și a cooperării
peste regiuni.
7.3 Recomandări pentru factorii de decizie locali

• Azilul rămâne o obligație a drepturilor omului care trebuie îndeplinită de țările europene și acesta este un element
central care trebuie recunoscut și reafirmat în mod constant
Măsurile de integrare bine gestionate sunt din ce în ce mai considerate în dezbatere ca un
investiție care va avea roade pe termen lung. Migranții și refugiații aparțin adesea din punct de vedere economic
grupe de vârstă active și poate oferi competențe diversificate care pe termen lung ar putea sprijini
economie și să reducă penuria de forță de muncă, în special în multe dintre societățile care îmbătrânesc din Europa.
Conform literaturii socio-economice (OCDE, 2014, FMI, 2016), migranții pot avea
efecte pozitive asupra bugetului public i a cre terii economice a ărilor primitoare i
regiuni. Datele OCDE arată că migranții au reprezentat 70% din creșterea forței de muncă în
Europa în ultimii 10 ani, contracarând astfel efectele negative ale îmbătrânirii asupra forței de muncă
livra. Ele tind să fie complementare forței de muncă native, deoarece lucrează în mod important
nișe atât în sectoare ale economiei cu creștere rapidă, cât și în declin, care nu sunt luate în considerare de către nativ
lucrătorilor și contribuie la flexibilitatea pieței muncii. În ceea ce privește bugetul public, în timp ce
13
pe termen scurt sunt probabile cheltuieli publice suplimentare pentru furnizarea primei primiri și sprijin
servicii, pe termen mediu și lung contribuția refugiaților și imigranților la gazdă
țara depinde de viteza și calitatea integrării lor pe piața muncii. Cu toate acestea, dacă nu sunt bine gestionate,
fluxurile mari de migranți și solicitanți de azil pot crește, de asemenea, sociale
probleme si costuri.
• Promovarea unei abordări multidimensionale cuprinzătoare a integrării (angajare, locuință, limbă,

educație, drepturi sociale etc.) cât mai curând posibil
Ar trebui dezvoltată o abordare cuprinzătoare pentru a aborda cât mai curând posibil toate
dimensiunile integrării. Procesul de integrare ar trebui să înceapă imediat după sosire, susținând și promovând
deja implicarea activă a solicitanților de azil atunci când aceștia se află în
centre de primire.
o Asigurarea accesului la cazare adecvată și durabilă, deoarece locuințele este un pas necesar
regularizează statutul lor.
o Sprijinirea accesului imediat la educație pentru copiii și tinerii solicitanți de azil și contracararea
părăsirea timpurie a
școlii. o Sprijinirea integrării timpurii pe piața muncii, deoarece aceasta reprezintă o componentă esențială a procesului
de integrare, stimulând în același timp comportamentele de auto-susținere.
o Adaptarea serviciilor sociale și reducerea poverii administrative pentru a aborda barierele care reprezintă azilul
experiența solicitanților și a refugiaților.
o Planifică o strategie cuprinzătoare cu resurse adecvate pentru a nu te baza doar pe finanțarea proiectelor pentru a
obține coerență și efecte pe termen lung.
• Consolidarea focalizării intervenției politice la nivel local asupra ocupării forței de muncă și
dezvoltarea abilităților
Lipsa capitalului uman specific și a competențelor necesare în țara gazdă (de exemplu, limbă,
aptitudini recunoscute și diplomă) împreună cu alți factori (de exemplu, nepotrivirea competențelor, lipsa de socializare
capital, discriminare) împiedică anumite grupuri de migranți, inclusiv refugiați, să își realizeze întregul
potențial pe piața muncii. Angajarea este un motor important pentru integrare. The
dificultățile în găsirea unui loc de muncă declanșează un cerc vicios de excludere. Pentru a asigura piata muncii
integrare este necesar să:
o Implicarea angajatorilor în politicile de integrare și sprijinirea îndrumării și formării;

o Eliminarea obstacolelor legale actuale în calea angajării solicitanților de azil;
o Evaluarea și recunoașterea competențelor și a nivelului educațional al solicitanților de azil cât mai curând posibil.
o Investiți în cursuri de limbi străine și programe de formare profesională atât la nivel de primire pentru a sprijini mai
bine integrarea solicitanților de azil, cât și în etapele ulterioare pentru a sprijini integrarea refugiaților pe piața
muncii; și
o Abordarea integrării pe piața muncii a femeilor, în special a celor cu responsabilități familiale.
• Proceduri de azil mai rapide și mai echitabile.
Restricțiile în procedurile de azil pot avea o serie de efecte negative, crescând
numărul de imigranți ilegali care trăiesc din mijloace și reduc eficiența integrării
politici, precum și creșterea tensiunilor sociale în zonele de primire. Pentru a evita aceste potențiale
neajunsuri, este necesară îmbunătățirea și accelerarea procedurii de azil, susținând
14
solicitanții de azil cu toate informațiile necesare și asistență juridică. Demnitatea și fundamentala
ar trebui garantate drepturile tuturor solicitanților de azil, precum și accesul efectiv la protecție și
la o procedură echitabilă. În plus, ar trebui să se asigure un echilibru echitabil între responsabilitate și
solidaritate între toate statele membre, respectând în același timp unitatea familială a solicitanților de azil.
• Creșterea implicării instituțiilor locale și a organizațiilor societății civile în politicile de primire și

integrare.
Parteneriatele public-privat, care implică ONG-uri și societatea civilă și angajatori lasă loc
pentru diferențele locale și, în același timp, asigură un nivel minim de standarde de calitate. Vertical
și coordonarea orizontală și un dialog strâns între autoritățile naționale și locale ar putea
sprijină politici eficiente de dispersie, permițând o mai bună potrivire între nevoile teritoriale și
capacitățile solicitanților de azil și refugiaților și îmbunătățirea capacității autorităților locale de a
maximizarea impactului potențial pentru dezvoltarea locală. Resursele și punctele forte ale societății civile pot
juca un rol crucial în politicile de integrare. Strategii de implicare a și
ar trebui implementat sprijinul pentru ONG-uri și comunitatea locală, precum și înființarea
acorduri formale între autorități și organizații civile pentru a evita incertitudinea asupra rolurilor
și responsabilități și îmbunătățirea intervențiilor flexibile și eficiente. Acest lucru s-ar întări
să aibă încredere și să activeze economiile și comunitățile locale în moduri inovatoare, vizând ambele
refugiații/solicitanții de azil și populația locală și sprijinirea dezvoltării locale. The
implicarea activă a comunităților de refugiați deja stabilite în zonă poate permite, de asemenea
o mai bună integrare, inclusiv printr-o mai bună înțelegere a culturii și structurilor locale.
• Învățați din experiența altora pentru a îmbunătăți monitorizarea și evaluarea

sisteme, precum și colectarea datelor aferente.
Este necesar să se evalueze și să învețe din experiențele pozitive pentru a îmbunătăți abordarea atât
către noii sosiți și cei deja stabiliți în țările europene cu progrese modeste în
termenii de integrare. În acest scop, sunt necesare mai multe cunoștințe bazate pe dovezi pentru a trece
dincolo de evaluările la scară mică ale proiectelor. În prezent, puține date sunt colectate cu privire la impactul diferit
politici publice privind diferitele aspecte ale integrării străinilor (integrare profesională,
acces la drepturi etc.). Colectarea datelor dezagregate după caracteristicile personale (de ex
vârstă, sex, nivel de educație) ar spori cunoștințele despre diferențele dintre modelele de integrare și despre
efectele politicilor de integrare asupra diferitelor grupuri de refugiați și
migran i.
• Îmbunătățirea sprijinului UE față de provocările și nevoile specifice cu care se confruntă sosirea;

regiunile de tranzit și de destinație din Europa
Este necesar un sprijin mai mare al UE pentru a promova coordonarea și cooperarea eficientă între
Instituțiile europene, statele membre și instituțiile locale și părțile interesate, inclusiv civile
organizații ale societății, angajatori, comunități locale și altele. Aceasta implică un rol mai mare al UE
în sprijinirea unei distribuții mai echitabile a solicitanților de azil între statele membre și mai eficientă
masuri de primire si integrare prin:
15
• Revizuirea mecanismelor de primire și distribuire și a guvernării pe mai multe niveluri a sistemelor de primire și
integrare în și în interiorul țărilor, ținând cont suficient de locurile în care indivizii doresc să solicite azil în selecția
țării care va fi responsabilă pentru cererea lor. Până și dacă nu va fi instituit un sistem necoercitiv de alocare a
responsabilităților, fluxurile secundare neregulate și încălcările drepturilor omului vor continua, deoarece oamenii
vor găsi modalități de a se reuni cu familia și prietenii;
• accent mai puternic pe integrare în Agenda europeană pentru migrație;

• Îmbunătățirea colectării datelor și stabilirea unui sistem informațional coordonat al UE, de asemenea pentru
monitorizarea și evaluarea măsurilor de primire și integrare;
• Sprijin pentru consolidarea capacităților prin schimbul de experiență și bune practici în cadrul fiecărui teritoriu și pe
diferite căi de migrație (Marea Mediterană Centrală/Vest, Mediterana de Est și Balcani etc.) în UE – inclusiv ca bază
pentru reînnoirea dialogului transfrontalier între State membre;
• Sprijinirea dezvoltării comunității și a conștientizării cu privire la beneficiile imigrației;

• Încurajarea unei mai bune rețele între părțile interesate locale și între părțile interesate din regiunile de sosire,
tranziție și destinație ale UE – și sprijinirea unei cooperări mai structurate între autorități și părțile interesate din
toate regiunile pe parcursul căilor de migrație; și
• Creșterea finanțării UE și a sprijinului pentru planificarea și implementarea unor strategii cuprinzătoare de primire
și integrare pe termen lung, în special la nivel local, facilitând accesul autorităților locale și ONG-urilor, reducând
complexitatea administrativă în utilizarea acestora și promovând coordonarea verticală și orizontală și publicul;
- parteneriate private.
7.4 Recomandări pentru factorii de decizie naționali și UE: (implicații pentru

politica europeană de coeziune teritorială și dispersie)
Analiza prezentată permite, de asemenea, unele reflecții cu privire la dezbaterea actuală asupra
viitoarea Politică de Coeziune a Europei, precum și discuția politică cu privire la modul de îmbunătățire
dispersarea solicitanților de azil și a refugiaților pe teritoriile europene.
• Îmbunătățirea sprijinului UE pentru integrarea multiplă prin: i) politici sectoriale, ii) locuri prin căi de migrație și iii)
comunități care au nevoie (localnici și nou-veniți)
Luând în considerare analiza furnizată pentru afluxurile, căile și efectele noilor sosiți de azil
Căutători și refugiați, regiunile europene sunt definite de trei factori principali.
În primul rând, teritoriile europene sunt puternic interdependente, deoarece deciziile luate într-unul
Teritoriul european îi afectează pe toate celelalte, chiar și pe cele mai îndepărtate, mai devreme sau mai târziu:
• Fluxurile de solicitanți de azil sunt de fapt foarte dinamice și volatile și își ajustează drumul
circumstanțele în schimbare (politice, socio-economice, instituționale);
• Deciziile politice ale unei țări afectează (re)direcționarea fluxurilor în interiorul și între diferitele țări
căi de sosire și poate remodela presiunile asupra altor teritorii;
• Teritoriile europene sunt afectate de deciziile luate în alte „colțuri” continentale.
În al doilea rând, teritoriile europene prezintă încă mari disparități în ceea ce privește capacitatea de politici, precum și
performanta socio-economica. Aceste disparități au ca rezultat diferențe de incluziune socială și
potențialul de absorbție pe piața muncii al solicitanților de azil și al refugiaților din diferitele regiuni
si orase:
• Destinațiile și (unele) zone de tranzit au o politică de incluziune pe termen lung (mai mult);
• Zonele de sosire și (alte) zone de tranzit au o istorie mai recentă și mai puțin dezvoltată;
• Zonele de sosire din sud, în special, necesită un sprijin mai mare pentru a consolida capacitatea politicii de incluziune.
16
În al treilea rând, și este important, teritoriile europene pot beneficia reciproc de pe urma mai multor, în permanență și
cooperare mai bine structurată pentru a aborda pe deplin provocările legate de migrație, în ceea ce privește aspectele locale
nevoi si particularitati:
• Zonele Europei Centrale și de Nord sunt de fapt „destinațiile” preferate pentru solicitanții de azil și refugiați și, ca
urmare, suferă de aglomerația crescândă a sosirilor;
• O astfel de „aglomerație” poate fi abordată doar prin sprijinirea capacității și a capacității din sud de a oferi un sprijin
mai mare noilor veniți, abordând în același timp nevoile și provocările populației locale;
• În schimb, regiunile sudice ar putea să crească integrarea locală și potențialul de declarații fiscale, care în prezent sunt limitate de persistența
unor sisteme care nu sunt în măsură să asigure incluziunea.
În consecință, o cooperare mai intensă între teritoriile europene este esențială pentru a aborda provocările pe care le
prezintă sosirea și șederea solicitanților de azil și a refugiaților. Important, mai mult
răspunsuri coordonate pe termen lung și cooperare în sprijinirea capacității reciproce la nivel european
regiunile ar favoriza, de asemenea, un răspuns politic mai mare pentru comunitățile locale, deoarece permite inovarea
să fie identificate măsuri de politică care să permită angajabilitatea și incluziunea socială a mai puțin
comunități privilegiate. De asemenea, permite randamente socio-economice mai mari la nivel local. La
maximizarea impactului, de fapt, nu numai că este necesară integrarea între răspunsurile teritoriale și
în cadrul diferitelor politici sectoriale, dar ar trebui adoptată și o abordare integrată
nou-veniți și populația locală.
• Îmbogățirea dialogului politic al UE privind sprijinul pentru dispersarea fizică a solicitanților de azil și a refugiaților
în vederea împuternicirii teritoriilor în creșterea performanței lor politice
Politica de dispersie este adesea concepută ca o dispersie fizică a indivizilor, dar în cele din urmă aceasta
rămâne o provocare din cauza mobilității individuale libere a refugiaților (cel puțin în interiorul unei țări).
Constatările sugerează că dispersia efectivă pe teritoriile europene este o funcție a promovării
integrarea și capacitatea de politică sporită a actorilor locali pentru a maximiza incluziunea locală.
O dispersie mai mare presupune, prin urmare, îmbunătățirea atractivității locale, în special a acelor zone
cu performanțe socio-economice limitate și unde sunt necesare abordări inovatoare
să promoveze răspunsuri eficiente ale politicilor locale.
7.5 Recomandări pentru cercetări ulterioare
Disponibilitatea datelor a fost un aspect crucial al cercetării. Date despre caracteristicile
lipsesc solicitanții de azil și refugiații, în special în ceea ce privește competențele, educația și
capacitatea de angajare. În plus, puține autorități regionale/locale culeg în mod constant date despre prezența
solicitanților de azil și a refugiaților pe teritoriul lor, cu excepția cazului în care există unele
politica de distribuție în vigoare la nivel național care le impune monitorizarea acestui aspect.
În cele din urmă, migrația neregulată rămâne dificil de estimat. Solicitanții de azil care au avut
cererile respinse dispar din statistici cu excepția cazului în care sunt reținute de poliție sau de controale la frontieră.
Sistemul EURODAC nu permite urmărirea continuă a numărului
a persoanelor care intră neregulamentar într-o țară din motive diferite, în timp ce există o lipsă de
culegerea de informații de către forțele locale de drept.
17
Datele consecvente și cuprinzătoare sunt vitale atunci când se încearcă evaluarea impactului azilului
populația căutătoare și refugiată. Mai mult decât să distingem solicitanții de azil și refugiații de
populația migrantă în ansamblu, cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe colectarea de statistici dincolo de
caracteristicile socio-demografice (vârstă, gen, cetățenie) care acoperă și educația,
și competențe de nivel superior, angajare/capacitate de angajare și sănătate. De asemenea, este important să se asigure că
sunt stabilite condițiile potrivite pentru a facilita colectarea datelor la toate nivelurile, de exemplu asigurarea faptului că
colectarea și monitorizarea datelor au loc de fapt atunci când este cerut de lege.
Prin urmare, este esențial să se promoveze protocoale și valori comune pentru colectarea, partajarea și
evaluare pe teritoriile europene (dacă este posibil, inclusiv cheltuielile financiare și veniturile,
etc.). Astfel de protocoale comune ar putea fi pilotate în anumite regiuni din UE, de exemplu,
pe baza datelor EUROSTAT etc. și apoi extins treptat în diferite regiuni și orașe din Europa, astfel încât să ofere un
set de informații partajat și comparabil cu detalii
pe caracteristicile individuale (educație, abilități etc), precum și măsura în care acestea
(ne)potrivire cu nevoile locale de angajare.
O provocare relevantă este nepotrivirea existentă între fluiditatea și variabilitatea fluxurilor - adică mișcările secundare
- și stocurile de solicitanți de azil și refugiați în Europa.
teritorii, pe de o parte, și datele administrative colectate și puse la dispoziție de către local,
instituțiile regionale, naționale și ale UE, pe de altă parte. În acest sens, este nevoie de o mai mare
reflecție asupra modului de utilizare a datelor mari și a informațiilor disponibile prin Social Media într-un mod sigur
și protejat. Acest lucru ar putea permite o evaluare dinamică și (cvasi) în timp real a datelor
disponibile și dezvoltarea potențială a serviciilor interactive care urmează să fie oferite (de exemplu, pentru th
eintermedierea solicitanților obișnuiți de azil și a refugiaților cu angajatorii locali și alții
actori interesați de incluziunea lor activă).
18
Referințe
AIDA (2016) Lungimea procedurilor de azil în Europa, octombrie 2016 https://www.ecre.org/wp-content/uploads/2016/10/AIDA-Brief-

DurationProcedures.pd
Bansak, Kirk, Hainmueller, Jens, Hangartner, Dominik, 2016. Cum preocupările economice, umanitare și religioase modelează atitudinile
europene față de solicitanții de azil. Science, 354(6309), 217–222
Bevelander, Pieter și Lundh, Christer, Integrarea în muncă a refugiaților: Influența factorilor locali asupra oportunităților de muncă
pentru refugiați în Suedia (ianuarie 2007). Document de discuție IZA Nr. 2551.
Disponibil aici: SSRN: https://ssrn.com/abstract=958714
CEPS (2018). (Lupta pentru) integrarea refugiaților pe piața muncii. Dovezi din Europa;
Institutul Clingendael (2018). Crima organizată și migrația în Sicilia. Disponibil la: https://www.clingendael.org/publication/organised-
crime-and-migration-sicily#
Crawley, Heaven: Șansă sau alegere? Înțelegerea de ce solicitanții de azil vin în Regatul Unit, la: http://stillhumanstillhere.files.wordpress.com/
2009/01/rc-chance-or-choice-january-2010.pdf
EMN (2016): la: http://www.emnsweden.se/download/18.2d998ffc151ac3871591873b/1484748712507/Access+of+intern
solicitanți+de+protecție+ațională+pe+piața+muncă_Luxembourg.pdf
Briefing-ul PE „Integrarea pe piața muncii a refugiaților: instrumente de finanțare ale UE”, de Susanne Kraatz și
Magdalena Dimova
ESN (2016). Impactul crizei refugiaților în serviciile publice locale din Europa;
ESPON (2010) DEMIFER - Fluxuri demografice și migratorii care afectează regiunile și orașele europene.
Disponibil
Final la: https://www.espon.eu/export/sites/default/Documents/Projects/AppliedResearch/DEMIFER/FinalReport/
raport.
Final_report_DEMIFER_incl_ISBN_Feb_2011.pdf (accesat 18 ianuarie 2017).
ESPON (2016) Structuri teritoriale policentrice și cooperare teritorială. Policy Brief 6. Disponibil la: http://www.espon.eu/export/sites/
default/Documents/Publications/PolicyBriefs/06-Polycentric-1016/ESPON_policy_brief_polycentricity_071016_FINAL.pdf
(accesat la 10 ianuarie 2017).
ESPON (2017) Manual pentru furnizorii de servicii din ESPON 2020. Versiunea 26/01/2017.
Directiva UE 2011/95/UE
EUR-Lex. Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind un cod al Uniunii privind
normele care reglementează circulația persoanelor peste frontiere (Codul frontierelor Schengen).
Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32016R0399
Eurocities (2017) Integrarea pe piața muncii a refugiaților și a solicitanților de azil; Agenția Europeană
pentru Drepturi Fundamentale (2018). Situația actuală a migrației în UE: impact asupra comunităților locale.
Comisia Europeană (2014), „Glosarul 3.0 privind azilul și migrația”: https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/networks/

european_migration_network/glossary/index_a_en
Comisia Europeană (2016). „Integrarea refugiaților pe piața muncii” în Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea socială în Europa 2016.
Comisia Europeană (2018). Bugetul UE: Comisia propune o creștere majoră a finanțării pentru frontiere mai puternice și migrație.
Disponibil la: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-4106_en.htm.
Comisia Europeană (mai 2016), Observatorul european al politicii de ocupare a forței de muncă Sinteză: provocări cu care se confruntă
solicitanții de azil și refugiați în integrarea cu succes pe piața muncii.
Comisia Europeană. Migrație și afaceri interne. migrație neregulată. Disponibil la: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/irregular-
migration-0_en
UE-Turcia Afirmație. Lansări la https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-

disponibile/2016/03/18/eu-turkey-statement/
Fasani F, Frattini T, Minale L (2017). (Lupta pentru) Integrarea refugiaților pe piața muncii: dovezi din Europa. CREMA CDP 16/17
Frontex (2018). Risc Analiză 2018. frontex.europa.eu/assets/

pentru Disponibil la
Publications/Risk_Analysis/Risk_Analysis/Risk_Analysis_for_2018.pdf
Frontex, Analiza de risc pentru 2019. Disponibil la: https://frontex.europa.eu/publications/risk-analysis-for-2019-RPPmXE.
19
Galos, E., L. Bartolini, H. Cook și N. Grant (2017) Migrant Vulnerability to Human Trafficking and Exploitation: Evidence from the Central
and Eastern Mediterranean Migration Routes. Organizația Internațională pentru Migrație (OIM): Geneva.
Hanneman, Robert A. și Mark Riddle. (2005), Introduction to social network methods, University of California, Riverside (publicat în
format digital la http://faculty.ucr.edu/~hanneman).
Helen O' Grady (Doras Luimni) (2008). Bariere în calea pieței muncii pentru refugiați și persoane cu permis de rămânere http://
Limerick.
dorasluimni.org/wp-content/uploads/pdf/publications/barrierstolabour.pdf
în Disponibil la:
http://cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/43505/Study_fromRefugeesToWorkers_2016_Vol_2.pdf?se
quence=1&isAllowed=y
https://ec.europa.eu/eurostat/documents/42577/761078/ESTAT+labour+force+stat+EU+EFTA+2014/0d
556508-9214-4a1e-ad8c-f387ac3e398e
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Asylum_statistics
https://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/maps/social_progress
https://g2red.org/aset-s-observations-on-the-national-integration-strategy/
https://migrationobservatory.ox.ac.uk/resources/briefings/immigration-and-crime-evidence-for-the-uk-and-other-countries/
https://static.nzz.ch/files/9/7/1/RefugeesSDN_1.18679971.pdf
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/10792Chapter4_GSDR2016.pdf
https://www.econstor.eu/bitstream/10419/181241/1/dice-report-2017-3-50000000000044.pdf
https://www.ecre.org/from-host-country-to-deportation-country-latest-asylum-reform-in-germany/
https://www.ecre.org/wp-content/uploads/2017/05/AIDA-Brief_AcceleratedProcedures.pdf
https://www.eurodiaconia.org/wordpress/wp-content/uploads/2017/10/AI-1-2017_Building-up-Skills-for-social-inclusion.pdf
https://www.jstor.org/stable/1344671?seq=1#page_scan_tab_contents
https://www.kfw.de/PDF/Download-Center/Konzernthemen/Research/PDF-Dokumente-Fokus-Volkswirtschaft/Fokus-
englische-Dateien/Fokus-2018-EN/Fokus-No.-216-iulie-2018 -Jobs-boom.pdf (p. 7).
https://www.un.org/development/desa/family/wp-content/
uploads/sites/23/2018/05/Robila_EGM_2018.pdf
https://www.unhcr.org/3b66c2aa10
FMI (2016). Creșterea refugiaților în Europa: provocări economice.
Intercultural Health Strategy 2007-2012, Integrated Workplaces 2008, An Garda Siochana's Diversity Strategy and Implementation Plan
2009-2012.
Jens Hainmueller, Dominik Hangartner și Duncan Lawrence. (2016). Când viețile sunt puse în așteptare: procesele lungi de azil scad
ocuparea forței de muncă în rândul refugiaților. Progresele științei. Vol 2, nr 8. DOI: 10.1126/sciadv.1600432
JRC (2017). Efectele sociale, economice și fiscale pe termen lung ale imigrației în UE: rolul politicii de integrare.
Koser, Khalid / Pinkerton, Charles (2002): Rețelele sociale ale solicitanților de azil și diseminarea informațiilor despre țări la: unter: http://
www.homeoffice.gov.uk/rds/pdfs2/socialnetwork.pdf; de azil Pe net
Ministerul de Interne (2018). Strategia de combatere a migrației ilegale a Republicii Serbia 2018-2022.
Disponibil la: http://bit.ly/2GyZtSz
Index de integrare Mipex (http://www.mipex.eu/)
Missirian, A. (2017) Cererile de azil răspund la fluctuațiile de temperatură. Disponibil la: https://science.sciencemag.org/content/
358/6370/1610
Mitchell JC, (1969) Social Networks in Urban Situation, Manchester University Press.
Neumayer, Eric (2004): Alegerea destinației pentru azil: ce face unele țări din Europa de Vest mai atractive decât altele?.
20
Nunziata, Luca, (2015), Imigrația și criminalitatea: probe din datele de victimizare, Journal of Population Economics, 28, numărul 3, p.
697-736.
OCDE (2018). Lucrând împreună pentru integrarea locală a migranților și refugiaților; Papatheodorou,
Pavlopoulos, (2014) „Inegalitatea veniturilor în UE: cum contribuie statele membre?”, Jurnalul Internațional de Economie Socială, Vol. 41
Numărul: 6, pp.450-466, https://doi.org/10.1108/IJSE-02-
2013-0030
Poppy James și Lucy Mayblin (2016): Factori care influențează alegerea destinației de azil: o revizuire a dovezilor.
Porter, Matthew, Haslam, Nick, 2005. Factorii de pre-deplasare și post-deplasare asociați cu sănătatea mintală a refugiaților și a
persoanelor strămutate intern: o meta-analiză. J. Am. Med. Asoc., 294(5), 602–612.
M. Poteet, S. Nourpanah (2016), After the Flight: The Dynamics of Refugee Settlement and Integration.
Robinson, Vaughan / Segrott, Jeremy (2002). Înțelegerea procesului decizional al solicitanților de azil la: http://www.homeoffice.gov.uk/
rds/pdfs2/hors243.pdf ;
Spijkerboer, T. (2016) Criza refugiaților în Europa: o furtună perfectă. Disponibil la: https://www.law.ox.ac.uk/research-subject-groups/
centre-criminology/centreborder-criminologies/blog/2016/02/europe's-refugee
Wasserman, Stanley și Faust, Katherine (1994), Analiza rețelelor sociale. Metode și aplicații.
Cambridge University Press.
21
Lista de anexe
Anexa 1: Prezentare generală științifică (document separat)
Anexa 2: Anexele la capitolele 4 și 5 (document separat)
Anexa 3: Studii de caz (document separat)
22
ESPON 2020 – Mai multe informații
EXPON EGTC
4 rue Erasme, L-1468 Luxemburg - Marele Ducat al Luxemburgului
Telefon: +352 20 600 280
E-mail: info@espon.eu
www.espon.eu, Twitter, LinkedIn, YouTube
GECT ESPON este beneficiarul unic al Programului de cooperare ESPON 2020. Operațiunea unică din cadrul
programului este implementată de GECT ESPON și cofinanțată de Fondul European de Dezvoltare Regională,
statele membre UE și statele partenere, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
23

MIGRARE Final Report

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIGRARE Final Report

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Această activitate de cercetare aplicată se desfășoară în cadrul Programului de Cooperare ESPON

Therese Steenberghen, Universitatea Catolică din Leuven (Belgia)

Wesley Gruijthuijsen, Antonio Pietropolli, Universitatea Catolică din Leuven (Belgia)

Informații despre ESPON și proiectele sale pot fi găsite pe www.espon.eu

Această livrare există doar în versiune electronică.

Migrare – Impactul fluxurilor de refugiați

Cuprins ............................................... .................................................. ...................... II

Lista figurilor ............................................... .................................................. ...........................V

Lista de mese ............................................... .................................................. ..........................VII

Abrevieri.................................................................. .................................................. .........................IX

de solidaritate, mobilitate și siguranță? ........................ 1 1.2 Domeniul de aplicare, obiectivele și întrebările de

politică ale acestui studiu............... .............................. 2 1.3 Definiții și terminologie

adoptată........... .................................................. ........... 2

2 Metodologie.............................................................. .................................................. .................... 5 2.1 Revizuirea literaturii

3 Distribuția geografică a solicitanților de azil și a refugiaților .................................. .. 11 3.1 Fluxuri și

Fluxuri și distribuție pe „rute de migrație” ................................................ 11 Distribuția solicitanților

de azil în UE și AELS.............................. 13 Modele de fluxuri în țările UE și

Modele în interiorul țărilor și între regiuni (NUTS2)................................ 22 3.2 Solicitanții de azil:

caracteristici și diferențe .................................................. .. 26 Caracteristicile socio-demografice ale solicitanților de

azil și refugiaților........................... 26 Respingeri ale cererilor de azil și statut

4 Provocări și oportunități socio-economice.................................................. ..................... 34 4.1 O interacțiune complexă:

caracteristicile fluxurilor, performanțe locale și factori politici

sociodemografice.... .................................................. ...................... 50 Impactul asupra forței de muncă

Activități ilegale............................................................. ............................................... 54 Tensiune

Îmbunătățirea capacității instituționale.................................................. ............... 57 Tensiune

instituțională ................................ .................................................. ...... 57

Principalele caracteristici demografice și socio-economice ................................................ 67 Refugiații

și tendințele migrației, rutele de migrație și compoziția fluxurilor . 71 5.2 Cadrul de politici

țările din studiile de caz.................................................. .................................................. ................... 73

Provocări politice la nivel local ................................................ .................... 77 5.3 Abordări de integrare

7 Constatări cheie și concluzii preliminare ................................................ ............................. 2 7.1 Distribuția geografică a

Referințe ................................................................. .................................................. ............................. 19

Lista de anexe .................................................................. .................................................. ....................... 22

cruce ................................................. . ................................................. . ............................... 12

Figura 3.2: Cereri anuale de azil UE-28 și EFTA, 1985-2018 ................................ 14

Figura 3.3: Cereri lunare de azil în țările UE-28 și EFTA, 2015-2018........ 15

Figura 3.4: Total cereri de azil și proporție de locuitori .................................. 16

Figura 3.5: Evoluția cererilor totale de azil în UE și AELS (2009-2018) ....... 17

Figura 3.6: Evoluția cererilor totale de azil în UE și AELS (2009-2018) –

țări cu un vârf în 2015 v. țări cu o creștere mai constantă .................................. ....... 18

Figura 3.13: Distribuția pe vârstă și pe sexe a solicitanților de azil în Franța, 2017.................. 29

Figura 3.15: Cereri, decizii negative și repatriere în UE și AELS, 2008-2017

Figura 4.1: Gruparea regiunilor (NUTS2) pe baza diferențelor socio-economice

Figura 4.3: Solicitanți de azil pe regiune NUTS2 și tipologie regională ............................. 39

Figura 4.5: Abilități lingvistice în funcție de cluster regional, 2014........................................ ................. 42

Figura 4.6: Niveluri de educație pe cluster regional, 2014.................................. ................. 43

Figura 4.9: Distribuția cererilor de azil în grupuri regionale, mii, 2016.... 60

populația la nivel de cluster ................................................. .................................................. ........ 63

în toate clusterele ................................................. .................................................. ................... 64

Figura 5.1: Studii de caz și tipologii de regiuni (cluster)............................................ ................. 67

Figura 5.2: Ratele totale de fertilitate ............................................. .................................................. .... 68

Figura 5.3: Ratele dependenței de bătrânețe ................................................ ............................................. 68

Figura 5.4: Ratele brute ale schimbării naturale a populației........................................... .................... 69

Figura 5.5: Rata brută a modificării nete a migrației.................................................. .............................. 70

Figura 5.6: PIB (PPS/hab.)........................................... .................................................. .......... 70

Figura 5.9: Analiza rețelei a studiului de caz de la Milano ........................................ ..................... 87

Figura 5.10: Analiza rețelei a studiului de caz Limerick .................................. .............. 88

Figura 5.11: Analiza rețelei a studiului de caz București .................................. ........... 89

Figura 5.12: Analiza rețelei a studiului de caz Subotica........................................ ............... 90

Figura 5.13: Analiza rețelei a studiului de caz Kilkis .................................. ................... 91

viitor................................................. .................................................. ................................... 100

2005-201.................................................. .................................................. ............................... 101