ORGANIZAREA, AMENAJAREA

ªI DEZVOLTAREA DURABILÃ
A SPAÞIULUI GEOGRAFIC
 Tatiana M oºteanu
MELINDA CÂNDEA FLORINA BRAN
IRINA CIMPOERU

ORGANIZAREA, AMENAJAREA
ªI DEZVOLTAREA DURABILÃ
A SPAÞIULUI GEOGRAFIC

& - 7

Editura Universitarã
Bucureºti, 2006
 CUPRINS
CAPITOLUL I
SPAÞIUL GEOGRAFIC. ORGANIZAREA, AMENAJAREA ªI DEZVOLTAREA
DURABILÃ A SPAÞIULUI GEOGRAFIC. CONCEPTE .................................. 11
1.1. Spaþiul geografic .................................................................................................... 11
1.2. Organizarea spaþiului geografic ºi amenajarea teritoriului ..................................... 15
1.2.1. Amenajarea teritoriului, suport al realizãrii unor programe de organizare a
spaþiului geografic ........................................................................................ 17
1.2.1.1. Planul de amenajare teritorialã ...................................................... 20
1.2.1.2. Dezvoltarea durabilã ºi amenajarea teritoriului ............................. 26
1.2.2. Organizarea spaþiului geografic ºi a teritoriului ........................................... 27
1.2.2.1. Rolul factorului decizional în organizarea spaþiului geografic ...... 31
1.2.2.2. Forme de organizare administrativ-teritorialã a spaþiului geografic
românesc ........................................................................................ 32
1.3. Conceptul de dezvoltare ......................................................................................... 39
1.3.1. Dezvoltarea localã ....................................................................................... 41
1.3.2. Dimensiunea regionalã a dezvoltãrii ............................................................ 42
1.3.3. Politici de dezvoltare economicã regionalã ................................................. 44
1.3.3.1. Principiile politicilor de dezvoltare regionalã ................................ 44
1.3.3.2. Necesitatea politicilor de dezvoltare economicã regionalã ............ 46
1.3.3.3. Carta europeanã a amenajãrii teritoriului ºi dezvoltarea regionalã .. 47
1.3.3.4. Orientãri recente în politicile regionale ......................................... 49
1.3.4. Dinamica dezechilibrelor regionale în economia României ........................ 51
1.3.5. Obiectivele strategiilor de dezvoltare regionalã în România ....................... 53

CAPITOLUL II
REGIONALIZAREA – CA ABORDARE TERITORIALà A CONCEPTULUI DE
DEZVOLTARE ªI CA MODALITATE DE ORGANIZARE A SPAÞIULUI .............. 56
2.1. Conceptul dezvoltãrii regionale echilibrate ºi durabile în relaþie cu teritoriul ....... 56
2.2. Abordarea regionalã a conceptului de dezvoltare la nivel european ..................... 57
2.3. Dezvoltarea regionalã în România în contextul dezvoltãrii regionale europene .... 58
2.3.1. Caracteristici regionale specifice ................................................................. 62
2.3.2. Modificãrile funcþionale intervenite în teritoriu ºi obiectivele actuale de
bazã ale politicii de dezvoltare regionalã .................................................... 70
2.4. Zonele (regiunile) defavorizate – Zone de intervenþie în cadrul politicii regionale 71
2.4.2. Metode ºi criterii de evaluare ....................................................................... 76
2.4.2.1. Criterii de desemnare a zonelor de intervenþie în cadrul politicii
regionale a Uniunii Europene, în perioada 2000-2006 .................. 76
2.4.2.2. Desemnarea zonelor defavorizate în Europa Centralã ºi de Est .... 78
2.4.2.3. Experienþa internaþionalã ............................................................... 78
2.4.3. Zone defavorizate în România ..................................................................... 83
6 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

2.4.3.1. Condiþii de apariþie a zonelor defavorizate .................................... 83

2.4.3.2. Factorii determinanþi ai zonelor defavorizate ................................ 85
2.4.3.3. Reglementãri ºi instrumente legislative ......................................... 87
2.4.3.4. Caractere generale specifice zonelor defavorizate din România ... 92

Capitolul III
SPAÞIUL RURAL ....................................................................................................... 99
3.1. Spaþiul rural – concept, caracteristici, componente ............................................... 99
3.2. Clasificarea spaþiilor rurale .................................................................................... 103
3.3. Metode de analizã a spaþiilor rurale ....................................................................... 105
3.4. Dezvoltarea ruralã. Particularitãþi ºi principii ........................................................ 109
3.5. Aºezarea rural㠖 componentã principalã a spaþiului rural .................................... 112
3.5.1. Tipuri genetice de sate ºi forme de organizare socialã ................................ 113
3.5.2. Tipuri morfostructurale de aºezãri rurale ..................................................... 118
3.5.3. Evoluþia sistematizãrii ºi organizãrii aºezãrilor rurale ................................. 123
3.5.4. Infrastructura ruralã ..................................................................................... 125
3.5.4.1. Infrastructura tehnico-edilitarã ....................................................... 125
3.5.4.2. Infrastructura de transport ºi comunicaþii ...................................... 127
3.5.4.3. Infrastructura de învãþãmânt ºi sãnãtate ......................................... 127
3.5.4.4. Organizarea spaþiului rural prin dezvoltarea ºi îmbunãtãþirea
infrastructurii rurale ....................................................................... 128
3.6. Dezvoltarea ºi diversificarea activitãþilor economice – obiectiv principal al
organizãrii spaþiului rural ....................................................................................... 129
3.6.1. Activitãþile economice neagricole ................................................................ 130
3.6.2. Agricultura ................................................................................................... 133

Capitolul IV
SPAÞIUL AGRICOL (ECOSISTEMUL AGRICOL) ............................................. 136
4.1. Factori de favorabilitate ºi restrictivitate în dezvoltarea agriculturii ºi extinderea
spaþiului agricol ...................................................................................................... 137
4.1.1. Factori naturali ............................................................................................. 137
4.1.1.1. Relieful ........................................................................................... 138
4.1.1.2. Clima .............................................................................................. 139
4.1.1.3. Solul ................................................................................................ 140
4.1.2. Factorii economici, dezvoltarea agriculturii ºi caracteristicile spaþiului
agricol ....................................................................................................... 141
4.1.3. Rolul factorilor juridici ºi politici în conturarea ºi structurarea spaþiului
agricol ....................................................................................................... 143
4.1.3.1. Factorii juridici .............................................................................. 143
4.1.3.2. Factorii politici ............................................................................... 144
4.2. Spaþiul agricol – extindere, caracteristici, restructurare ......................................... 145
4.3. Modalitãþile de organizare, amenajare ºi optimizare a spaþiului agricol ................ 148
4.3.1. Amenajarea teritoriului – instrument principal în organizarea spaþiului
agricol ....................................................................................................... 149
4.3.1.1. Amenajãrile antierozionale ............................................................ 149
4.3.1.2. Irigaþiile .......................................................................................... 154
4.3.2. Optimizarea componentelor restrictive ale spaþiului agricol prin lucrãri
agro-pedo-hidroameliorative ....................................................................... 157
Cuprins 7

4.3.2.1. Lucrãrile agro-pedoameliorative .................................................... 158

4.3.2.2. Lucrãri hidroameliorative .............................................................. 159
4.3.3. Organizarea terenului agricol ....................................................................... 159
4.3.3.1. Stabilirea categoriilor de folosinþã ................................................. 160
4.3.3.2. Organizarea terenului arabil ........................................................... 160
4.3.3.3. Organizarea ºi amenajarea pãºunilor naturale ºi cultivate ............. 162
4.3.3.4. Organizarea ºi amenajarea terenului în cazul plantaþiilor pomiviticole
ºi de hamei ..................................................................................... 163
4.4. Dezvoltarea durabilã a agriculturii ......................................................................... 163
4.4.1. Agricultura – victimã a poluãrii sau agent de poluare ................................. 163
4.4.2. Dezvoltarea durabilã a agriculturii – concept ºi opþiuni strategice de
realizare ....................................................................................................... 165

CAPITOLUL V
SPAÞIUL VERDE ....................................................................................................... 169
5.1. Pãdurea – componentã de bazã a spaþiului „verde” ............................................... 170
5.1.1. Consideraþii generale ................................................................................... 170
5.1.2. Evoluþia ºi caracteristicile pãdurilor din România ....................................... 173
5.1.3. Pãdurea – spaþiu verde polifuncþional .......................................................... 175
5.1.3.1. Pãdurea ºi funcþiile de protecþie a mediului ................................... 177
5.1.3.2. Funcþii sociale ale pãdurii .............................................................. 181
5.1.3.3. Funcþia de producþie a pãdurii ....................................................... 184
5.1.4. Organizarea ºi amenajarea spaþiului forestier .............................................. 185
5.1.4.1. Evoluþia conceptului de organizare ºi amenajare a fondului forestier
în România ..................................................................................... 185
5.1.4.2. Acþiuni, amenajãri ºi principii ce definesc organizarea optimã a
spaþiului forestier ........................................................................... 187
5.1.5. Starea pãdurilor româneºti ºi dezvoltarea durabilã ...................................... 189
5.1.5.1. Starea sãnãtãþii pãdurilor ............................................................... 189
5.1.5.2. Dezvoltarea durabilã a fondului forestier ...................................... 190
5.2. Spaþii verzi intraurbane ºi periurbane. Concept, caracteristici ............................... 193
5.2.1. Spaþii verzi intraurbane ................................................................................ 195
5.2.1.1. Sisteme de spaþii verzi urbane ........................................................ 196
5.2.1.2. Principalele tipuri de spaþii verzi urbane ....................................... 197
5.2.1.3. Evoluþia ºi organizarea spaþiilor verzi urbane ................................ 200
5.2.2. Spaþii verzi periurbane ................................................................................. 206

CAPITOLUL VI
SPAÞIUL TURISTIC .................................................................................................. 208
6.1. Spaþiu turistic, regiune turistic㠖 Concepte .......................................................... 208
6.2. Zonarea turisticã a româniei ................................................................................... 211
6.2.1. Modalitãþi de delimitare ºi ierarhizare a zonelor turistice ........................... 213
6.3. Tipuri de spaþii turistice ......................................................................................... 225
6.3.1. Tipul balnear ................................................................................................ 225
6.3.1.1. Tipul balnear-litoral ....................................................................... 225
6.3.1.2. Spaþii turistice balnear-termale ...................................................... 235
6.3.1.3. Spaþiile turistice balneoclimaterice specializate ............................ 237
8 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

6.3.2. Tipul lacustru ............................................................................................... 239

6.3.3. Tipul montan de „dominantã alb㔠.............................................................. 241
6.3.3.1. Concepþii ºi strategii de amenajare ºi de dezvoltare a turismului
montan ........................................................................................... 241
6.3.3.2. Amenajarea, organizarea ºi dezvoltarea spaþiului turistic montan
de dominant㠄alb㔠în România ................................................... 249

CAPITOLUL VII
SPAÞIUL INDUSTRIAL ............................................................................................ 258
7.1. Impactul industriei asupra spaþiului geografic ....................................................... 258
7.1.1. Conceptul de spaþiu industrial ...................................................................... 258
7.1.2. Localizarea activitãþilor industriale ............................................................. 260
7.1.2.1. Factorii de localizare a spaþiului industrial .................................... 260
7.1.2.2. Tipuri de industrie dupã criteriul localizãrii .................................. 264
7.2. Evoluþia spaþiului industrial ................................................................................... 265
7.2.1. Tipologia spaþiilor industriale ...................................................................... 267
7.2.2. Noi tipuri de spaþii industriale ..................................................................... 269
7.3. Industria ºi organizarea spaþiului geografic ........................................................... 270
7.3.1. Interacþiuni ºi relaþii între industrie, spaþiu geografic ºi organizarea
spaþiului geografic ........................................................................................ 271
7.3.2. Noi forme de organizare a spaþiului industrial ............................................. 272
7.3.3. Unitatea industrialã ºi platforma industrial㠖 „celule” de bazã ale spaþiului
industrial. ..................................................................................................... 274
7.3.3.1. Unitatea industrialã ........................................................................ 274
7.3.3.2. Platforma industrialã ...................................................................... 275
7.4. Industria ºi oraºul .................................................................................................... 276

Capitolul VIII
SPAÞIUL URBAN ....................................................................................................... 283
8.1. Concepte, caracteristici ........................................................................................... 283
8.1.1. Natura ºi caracteristicile spaþiului urban ...................................................... 285
8.1.2. Componentele ºi structura spaþiului urban ................................................... 287
8.2. Urbanizarea – concept, caracteristici ...................................................................... 291
8.2.1. Factorii urbanizãrii ....................................................................................... 293
8.2.2. Caracteristicile actuale ale urbanizãrii ......................................................... 294
8.2.3. Oraºul ecologic – obiectiv prioritar în urbanismul viitorului ....................... 296
8.2.4. Procesul de urbanizare în România ............................................................. 298
8.2.4.1. Evoluþia urbanizãrii ........................................................................ 298
8.2.4.2. Dinamica ºi cãile de creºtere a oraºelor ºi populaþiei urbane în
secolul XX ..................................................................................... 299
8.2.3.4. Repartiþia geograficã a oraºelor ºi particularitãþile reþelei urbane .. 303
8.3. Organizarea spaþiului urban ................................................................................... 305
8.3.1. Modele, metode ºi teorii utilizate în analiza oraºelor .................................. 306
8.3.2. Urbanismul ºi metode moderne de organizare a spaþiului urban ................. 315
8.3.3. Zonarea funcþionalã a spaþiului urban ......................................................... 318
Cuprins 9

Capitolul IX
SPAÞIUL PERIURBAN ............................................................................................. 322
9.1. Conceptul de spaþiu periurban ............................................................................... 322
9.2. Factorii periurbanizãrii .......................................................................................... 324
9.3. Delimitarea spaþiului periurban .............................................................................. 326
9.4. Elemente de organizare a spaþiului periurban ºi funcþiile acestuia ......................... 328
9.4.1. Analiza componentelor spaþiului periurban – etapa de diagnozã ................ 328
9.4.2. Funcþiile ºi organizarea spaþiului periurban ................................................. 332
9.4.2.1. Crearea sistemului recreativ al oraºului ......................................... 333
9.4.2.2. Organizarea spaþiului agricol ºi zonarea producþiei agricole în
periurban ........................................................................................ 336
9.4.2.3. Funcþia comercialã ºi organizarea „comerþului periferic” .............. 339
9.4.2.4. Organizarea reþelei de aºezãri ........................................................ 341
9.4.2.5. Organizarea transportului periurban .............................................. 342
 Capitolul I

SPAÞIUL GEOGRAFIC. ORGANIZAREA,

AMENAJAREA ªI DEZVOLTAREA DURABILÃ
A SPAÞIULUI GEOGRAFIC. CONCEPTE

1.1. SPAÞIUL GEOGRAFIC

• Spaþiul, din punct de vedere filosofic, reprezintã forma obiectivã ºi
universalã a existenþei materiei, inseparabilã de materie, care are aspectul unui
întreg continuu ºi exprimã ordinea coexistenþei lumii reale. În cadrul spaþiului
are loc miºcarea materiei în timp. „În existenþa umanã spaþiul este învestit cu o
dublã semnificaþie: condiþie pentru supravieþuirea noastrã biologicã, considerându-l
ca o resursã care explicã rolul pe care cucerirea spaþiului l-a jucat în istoria
umanitãþii, dar ºi necesitate psihologicã, spaþiul fiind perceput ca o eliberare faþã
de constrângeri ºi pericole. Având, prin definiþie, o perspectivã antropocentristã,
oamenii analizeazã spaþiul senzorial ºi mintal în funcþie de suportul cultural: din
experienþa intimã, a poziþiilor lor ºi a relaþiilor cu alþii, organizeazã spaþiul astfel
încât acesta sã corespundã cerinþelor lor biologice ºi relaþiilor sociale. În perimetrul
existenþial, fiinþa umanã porneºte de la o abilitate spaþialã instinctivã cãtre o
cunoaºtere a spaþiului prin articularea simbolicã dintre cuvinte ºi imagini,
conºtientizarea spaþiului, într-un mod subiectiv, conferindu-i valoare ºi pãstrându-l
în memorie în ierarhii bine definite. Dimensiunea spaþialã a existenþei umane
este vitalã: spaþiul ne oferã aparenþã, mobilitate, experienþã, încãrcãturã
emoþionalã, orizonturi cognitive” (Claudia Popescu, 1999, p. 5).
Datoritã acestui fapt, „spaþiul” deþine un loc important în „segmentul”
conceptual al multor ºtiinþe, care au încercat sã-l descrie, sã-l analizeze ºi sã-l
înþeleagã, dezvãluind – din cele mai diferite puncte de vedere – semnificaþia
acestuia. Astfel, se vorbeºte de:
– spaþiul economic, care asociazã fluxurile vizibile, de materiale ºi produse
cu cele invizibile, de preþuri ºi costuri, de profituri sau pierderi;
– spaþiul abstract – matematic, constrâns de limite rigide ºi supus unor
legi axiomatice;
– spaþiul mistic – ca rãspuns al sentimentelor, percepþiei ºi imaginaþiei la
cerinþele umane fundamentale;
– arta defineºte spaþiul artistic care „respir㔠din personalitatea artisticã
a celor care l-au încãrcat cu valoare esteticã;
– arhitecþii vorbesc de spaþii orizontale ºi verticale, nude sau personalizate
etc.
12 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

Noþiunea de spaþiu variazã, deci, de la o oarecare categorie spaþialã, la

configuraþii din ce în ce mai structurate. Categoria spaþialã se referã la simpla
proiecþie în spaþiu a valorilor religioase, politice, ideologice admise de un agregat
social.
• Spaþiul geografic este un spaþiu particular, de mare complexitate ºi
dinamism, în care se realizeazã funcþia cea mai semnificativã ºi originalã a
Terrei – ºi anume, funcþia bioticã, sub toate formele ºi treptele ei de evoluþie. El
exprimã o realitate obiectivã, care se raporteazã la un sistem de unitãþi taxonomice
superioare (spaþiul terestru, sistemul solar, spaþiul cosmic) ºi conþine ideea de
organizare sistemicã, cu o serie de subsisteme (subspaþii).
În cercetãrile geografice actuale se utilizeazã frecvent noþiunea de spaþiu
geografic ca o categorie operaþionalã fundamentalã cuantificabilã, care înglobeazã
întreg ansamblul de componente ºi de relaþii între componentele geografice ale
unui teritoriu, indiferent de mãrimea sa. Într-un mod foarte simplificat, spaþiul
geografic ar putea fi redus la un spaþiu multidimensional, cu un numãr mai mare
sau mai mic de componente ºi o serie de relaþii stabilite între acestea, cãruia i
se poate asocia o structurã algebricã sau un graf – uºor asimilate de majoritatea
domeniilor implicate în organizarea spaþiului geografic.
În literatura geograficã internaþionalã ºi româneascã, noþiunea de spaþiu
geografic este de datã relativ recentã, din anii ’60, ºi aparþine unei noi etape în
dezvoltarea geografiei moderne. Geografii francofoni considerã spaþiul geografic
ca fiind suprafaþa terestrã utilizatã ºi amenajatã de societate, apreciatã ca materia
primã pe care societatea o prelucreazã (Isard, 1978). Autorii volumului „Les
mots de la geographie” apreciazã cã spaþiul este un produs social ºi c㠄 nu
existã spaþii naturale, ci doar ansambluri de elemente fizice, componente ale
spaþiului geografic”. Se acceptã ideea cã spaþiul geografic este un spaþiu formal
construit de geografi, o construcþie mentalã particularizatã, proprie fiecãrui
geograf.
Sub influenþa ideologiei marxiste, geografii anglofoni vãd în spaþiu un
mijloc de producþie (forþã de producþie), el afectând prin morfologia sa performanþa
economicã (Benko, Dunford, 1991).
Opiniile menþionate, deºi aparþin în exclusivitate geografilor, converg spre
ideea c㠄spaþiul este construit social”, fiind un efect al relaþiilor sociale, dinamice
ºi instabile, deci un produs social – „uitând” de încãrcãtura naturalã a spaþiului,
de dubla sa naturã, socialã ºi fizicã (Mihãilescu V., 1968, Ianoº I., 1987). O,.
tocmai componentele naturale, condiþiile fizico-geografice ale spaþiului sunt acelea
care creeazã favorabilitãþi sau devin factori restrictivi în dezvoltarea ºi expansiunea
activitãþilor economice, în conturarea spaþiilor sociale.
Spaþiul geografic poate fi considerat un rezultat al suprapunerii unor spaþii
specializate ºi care, la anumite niveluri, se ordoneazã în sisteme. Spaþiile
specializate sunt fie spaþii naturale (spaþiu montan, deluros, de câmpie; sau
forestier, stepic, deºertic etc.), fie spaþii sociale sau economice (spaþii de muncã,
de consum, socio-culturale sau industriale, comerciale, agricole, etc.).
Spaþiul geografic. Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului
geografic. Concepte 13

Spaþiile de muncã sunt spaþiile organizate pentru ºi prin activitãþi de

producþie. De fapt, toate activitãþile de producþie necesitã un anumit spaþiu natural
ºi organizeazã pentru nevoile sale o serie de spaþii social-economice.
Fiecare activitate are propriile nevoi legate de spaþiu. Agricultura este
exemplul de activitate care necesitã spaþii vaste, în ciuda proceselor tehnologice
considerabile, cea mai mare parte a grupelor umane care se consacrã agriculturii
rãmân dependente de spaþiul în care s-au instalat. Producþia agricolã contribuie
la organizarea unei serii de spaþii specializate ierarhizate. De la spaþiul construit
la spaþiul de piaþã, spaþiul agricol utilizat, spaþiul de aprovizionare, se ordoneazã
multiple spaþii de muncã.
Activitãþile industriale utilizeazã mai puþin spaþiu, dar organizeazã o reþea
spaþialã foarte complexã. În afarã de acapararea clãdirilor, a ariilor de stocare ºi
a cãilor de acces, care formeazã spaþiul de producþie, uzina organizeazã în jurul
ei spaþii financiare ºi comerciale, de aprovizionare ºi de comandã, un „bazin” de
forþã de muncã.
Activitãþile terþiare au drept particularitate necesitatea fluxurilor de bunuri
ºi de persoane, care pot fi atât distribuitori, cât ºi consumatori ai bunurilor ºi
serviciilor. Spaþiile de producþie se suprapun limitat peste spaþiile de consum.
Activitãþile de distribuþie a bunurilor ºi serviciilor contureazã arii de mãrime ºi
stabilitate diferite, polarizate în jurul unui centru.
Existã ºi activitãþi social-culturale care creeazã grupe specializate ºi
organizeazã spaþii specializate: bisericile, organizaþiile sportive, asociaþiile
culturale etc., ce gestioneazã spaþiul, creeazã fluxuri de persoane ºi simboluri.
Aceste forme de adaptare exprimã relaþia societãþii cu natura, în cadrul
activitãþilor economico-sociale, generând diferenþieri spaþiale, diferite tipuri de
organizare a spaþiului.
Foarte sugestiv, J. Beaujeu-Garnier defineºte spaþiul geografic ca „locali-
zarea spaþiului economic, materializarea spaþiului psiho-social ºi temporizarea
spaþiului istoric”.
Fiecare ansamblu natural se caracterizeazã printr-o combinaþie mai mult
sau mai puþin favorabilã a elementelor naturale, prin limitãri ale proceselor
biologice ºi productive, prin potenþiale diferite de materii prime ºi terenuri
cultivate, pe care le putem mãsura. Caracterul discret al sistemelor spaþiale
antreneazã apariþia unor fluxuri diferite de substanþã ºi energie, de la unul la
altul.
De asemenea, spaþiul este tratat pornind de la dimensiuni, forme de utilizare,
echipamente, constrângeri – care se traduc prin sisteme de preþuri, distanþe,
capacitate de transport ºi vitezã, fenomen de difuziune ºi percepþii.
Necesitatea modificãrii geosistemelor (litosfera, hidrosfera, biosfera,
pedosfera), datoritã amplificãrii activitãþii umane, a determinat deturnarea stãrii
naturale pentru profitul uman ºi creºterea riscului epuizãrii resurselor naturale
(L’espace geographique, nr. 1, 1976). Datoritã acestui fapt, se vorbeºte – din ce
în ce mai frecvent – de un optimum spaþial, care se referã la utilizarea raþionalã
a resurselor de care dispune un spaþiu dat, în raport cu starea forþelor de producþie.
14 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

Acest optimum poate rezulta ºi prin crearea unei situaþii în urma cãreia se aºteaptã
cele mai bune rezultate.
• Proprietãþile spaþiului geografic decurg din marea varietate cantitativã
ºi calitativã a elementelor ce compun spaþiul, din relaþiile ºi conexiunile locale
sau regionale dintre componentele naturale ºi social economice. Astfel, orice
spaþiu are dimensiuni metrice exprimate prin: suprafeþe, volume, distanþe etc.,
unele dintre acestea fiind stabilite în mod aprioric, prin limite administrativ-teri-
toriale sau prin delimitãri subiective, generate de necesitatea studierii unui anumit
ansamblu teritorial.
Proprietãþile topologice se referã la caracteristicile calitative ale spaþiului
geografic, caracteristici care, în ansamblu, asigurã funcþionalitatea acestuia:
– complexitatea ºi coerenþa spaþiului geografic rezultã din bogãþia
componentelor ºi „þesãtura” de relaþii structurale care se regãsesc în el.
Coerenþa permite celor interesaþi sã urmãreascã experimental procesele
specifice spaþiului geografic, sã le cuantifice ºi sã le mãsoare.
– spaþiul geografic este concret, oferã o serie de facilitãþi concrete ce
trebuie folosite, dar impune ºi o serie de restricþii de care trebuie sã se
þinã seama;
– posedã o anumitã structurã, o alcãtuire morfologicã individualã, inclusiv
o structurã ierarhicã;
– este neomogen prin natura componentelor, irepetabil, dar divizibil
structural;
– înglobeazã atât trãsãturi actuale, cât ºi altele relicte, ºi progresive;
– are proprietatea de a se autoregla, de a se autoorganiza prin mecanismul
transformãrii intrãrilor în ieºiri (feedback) (cauzã-efect) etc.
• Spaþiul geografic – ca sistem global – se constituie în obiect de studii
pentru geografie, ca domeniu de activitate dar ºi ca instrument conceptual de
lucru, ºi se poate scinda în procesul cunoaºterii, prin aplicarea metodei analitice,
în:
– spaþiu geografic natural ºi
– spaþiu geografic antropizat, umanizat.
La rândul lor, aceste spaþii se diversificã, se nuanþeazã dupã o serie de
criterii ce pot fi luate în considerare, dintre care amintim:
ð criteriul extensiunii (dimensiunii) diferenþiazã:
– spaþii continentale;
– spaþii naþionale;
– spaþii regionale de diferite tipuri;
-– spaþii locale etc.

ð criteriul tipurilor majore de relief detaºeazã (în cazul României):

– spaþiul muntos (carpatic);
– spaþiul deluros;
Spaþiul geografic. Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului
geografic. Concepte 15

– spaþiul de câmpie;
– spaþiul deltaic.

ðcriteriul funcþional defineºte:

– spaþii industriale;
– spaþii agricole;
– spaþii turistice;
– spaþii verzi productive ºi recreative – de agrement etc.
– spaþii rezidenþiale;
– spaþii comerciale etc.

1.2. ORGANIZAREA SPAÞIULUI GEOGRAFIC ªI

AMENAJAREA TERITORIULUI
„Orice spaþiu nedefinit, neanalizat din punct de vedere
economic, neorganizat este un spaþiu subutilizabil”
Pierre George

Lãrgirea domeniilor de activitate, în urma dezvoltãrii ºtiinþei, tehnicii ºi

tehnologiei, în general trecerea societãþii de la un statut de consumator pasiv la
cel de consumator activ au fãcut ca spaþiul geografic sã înregistreze, în anumite
segmente ale sale, dereglãri ale echilibrului anterior, amenajarea ºi organizarea
sa devenind o necesitate obiectivã, absolut necesarã.
w Organizarea spaþiului geografic – ca temã a preocupãrilor publice –
aparþine urbanismului, a cãrui istorie începe în secolul XIX. Încã din 1874,
Suedia a publicat „Legea asupra construcþiei oraºelor”; în 1901 Þãrile de Jos au
adoptat o lege asupra planurilor de amenajare; în 1909, Marea Britanie a
promulgat primul „Document de planificare a oraºului” (Town Planning Act).
Geddes J., influenþat de ºcoala francezã, fundamenteazã analiza regionalã
(regional survey), subliniind cã aceastã analizã nu trebuie sã vizeze doar oraºul
propriu-zis, ci ºi zona înconjurãtoare – dintr-un punct de vedere global, istoric
ºi geografic, economic ºi spiritual.
În Carta de la Atena (1933), Le Corbusier sublinia c㠄oraºul nu este decât
o parte a unui ansamblu formând regiunea” ºi deci planul sãu nu este decât un
element al acestui întreg, care constituie „planul regional”.
În anii ’40 iau fiinþã primele politici teritoriale. În Elveþia apare Comisia
de Amenajare Teritorialã Elveþianã (1937), iar apoi Comitetul de Amenajare
Naþionalã (1941) ºi Asociaþia Elveþianã pentru Planul Amenajãrii Naþionale
(1943). Þãrile de Jos promulgã, în 1941, Legea Planul Naþional – care instaureazã
oficial trei niveluri de acþiune: oraº, regiune, þarã.
w În România, abordarea fenomenului de organizare a spaþiului are o tradiþie
care o plaseazã printre pionerii domeniului în Europa. Conceptul de
„supraurbanism”, definit, în 1929, de Cincinat Sfinþescu, conþine unele din temele
majore ale problematicii teritoriale. De altfel, tot Cincinat Sfinþescu a introdus
16 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

ºi definit pentru prima datã (1932) noþiunea de sistematizare. Începând cu anul

1949 apar primele proiecte de sistematizare urbanã ºi amenajare teritorialã în
þara noastrã.
Contextul general al dezvoltãrii, în a doua jumãtate a secolului XX,
consumul (pânã la epuizare) unor componente ale spaþiului, poluarea ºi stocarea
reziduurilor neconvenþionale, depãºirea limitelor de presiune antropicã etc., au
multiplicat numãrul de variabile caracteristice spaþiului ºi au extins aria
parametrilor de decizie implicaþi în fenomenele spaþiale, diversificând modalitãþile
de intervenþie prin sistematizare, organizare, amenajare, planificare etc.
w Termenul de sistematizare provine din latinescul systema, având un sens
complex: asociere raþionalã, pe bazã de criterii prestabilite, a unei sume de elemente.
Termenul generic are o largã utilizare în þara noastrã însoþit de o specificare:
teritoriu, urban, rural, periurban, fond funciar, cãi de comunicaþie etc.
Prin sistematizare se înþelege, în general, un ansamblu de mãsuri tehnice,
economice ºi legislative care privesc organizarea mai bunã, dupã un plan, a
spaþiilor de locuit, dar ºi a activitãþilor productive ºi recreative, precum ºi a
circulaþiei materiilor prime, produselor finite ºi oamenilor, fãrã a neglija însã
mediul natural înconjurãtor.
Sistematizarea trebuie perceputã ca o acþiune ce vizeazã menþinerea
echilibrului între teritoriu ºi societate, ºtiut fiind cã societatea contemporanã
cere spaþiului natural funcþiuni extrem de variate ºi numai un efort coordonat
poate conduce la rezultate satisfãcãtoare. Sistematizarea – ca ºtiinþã cu caracter
interdisciplinar – este în ansamblu ei ºi o acþiune de organizare, remodelare,
amenajare, cu accent deosebit pe interrelaþia: fenomene economico-sociale –
structuri naturale ale cadrului natural.
Legea sistematizãrii localitãþilor urbane ºi rurale (1974) prevede stabilirea,
ca scop al sistematizãrii, organizarea judiciarã a teritoriului þãrii, judeþelor ºi
comunelor, a localitãþilor urbane ºi rurale, zonarea funcþionalã a terenului,
stabilirea regimului de înãlþime, a densitãþii construcþiilor precum ºi a densitãþii
locuitorilor, a spaþiilor plantate ºi de agrement, echiparea cu dotãri social-culturale,
cu lucrãri tehnico-edilitare ºi cãi de comunicaþie ºi transport, pãstrarea ºi
îmbunãtãþirea calitãþii mediului înconjurãtor, punerea în valoare a monumentelor
istorice ºi de artã ºi a locurilor istorice, creºterea eficienþei ºi a investiþiilor,
îmbunãtãþirea continuã a condiþiilor de muncã, de locuit ºi de odihnã pentru
întreaga populaþie.
Prin sistematizare trebuia sã se asigure restrângerea perimetrelor construibile
ale localitãþilor la strictul necesar ºi folosirea optimã a pãmântului care reprezintã
o importantã avuþie naþionalã.
w Termenul de sistematizare – folosit cu precãdere în România – are un
conþinut similar cu:
– amenajarea teritoriului (l’amenagement du territoire – utilizat de ºcoala
francezã);
– planificarea teritorialã (physical planning) ºi
– organizarea teritoriului sau spaþiului (spatial organization), ultimii doi
termeni folosiþi de ºcoala anglo-saxonã ºi americanã.
Spaþiul geografic. Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului
geografic. Concepte 17

w Termenul de organizarea spaþiului geografic, de planificare spaþialã a

apãrut mai târziu, introducerea lui datorându-se necesitãþii de a sublinia
interdependenþa între organizarea (planificarea) economicã, socialã ºi spaþialã.
În prezent, în þara noastrã, se utilizeazã din ce în ce mai mult noþiunea de
organizarea teritoriului, care reprezintã expresia spaþialã a politicilor economice,
sociale, culturale ºi ecologice, deoarece, în principiu, oricãrui mod de producþie
îi corespunde o anumitã organizare teritorialã (economicã, socialã, tehnicã,
administrativã) dat fiind cã procesul de producþie este în fond un proces de
transformare a naturii (ordonare, amenajare, dotare, echipare), corespunzãtor
gradului de dezvoltare a societãþii. Astfel, organizarea teritoriului constituie unicul
mod de coordonare a elementelor spaþiale cu dezvoltarea preconizatã, afirmându-se
ca o soluþie globalã de optimizare a folosirii spaþiului în funcþie de cerinþele
prezente ºi viitoare ale societãþii (I. Bold, A. Crãciun, 1999, p. 101).

1.2.1. AMENAJAREA TERITORIULUI, SUPORT AL REALI-

ZÃRII UNOR PROGRAME COERENTE DE ORGA-
NIZARE A SPAÞIULUI GEOGRAFIC

Amenajarea teritoriului este o activitate esenþialã a societãþii umane, a

cãrei valoare ºi complexitate creºte pe mãsura dezvoltãrii tehnicii ºi a civilizaþiei
umane. Conceptul de amenajare îºi are originea în necesitatea adaptãrii spaþiului
la problemele ridicate de creºterea demograficã ºi dezvoltarea economicã, de
necesitatea de a utiliza teritoriul în favoarea societãþii umane, de a utiliza resursele
din spaþiul respectiv , pentru ca ele sã satisfacã nevoile umane pe termen lung,
fãrã a aduce prejudicii mari componentei naturale.
Amenajarea teritoriului, în forma sa cea mai simplã, reprezintã ansamblul
acþiunilor de pregãtire a unui teritoriu prin executarea unor lucrãri de echipare,
asanare, nivelare, plantare, defriºare, desalinizare, terasare, etc., pentru a-l face
corespunzãtor unor funcþiuni ºi destinaþii stabilite prin studiul de sistematizare.
Amenajarea complexã a teritoriului constituie un instrument important
pentru modelarea spaþiului geografic, conform valenþelor sale economice,
particularitãþilor sociale ºi specificului natural, ºi reprezintã, la rândul ei,
totalitatea mãsurilor tehnice ºi a lucrãrilor întreprinse într-un ansamblu de
acþiuni coordonate, în scopul organizãrii armonioase a spaþiului, valorificãrii
superioare a resurselor naturale ºi umane, echipãrii teritoriului cu cãi de
comunicaþie, zonãrii producþiei agricole etc. (Erdeli G. ºi colab., 2000).
Amenajarea teritoriului urmãreºte punerea de acord a nevoilor umane
(individuale ºi sociale) cu resursele, al potenþialului real al mediului natural ºi/
sau construit – pe de o parte – cu nivelul tehnologic ºi resursele funciare
disponibile – pe de altã parte – în condiþiile protejãrii ºi conservãrii patrimoniului
existent.
Amenajarea (sistematizarea) teritorialã ºi localã se realizeazã în concordanþã
cu programele ºi prevederile strategiei de dezvoltare social-economicã, prevederile
18 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

programelor naþionale pentru dezvoltarea diferitelor ramuri ºi activitãþi, precum

ºi a planurilor de dezvoltare în profil regional sau zonal, creând cadrul dezvoltãrii
armonioase a teritoriului, ameliorarea calitãþii vieþii oamenilor ºi colectivitãþilor
umane. Ea îndeplineºte douã condiþii logice: este concretã, asigurând satisfacerea
cerinþelor de gestiune ºi dezvoltare curentã ºi de perspectivã, adicã þine seama
de necesitatea modificãrilor ulterioare în procesul de dezvoltare durabilã (I. Bold,
A. Crãciun, 1999, p. 103).

¡ Amenajarea presupune transformãri ce trebuie fãcute în corelaþie cu

calitatea sistemelor naturale, mãrimea suprafeþei. Prin amenajare se creeazã spaþii
cu o mai mare eterogenitate decât a celor iniþiale, efectele amenajãrii constând în:
– diferenþierea regiunilor sau a spaþiilor;
– divizarea producþiei ºi investiþiilor în spaþiul amenajat;
– divizarea costurilor de mediu;
– redistribuirea în spaþiu a activitãþilor economice în general (utilizare ºi
gestiune durabilã);
– soluþionarea unor probleme sociale (forþa de muncã disponibilã,
infrastructurã).

¡ Finalitãþile amenajãrii (dupã Ph. Pinchemel) sunt de ordin:

– economic (exploatarea unor resurse cu minimum de investiþii), dar se va
face distincþia între politica de amenajare ºi politica de dezvoltare;
– social (pentru bunãstarea populaþiei, dezvoltarea serviciilor);
– ecologic (intervenþii blânde în ecosisteme, în scopul prevenirii dezechili-
brelor ireversebile).
Amenajarea presupune transformarea, de cãtre om, a unui sistem natural,
respectiv, înlocuirea unor componente ale acestuia. În acelaºi timp, amenajarea
poate sã vizeze ºi mediul utilizat deja de cãtre om, fiind necesar un studiu de
evaluare a capacitãþii de suport. Transformãrile declanºate trebuie sã fie în
concordanþã cu particularitãþile regiunii. În funcþie de amploarea transformãrilor
declanºate, în realizarea amenajãrii devine necesarã conlucrarea cu specialiºti
din diverse domenii de activitate (biologi, agronomi, sociologi, economiºti,
arhitecþi, geografi, geologi, geodezi etc.).
¡ Fundamentele amenajãrii teritoriale se desprind din urmãtoarele
considerente:
– Amenajãrile teritoriale trebuie sã se facã cu costuri pe care sã le poatã
suporta o economie naþionalã într-un an, de la momentul aplicãrii.
– În majoritatea statelor, succesiunea urmatã a plecat de la dezvoltarea
agriculturii ºi, în funcþie de performanþele acesteia, legate de resursele naturale,
s-au realizat investiþii cãtre domeniile industriale valorificatoare (textile,
alimentare, etc.).
– O condiþie de bazã o reprezintã, asigurarea libertãþii de miºcare a forþei
de muncã, în funcþie de venituri. Nerespectarea acesteia duce la imposibilitatea
realizãrii prognozelor.
Spaþiul geografic. Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului
geografic. Concepte 19

– Costurile amenajãrii teritoriale trebuie sã fie cât mai mici, pentru ca

populaþia sã fie atrasã de ele. Acestea vor fi suportate atât de proprietarii privaþi,
cât ºi de contribuabili (respectiv bugetul de stat, orientat spre acest domeniu.

¡ Legile care stau la baza amenajãrii teritoriale pot fi enunþate astfel:

– Într-un anumit spaþiu, amenajarea teritorialã nu regleazã direct
disparitãþile dintre centru ºi periferie, ºi nici pe cele dintre regiunile amenajate.
– Amenajarea teritorialã trebuie sã se bazeze pe aptitudinea spaþiului în
care urmeazã a se realiza, pe specializarea acestui spaþiu, pe toate elementele ºi
factorii (naþionali, sociali, etc.) lui, care dicteazã modul în care se va realiza
amenajarea, costurile ºi menþinerea pe un termen cât mai lung.
– Gestionarea teritoriului va fi realizatã de cãtre autoritatea localã în
favoarea celor care populeazã regiunea respectivã, urmând ca surplusul rezultat
sã fie oferit regiunilor limitrofe, sau aflate la distanþe mai mari.
¡ Obiectivele principale ale amenajãrii teritoriului se structureazã în jurul
unor preocupãri de bazã, recunoscute ºi promovate pe plan european:
– Dezvoltarea economico-socialã echilibratã a regiunilor ºi zonelor þãrii,
urmãrindu-se reducerea dezechilibrelor zonale ºi susþinerea zonelor rãmase în
urmã.
– Ameliorarea cadrului de viaþã a locuitorilor (locuinþele ºi dotarea acestora,
serviciile publice pentru populaþie, etc.).
– Gestionarea responsabilã a resurselor naturale ºi protecþia mediului
(reducerea conflictelor între cerinþele crescânde de resurse ºi necesitatea
conservãrii lor, dar ºi protejarea mediului natural).
– Utilizarea raþionalã a terenurilor, îndeosebi a celor agricole ºi forestiere.
– Corelarea selectivã a propunerilor de dezvoltarea sectorialã în cadrul
planurilor de amenajare a teritoriului, în funcþie de impactul acestora asupra
condiþiilor de viaþã ale populaþiei.
În România, activitatea de amenajare a teritoriului capãtã o importanþã
sporitã ºi o complexitate crescândã în perioada de tranziþie, þinând seama de
urmãtoarele fenomene ºi procese:
§ procesul de descentralizare administrativ-teritorialã, exerciþiul autonomiei
ºi responsabilitãþii locale, deschidere democraticã spre participarea colectivitãþilor
la deciziile privind alcãtuirea cadrului de viaþã;
§ necesitatea adaptãrii structurii aºezãrilor ºi redefinirea relaþiilor aºezãrii
cu teritoriul, ca urmare a instalãrii dreptului de proprietate privatã asupra
terenurilor ºi a bunurilor imobiliare;
§ extinderea privatizãrii în domeniul locuirii ºi introducerea conceptelor
economiei de piaþã în domeniul habitatului, al serviciilor ºi instituþiilor publice;
§ modificarea unor tendinþe în evoluþia proceselor socio-demografice ºi
apariþia de noi valori sociale (pluralism, autonomie, participare etc.);
§ noile condiþii de gestiune a teritoriului ºi localitãþilor, în prezenþa unor
metodologii moderne de analizã ºi intervenþie, prin extinderea informatizãrii ºi
modernizarea tehnologiilor.
20 Organizarea, amenajarea ºi dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic

Pe aceste coordonate, activitatea de amenajare a teritoriului se constituie

într-un domeniu de sintezã, polemic ancorat în procesul de restructurare-reformã.
Rolul sãu, în perspectiva mileniului urmãtor, este acela de a prefigura, într-o
concepþie globalã ºi într-o viziune pe termen lung (10–15 ani), alternative
strategice ºi coerente în ceea ce priveºte:
§ programele de dezvoltare a infrastructurii de bazã a þãrii, a gospodãririi
unor resurse vitale ºi a salvgardãrii valorilor de patrimoniu naþional sau a
identificãriii problemelor reþelei de localitãþi;
§ promovarea parteneriatului european în integrarea infrastructurilor de
transport, telecomunicaþii, energie, având în vedere valorificarea avantajelor
potenþiale ale României în contextul european, datorate poziþiei sale geografice,
resurselor naturale ºi socio-economice;
§ integrarea directã în problemele ºi programele de interes european ºi
internaþional, cum sunt: racordarea la reþelele de transport paneuropene – inclusiv
magistrala Rhin-Main-Dunãre; dezvoltarea zonei Mãrii Negre sau a zonei de
interes ºtiinþific deosebit – Delta Dunãrii.

1.2.1.1. PLANUL DE AMENAJARE TERITORIALÃ *

Programele de amenajare regionalã trebuie sã þinã seama de limitele ºi

frontierele statale, de relaþiile interstatale ºi intercontinentale, de limitele ºi
frontierele administrative, când se pune problema amenajãrii concomitente a
regiunilor centrale ºi periferice.
Planul de amenajare teritorialã se elaboreazã în conformitate cu
prevederile legale. În cuprinsul acestuia se abordeazã urmãtoarele probleme:
§ cadrul natural – principalele trepte de relief, condiþiile geotehnice, clima,
reþeaua hidrograficã, resursele solului ºi subsolului, terenurile degradate, bilanþul
utilizãrii teritoriului (zonarea funcþional㠖 pãduri de protecþie, terenuri agricole
etc.);
§ potenþialul economic – potenþialul agricol ºi silvic, activitatea industrialã,
structura terenurilor agricole ºi silvice, protecþia terenurilor agricole ºi silvice
etc.;
§ populaþia ºi reþeaua de localitãþi – volumul ºi structura potenþialului
uman, resursele de muncã, aspectele sociale privind mobilitatea populaþiei ºi
ocuparea resurselor de muncã (navetism), repartiþia ºi structura populaþiei în
cadrul reþelei de localitãþi, ierarhizarea localitãþilor, profilul dominant al acestora,
locuirea ºi situaþia locuirii, sistemele de servicii publice;
§ infrastructura tehnico-edilitarã a teritoriului – cãile de comunicaþii ºi
transport, gospodãrirea complexã a apelor, echiparea energeticã, telecomunicaþiile;
§ conservarea, protecþia ºi reabilitarea mediului – identificarea surselor
de poluare (punctuale – deversãri la emisar, coºuri de fum etc.), eliminarea

* Documente M.L.P.A.T.