Ghid Agricultură - 7 04 15

MANAGERI EFICIENȚI PENTRU O REȚEA NATURA 2000 EFICIENTĂ – EME NATURA
2000
GHID DE PLANIFICARE STRATEGICĂ PENTRU

MANAGEMENTUL DURABIL AL RESURSELOR
AGRICOLE
Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o
Rețea Natura 2000 Eficientă, coordonat de Cosmina Dinu, specialist dezvoltare durabilă
Realizat de Asociația Grupul MILVUS

Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161
Tel/Fax: +40 265 264726
E-mail: office@milvus.ro
Website: www.milvus.ro
Ghidul s-a realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul LIFE + Comunicare. Finanțarea s-a
făcut de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în proiect, reprezentând
cofinanțare la Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea Natura 2000
Eficientă.
© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate copyright
2014.
Acest material poate fi reprodus gratuit în orice format sau pe orice suport dacă este redat
întocmai și nu se utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Pe material trebuie indicat
Copyright: © Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii
Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.
Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/
Cod ISBN
Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei Europene.
Page 2 of 103
CUPRINS
Abrevieri și acronime utilizate în text ..........................................................................................7

Glosar de termeni și definiții ......................................................................................................9
Introducere .............................................................................................................................. 14
Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală
și animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și
creșterea animalelor. (Wikipedia) ............................................................................................. 14
Despre ghid .............................................................................................................................. 16
CUI se adresează ? - Grupuri țintă ............................................................................................. 17
DE CE este necesar acest ghid ? ................................................................................................ 18
CE își propune acest ghid? ........................................................................................................ 19
CE conține ghidul? .................................................................................................................... 20
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și mediu ...................... 22
1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole.......................... 22
1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole ........................................................................... 26
1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității .................................................... 34
1.4. Rolul siturilor Natura 2000 în conservarea biodiversității și valorificarea resurselor
agricole din România ...................................................................................................................... 39
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității ................. 42
2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării
biodiversității.................................................................................................................................. 42
2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității ..................... 45
2.3. Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității .. 47
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității ....................... 47
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității .......................................... 50
2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în ariile
protejate 53
2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de
încurajare a practicilor agricole prietenose cu natura ............................................................... 53
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității ................................ 54
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ în domeniu............................................................................. 56
3.1. Cadrul legal pentru planificare ........................................................................................... 56
3.2. Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor ....................................... 60
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local ........................................................................... 61
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional .................................................... 62
3.2.3. Nivel național ............................................................................................................. 62
3.3. Factori interesați ................................................................................................................ 63
3.4. Corelarea planificării managementului resurselor agricole și a ariilor protejate (inclusiv a
siturilor Natura 2000) ..................................................................................................................... 65
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului
Page 3 of 103
resurselor agricole până în prezent ? ......................................................................................... 65
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale
ariilor protejate? ........................................................................................................................ 65
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu .............. 69
3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategică
pentru dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica) ....... 70
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu ............................................................. 71
4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări integrate
71
4.2. Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și în toate
domeniile relevante ....................................................................................................................... 77
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de
management ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP) ............................................................ 77
4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior .................................................. 79
4.2.3. Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor naturale 80
4.3. Integrarea prin implicarea factorilor interesați .................................................................. 81
5. PAȘI DE URMAT pentru o abordare integrată a planificării strategice a managementului
resurselor agricole .................................................................................................................... 85
5.1. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului local / zonal ........................ 85
5.2. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului județean / regional ............ 85
5.3. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului național .............................. 85
5.4. Informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației existente 91
Bibliografie............................................................................................................................... 92
ANEXĂ Linkuri utile ................................................................................................................ 103
Page 4 of 103
TABELE
Tabelul nr. 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează ........ 17
Tabelul nr. 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea .................. 24
Tabelul nr. 3 – Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole ............. 27
Tabelul nr. 4 - Importanța resurselor agricole pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se
pot asigura prin măsuri de management pentru menținererea lor............................................. 38
Tabelul nr. 5 - Acte legislative definitorii pentru managementul resurselor agricole din
perspectiva conservării biodiversității. Pentru o listă extinsă, consultați Anexa 1. ...................... 42
Tabelul nr. 6 – Exemple de măsuri de management stabilite prin agro-mediu ............................ 50
Tabelul nr. 8 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru sector ........................... 58
Tabelul nr. 9 - Instituții implicate în planificare și rolul acestora ................................................. 60
Tabelul nr. 10 -Indicatorii de definit / analizat în domeniul managementul resurselor agricole și
sectoarele care au nevoie de aceste informații .......................................................................... 73
Tabelul nr. 11 - Posibili factori interesați.................................................................................... 83
FIGURI
Figura 1. Legătura între cele cinci ghiduri .................................................................................. 16

Figura nr. 2 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și
situația economică a comunităților rurale ................................................................................. 35
Figura nr. 3 - Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică ....... 59
Figura nr. 4 - Harta suprapunerilor AP peste zonele agricole ...................................................... 68
Figura nr. 5 – Suprapuneri Zone Devaforizate-Zone cu Înaltă Valoare Naturală /Zone importante
pentru păsări ........................................................................................................................... 68
CASETE
Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții .................................. 19

Caseta 2 Exemplu de valoare economică indirectă al unei specii ................................................ 23
Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România .............................. 24
Caseta 4 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate ............................................. 36
Caseta 5 - Pierderea agro-biodiversității duce la pierderea calității ........................................... 36
Caseta 6 Exemplu de resurse agricole importante pentru conservarea biodiversității în arii
protejate .................................................................................................................................. 39
protejate .................................................................................................................................. 40
Caseta 8 - Crearea de condiții de utilizare eficientă a resurselor prin corelarea managementului
în diverse domenii – exemplu ................................................................................................... 70
Page 5 of 103
Caseta 9 - - Exemple de prezentare pe baza indicatorilor a cerințelor și contribuției sectorului
(domeniului) față de alte sectoare / domenii de activitate ........................................................ 71
Caseta 10 - Exemplu privind rolul de care îl poate avea un factor interesat în planificare și
managementul fondului agricol ................................................................................................ 83
ANEXE
Anexa 1 - Legislație privind respectarea ecocondiționalității de către fermieri în vederea acordării

sprijinului financiar (informații preluate din Ghidul fermierului privind Ecocondiționalitatea, APIA
2014) ....................................................................................................................................... 93
Anexa 2 - Studiu de caz ............................................................................................................ 98
Anexa 3 – Selecția proiectelor GAL............................................................................................ 99
Page 6 of 103
Abrevieri și acronime utilizate în text
Abrevieri,
Denumire completă
acronime
AM Autoritate de Management
AM - DGDR Autoritatea de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală
AP Arie protejată
APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit – a funcționat pe perioada de programare
2007 - 2013
AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – va funcționa pe noua perioadă de
programare 2014-2020
APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură
APL Administrație Publică Locală
CAP (en.) Common Agricultural Policy
PAC Politica Agricolă Comună
CBD (en.) The Convention on Biological Diversity - (ro.) Convenția pentru Diversitate Biologică
DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană
EIP European Innovation Partener
PEI Program European de Inovare
EPI (en.) Environmental Policy Integration – (ro.) integrarea principiilor de protecție a mediului
natural în politicile sectoriale
ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;
FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;
FEADR The European Agriculture Fund for Rural Development-EAFRD (en.)- Fondul European
Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
FEDR The European Regional Developement Fund-ERDF (en.)-Fondul European de Dezvoltare
Regională;
FNGAL Federația Națională a GAL-urilor din România
GAEC (en.) Good Agriculture and Environment Conditions – (ro.) Bune Condiții Agricole și de Mediu
GAL Grup de Acțiune Locală
HNV (en.) High Nature Value (en.) – Înaltă Valoare Naturală (ro.)
IUCN (en.) International Union for Nature Conservation
LEADER (fr.) Liaisons Entre Actions de Developpement de l’Economie Rurale - Legături între Acțiuni
pentru Dezvoltarea Economiei Rurale
LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
OJFIR Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - va funcționa pe noua perioadă
de finanțare 2014-2020
OJPDRP Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - a funcționat pe perioada
de finanțare 2007 - 2013
ONG Organizație Non-Guvernamentală
PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;
PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală
RGA Recensământul General Agricol;
RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;
SAC Arii Speciale de Conservare;
SAPS Single Area Payment Scheme (en) - Schemă de Plată Unică pe Suprafață;
Page 7 of 103
SAU Suprafață Agricolă Utilizată;
SCI Situri de Importanță Comunitară;
SMR (en.) Staturory management requirements (en.) – Cerințe legale în materie de gestionare
SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;
UAT Unitate Administrativ Teritorială
SO (en.) Standard output (en.) - Coeficienți Producție Standard (ro.) , înlocuiește UDE (Unitate de
Dimensiune Economică) pentru stabilirea dimensiunii fermei (această dimensiune va fi
stabilită în euro)
Page 8 of 103
Glosar de termeni și definiții
Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a
ghidului.
Termen Definiție / explicație
Abordarea Abordarea ecosistemică este un concept interdisciplinar, holistic care impune
ecosistemică schimbări majore în abordarea mediului natural și locuit, privindu-le ca și
interdependente. Are ca și obiectiv consevarea celor mai importante servicii
majore de mediu în paralel cu refacerea resurselor naturale ținând cont de
nevoile socioeconomice, politice și culturale ale generațiilor prezente și
viitoare.
Administratori de arii Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și
protejate implementa măsurile de management din arii protejate menite să asigure
menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale
acestor arii, în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu.
Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea redusă a
aporturilor pe unitate de teren. Cunoscută și ca agricultură tradițională, se
caracterizează prin aport intensiv de capital uman (mecanizare redusă),
rotația culturilor, agro-biodiversitate ridicată și are rol preponderent
necomercial (pentru satisfacerea nevoilor de hrană a comunităților rurale).
Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea sporită a
aporturilor (input-urilor) pe unitate de teren în scopul maximizării producției
(output-urilor). Agricultura intensivă sau convențională este asociată de
regulă cu un control chimic al recoltei (utilizarea de fertilizatori chimici,
ierbicide, fungicide, insecticide, pesticide), mecanizarea și specializarea
producției (practicarea monoculturilor).
Agricultură de Sisteme de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
subzistență și semi- hranei și materiilor prime necesare unei gospodării. În cazul agriculturii de
subzistență semi-subzistență, se presupune obținerea unui surplus care este valorificat
către terți, producătorul obținând resurse financiare suplimentare.
Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care
sunt folosite direct sau indirect ca și hrană și agricultură, incluzând culturile,
zootehnia, silvicultura și piscicultura. Este compusă din diversitatea
resurselor genetice (soiuri, rase) și specii folosite pentru hrană, furaje, fibre,
combustibili și farmaceutice. Include totodată și diversitatea speciilor ne-
recoltate care sprijină producția agricolă (micro-organismele din sol,
animalele de pradă, polinatori) și pe cele din mediul natural mai larg care
sprijină agro-ecosistemele (agricol, pastoral, silvic și acvatic) precum și
diversitatea însăși din agro-ecosisteme1 (Sursa: FAO, 1999a aici)
Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor
resurselor agricole care reprezintă un eveniment (cauza) care determină
1
(FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014
Page 9 of 103
pierderea din calitate și funcționalitate (impact) resimțită la nivelul
resurselor. O amenințare se înțelege mereu ca fiind efectuată asupra unei
stări de fapt favorabile.
Arii protejate Aria naturală protejată, așa cum este denumită în legislația actuală,
reprezintă ”zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi
animale sălbatice, elemente şi formațiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiințifică ori culturală deosebită, care are un regim special de
protecție şi conservare, stabilit conform prevederilor legale.”2
Bunuri și servicii În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea
publice sectorului agricol care se referă la nenumăratele beneficiile non-comerciale
oferite de agricultură. Bunurile și serviciile publice se caracterizează prin
acces nerestricționat (Olson, 1974). Pe lângă producția directă (recolta) care
asigură hrana necesară, prin agricultură se obțin fibrele, îngrășământul
natural, produsele lemnoase dar în egală măsură și menținerea
biodiversității solului, surselor de apă, stocarea carbonului, polenizarea,
acestea din urmă având deseori o importanță critică în asigurarea
durabilității pe termen lung. Totodată, agricultura asigură suport cultural și
social comunităților rurale, prin prezervarea peisajelor culturale și a
securității economice.
Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din
cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986).
Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor
de bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe
termen lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile
prezentului fara a compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare.
In mod concret, el necesita reunirea conditiilor propice unei dezvoltari
economice pe termen lung si care sa protejeze mediul inconjurator. Tratatul
de la Amsterdam a inscris, in mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul
Tratatului asupra Uniunii Europene.
Ecocondiționalitate Ecocondiționalitatea sau “conformitatea încrucișată” (din engl. Cross-
compliance) este un mecanism de legatură între acordarea schemelor de
sprijin din cadrul Pilonului I din Politica Agricolă Comună (referitor la plățile
directe acordate agricultorilor) și a anumitor plăți din cadrul măsurilor de
dezvoltare rurală (Pilonul al II-lea) și respectarea de către agricultori a unor
norme obligatorii în domeniul mediului, al sănătății publice, al animalelor și
plantelor, al bunăstării animalelor precum și al menținerii solului în condiții
agricole și de mediu favorabile.
Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu –
GAEC (din engl. Good Agricultural and Environmental Condition) și Cerințele
2
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011
Page 10 of 103
legale în materie de gestionare – SMR (din engl. Statutory Management
Requirements), precum și Cerințele minime privind utilizarea
îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor. Potrivit prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 73/2009 (art. 4, 5, 6, 124), cu modificările și
completarile ulterioare, orice agricultor care solicită plăți directe trebuie să
respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din
cadrul exploatației, indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele neeligibile și
pe cele care nu mai sunt folosite in scopul producției).
Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate

conduce la reducerea plăților sau excluderea de la plată, la una sau mai
multe scheme de sprijin, pentru unul sau mai mulți ani, cu excepția cazurilor
de forță majoră sau circumstanțe excepționale3.
Factori interesați Persoane fizice sau juridice (organizații, institutii) sau grupuri fără
personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect
și/sau care pot influența sau pot fi influențate de decizii și acțiuni de
management legate de un anumit domeniu.
Dimensiunea Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea
economică a fermei – economică a unei exploatații agricole este măsurată cu Producția Standard
Valoarea producției totală (Standard Output) fiind unul dintre criteriile folosite pentru
clasificarea exploatațiilor ce respectă tipologia din comunitatea europeana.
standard
Scopul acestei clasificări comunitare este acela de a oferi un model unitar de
tipologii pentru exploatațiile agricole din Uniunea Europeană, în vederea
unei mai bune analize a situației economice a acestora şi pentru realizarea
de comparații relevante între fermele din diverse clase şi între rezultatele
economice obținute, în timp, de diferite țări membre sau de către regiunile
lor.
Calculul dimensiunii economice4 pentru o exploatație agricolă, indiferent
dacă este animală sau vegetală, este unul destul de simplu și intuitiv: se
înmulțeste coeficientul (din tabelul de mai jos) pentru cultura agricolă sau
pentru capul de animal cu numărul de hectare sau capete de animale
deținute.
Momentan se folosesc SO 2010, la nivel de 2014 încă nu sunt actualizate,
modificările așteptate fiind totuși, minore.
Fermier activ Cel care poate face dovada exploatării unei resurse agricole, prin contract de
proprietate sau arendă. În Politica Agricolă Comună este definit prin: „(a)
cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale
obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru
care sunt disponibile astfel de dovezi; (b) activitățile sale agricole nu sunt
nesemnificative; (c) principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea
de activități agricole. „sprijinul nu va fi acordat solicitanților ale căror plăți
directe în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obținute din
toate activitățile neagricole.(Regulamentul UE) 1307 din decembrie 2013,
art. 9, alin. 3)
Grupuri Operaționale Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului
3
Mai multe detalii se găsesc în Ghidul Fermierului privind Ecocondiționalitatea (APIA, 2014)
4
Coeficienții de calcul se găsesc la adresa http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-
2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf
Page 11 of 103
(GO) european pentru inovare („PEI”) privind productivitatea și durabilitatea
agriculturii. Un alt instrument important îl constituie strategiile de
dezvoltare locală, care funcționează în afara cadrului de dezvoltare locală al
axei LEADER – între actori publici și privați din zone urbane și rurale. Spre
deosebire de abordarea LEADER, este posibil ca aceste parteneriate și
strategii să fie limitate la un singur sector sau la obiective de dezvoltare
relativ specifice, inclusiv cele menționate mai sus. Statele membre au
posibilitatea de a acorda prioritate cooperării între entitățile care implică
producătorii primari.
Habitate naturale și Areale de trai si inmultire naturale sau seminaturale, a căror componentă de
seminaturale floră și faună este formată și se dezvoltă spontan.
Manager de resurse În sensul prezentului ghid se referă la propietarul unei ferme de semi-
agricole subzistență (2-8 SO) a unei ferme de familie (2-50 SO), ferme mici (8.000 –
11.999 SO), ferme medii (12.000 – 250.000 SO sau a unei ferme mari (peste
250.000 SO). Cred că ar trebui să includem în definiție și managerii AP
Peisaj cultural Este rezultatul managementului eficient al resurselor aplicat de-a lungul
secolelor de generații de comunități auto-sustenabile. Învelișul natural a fost
modificat pentru a îndeplini nevoile comunităților conlocuitoare, creându-se
astfel morfologii specifice. Interesul pentru aceste peisaje este determinat de
numărul important de bunuri și servicii asociate cu funcționarea acestora:
biodiversitate, hrană diversă și de calitate, moștenire culturală,
managementul corpurilor de apă, etc. Conveția Europeană a Peisajului
recunoaște importanța acestor peisaje și le protejează ca și condiție necesară
a dezvoltării durabile.
Resurse agricole În sensul prezentului ghid se referă la terenuri agricole, pajiști ( care includ
pășuni și fânețe), vii, livezi, grădini și pepiniere
Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea
Europeană ca și situri de protecție specială avifaunistică (SPA), stabilite în
conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea
păsărilor sălbatice şi situri de interes comunitar (SCI) desemnate conform
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi
florei sălbatice.
Sturi de Importanță Arii protejate care contribuie semnificativ la menținerea ori restaurarea la o
Comunitară (SCI) stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de
interes comunitar şi care contribuie semnificativ la coerența rețelei „Natura
2000” şi/sau contribuie semnificativ la menținerea diversității
biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.
Arii de Protecție Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea şi, acolo unde
Specială Avifaunistică este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor
(SPA) de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecția speciilor de
păsări de interes comunitar.
Specii de importanță Speciile care, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt:
comunitară (iv) amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de
Page 12 of 103
extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și
care nu sunt în pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;
(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor
apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință
continuă să acționeze;
(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau
vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc
pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe
întinse;
(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a
habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra
habitatului propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra
stadiului de conservare a speciei.
Stare favorabilă de Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea
conservare factorilor ce acționează asupra sa și asupra speciilor caracteristice acestuia și
care îi poate afecta pe termen lung răspândirea, structura și funcțiile,
precum și supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.
Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce
acționeaza asupra sa și care pot influența pe termen lung răspândirea și
abundența populațiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.
Lucrători agricoli Manageri de resurse care dețin ferme de semisubzistență sau familiale,
respective ferme mici, pot fi denumiți/identificați ca „țărani” (produc pentru
consumul propriu, păstrători ai practicilor agricole tradiționale), „agricultori”
(produc pentru consumul propriu și un mic surpuls pentru piață), „fermieri”
(dispun de cunoștiințe tehnice, produc pentru piață)
Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu
a resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă),
valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de
mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului5 nostru de
viață.
Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de
a se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și
interne (schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi
durabilă.
5
Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o
anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)
Page 13 of 103
Introducere
Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și
animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și
creșterea animalelor. (Wikipedia)
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piață, îndeplinind,
totodată, şi alte funcții publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezari rezidențiale
mai convenabile pentru populația din spațiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător
şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvențiile directe acordate
agriculturii (pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului
înconjurător (pilonul II al PAC).
Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare socială. Prin exploatarea resurselor naturale
în scop agricol, un stat își asigură buna funcționare a sectoarelor secundare (industrie) și terțiare (servicii).
Dar poate cel mai important aport al agriculturii este cel adus societății. Printr-o bună gestionare a fondului
agricol (teren arabil, pajiști, livezi, vii și grădini) un stat își asigură suveranitatea alimentară și identitatea
culturală. Agricultura poartă fața societății care o practică. Este o activitate care a transformat învelișul
natural (a se înțelege sălbatic) al pământului. În Europa, de exemplu, au rămas practic, foarte puține zone
pur sălbatice, neatinse de om. Acest fapt face ca practicarea agriculturii să aibă o importanță deosebită în
gestionarea resurselor naturale cheie: apă și sol. Deși o activitate transformatoare, nu trebuie să fie una
dăunătoare. Multe sisteme agricole tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a
resurselor (Ostrom, 1990).
Agricultura durabilă este, așadar, legată de educație, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradițiilor.
În condițiile acestor moşteniri de cunoştințe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele
sale, propune actualizarea metodelor tradiționale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele
moderne în scopul menținerii şi creşterii potențialului productiv natural al solului.
Agricultorii, cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au fost primii manageri de resurse. Prin munca
și cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu) de un număr însemnat de bunuri și servicii publice
precum: hrană, biodiversitate, gestionarea cursurilor de apă, identitate culturală (peisaje specifice),
reținerea carbonului, ș.a.
Aportul agriculturii în economia românească este de 6,5 % (Cadrul Național Strategic Rural). Deși la prima
vedere poate părea mic, el trebuie coroborat cu aspectele de mediu și cel social mentionate mai sus pentru
o apreciere obiectivă și cuprinzătoare. România are cea mai mare pondere de persoane implicate în
agricultură dintre statele membre – aproximativ 29% (conform EURSTAT). Așadar, aproape 1 din 3 români
își produce o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de agricultori în țara noastră, în majoritate
practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Deși considerată neperformantă prin
lentilele productivismului, agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de
concentățeni, un număr considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține.
Dacă serviciile și hrana produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, valoarea
contribuției agriculturii în economia românească ar crește considerabil.
Page 14 of 103
Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia
de piață, ceea ce contribuie la menținerea unui aport relativ redus al agriculturii la economie. Îmbunătățirea
înțelegerii şi a aplicării tehnicilor de marketing va influența în mod seminificativ bunăstarea cetățenilor din
zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli și, concomitent, aportul economiei
rurale la economia națională.
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii românești sunt o biodiversitate
bogată mai ales în zonele deluroase și de munte, unde se regăsesc încă parcele mici aparținând mai multor
agricultori - o valoare pierdută de partea vestică a bătrânului continent și tot mai apreciată în viziunea
dezvoltării viitoare pe care Uniunea Europeană și-a propus-o (vezi Strategia UE pentru Conservarea
Biodiveritatii). Biodiversitatea este recunoscută ca și condiție esențială pentru calitatea vieții. Practicarea
unei agriculturi extensive a creat peisaje culturale valoroase, care întrețin numeroasele servicii ale
ecosistemelor amintite mai sus, multe dintre acestea fiind cuprinse momentan în ariile protejate, ca o
confirmare a importanței lor.
Provocarea pentru țara noastră este să păstreze ceea ce are și să adapteze cele mai bune metode pentru
satisfacerea nevoilor interne, momentan puternic dependente de importuri. Sectorul agricol românesc se
află într-un punct de cotitură, generat de istoria recentă a industrializării forțate din perioada comunistă,
completată de transformările structurale ale ultimilor 25 de ani. Fărâmițarea proprietății, lipsa de dotare
tehnică, depopularea satelor, reducerea dramatică a învățământului tehnic și a cercetării în domeniu,
subfinanțarea și lipsa structurilor asociative fac ca multe din țintele care vizeaza conservarea resurselor
naturale dar și cele de dezvoltare rurală să fie dificil de atins. Peste toate aceste probleme structurale însă
tronează o lipsă acută de planificare coerentă a resurselor sectoriale. Absența comunicării și conlucrării
între diferitele nivele decizionale acutizează piedicile enumerate mai sus.
Page 15 of 103
Despre ghid
Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 -
Manageri eficienți pentru o Natura 2000 Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului
Life+. Acest ghid face parte dintr-o serie de cinci ghiduri care abordează tema managementului unor resurse
naturale critice pentru societate, respectiv a planificării strategice în sectoarele responsabile de gestiunea
acestor resurse. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:
A. Planificare strategică
B. Managementul apei
C. Managementul pădurilor
D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic
E. Managementul principalelor resurse agricole
Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale
pentru societate.
Figura 1. Legătura între cele cinci ghiduri
Cele patru ghiduri referitoare la domeniile enumerate mai sus alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare
strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale. Ghidurile demonstrează importanța critică
a celor patru domenii de management al resurselor naturale pentru dezvoltarea durabilă și, prin urmare,
relevanța lor în procesul de planificare strategică de la nivel local, regional și național.
Page 16 of 103
Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost realizat de un Grup de Lucru compus din:
- Cosmina Dinu – coordonator grup, specialist dezvoltare durabilă
- Valentin Tudorache - MADR
- Alin Bogdan Buzescu - CATAR
- Răzvan Popa - ADEPT
- Tiberiu Ștef – AgromRo
- Erika Staciu – ProPark
- Bejan Ioana - ProPark
Principalele persoane resursă: Bone Gabor Mate (MILVUS), Cristi Gherghiceanu (ADEPT), Raluca Dan
(WWF), Monia Martini (WWF), Vasile Juravle (MADR)
CUI se adresează ? - Grupuri țintă
Ghidul se dovedește util pentru două categorii principale de grupuri țintă:

a. Gestionari terenuri agricole: persoane fizice, asociații (profesionale, familiale, etc) căroara le
este util în special capitolul 2 referitor la principii și măsuri de management care să permită un
management durabil al resurselor specifice sectorului,
b. Instituții și organizații cu responsabilități și rol în planificare strategică în domeniu cărora le sunt
utile în special capitolele 3, 4 și 5 despre planificarea strategică a managementului resurselor
agricole, abordarea integrată a planificării în sectorul agricol cât și pașii pentru realizarea unei
strategii. Instituțiile sau organizațiile care fac planificarea strategică în domeniu au
responsabilități diferite în funcție de nivelul strategic la care operează, după cum se prezintă în
tabelul de mai jos.
Pe lângă aceste categorii de grupuri țintă, ghidul poate fi util și entităților prezentate ca
potențiali beneficiari, entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în
mod semnificativ de managementul resurselor agricole.
Tabelul nr. 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează
Nivelul Grupul țintă
Local (operațional) Asociații de proprietari, APL, cooperative, grupuri de producători formale și
informale, Administratori arii protejate,
Microregional GAL
(operațional, tactic)
Județean (tactic) GAL, DAJ, Camere Agricole Județene*, Centre județene CATAR*
Național (strategic) MADR, AFIR, FNGAL
Alți potențiali beneficiari
Local (operațional) Primăriile, ONG cu profil social sau de mediu, asociații profesionale
Județean (tactic) Consiliile județene, ONG, Camere de Comerț și Industrie
Național (strategic) APIA, Federația Coaliția Natura 2000, Asociația Administrațiilor de Arii
Protejate, Consiliul Național pentru Vânătoare
Page 17 of 103
*Camerele Agricole și Centrele Județene CATAR (Confederația Asociațiilor Tărănești din România) nu sunt
încă funcționale. Primele sunt instituții ce înlocuiesc Oficiile/Centrele de Consultanță Agricolă Județene
(OJCA și CLCA), reorganizate în baza Hotărârii de Guvern 1609 din 12 decembrie 2009, iar Centrele Județene
CATAR sunt o inițiativă privată a Confederației Asociațiilor Ṭărăneşti din Romȃnia. Obiectivul principal al
acestor structuri este de a oferi consultanță agricultorilor.
DE CE este necesar acest ghid ?
Prin semnarea Acordului de Parteneriat cu Uniunea Europeană, România identifică presiunile asupra
resurselor naturale și a biodiversității și recunoaște necesitatea îmbunătățirii mediului prin trecerea la
practici mai durabile în sectoarele cheie ale economiei. Un rol important în acest demers îl are sectorul
agricol, cu impact direct asupra principalelor resurselor naturale: apă, sol, biodiversitate. Tranziția către un
management mai sustenabil implică integrarea și sincronizarea politicilor sectoriale cu necesitățile
teritoriale. Cu alte cuvinte, actorii responsabili de planificarea în domeniu trebuie să conlucreze cu
gestionarii resurselor agricole, pentru ca nevoile reale să fie reprezentate și direcția de dezvoltare asumată.
Comisia și Statele Membre urmăresc o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală și protecția mediului
prin integrarea unor obiective cuantificabile pentru conservarea biodiversității în strategiile și programele
de dezvoltare rurală care să ia în calcul particularitățile locale și regionale. Astfel, în Strategia pentru
Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene6, se pune accent pe sincronizarea planurilor administrative cu
planificarea spațială (integrarea cerințelor de protecție și administrare în politicile majore de gestionare a
resursei apă și utilizare a terenurilor), pe promovarea schimbului de experiență și bune practici și pe
intensificarea cooperării între părțile interesate). Concret, pentru a asigura conservarea biodiversității, UE își
propune ca până în 2020 să mărească suprafețele agricole unde sunt implementate măsuri legate de
conservarea biodiversității în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).
În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia de:
 a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la utilizarea

resurselor agricole, având în vedere faptul că o reprezentare legitimă a intereselor se face de jos în
sus (principiile bottom-up și CLLD7)., Nevoile locale / zonale trebuie să fie regăsite în planificarea
sectorială, acesta fiind principiul de lucru pe noua perioadă de programare 2014-2020
 a (re)integra principiile conservării biodiversității în managementul resurselor agricole, resurse
limitate și cu impact direct asupra calității vieții comunităților gestionare și limitrofe. Pentru ca
agricultorii să poată furniza bunurile și serviciile publice de care depinde societatea, trebuie
susținute practicile agricole prietenoase cu mediul, care de multe ori se suprapun cu practicile
agricole tradiționale. Multe zone agricole au fost desemnate ca Zone cu Înaltă Valoare Naturală
(High Nature Value Farmlands - HNVF), parte din acestea fiind incluse în arii protejate. Ele servesc ca
sursă de inspirație pentru înțelegerea productivității terenurilor determinată de anumite practici și
6
http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf
, accesat în 20 martie 2014
7
Bottom-up – strategiile trebuie să reprezinte nevoile comunitățlor locale, se impune astfel consultarea acestora,
deciziile trebuie formulate de jos în sus; CLLD (community led developement) - coordonarea dintre actori să fie atribuită
comunității prin asociațiile profesionale teritoriale și alți reprezentanți ai societății civile
Page 18 of 103
întreținerea funcționalității ecosistemelor, modelarea benefică a acestora. Biodiversitatea acestor
spații naturale importante depinde în foarte mare măsură de cei care le gestionează, de modul cum
le gestionează și cum le pun în valoare, aceștia fiind beneficiarii politicilor mai sus amintite.
 coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole în condițiile specifice

managementului resurselor agricole, și anume: (i) fragmentarea proprietății, respectiv a
responsabilității și a modului de management, (ii) lipsa unei instituții care să asigure
coerență și unitate abordărilor asupra managementului - așa cum este în cazul pădurilor
(indiferent de statutul proprietății, administrarea se face pe cea mai mare parte a fondului
forestier unitar, după niște norme clare, de către personal specializat).
Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții
APIA a alocat subvenții pentru:
- amenajarea unor adăpători pentru animale în rezervația științifică Parcul
Național Munții Rodnei , în condițiile în care în rezervații științifice singura
activitate permisă este cea de cercetare științifică,
- curățirea jneapănului în zona pajiștilor montane în Parcul Național
Călimani, în condițiile în care jneapănul este o specie strict protejată, iar
jnepenișurile au un rol extrem de important în fixarea solului și reținerea
apei din precipitații.
Lipsa comunicării între APIA și administrațiile arilor protejate și a coordonării între
măsurile de management impuse într-o arie protejată și cele finanțate de APIA pot
duce la impact semnificativ asupra unor importante valori de biodiversitate.
CE își propune acest ghid?
 Să ofere un instrument util pentru elaborarea de planuri strategice de management integrat al

resurselor agricole, care să cuprindă componenta de conservare a biodiversității. În Ghid sunt
prezentate:
- etapele și pașii de urmat în procesul de planificare strategică
- necesitatea și importanța implicării factorilor interesați și modul în care se organizează
procesul participativ de planificare
- seturile de date (indicatori) necesare a fi colectate pentru elaborarea planurilor strategice și
a celor ce ar trebui incluse în fluxurile de informații către alte instituții, în special către cele
responsabile pentru planificarea strategică pentru dezvoltare durabilă,
- instituțiile responsabile pentru schimbul de informații la diferite niveluri și modul de
transmitere al acestora,
 Să ofere informații, recomandări și sugestii care puse în practică să conducă la :

- conștientizarea factorilor de decizie implicați în planificarea strategică și a practicienilor cu
privire la relevanța și importanța integrării valorilor de biodiversitate în managementul
fondului agricol și la importanța ariilor protejate pentru dezvoltarea agriculturii;
- dezvoltarea unei viziuni integrate asupra managementului resurselor agricole și a capacității
de planificare strategică, inclusiv a capacității de inițiere și coordonare a unor procese
participative și a unor parteneriate strategice;
Page 19 of 103
- elaborarea unui mod de colectare, schimb și integrare a datelor, care să permită o abordare
integrată, intersectorială;
- Integrarea în planurile de dezvoltare teritorială a considerentelor legate de valoarea
serviciilor ecosistemelor agricole și a celor legate de conservarea biodiversității specifice
acestora;
- promovarea oportunităților pentru dezvoltarea rurală durabilă pe care ariile protejate le
oferă (e.g. educație, conștientizare, infrastructură de informare și interpretare, ecoturism,
etc);
- promovarea unei abordări echilibrate asupra dezvoltării rurale durabile, luând în calcul toți
potențialii actori/beneficiari interesați.
Deși în ghid se pune accent pe managementul resurselor agricole din ariile protejate – ca zone de interes
național și comunitar - recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile de
dezvoltare durabilă sunt valabile și în afara ariilor protejate. Pentru o dezvoltară durabilă reală, respectiv
pentru menținerea resurselor agricole și a serviciilor asociate acestora este important ca paradigma de
administrare să se schimbe treptat și în afara limitelor ariilor protejate. Caracterul regenerabil al resurselor
agricole dar și calitatea acestora sunt influențate în mod seminificativ de felul în care aceste resurse sunt
gestionate pe întreg teritoriul țării. Deciziile luate sau implementate în mod eronat pot duce la dispariția
speciilor, așa cum s-a mai întâmplat, cu efecte majore pe termen lung pentru întreaga societate.
CE conține ghidul?
În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul

Cui se adresează Ghidul? - Grupuri țintă Despre ghid
De ce este necesar acest ghid?
Ce își propune acest ghid?
Ce conține ghidul ?
Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din 1. IMPORTANȚA resurselor agricole pentru
perspectiva dezvoltării durabile? economie, societate și mediu
Care sunt amenințările la adresa valorilor?
Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul
domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile
protejate?
Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru 2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de
menținerea biodiversității? management pentru menținerea
biodiversității
Planuri existente și responsabilități definite prin legislație 3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în
pentru elaborarea strategiilor în sectorul agricol domeniu
Cine ar trebui implicat în procesul de planificare sectorială?
Care este legătura între planurile de management al ariilor

protejate și planul sectorial?
Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor 4. ABORDAREA INTEGRATĂ a
Page 20 of 103
strategice de dezvoltare durabilă? planificării în domeniu
Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru
dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?
Cum se face planificarea strategică? 5. PAȘI DE URMAT în planificarea
strategică
Page 21 of 103
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și mediu
1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole
În accepțiunea generală actuală, resursele fac subiectul valorificării în timp ce valorile sunt admirate și
eventual protejate, în unele cazuri având și valoare economică de piață.
În acest ghid, termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale,
respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală
(numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului8 nostru de
viață.
În ceea ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:
 valoare economică directă9 atribuită resurselor considerate bunuri sau servicii ce aduc beneficii
măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum (bunuri consumate
local) și valori de producție (vândute pe piață)
 valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot
include de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii
economice dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (ex. relații între specii, valoarea estetică
a peisajului sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, etc.),
Valorile economice indirecte pot fi împărțite la rândul lor în următoarele subcategorii:
a. a) Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,
beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de
exemplu:
 valoarea educativă (ariile protejate au de obicei valoare educațională ridicată,
constituind ”săli de clasă” pentru studierea naturii),
 valoarea culturală, care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,
 valoarea spirituală (specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din
partea membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect),
 valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi în cazul speciilor care pot aduce
un beneficiu comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru
economie sau nu se valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele
de pădure și ciupercile utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.
c. b) Valoarea ecologică se referă la importanța resursei pentru menținerea echilibrului natural,
importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.
8
Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o
anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)
9
R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București, 2002.
Page 22 of 103
Este important să se înțeleagă faptul că valorile economice indirecte sunt la fel de importante ca și cele
directe, întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are impact asupra mediului nostru
de viață, generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea necesitatea alocării de resurse atunci
când aceste valori dispar sau nu sunt utilizate eficient.
Caseta 2 Exemplu de valoare economică indirectă al unei specii
Valoarea economică indirectă a albinelor sălbatice și a celor crescute de apicultori
este dată de rolul pe care acestea îl au în polenizarea culturilor agricole.
În ultimii ani, statele cu agricultură puternic industrializată precum SUA și Marea
Britanie s-au confruntat cu o problemă majoră: aproape jumătate din familiile de
albine domestice au murit, numărul lor fiind în continuă descreștere. O rată mare
de mortalitate s-a întâlnit și la albinele sălbatice. Motivele nu se cunosc în
totalitate, dar se știe că utilizarea anumitor pesticide are un impact negativ major
asupra albinelor. Până la apariția acestei probleme, valoarea ecologică (intrinsecă)
a albinelor nu era recunoscută în sectorul economic. Fenomenul reducerii
populațiilor de albine a generat dublarea costurilor pentru fermieri fiind nevoiți să
închiriereze colonii de albine care se le polenizeze culturile. Această consecință
economică concretă generată de pierderea albinelor a îngrijorat autoritățile și
opinia publică, întrucât însăși siguranța alimentară era pusă sub presiune.
Organizația Națiunilor Unite estimează că din aproximativ 100 de culturi care
asigură 90% din hrana globală, 71% depind de albine pentru polenizare. Valoarea
estimată a acestor culturi depășește 207 mld $. În 2013, ca și măsură de stopare a
declinului, Uniunea Europeană a interzis trei pesticide din clasa neonicotinoidele
pe o perioadă de 2 ani, aceastea fiind considerate periculoase pentru sănătatea
albinelor. Deși în ultimii ani în România a crescut numărul de familii de albine
domestice, tendințele de comasare a terenurilor agricole, urmate foarte probabil
de intensificarea utilizării pesticidelor, riscă să ducă la situații similare cu cele
descrise mai sus.
În prezent resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea
socială și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în
evidență.
Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltarea durabilă a unei resurse naturale este foarte
important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau servicii
cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale intrinseci,
greu de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.
Valorile intrinseci (neconsumabile) sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului
ecologic, a naturii ca bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă. În ariile protejate
resursele naturale sunt preponderent gestionate din perspectiva valorii lor intrinseci, greu de măsurat prin
indicatori economici sau sociali. În acest caz se pune accentul pe importanța speciilor și habitatelor pentru
menținerea naturii, a mediului de viață, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care sunt
indispensabile, intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte.
Page 23 of 103
Strategiile existente nu reușesc să prezinte și să integreze valorile multiple ale resurselor agricole. Utilizarea
pajiștilor, terenurilor agricole, viilor sau livezilor este cel mai adesea analizată doar din perspectiva
beneficiilor economice pe care acestea le pot aduce. Dar resursele amintite au însemnate valori sociale și
naturale. Din punct de vedere social, agro-ecosistemele asigură identitate culturală și echilibru în
comunitățile rurale, iar din punct de vedere natural/ de mediu, resursele agricole sunt parte a ecosistemelor
sau sunt importante habitate pentru specii de floră cu valoare conservativă (în cazul pajiștilor) și/sau de
cuibărit, hrană și chiar adăpost pentru specii de animale.
În tabelul 2 sunt prezentate câteva exemple de valori ale resurselor agricole.
Tabelul nr. 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea
Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea ecologică
Pajiște  Furaje, sursă de energie  Peisaj cultural  Hrană animale salbatice
alternativă și de îngrășământ  Tradiții (cosit,  Retenție apă,
natural transhumanță, etc),  Protecție antieroziune
 Lemn – în cazul pajiștilor cu  Resursă pentru  Biodiversitate
arbori sau împădurite, agricultura de  Habitate
 Turism (ecoturism, foto turism, subzistență,  Retenție CO2, B
cicloturism, etc) agrobiodiversitate
 Produse agro-alimentare, plante
cu valoare economică
 Brand (marcă)
Teren  Furaj, sursă de energie  Agro-biodiversitate,  Hrană animale salbatice
arabil alternativă  Peisaj cultural  Retenție apă
 Produse agro-alimentare, plante  Tradiții (peisaj mozaicat,  Habitat,
cu valoare economică etc)  Retenție CO2,
 Brand (marcă)
 Ferme didactice
Vie  Produse din struguri, must sau  Agro-biodiversitate  Hrană animale salbatice
vin, (soiuri locale),  Habitat
 Brand (marcă)  Peisaj cultural  Biodiversitate
 Turism oenologic  Tradiții
Livadă  Fructe,  Agro-biodiversitate  Hrană animale salbatice

 Brand (marcă) (soirui locale), și domestice
 Ferme didactice  Peisaj cultural  Adăpost păsări
 Tradiții (rețete specifice),  Habitat,
 Retenție CO2,
 Biodiversitate
Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România

Valoarea socială
România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură dintre
statele membre UE – aproximativ 29% (următoarea țară după noi, Grecia, are
aproximativ 11%). Așadar, aproape 1 din 3 români își produce o parte din hrană.
Sunt aproxmativ 4 milioane de agriculturori în țara noastră, în majoritate
practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Acest sector oferă,
Page 24 of 103
în acest moment, 25% din totalul locurilor de muncă la nivel național (aproximativ
2,1 milioane angajați în activități familiale neremunerate) (AP, 2014). Deși
considerată neperformantă din perspectiva economiei bazată pe productivitate,
agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de
concentățeni, un număr considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar
putea angaja și întreține. Dacă serviciile și hrana produse în regim propriu în
gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul agriculturii în economia
românească ar crește considerabil.
Valoarea naturală
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, agricultura tradițională românească
generează o bidoversitate valoroasă mai ales în zonele deluroase și de munte, unde
morfologia specifică a împiedicat intensificarea activităților de exploatare.
Practicarea unei agriculturi extensive întreține numeroase bunuri și servicii ale
ecosistemelor, acestea reprezentând valori sociale și ecologice asociate resurselor
agricole. Demn de remacat este faptul că România deține cel mai întins și valoros
ecosistem subalpin, dispărut practic în restul Europei. Acesta este compus din
pajiști semi-naturale și parcele de teren arabil cultivate divers, toate compunând un
peisaj mozaicat la care au lucrat de-a lungul secolelor generații întregi de agricultori
- un ecosistem care susține o biodivesitate extraordinară (ADEPT, 2014).
În vederea stabilirii în mod corect a importanței unei resurse naturale pentru dezvoltarea durabilă, este
esențial ca managerii resursei și factorii interesați să cunoască toate valorile ce caracterizează resursa și să
fie conștienți de beneficiile (cunatificabile și necuantificabile) produse de acestea.
Evaluarea corectă a contribuției resursei - prin valorile pe care le are - la dezvoltarea durabilă este un proces
dinamic, continuu, în strânsă relație cu dinamica în timp și spațiu a acesteia, precum și a mediului economic
și social. Ghidul nu își propune să identifice și să evalueze întreaga contribuție la dezvoltare și nici beneficiile
ce derivă din valorile resurselor agricole . În tabelul 2 se face doar o prezentare succintă a principalelor
valori ale domeniului, încurajându-se managerii să identifice valorile specifice resurselor pe care le
gestionează și, pe cât posibil, să cuantifice contribuția acestora la generarea de beneficii economice directe
și indirecte societății.
În practică, realizarea unei evaluări este complicată deoarece beneficiile tind a fi diferite (percepute în mod
diferit) ca pondere și importanță de diferitele grupuri ale societății. Spre exemplu în Stâncești, Botoșani,
sătenii își cultivă porumbul pe ruinele unei cetăți traco-getice, veche de 2500 de ani, descoperită în anii ‘60.
Deși aici s-au găsit obiecte valoroase care acum fac parte din Tezaurul Național, pentru proprietari valoarea
istorică este nesemnificativă, în timp ce pentru istorici și vizitatori aceasta primează. Decizia cu privire la
destinația viitoare a terenurilor respective ar trebui luată cunoscând interesele tuturor grupurilor de factori
interesați și estimând valoarea economică a terenurilor agricole versus potențiala valoare turistică. Numai
astfel se poate stabili dacă ar trebui să se identifice resurse pentru compensarea proprietarilor de terenuri și
pentru punerea în valoare a sitului arheologic sau acest efort nu merită făcut.
Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a

valorilor directe și indirecte este utilă oricărui administrator, deoarece permite o planificare
realistă a investițiilor necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea
Page 25 of 103
solicitărilor de contribuție din partea autorităților sau a altor factori interesați la
menținerea lor, așa cum se prezintă în detaliu în capitolul 4.1.
1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole
Un mediu natural sănătos, echilibrat are o însemnată valoare economică, socială și estetică și poate fi
conservat doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale: specii, variabilitate
genetică și ecosisteme. Orice acțiune cu impact negativ asupra oricăruia dintre elemente poate conduce
la pierderea întregului mediu10. Abordarea preventivă, ce reprezintă un element cheie într-un
management agricol eficient, impune identificarea cu obiectivitate a amenințărilor și presiunilor ce pot
avea un impact negativ asupra resurselor agricole.
Odată cu creșterea nivelului dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor
naturale ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori până la epuizare11. Această presiune este
resimțită cu atât mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea
demografică este mai accentuată. Astfel, activități umane desfășurate în mod necorespunzător au dus la
dispariția de specii sau alterarea stării unor populații, la fragmentarea și/sau degradarea habitatelor
care oferă adăpost și hrană speciilor sălbatice. Ca urmare, declinul diversității biologice este folosit ca
principal semnal de alarmă și motiv de solicitare a evaluării impactului unor proiecte de dezvoltare în
zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare bună de dezvoltare, respectiv aşa numita „stare
naturală” (Stăncioiu, 2008).
Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau
care au loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau
separat viabilitatea pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul
presiunile identificate în prezent, respectiv în ultimii 5 ani.
Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor,
putând afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe
termen lung sau mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare
sau previzibile. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani
din acțiuni umane în derulare sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.
Important:
! Nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la adresa valorilor.
Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se realizează în mod responsabil, cu
eforturi de reducere a impactului negativ asupra naturii, devine presiune / amenințare.
! Analiza corespunzătoare a presiunilor și amenințărilor va permite stabilirea și prioritizarea
acțiunilor și măsurilor de management necesare pentru prevenirea acestora și reducerea
impactului asupra resurselor și respectiv menținerea valorilor asociate resurselor sectorului.
10
R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.- pag. 57.
11
Un exemplu ar fi scăderea dramatică a stocului de pește din Marea Neagră în urma exploatării industriale inițiată în
perioada comunistă. Pe lângă efectele asupra ecosistemului, pescuitul intensiv a afectat și comunitățile din zonă,
dispariția resursei de pește fiind resimțită și în calitatea vieții locuitorilor (câteva detalii aici)
Page 26 of 103
Presiunile și amenințările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte
(impacturi) diferite. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor
plecând de la clasificarea IUCN12 pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel
internațional în domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și
impactului pe care îl au presiunile / amenințările asupra valorilor. Se recomandă utilizarea acestuia
pentru analiza presiunilor și amenințărilor, întrucât categoriile și subcategoriile de presiuni/amenințări
identificate sunt acoperitoare pentru toate situațiile posibile și permit o analiză succintă și clară.
În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la
adresa valorilor din agricultură, prezentându-se nu numai impactul acestora asupra valorilor economice
din sector ci și asupra valorilor intrinseci (impactul asupra biodiversității). Analiza nu poate fi una foarte
precisă și exhaustivă la acest nivel – pentru aceasta ar fi nevoie de date și informații colectate nu numai
din lucrări științifice și studii, dar și prin consultarea factorilor interesați -, ca urmare informațiile de mai
jos vor fi luate în considerare doar cu caracter informativ, și utilizate doar ca și punct de plecare pentru
o viitoare analiză de acest gen în procesul de elaborare a stategiei agricole naționale. În schimb, la nivel
local / zonal sau chiar și regional, analiza poate fi făcută mai detaliat, specific și mai precis, precizându-
se cât mai detaliat valorile amenințate, cauzele și impactul presiunilor / amenințărilor, întrucât aceste
elemente sunt esențiale pentru a defini acțiunile de management care pot preveni degradarea valorilor.
Explicaițe pentru Tabelul 3 – la estimarea impactului unei presiuni sau amenințări se pot identifica 3
niveluri:
Presiune / Amenințare minoră Presiune / Amenințare moderată Presiune/Amenințare majoră
necesită monitorizare dar nu şi necesită acțiuni specifice de necesită acțiuni de
acțiuni specifice de management management cât mai curând posibil management cu prioritate
Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major
1 2 3
Tabelul nr. 3 – Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole

Resursa Nivel impact
Amenințarea / Presiunea Explicații
amenințată estimat
identificată
prezent viitor
1. Dezvoltările rezidențiale şi comerciale.
1.1. Case şi aşezări Toate Cauze: planificare urbanistică 1 1
1.2. Zone comerciale şi resursele necorespunzătoare, extinderea extravilanului, 1 1
industriale (pajiști, extinderea necontrolată a zonelor construite
teren Impact asupra valorilor agricole: reducerea
1.3. Infrastructură agricol, vii, suprafețelor valoroase / productive de pajiști sau 1 2
pentru turism şi livezi) terenuri agricole
recreere Impact asupra biodiversității: fragmentare
habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor,
deranj, etc
2. Agricultură şi Acvacultură
2.1. Recolte anuale şi terenuri Cauze: utilizarea unor compuși chimici în 1 2
12
Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)
Page 27 of 103
identificată
prezent viitor
perene, altele decât arabile culturile intensive, curățarea totală a vegetației
lemnul lemnoase pe marginea parcelelor cu culturi,
transformarea pajiștilor în terenuri cultivate
Impact asupra altor valori agricole: în cazul în
care se cultivă suprafețe mari, în regim intensiv,
managementul necorespunzător poate duce la
degradarea solului, eroziuni severe, poluarea
apelor terestre și subterane.
Impact asupra biodiversității: distrugerea
surselor de hrană ale unor specii (reducerea
zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de
adăpost (vegetație lemnoasă – arbori izolați și
arbuști)
Notă: afectarea unor suprafețe agricole mari prin
aceste activități poate avea ca efect degradarea
populațiilor și dispariții de specii.
2.2. Plantații pentru terenuri Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere rapidă 1 1
lemn şi celuloză arabile ca sursă de materie primă
Impact: reducerea suprafeței cu terenuri arabile
valoroase. Plantațiile oferă condițiii de viață mult
mai reduse unor specii sălbatice, fiind chiar
nepotrivite ca și habitat pentru unele din ele
pajiști Impact: reducerea suprafețelor de pajiști, 1 1
respectiv a habitatelor multor specii sălbatice,
reducerea suprafețelor de hrănire pentru șeptel.
2.3.Creşterea pajiști Cauze: Supra și sub - pășunatul sau abandonul 2 2
animalelor şi zootehnia de teren, număr ridicat de câini la stâne, animale
domestice bolnave
Impact asupra valorilor agricole: Schimbarea
compoziției floristice și a proprietăților fizico-
chimice ale solului, iar în cazul sub-pășunatului și
al abandonului de teren, pierderea de suprafețe
semnificative de pajiști în urma procesului de
succesiune naturală a vegetației.
Impact asupra biodiversității: degradarea unor
habitate importante pentru anumite specii de
faună, reducerea diversității speciilor de floră,
hăituirea și chiar prădarea animalelor sălbatice
de către câini, răspândirea de boli
Impact asupra altor valori agricole: degradarea
pajiștilor și reducerea capacității de suport
3. Energie şi Minerit
3.1. Minerit şi extracție Toate Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice, 1 3
resursele infrastructura adiacentă, depozitare steril
(pajiști, Impact: fragmentare, degradare, dispariția
teren integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu
agricol, vii, extindere mică, degradarea calității apelor cu
livezi) impact asupra sectorului agricol și asupra
Page 28 of 103
identificată
prezent viitor
biodiversității
3.2. Producerea de Toate Cauze: acceptarea acestor investiții fără studii de 1 3
energie resursele impact și fără a se analiza impactul pe termen
(microhidrocentrale - (pajiști, lung, realizarea infrastructurii de acces și
MHC, eoliene, energie teren instalarea turbinelor sau a panourilor pe terenuri
solară) agricol, vii, agricole valoroase (de exemplu pe terenuri
livezi) agricole cu înaltă valoare naturală – HNVF)
Impact: reducerea suprafețelor de terenuri
agricole valoroase, fragmentare sau dispariția
integrală a unor habitate seminaturale în zona
lucrărilor, cu impact asupra unor specii
sălbatice, etc.
4. Transport şi coridoare de trecere
4.1. Şosele şi căi ferate pajiști Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile și 1 3
habitatele și cerințele lor, neadaptarea traficului
în zonele de trecere importante, accesibilizarea
unor zone importante dpdv al biodiversității și
lipsa planificării măsurilor de prevenire a
extinderii altor tipuri de infrastructură în zonele
accesibilizate.
Impact asupra biodiversității: fragmentarea și
izolarea unor populații, creșterea mortalității
accidentale, deranj accentuat
4.2. Rețele de utilități şi Pajisti Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile și 1 1
servicii (electricitate, habitatele și cerințele lor
cabluri, conducte etc.) Impact asupra biodiversității: perturbarea
speciilor pentru care aceste rețele devin un
potențial obstacol
5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora
5.1. Vânătoarea, Cauze: hăituirea, capturarea și uciderea selectivă 1 3
uciderea şi colectarea a mamiferelor peste limita permisă;
animalelor terestre Impact asupra valorilor agricole: destabilizarea
(legal sau ilegal) echilibrului ecologic – anumite specii (ex.
Ierbivorele sau rozătoarele) se înmulțesc
provocând daune; schimbări dramatice ale
arealelor și zonelor de hrănire și odihnă datorate
hăituirii, ceea ce poate duce la intensificarea
prezenței unor specii în zonele agricole și
folosirea mai intensă a acestor zone ca și sursă
de hrană
5.2. Colectarea pajiști Cauze: concentrarea activității de recoltare 1 1
plantelor terestre şi a intensivă, cu scop comercial a plantelor
produselor din plante medicinale sau a fructelor sălbatice și a
(altele decât lemnul) ciupercilor în zonele accesibile
Impact asupra valorilor agricole: deplasarea
unui număr mai mare de de animale în zonele cu
terenuri agricole fie pentru hrană, fie pentru a
evita deranjul
Page 29 of 103
identificată
prezent viitor
Impact asupra biodiversității: degradarea
habitatelor prin afectarea caracteristicilor
definitorii ale habitatelor (de exemplu în cazul
colectării intensive a plantelor medicinale),
deranj accentuat al speciilor sălbatice și
reducerea surselor de hrană
5.3. Exploatare Pajiști Cauze: extragerea necorespunzatoare a lemnului 1 1
forestieră şi extragerea din paduri creeaza șanțuri si ravene și pe
lemnului terenurile agricole
Impact: degradarea habitatelor și a terenurilor
agricole prin apariția fenomenului de eroziune
6. Intruziune umană şi perturbări
6.1. Activități de pajiști și Cauze: turism necontrolat, interes crescut al 1 2
recreere şi turism terenuri populației pentru sporturi și recreere în natură
arabile combinat cu lipsa amenajării de zone destinate
acestor activități, intensificarea activităților de
recreeere motorizate
Impact asupra biodiversității: deranj al speciilor
de faună sălbatică pe zone extinse (în special în
cazul activităților de recreere motorizate),
degradare habitate
Impact asupra valorilor agricole: degradarea
pajiștilor utilizate pentru activități motorizate de
recreere
7. Modificări ale sistemelor naturale
7.1. Incendii pajiști Cauze: schimbări climatice, neglijență, arderea 1 1
intenționată a vegetației de pe terenurile
agricole
Impact: degradare/dispariție temporară a unor
habitate cu impact asupra speciilor dependente
de acestea, reducerea populațiilor de specii care
se adăpostesc în aceste zone
7.2. Baraje, Cauze: amenajări hidrotehnice pentru captare de 1 1
management hidrologic apă sau reducerea riscurilor de inundații
şi gestionarea / realizate fără studii bine fundamentate, în locuri
utilizarea resurselor de neadecvate sau cu tehnologii neadecvate
apă, desecări
Impact: modificarea nivelului apei freatice, ceea
ce poate duce la modificarea condițiilor de
cultură și la degradarea calității terenului agricol
7.3. Fragmentare pajiști Cauze: lipsa unei planificări teritoriale sau 2 2
accentuată planificare teriotrială defectuoasă, fără a se ține
cont de mediul natural și de terenurile agricole
valoroase și fără a lua în calcul impactul cumulat
al unor investiți, studii de impact superficiale, de
slabă calitate, lipsa interesului real al
autorităților de a planifica strategic utiizarea
terenurilor
Page 30 of 103
identificată
prezent viitor
Impact asupra valorilor agricole: reducerea
suprafețelor de teren agricol valoros
Impact asupra biodiversității: în special asupra
habitatelor cu extindere redusă și insulară,
ducând la fragmentarea accentuată și chiar la
dispariție, poate duce la izolarea populațiilor de
specii și ca urmare la degradarea lor
7.4. Alte efecte Toate Cauze: fragmentarea și reducerea habitatelor 2 2
ecologice resursele naturale ale speciilor prin diverse activități
umane
Impact asupra valorilor agricole: pagube
produse culturilor agricole și șeptelului prin
prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau
prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de
ierbivore și omnivore, schimbări majore ale
terenului prin activitatea unor specii (de
exemplu prin activitatea castorului).
8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice
8.1. Plante invazive Toate Cauze: introducerea de specii străine în plantații 1 2
străine / care nu sunt resursele sau spații verzi (ex. Robinia pseudacacia –
native salcâm, Ailantus altissima – oțetar american,
Acer negundo – arțar japonez, Amorpha
fruticosa, Solidago canadensis13)
Impact asupra biodiversității: substituirea
speciilor autohtone, degradarea habitatelor și
implicit a conditiilor de viață ale speciilor de
faună
Impact asupra valorilor agricole: invadarea

agresivă a terenurilor agricole abandonate
temporar, necesitând eforturi foarte mari pentru
îndepărtare
8.2. Agenți patogeni Toate Cauză: reducerea vitalității habitatelor și 1 2
resursele populațiilor naturale cu rol în controlul extinderii
agenților patogeni, introducerea necontrolată a
unor specii, schmbări climatice
Impac asupra valorilor agricole: degradarea

unor soiuri și rase, reducerea temporară a
productivității soiurilor și raselor afectate
Impact asupra biodiversității: degradarea unor
habitate și degradarea sau dispariția unor
populații
8.3. Specii native Cauze: creșterea temporară a populațiilor unor 2 2
problematice specii fie din cauza hrănirii artificiale (de
exemplu în cazul vânatului) sau a condițiilor de
13
Pentru mai multe informații despre speciile invazive, consultați:
http://natura2000transilvania.ro/library/upload/documents/2013-01-10-14-37-47-b1c46.pdf, accesat 28 mai 2014
Page 31 of 103
identificată
prezent viitor
hrană modificate din alte motive (hrănire în zone
de depozitare a deșeurilor, ani foarte buni
pentru condițiile de hrană)
Impact asupra valorilor agricole: pagube
produse culturilor agricole și șeptelului prin
prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau
prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de
ierbivore și omnivore, schimbări majore ale
terenului prin activitatea unor specii (de
exemplu prin activitatea castorului).
8.4. Hibridizarea Fenomenul se manifestă în special din cauze
speciilor naturale, necontrolabile și are un impact
nesemnificativ.
9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)
9.1. Ape uzate de la Toate Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de 1 1
gospodării şi din resursele canalizare invechit/degradat si a statiilor de
canalizarea urbană epurare
9.2. Ape uzate şi Impact asupra biodiversității: Degradarea unor 1 1
canalizare de la habitate și deprecierea sau dispariția unor
facilitățile din aria populații
protejată (de ex. Impact asupra resurselor agricole: degradarea
facilitățile turistice, solului, impact asupra culturilor
toalete etc.)
9.3. Efluenți şi deversări 1 2
din surse industriale,
miniere sau militare
9.4. Efluenți din teren arabil Cauze: Management defectuos 1 2
agricultură şi silvicultură Impact: Schimbarea proprietăților fizico-chimice
(de ex. îngrăşăminte şi ale solului, dereglări majore ale lanțului trofic
pesticide în exces)
9.5. Gunoi şi deşeuri Pajiști, Cauze: Educație socială, nerespectarea legislației 2 1
solide terenuri privind gestionarea deșeurilor și depozitarea
arabile deșeurilor în general
Impact asupra biodiversității: dereglarea
capacităților adaptative ale unor specii,
deteriorarea mediului de viață, degradarea
peisajului
teren arabil Impact: Degradarea peisajului 1 1
livezi Impact: Degradarea peisajului 1 1
9.6. Poluanți atmosferici Toate Acționează punctual, în imediata apropiere a 1 1
resursele zonelor puternic industrializate sau la diatanțe
mari prin transfer pe calea aerului din zonele
puternic industrializate.
Impact: degradare habitate, degradare /
dispariție specii sălbatice, soiuri și rase cultivate
10. Evenimente geologice
10.1. Eroziunea şi/sau In zonele expuse la inundații 1 1
colmatarea/ depunerea Impact: pierderea de terenuri agricole
Page 32 of 103
identificată
prezent viitor
de materiale
11. Amenințări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme
11.1. Secete pajiști Cauze: Modificarea parametrilor climatici medii 2 3
și extremi
Impact: Degradarea habitatelor și reducerea
producției de masă verde
livezi Impact: Uscări 2 3
Terenuri Impact: distrugerea culturilor 2 3
arabile
11.2. Furtuni şi terenuri Impact: schimbarea regimului hidric, 2 3
inundații arabile modificarea caracteristicilor solului, distrugerea
culturilor
livezi Impact: Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
vii Impact: : Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
12. Amenințări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice
12.1. Pierderea Toate Cauze: Dorința de eficientizare maximă a 2 3
legăturilor culturale, a resursele producției, lipsa înțelegerii principiilor de bază a
cunoştințelor şi/sau a managementulu tradițional de către fermieri și
practicilor de factorii de decizie care ar trebui să sprijine acest
management tip de management și ca urmare lipsa plăților
tradiționale compensatorii sau a alternativelor economice
viabile
Impact: Pierderea valorilor multiple ale
resurselor agricole, reducerea biodiversității și a
serviciilor de mediu furnizate de terenurile
agricole
terenuri Impact: mono-culturi pe suprafețe mari și 2 3

arabile reducerea semnificativă a biodiversității și a
capacității de a furniza servicii ecologice / de
mediu
Tabelul de mai sus redă doar estimativ nivelul presiunii sau a amenințării la nivel național. Situația poate fi
foarte diferită la nivel local sau chiar regional. De aceea este extrem de important ca analiza să se facă
foarte atent la nivel de unitate de management, respectiv la nivel local/zonal sau regional, astfel încât
analiza să poată servi la identificarea și prioritizarea măsurilor și acțiunilor de management sau de
implementare a strategiilor la diverse niveluri.
Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii resurselor agricole, respectiv cauzele ce stau la baza
acestora, devine evident faptul că managementul agricol este un domeniu influențat de numeroase alte
sectoare și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei atenții sporite implicării
acestora. În egală măsură, agricultura influențează considerabil celelalte sectoare.
Page 33 of 103
1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității
În anul 1989 World Wide Fund for Nature (WWF) a definit diversitatea biologică prin abundența de entități
vii pe Pământ reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le
conțin, complexitatea ecosistemelor în care speciile formează comunități unice, interacționând între ele,
dar și cu aerul, apa și solul.
Din perspectiva acestei definiții omul și rezultatele acțiunilor lui sunt elemente dinamice, respectiv factori
determinanți ai diversității biologice.
Considerând intensitatea și magnitudinea modificărilor aduse de om mediului, domeniul destul de
controversat al conservării diversității biologice s-a dezvoltat ca răspuns la o situație de criză14, ca domeniu
multidisciplinar, având trei scopuri15:
- Investigarea și descrierea diversității lumii vii;
- Înțelegerea efectelor activităților umane asupra speciilor, comunităților și ecosistemelor;
- Elaborarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si refacerea diversității biologice.
Agricultura este o disciplină cheie în domeniul conservării biodiversității, abordând fiecare din scopurile
definite mai sus.
O agricultură sustenabilă, care ia în calcul valoarea naturală și socială a resurselor agricole poate genera
beneficii și susține dezvoltarea durabilă. În același timp însă, agricultura produce cea mai puternică
transformare a ecosistemelor naturale, având o importanță deosebită în gestionarea resurselor naturale
cheie: apă și sol. Agricultura poate avea efecte negative asupra biodiversității, atât prin fragmentarea și
diminuarea suprafețelor habitatelor naturale cât și prin utilizarea unui număr redus de specii și soiuri pe
suprafețe întinse sau prin modificarea componentelor mediului natural (e.g. accelerarea eroziunii solurilor și
favorizarea dezvoltării formelor de eroziune în suprafață prin lucrări agricole necorespunzătoare, comasarea
terenurilor, degradarea pajiștilor, poluare prin utilizare de pesticide și îngrășăminte chimice, etc).
Atunci când:
- agricultura nu este practicată intensiv, peste capacitatea de suport naturală (de ex. nu se
introduce un număr prea mare de animale și/sau nu se folosesc substanțe chimice poluante sau toxice
pe unitate de suprafață, etc),
- se respectă unele norme și se aplică modele de amenajare a terenurilor adecvate (de ex. benzi
înierbate sau perdele de protecție din arbori și/sau arbuști între parcele, menținerea arborilor izolați,
etc),
se poate menține un echilibru între randamentul și posibilitatea de dezvoltare a acestei activități critice
pentru societate pe termen lung și menținerea biodiversității.
Un nivel ridicat al biodiversității contribuie, direct sau indirect la menținerea productivității agricole la un
nivel optim - de ex. insectele au rol în polenizare, păsarile contribuie la înlăturarea dăunătorilor naturali,
perdelele de arbori și arbuști contribuie la scăderea vitezei vânturilor care spulberă și erodează solul sau
spulberă zăpada, menținând umiditatea din aer și de la sol și reprezentând în același timp un habitat
14
Soule M.E. .1985. What is conservation biology? Bioscience 35:727–734
15
R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.- pag. 5.
Page 34 of 103
pentru numeroase specii de interes conservativ.
În multe cazuri, agricultura extensivă este absolut necesară pentru menținerea biodiversității resursei
agricole, iar în acest caz o biodiversitate ridicată înseamnă și o productivitate mai mare, o calitate mai bună
a produsului (de ex. pajiștile cu biodiversitate însemnată au valoare nutritivă mai mare pentru animale, care
produc un lapte de calitate superioară). În aceste cazuri practicile agricole tradiționale și-au dovedit déjà
eficiența, ducând la delimitarea Zonelor cu Valoare Naturală Ridicată care se suprapun în mare parte Ariilor
Protejate (vezi hărțile din figura 4 și 5). Aceste zone demonstrează că agricultura poate să nu fie și nu
trebuie să fie o activitate dăunătoare. Multe sisteme tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și
recuperare a resurselor (Ostrom, 1990). În plus, în zonele de tampon din ariile protejate, definite ca și zone
de conservare durabilă în parcurile naționale și zonele de „dezvoltare durabilă” în parcurile naturale,
agricultura extensivă este încurajată pentru beneficiile pe care le poate aduce. Mai mult decât atât, chiar și
în zonele de protecție integrală, cu restricții majore în ce privește activitățile umane, se permit activități
tradiționale de utilizare a resurselor naturale acolo unde acestea sunt esențiale pentru comuntățile locale și
se consideră că în aceste zone pășunatul extensiv, practicat cu restricțiile impuse de statutul de arie
protejată, poate contribui la menținerea biodiversității valoroase din pajiștie alpine și subalpine.
Harta de mai jos confirmă aceste legaturi între tipul de agricultură practicat și biodiversitate și la nivel social.
Se poate observa ca în judetele cu suprafețe cultivate intensiv (Muntenia de Sud, zona Moldovei) gradul de
sărăcie al populației este mai ridicat decât în judetele din centrul sau Nordul țării, unde încă mai predomină
agricultura extensivă.
Figura nr. 1 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și situația
economică a comunităților rurale
Page 35 of 103
Caseta 4 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate
Practicile specifice asociate cu agricultura tradițională, precum munca
nemecanizată (arat cu calul, cosit manual), folosirea îngrășămintelor naturale,
păstrarea semințelor de la un an la altul au determinat creearea unei agro-
biodiversități de excepție. Prin cosit manual, se întreține o floră și o faună bogată,
rară. Numeroase specii de orhidee și circa 600 de specii fluturi în pajiștile din
Târnava Mare depind de fânețele cosite manual sau utilizându-se cositoare care au
un impact foarte apropiat de cositul manual. Această diversitate este vizibil și rapid
afectată odată cu abandonul sau modificarea practicilor. Relația este una de
reciprocitate: flora și fauna întreținută de agricultor creează premisele unei
producții de calitate, conferă reziliență și asigură un trai de calitate acestor
comunități.
În cazul agriculturii, o componentă extrem de importantă în relație cu biodiversitatea este cea a menținerii
soiurilor și raselor locale/tradiționale. Tendințele de globalizare din ultimele decenii au dus deja la sărăcirea
diversității genetice de plante și animale domestice ceea ce periclitează semnificativ viitorul sursei
alimentare a omenirii. Această problemă este recunoscută la nivel european prin Strategia UE pe
biodiversitate. Prezentul ghid nu se va ocupa în mod special de aceste aspecte dar se recomanda ca ele să
fie luate în considerare în mod serios în planificare și management.
Caseta 5 - Pierderea agro-biodiversității duce la pierderea calității
Conform MADR, mai puțin de 10% din totalul suprafeței cultivate cu tomate la nivel
național este cultivat cu soiuri românești. Deși încă se mai pot găsi prin grădinile
țăranilor câteva loturi din semințe autohtone pentru consumul propriu, păstrate în
general în familie, la piață sau supermarket ajungem să alegem, în cazul fericit,
dintre 2 maxim 3 soiuri de tomate cu coaja tare, textură lemnoasă și gust fad, cu
slab conținut nutritiv. Explicația: roșiile din semințe de import rezistă bine la
transport și pe rafturile magazinelor până la 6 luni pe când, de exemplu,
delicioasele “Inimă de bou” sau “țâța vacii” doar 8-10 zile. Această trăsătură face
soiurile tradiționale indezirabile pentru cei care produc pentru piață, fapt ce
grăbește pierderea accelerată a acestora și restrângerea la doar câteva varietăți
vandabile, altfel spus “pentru vânzare, nu pentru mâncare”.16
Pentru a păstra un echilibru între presiunile economice, care impun o tendință din ce în ce mai accentuată
de utilizare intensivă a resurselor agricole, și necesitățile de conservare a biodiversității trebuie să se
mențină zonele cu nivel ridicat de biodiversitate și practicile agricole asociate cu acestea și să se asigure
conectivitatea acestor zone. Ca urmare este necesară o planificare strategică în sectorul agricol și a modului
de amenajare a teritoriului și respectarea unor reguli de management durabil al resursei.
16
http://agrointel.ro/9876/ce-sanse-mai-are-rosia-romaneasca-piata-dicteaza-spun-legumicultorii/, accesat 22 mai
2014
Page 36 of 103
În tabelul 4 este prezentată, prin câteva exemple, relația dintre resursa agricolă și biodiversitate, cât și
măsurile minime de management necesare pentru menținerea stării favorabile de conservare. Au fost alese
specii și habitate indicator pentru categoriile de folosință pajiști și terenuri arabile, acestea fiind acoperite și
de plăți compensatorii pentru măsurile de management definite pentru menținerea biodiversității prin
măsura 214 de agro-mediu din Planul Național de Devoltare Durabilă 2007-201317.
17
Informațiile complete despre pachetele de agro-mediu se găsesc la adresa: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-
rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf Acesta estă
încă la nivel de draft pentru PNDR 2014-2020
Page 37 of 103
Tabelul nr. 4 - Importanța resurselor agricole pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura
prin măsuri de management pentru menținererea lor
Importanța pentru Condiții minime care ar trebui îndeplinite pentru a se
Resursa
biodiversitate asigura menținerea valorii de mediu
Pajiști  Habitate importante  Menținerea diversității floristice naturale
permanente de hrană, adăpost și  Menținerea condițiilor de lumină și sol necesare
și flora reproducere pentru habitatelor și speciilor de floră prin evitarea supra- și sub-
sălbatică specii de faună pașunatului
asociată (mamifere mici, păsări,  În cazul pajiștilor umede, evitarea schimbării regimului
nevertebrate) hidrologic prin drenare sau chiar refacerea regimului natural
 Plante gazdă pentru acolo unde este posibil
specii de faună  Menținerea unei acoperiri minime de vegetație
 Specii indicator arborescentă sau chiar cu arbori pt a asigura adăpost și
pentru calitatea hrană pt anumite specii (ex. menținerea a minim 5%
mediului acoperire cu vegetație arbustivă și arbori izolați pentru
 Masă furajeră pentru speciile de păsări)
fauna sălbatică
 Resurse genetice
pentru reziliența
ecosistemelor și
sistemelor de hrană
Page 38 of 103
1.4. Rolul siturilor Natura 2000 în conservarea biodiversității și valorificarea resurselor
agricole din România
Siturile Natura 2000 (SPA – arii de protecție specială avifaunistică și SCI – situri de importanță comunitară)
au fost desemnate pentru menținerea stării de conservare favorabilă a unor habitate și specii importante
pentru spațiul românesc și cel european. În multe cazuri, practicile agricole tradiționale au dus de-a lungul
secolelor la apariția unor habitate secundare extrem de importante pentru speciile sălbatice (ex: pajiști,
livezi, culturi mozaicate). Aceste habitate sunt definitorii în cazul multor situri Natura 2000. Harta prezentată
la figura 4 redă suprapunerea zonelor cu Terenuri Agricole cu Înaltă Valoare Naturală (HNV - High Nature
Value Famland) cu Zonele Importante pentru Păsăsri (IBA - Important Bird Areas) și zonele defavorizate (LFA
- Less Favoured Areas), marcând legătura strânsă între biodiversitate și activitatea umană, respectiv
managementul tradițional al resurselor naturale.
În siturile Natura 2000 vor fi permise activități agricole tradiționale, unele dintre acestea necesare pentru
menținerea peisajelor (de exemplu, pajiștile montane), cultivarea si obtinerea produselor ecologice -
legume, fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activități de vânătoare și pescuit, cu condiția ca
speciile și habitatele pentru care au fost desemnate să se mențină sau să fie refăcute dacă acest lucru este
necesar. Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă însă la degradarea sau distrugerea
habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale de interes comunitar pentru care zona a fost declarată
sit Natura 2000. Managementul acestor zone va trebui să țină cont de faptul că Natura 2000 este, în primul
rând, un instrument de conservare a biodiversității iar planurile de management vor include acele activități
economice care ajută la menținerea și protejarea naturii și a mediului.
În ariile protejate, inclusiv siturile Natura 2000, se face o analiză detaliată a valorilor ecologice pentru a se
putea indica măsurile de management ce trebuie realizate / respectate pentru menținerea lor. Analiza se
face cât mai specific posibil, la nivel de habitate și specii sau cel puțin grupe de specii. Întrucât ariile
protejate (între care și siturile Natura 2000) sunt desemnate în principal pentru câteva habitate și specii
rare, amenințate sau periclitate, analiza importanței resurselor agricole din perspectiva valorilor ecologice
se face cu accent pe cele care sunt importante pentru habitatele și speciile pentru care s-a desemnat aria
protejată iar măsurile de management vor fi orientate în principal spre aceste habitate și specii. Dar este
foarte important ca analiza și măsurile de management să ia în considerare și terenurile agricole care nu
adăpostesc habitate și specii declarate ca fiind de interes de conservare, întrucât ele pot fi foarte
importante pentru specii de care depind speciile de interes de conservare.
Fiecare tip de teren agricol se poate suprapune pe una sau mai multe tipuri de habitate naturale sau
seminaturale, care constituie ”casă și masă” pentru multe specii de animale. Unele dintre aceste
habitate și specii pot fi rare sau amenințate, ca urmare sunt declarate ca fiind de interes de conservare
și inlcuse în arii protejate, în care se stabilesc măsuri speciale de management care să contribuie la
menținerea sau refacerea lor.
De exemplu, pajiștile dintr-o anumită zonă pot cuprinde, printre altele, habitate de fânețe umede
(care se caracterizează printr-o compoziție specifică de plante) care sunt foarte rare și necesită măsuri
speciale de conservare, fiind incluse în situri Natura 2000 sau în rezervații naturale. Pajiștile respective
pot include de asemenea tipuri de pășuni (habitate) care nu sunt rare, dar care sunt foarte importante
pentru unele specii mamifere mici care constituie hrana pentru anumite specii rare de păsări, cum ar fi
acvila țipătoare mică. În cazul acestor pajiști măsuri de management specifice pentru menținerea
biodiversității vor fi stabilite nu numai pentru habitatele de fânețe umede rare, dar și pentru
habitatele de pajiști importante pentru acvila țipătoare mică.
Page 39 of 103
protejate
După cum reiese din Tabelul 2 terenurile agricole, respectiv resursele pe care le asigură reprezintă valori
naturale deosebite, fiind habitate importante pentru speciile dependente de acestea și furnizând servicii de
mediu vitale pentru societate. În cazul ariilor protejate (fie că este vorba de situri Natura 2000 sau parcuri
naturale, parcuri naționale sau rezervații) administratorii acestora trebuie să asigure o coordonare eficientă
între măsurile de management stabilite pentru diferitele ecosisteme, habitate și specii, având rolul de
facilitatori pentru a asigura colaborarea între gestionarii diferitelor resurse, cu scopul asigurării menținerii
biodiversității în condiții optime pe de-o parte și satisfacerea intereselor economice ale proprietarilor de
terenuri și gestionarilor pe de altă parte.
Asigurarea unei colaborări optime între gestionarii de resurse nu se poate face doar prin voința
adminsitratorilor de arii protejate. Este nevoie și de voința și implicarea activă a gestionarilor, în acest caz a
agricultorilor.
Capitolele următoare vor conține recomandări cu privire la implicarea activă a gestionarilor în
managementul ariilor protejate și cu privire la modul în care aceștia pot avea un rol foarte activ și important
în planificarea strategică pentru a se asigura bazele unei dezvoltări durabile în și în afara ariilor protejate.
Rezumând, putem concluziona că trasarea Siturilor Natura 2000 reprezintă pentru sectorul agricol o măsură
de garantare a unei dezvoltări durabile. Prin limitarea acțiunilor intesiv poluante, aceste zone pot asigura o
calitatea a vieții superioară cât și un spațiu de inovare economică în agricultură. Producători din aceste
zone pot să profite de statutul de arie protejată și să obțină o primă pentru produsele lor de calitate dar și
prin diversificare non-agricolă prin valorificarea potențialului eco-turistic al zonei. Un exemplu în chenarul
de mai jos:
protejate
ROSCI0227 Sighișoara – Târnava Mare
Acest sit, cu o suprafață de 85.815 ha, cuprinde 44 de comunități ce reunesc peste
90.000 de locuitori de diferite naționalități. În cadrul sitului se suprapun mai multe
arii protejate: Podișul Hârtibaciului, Pădurea de stejar și gorun de la Dosul
Fanatului, Pădurea de stejar și gorun de pe Dealul Purcăretului, Oltul Mijlociu-
Cibin-Hârtibaciu, Rezervația de stejarii seculari Breite. Aria este de importanță
comunitară și internațională, cuprinzând probabil ultimele pajiști de mare întindere
din Europa care sunt perfect funcționale din punct de vedere ecologic. Alături de
pajiști, zona cuprinde păduri de foioase și terenuri agricole mozaicate care includ
multe tipuri de habitate rare, chiar prioritare (foarte rare) din perspectiva Directivei
Habitate, precum și specii rare (aflate pe Lista Roșie IUCN) și cele mai numeroase
populații de carnivore mari din etajul deluros (urs și lup).
Peisajul natural de excepție al acestui sit a fost construit de-a lungul secolelor de
comunitățile de sași, iar acest model agricol neschimbat din Evul Mediu este încă
funcțional astăzi continuat fiind, odată cu exodul sașilor din a 2-a jumătate a
secolului 20, de comunitățile de români, maghiari și romi. În contextul aceastei
bogății culturale și naturale, mai multe inițiative de dezvoltare rurală animă zona și
Page 40 of 103
o fac un punct deosebit de atracție. Două fundații britanice – MET (Mihai Eminsecu
Trust) și Fundația ADEPT Transilvania, capitalizând pe moștenirea culturală saxonă,
au polarizat direcțiile de dezvoltare în zonă – una concentrată pe turism cultural și
cealaltă pe dezvoltare agricolă pentru micii producători. Astfel, sate precum Viscri
sau Mâlăncrav au devenit puncte de reper în circuitul turistic național și
internațional iar calitatea și tradiția gastronomică este acum recunoscută sub
brandul Târnava Mare. Recunoașterea valorilor naturale și culturale ale acestei
zone a determinat și interesante modificări sociale, precum gentrificarea și
implicarea activă a populațiilor rome – majoritare- în reconstrucția unor noi
identități locale.
Page 41 of 103
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității
2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării

biodiversității
Pentru sectorul agricol nu există acte normative speciale care să reglementeze practicile agricole prin
prisma conservării biodiversității, dar actele în vigoare conțin prevederi importante după cum se poate
observa în tabelul de mai jos. Prevederile respective sunt rezultatul schimbărilor de viziune provocate de
Strategia pentru Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene care își propune ca obiectiv prioritar îmbunătățirea
practicilor agricole și silvice în sensul reducerii pierderilor de biodiversitate. Aceste idei s-au transpus în
Noua Politica Agricolă Comună18 și în mecanismele de finanțare pe actuala perioadă de programare 2014-
2020 în direcția creșterii plăților pentru serviciile de mediu și reducerea plăților directe sau/și introducerea
măsurilor obligatorii de ecologizare. Concret, plățile directe acordate agricultorilor vor fi condiționate de
practici agricole durabile (de aici introducerea termenului de ecocondiționalitate): pe lângă plata de bază,
fiecare exploatație va primi o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru
climă şi mediu. Statele membre vor utiliza 30 % din pachetul financiar național pentru a finanța această
măsură, care este obligatorie, şi care nu va face obiectul plafonării. În cazul Pilonului II care vizează
investițiile în dezvoltarea rurală două dintre cele șase priorități introduse în programele de dezvoltare
rurală vizează direct conservarea biodiversități, făcând referire la refacerea, conservarea și consolidarea
ecosistemelor și promovarea utilizării eficiente a resurselor.19.
Tabelul nr. 5 - Acte legislative definitorii pentru managementul resurselor agricole din perspectiva
conservării biodiversității. Pentru o listă extinsă, consultați Anexa 1.
Actul de
Conținut Principalele prevederi
reglementare
Măsura de Plăți de Agromediu din cadrul Măsurii 214
Regulamentul (UE) nr. Articolul 18 Articolul 28
1305/2013 al Parlamentului Conține măsurile de implementare
Refacerea potențialului de producție
European și al Consiliului și condițiile de acordare a plăților
agricolă afectat de dezastre naturale și
agro-ecologice.
din 17 decembrie 2013 de evenimente catastrofale și
privind sprijinul pentru instituirea unor măsuri de prevenire
dezvoltare rurală acordat din corespunzătoare.
Fondul european agricol Articolul 24
pentru dezvoltare rurală Prevenirea și repararea daunelor
(FEADR) și de abrogare a cauzate pădurilor de incendii, de
Regulamentului (CE) nr. dezastre naturale și de evenimente
1698/2005 al Consiliului catastrofale.
Articolul 28
Agromediu și climă.
Regulamentul (CE) Nr. Articolul 27 şi punctul 5.3.2.1.4 din Completează prevederile din
1974/2006 Anexa II la Regulamentul (CE) Nr. regulamentul 1698/2005 și
1974/2006 stabilesc cadrul legal detaliaza condițiile de acordare a
pentru Măsura de Plăți de Agromediu plăților de agro-mediu, în
18
http://www.apia.org.ro/ro/directia-metodologie-monitorizare-raportare-si-relatii-institutionale/noua-politica-agricola-
comuna-2014-2020, accesat 12 iunie 2014
19
Sursa: MAE, accesat 15 septembrie 2014
Page 42 of 103
Actul de
reglementare
din cadrul Măsurii 214 din Programul combinație cu măsurile care
Național de Dezvoltare Rurală din vizează bunăstarea animalelor și
Pilonului 2 din Fondul European alte măsuri precum prima
pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală împădurire.
2007-2013
Regulamentul nr. (CE) Anexa Regulamentului nr. (CE) Pentru fiecare prioritate sunt
74/2009 74/2009 conține o lista orientativă a identificate măsuri de agro-mediu
tipurilor de acțiuni și de efecte care pot duce la îndeplinirea
potențiale aferente priorităților obiectivelor de conservare a
menționate la articolul 16a. Acest se biodiversității.
refera la faptul că din 1 ianuarie 2010,
statele membre includ în cadrul
programelor de dezvoltare rurală, în
conformitate cu nevoile lor specifice,
tipuri de activități având următoarele
priorități descrise în orientările
strategice comunitare și menționate în
continuare și în planurile strategice
naționale: a) schimbările climatice;b)
energia din surse regenerabile; c)
gestionarea apei; d) biodiversitatea; e)
măsuri de restructurare a sectorului
produselor lactate, f) inovarea legată
de prioritățile de la punctele a, b, c și
d.
Regulamentul (CE) Articolul 1 punctul 2 (1) (d) al Modifică Regulamentul consiliului
nr.473/2009 Regulamentului (CE) nr.473/2009. (CE) Nr 1698/2005 adăugând încă
o prioritate pe care statele
membre trebuie să o introducă în
programele lor de dezvoltare
rurală, respectiv g) infrastructura
de internet în bandă largă în
zonele rurale
Plăți Directe SAPS
REGULAMENTUL (UE) NR. Regulamentul de stabilire a unor Articolul 36
1307/2013 AL norme privind plățile directe acordate
Schema de plată unică pe
PARLAMENTULUI EUROPEAN fermierilor prin scheme de sprijin în
suprafață
ȘI AL CONSILIULUI cadrul politicii agricole comune și de
abrogare a Regulamentului (CE) nr.
din 17 decembrie 2013
637/2008 al Consiliului și a
Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al
Consiliului.
ORDIN nr. 30/147 din 16 Stabilește cadrul legal pentru GAEC-urile (Bunele Practici
februarie 2010 acodarea Plățiilor Directe din Agricole si de Mediu) sunt
pentru aprobarea bunelor cadrul Pilonului 1 din Fondul obligatorii pentru toți fermierii
condiții agricole şi de mediu European pentru Agricultură și care solicita Plăți pe suprafță
în România Dezvoltare Rurală (FEADR) (SAPS) din Pilonul 1 al FEADR.
ORDIN MADR nr. 187 din 5 Stabilește cadrul legal pentru Sunt cerințe obligatorii pentru toti
august 2011, acodarea Plățiilor Directe din cadrul agricultorii care solicita plati pe
Page 43 of 103
Actul de
reglementare
MMP nr. 2155 din 5 august Pilonului 1 din Fondul European suprafata (SAPS) si se refera la
2011, pentru Agricultură și Dezvoltare conservarea pasarilor salbatice,
ANSVSA nr. . 42 din 16 Rurală, SMR (Cerințe legale in materie protectia solului, protectia apelor,
septembrie 2011, de gestionare) conservarea habitatelor naturale si
pentru aprobarea cerințelor a specilor de fauna si flora
legale în materie de salbatica etc. Aceste cerinte sunt in
gestionare (SMR) privind plus fata de GAEC (Bunele Practici
mediul şi identificarea şi Agricole și de Mediu).
înregistrarea animalelor în
cadrul schemelor şi
măsurilor de sprijin pentru
agricultori în România
Sănătate publică
Hotărârea Guvernului Privind aprobarea Planului de acțiune Obiectivele Planului de acțiune
964/2000 pentru protecția apelor împotriva pentru protecția apelor împotriva
poluării cu nitrați proveniți din surse poluării cu nitrați proveniți din
agricole surse agricole, denumit în
continuare plan de acțiune, sunt
următoarele:
a) reducerea poluării apelor,
cauzată de nitrații proveniți din
surse agricole;
b) prevenirea poluării cu nitrați;
c) raționalizarea şi optimizarea
utilizării îngrăşămintelor chimice şi
organice ce conțin compuşi ai
azotului.
Ordinul Comun nr. Privind aprobarea Codului de Recomandă cele mai utile practici,
1182/1270/2005 bune practici agricole pentru măsuri și metode posibil de aplicat
protecția apelor împotriva poluării de către fiecare fermier,
cu nitrați din surse agricole producător agricol, pentru
protecția apelor împotriva poluării
cu fertilizanți (în special nitrați)
proveniți din activități agricole.
Hotărârea Guvernului nr. Privind procedura de În ceea ce privește protecția
1559/2004 omologare a produselor de protecție a mediului, se referă la “combaterea
plantelor în vederea plasării pe piață integrată”, respectiv aplicarea
şi a utilizării lor pe rațională a unei combinații de
teritoriul României; Se stabilește măsuri biologice, biotehnologice,
cadrul de omologare, autoritățile chimice, culturale sau de
competente și condițiile pentru ameliorare a plantelor, în care
omologare; folosirea produselor chimice de
protecție a plantelor este limitată
la strictul necesar pentru a se
menține prezența organismelor
dăunătoare sub nivelul de la care
se înregistrează daune sau pierderi
economice inacceptabile;
Ordonanța nr. 4/1995 Privind fabricarea, comercializarea şi Art 27 stabilește măsurile de
Page 44 of 103
Actul de
reglementare
utilizarea produselor de uz fitosanitar reducere a riscului de impact
pentru combaterea bolilor, asupra sănătăți oamenilor,
dăunătorilor şi buruienilor în animalelor și mediului
agricultură şi silvicultură
2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității
Odată cu efectele vizibile ale industrializării din a doua jumătate a secolului 20, s-a conturat nevoia protejării
resurselor naturale și înțelegerea mai profundă a învelișului natural al planetei de care depinde omenirea.
De atunci, au fost introduse atât în legislația mai multor state cât și la nivel internațional principii care
reglementează utilizarea resurselor naturale, regenerabile sau neregenerabile de către diversele sectoare
ale economiei. Cele mai cunoscute sunt:
- Poluatorul Plătește - un principiu care îi vizează pe cei care prin activitatea lor generează
poluare, așadar contaminează mediul înconjurător cu materiale care afectează sănătatea
umană, calitatea vieții sau funcționarea naturală a ecosistemelor, fiind responsabili să plătească
pentru dauna creată; prin plată se înțelege responsabilitatea materială, etică, socială și
juridică20.
- Principiul Precauției permite o reacție promptă la o situație incertă cu posibil impact
semnificativ asupra sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor. Atunci când datele asupra
riscurilor de mediu sunt incerte se impune recurgerea la masuri luate cu precauție, ceea ce de
multe ori înseamnă a nu interveni (“do nothing”) sau, de exemplu, de a retrage sau opri
distribuția produselor sau substanțelor potențial periculoase21.
Obiectivul umbrelă exprimat în diferitele convenții și tratate care vizează protecția vieții naturale a
planetei este prevenirea pierderii habitatelor, considerat cauza principală a degradării biodiversității.
Pentru atingerea acestui obiectiv se impune adoptarea măsurilor combinate, la diferite nivele, în baza
unor principii de acțiune, stabilite prin Convenția pentru Diversitate Biologică22:
 Principiul 1: Obiectivele de management a solului, apei și ființelor vii trebuie să aparțină societății
pe larg.
 Principiul 2: Managementul resursei trebuie să fie descentralizat la cel mai jos nivel cu putință.
 Principiul 3: Managerii de ecosistem trebuie sa evalueze efectele (actuale sau potențiale) ale
20
Principiul „Poluatorul Plătește” a fost implementat la nivel european prin Directiva 2004/35/CE privind răspunderea
de mediu, fiind transpusă în legislația românească prin OUG nr. 68/2007 în care se face referire la prevenirea și
repararea prejudiciului asupra mediului.
21
Principiul precauției este inclus în OUG nr. 195/2005. De asemenea, el este menționat la articolul 191 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (UE). Acesta este menit să garanteze un înalt nivel de protecție a mediului prin
luarea de decizii preventive în cazul unor riscuri. Totuşi, în practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este mult
mai amplu şi se aplică, de asemenea, politicii de protecție a consumatorilor, legislației europene privind alimentele,
sănătății oamenilor, a animalelor şi a plantelor. Mai multe informații aici:
http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/l32042_ro.htm , accesat 20 noiembrie 2014
22
Convenția pentru Diverisitate Biologică, principii de lucru http://www.cbd.int/ecosystem/Principius.shtml, accesat
25 aprilie 2014
Page 45 of 103
activității lor asupra altor ecosisteme
 Principiul 4: Recunoscând potențialele câștiguri generate de exploatare, rezultă o nevoie de a
înțelege și a gestiona ecosistemul in context economic.
 Principiul 5: Conservarea funcțiilor și structurilor ecosistemului, pentru a menține serviciile de
ecosistem, trebuie să fie o prioritate a abordării ecosistemice
 Principiul 6: Ecosistemele trebuie gestionate în limitele funcționării lor.

 Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie întreprinsă la dimensiunile temporale și spațiale
adecvate.
 Principiul 8: Recunoscând că diferitele dimensiuni temporale și întârzieri caracterizează procesele
ecosistemice, obiectivele pentru managementul ecosistemului trebuie stabilite pe termen lung.
 Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască cum că schimbarea este inevitabilă.

 Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să caute echilibrul și integrarea dintre conservarea și
utilizarea biodiversității.
 Principiul 11: Abordarea ecosistemică trebuie să considere toate formele relevante de informație,
incluzând cunoașterea științifică și indigenă.
 Principiul 12: Abordarea ecosistemică trebuie să implice toate sectoarele relevante ale societății sau
disciplinele și disciplinele științifice.
Pentru Europa, documentele care reglementează aceste aspecte sunt Strategia Europa 2020, Strategia
privind Conservarea Biodiversității și Directiva Cadru Apă. În acestea se pune accentul pe faptul că
dezvoltarea rurală durabilă trebuie să urmărească trei principii de bază, și anume:
d. Utilizarea durabilă a resurselor naturale;
e. Păstrarea ecosistemelor în stare funcțională;
f. Trecerea la economii cu emisii reduse de carbon.
Principii importante de management în conservarea biodiversității specifice pentru domeniul agricol sunt:
protecția corpurilor de apă incluzând apele din subteran, protecția solului, asigurarea bunăstării animalelor,
neintroducerea speciilor alogene și cooperarea între agricultori pentru o utilizare mai eficientă a resurselor.
Legislația actuală are prevederi clare cu privire la principalele direcții de urmat în managementul terenurilor
agricole pentru menținerea biodiversității. Regulamentul Parlamentului European 1305 / 2013 prevede la
art. 5 alin. 4:
(4) refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură, cu
accent pe următoarele aspecte:
(a) refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în zonele
care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, a activităților agricole
de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene;
(b) ameliorarea gestionării apelor, inclusiv gestionarea îngrășămintelor și a pesticidelor;
(c) prevenirea eroziunii solului și ameliorarea gestionării solului.
Page 46 of 103
2.3. Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității
Programele europene de finanțare au favorizat introducerea unor reglementări minime în ceea ce privește
măsurile de protecție a naturii în practicile agricole. Pentru a beneficia de sprijinul financiar din fondurile
europene, agricultorii trebuie să respecte normele de ecocondiționalitate. Acestea se compun din:
- Bunele Condiții Agricole și de Mediu - GAEC,
- Cerințele legale în materie de gestionare (SMR) și
- Cerințele minime privind utilizarea îngrăşămintelor23.
Aceste norme sunt foarte benefice speciilor și habitatelor naturale și secundare, asigurând minimul de
condiții necesare pentru o dezvoltare normală. În cele ce urmează se redau aceste norme, explicându-
se pe scurt relevanța lor pentru biodiversitate și asigurarea serviciilor de mediu.
a. Bunele Practici Agricole și de Mediu (GAEC ) se refera la acțiuni obligatorii ca:
Acțiuni obligatorii Explicația necesității acestor acțiuni

Interzicerea incendierii pajiștilor Măsură necesară pentru menținerea unui nivel minim de
întreținere a solului. Specii de floră și faună pot fi iremediabil
distruse în urma incendierii.
Interzicerea aratului pajiștilor Măsură care vizează combaterea eroziunii solului și creșterea
permanente fertilității acestuia. Aratul poate periclita această funcție a pajiștilor
permanente.
Pajiștile permanenete (naturale), care reprezintă o cincime din
suprafața totală a țării (4m ha), sunt una dintre principalele resurse
pentru producerea furajelor de calitate superioară la un cost redus
(comparativ cu pajiștile temporare și culturile anuale). Totodată,
pajiştile permanente reprezintă sursa de hrană şi habitat pentru
nenumărate specii de insecte, păsări, reptile şi mamifere (Ludu,
2010) și sunt deosebit de importante pentru varietatea de specii
de plante ce apar dacă sunt gospodărite corespunzător (în special
pe fânețe).
Terenul arabil trebuie sa fie acoperit Măsura este necesară pentru a preveni eroziunea solului.
peste iarna cu culturi de toamnă Condiție: Fermierul trebuie să asigure acoperirea cu vegetație sau
și/sau să rămâna nelucrat după resturi vegetale pe timpul iernii, fie prin înființarea de culturi de
recoltare pe cel puțin 20% din toamnă sau perene, fie să nu execute arătura de toamnă după
suprafața arabilă totală a fermei recoltare.
Se mențin terasele pe terenul agricol Măsura este necesară pentru reducerea eroziunii solului prin
gestionarea minimă a terenurilor în pantă.
Condiție: fermierul care utilizează teren arabil situat în blocuri
fizice cu panta mai mare de 12% poate să cultive plante prăşitoare
pe aceste suprafețe numai dacă execută lucrările solului de-a
lungul curbelor de nivel. Se mențin terasele existente pe terenul
agricol la data de 1 ianuarie 2007.
23
Informații preluate din broșura APIA (2014), diponibilă la adresa:
http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Pliant_SMR_GAEC_2014__l._rom%C3%A2n%C4%83.pdf , accesată 29 martie
2014
Page 47 of 103
Floarea soarelui nu se cultivă pe Măsura este necesară pentru a preveni apariția infectării lotului cu
același amplasament mai mult de doi lupoaie (Orobanche) și alte boli infecțioase. În rotația culturilor,
ani floarea soarelui ar trebuie să revină pe acelaşi câmp nu mai
devreme decât 7-8 ani.
Întreținerea pajiștilor permanente Măsură care vizează menținerea unui nivel minim de întreținere a
prin asigurarea unui pășunat minim solului prin: asigurarea unei densități optime de animale pe
de 0,3 UVM sau cosit cel puțin odată unitatea de suprafață; exploatarea rațională a vegetației de pe
pe an pajişti. Atât sub-pășunatul cât și suprapășunatul afectează
calitatea materiei vegetale obținută pe pășune, determinând
schimbarea calității laptelui. De asemenea, pășunatul sau cositul
necorespunzător va afecta speciile de floră și faună importante și
pentru biodiversitate.
Nu este permisă taierea arborilor Măsura vizează menținerea unui nivel minim de întreținere a
solitari și/sau a grupurilor de arbori solului, prin păstrarea caracteristicilor peisajului agricol. Arborii
din terenurile agricole solitari sau pâlcurile de arbori au rol în reglarea umidității la sol și
servesc drept adăpost păsărilor.
Evitarea instalarii vegetației nedorite Menținerea unui nivel minim de întreținere a solului prin evitarea
pe terenurile agricole apariției vegetației nedorite pe terenul arabil
Condiție: fermierii trebuie sa reducă gradul de îmburuienare până
la nivelul la care acesta nu poate să scadă capacitatea de producție
a terenului.
Vegetație nedorită – plante erbacee sau lemnoase, anuale sau
perene, altele decât cele aparținând culturii înființate, care
invadează în mod spontan terenurile arabile.
Pe terenurile neutilizate pentru producția agricolă fermierii
trebuie să evite transformarea acestora în pârloagă şi răspândirea
buruienilor. Această acțiune trebuie atent corelată cu acțiunile de
menținere a biodiversității, în special în ariile protejate. Se
recomandă ca în arii protejate, în anumite situații și pe anumite
tipuri de terenuri agricole să se permită instalarea / menținerea
unui procent redus de acoperire cu arbuști, extrem de importanți
pentru speciile de faună.
Protecția apelor prin reglementarea Măsură care vizează evitarea riscului de contaminare a apelor de
administrării de produse de protecție suprafață și subteran. Se aplică la nivelul întregului teritoriu al
a plantelor, interzisă poluarea apelor României, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 2 alin.
subterane etc. (2) litera i) și art. 7 alin. (1) litera b) din Programul de acțiune
pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse
agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC/12.06.2013 a
Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune pentru protecția
apelor împotriva poluării cu nitrați proveniti din surse agricole, în
temeiul art. 6 alin (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr.
964/2000).
Nu este permisă efectuarea lucrării de Măsură care vizează standardele pentru păstrarea structurii
arat în condiții de umiditate excesivă a solului. Aratul în condiții de umiditate poate periclita iremediabil
solului. aceastră structură, cu efecte asupra calității solului.
g. Cerințele legale în materie de gestionare (SMR) pe componenta de protecție a mediului sunt:
Cerințe Explicații
Page 48 of 103
Conservarea păsărilor sălbatice Pe lângă valoarea lor intrinsecă, păsările sălbatice
aduc nenumărate servicii culturilor agricole, prin
reglarea numărului de dăunători.
Protecția mediului, în special a solului, atunci când Calitatea solului și a apei din acesta influențează
se utilizează nămoluri de epurare în agricultură direct calitatea culturilor agricole. Trebuie păstrată
componența bio-chimică a solului prin evitarea
contaminării cu substanțe periculoase.
Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați Pentru protejarea sănătății publice.
proveniți din surse agricole
Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de Pentru buna funcționare a agro-ecosistemelor, este
faună şi floră sălbatică. necesară întreținerea habitatelor naturale limitrofe.
Degradarea acestora duce implicit la degradarea
culturilor agricole.
Page 49 of 103
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității
După cum a fost expus în capitolul 1.3., anumite sisteme de agricultură oferă societății importante servicii
de mediu care definesc calitatea vieții. Pentru a le susține, Politica Agricolă Comună a stabilit niște măsuri
specifice prin care se oferă plăți care sprijină activitatea agricultorilor în menținerea acestor bunuri și servicii
de mediu, considerate de interes public. Ideea din spatele acestor măsuri este de a încuraja și
„recompensa” agricultorul care întreține buna funcționare a agro-ecosistemelor pentru o eventuală
pierdere de productivitate în urma aplicării principiilor agriculturii extensive și/sau ecologice. Aceste
scheme de finanțare sunt voluntare, fermierii care solicită sprijin pentru măsurile de agromediu trebuie să
respecte inclusiv Cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor.
Măsura de agromediu se desfăşoară pe patru direcții principale:
 Menținerea biodiversității și a valorii de mediu a suprafețelor agricole cu înaltă valoare naturală
(HNV) și a sistemelor agricole (pachetele 1 și 2)
 Protejarea unor specii prioritare prin continuarea implementării pachetelor 3, 6 şi 7 din cadrul
măsurii 214 „Plăți de agromediu” din cadrul PNDR 2007-2013 privind condiții speciale de
management a pajiştilor sau terenurilor agricole reprezentative pentru păsări sau pentru fluturi
(pachetele 3 și 6, 7)
 Protecția solului şi apei prin continuarea aplicării culturilor verzi pentru terenul arabil pe întreg
teritoriul național, în special în zonele cele mai vulnerabile la eroziune și la alte procese de
degradare, inclusiv în zonele devaforizate (pachetul 4)
 Adaptarea la efectele schimbărilor climatice prin promovarea tehnologiilor și practicilor noi de
management la nivelul fermelor (pachetul 5)24
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile ecologice legate de resursele agricole și măsurile de
management prevăzute în pachetele de agromediu pentru prezervarea acestor valori.
Tabelul nr. 6 – Exemple de măsuri de management stabilite prin agro-mediu
Valoare ecologică
legată de resursele Măsuri de management pentru menținerea valorii ecologice
agricole
Habitate de pajiști  Gestionarea extensivă prin pășunat și coasă
permanente  Aratul interzis
 Cantități corespunzatoare de ingrășăminte organice (maxim 40kg. Ns.a./ha(!
UVM/ha)
 Utilizarea fertilizanților chimici este interzisă
 Incedirea pajiștilor este interzisă
 Prevenirea eroziunii
 Prevenirea introducerii și răspândirii speciilor invazive
24
Pachetele de agro-mediu prezentate aici se află încă în discuție, documentul publicat de MADR fiind un draft.
Variantele finale se vor publica după consultările cu comisia Europeană : http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-
rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf , accesat 19
martie 2014
Page 50 of 103
Valoare ecologică
agricole
 Prevenirea abandonului
 Prevenirea împăduririi etc
Fluturi (Maculinea sp.)  Menținerea pajiștilor umede
Pachetul 6 din cadrul  Cositul după 25 august a fiecărui an
Măsurii 214  Utilizarea de utilaje mici pentru cositul fânului sau cosit de mână
 Drenajul interzis
 Evitarea supra-pășunatului
 Interzicerea de ingrășăminte chimice și pesticide
 Menținerea habitatului într o stare de conservare favorabilă
Crex crex Pachetul 3.1  Utilizarea fertilizanților și pesticidelor este interzisă,
din cadrul Măsurii 214  cositul se poate efectua doar după data de 31 iulie,
 cositul se va realiza dinspre interiorul parcelei spre exteriorul acesteia,
 o bandă necosită, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile fiecărei parcele.
Această bandă poate fi cosită după data de 1 septembrie,
 masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafața pajiştii nu mai târziu de
două săptămâni de la efectuarea cositului,
 păşunatul se va efectua cu maximum 0,7 UVM pe hectar,
 păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la
retragerea apelor,
 este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament,
 nu vor fi realizate însămânțări de suprafață sau supraînsămânțări. Se pot face
însămânțări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porțiuni de
pajişte se degradează sau sunt afectate accidental,
 lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafața pajiştilor aflate sub
angajament, cu excepția celor operate cu forță animală.
Falco vespertinus,  Utilizarea fertilizanților și pesticidelor este interzisă
Lanius Minor Pachetul  Cositul trebuie efectuat cel mai târziu până la data de 1 iulie
3.2 din cadrul Măsurii  Cositul se va efectua în etape
214  O bandă necosită sau nepăşuntă, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile
fiecărei parcele
 Masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafața pajiştii nu mai târziu de
două săptămâni de la efectuarea cositului
 Păşunatul se va efectua cu maximum 1 UVM pe hectar
 Păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la
retragerea apelor
 Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament
 Nu vor fi realizate însămânțări de suprafață sau supraînsămânțări. Se pot face
însămânțări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porțiuni de
pajişte se degradează sau sunt afectate accidental
 Lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafața pajiştilor aflate sub
Page 51 of 103
Valoare ecologică
agricole
angajament.
Branta ruficollis  În fiecare an de angajament, după data de 15 septembrie, trebuie înființată o
Pachetul 6 din cadrul cultură de cereale de
Măsurii 214 toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau de rapiță,
 Însămânțarea cerealelor de toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau a rapiței
trebuie finalizată înainte de data de 15 octombrie,
 Parcelele angajate vor putea fi însămânțate cu porumb, dar nu mai târziu de
data de 15 mai, iar porumbul nu va fi recoltat înainte de data de 15 septembrie,
 La recoltarea culturii de porumb este lăsată o suprafață nerecoltată de minim 5
% şi maxim 10 % sau în situația în care nu este înființată o cultură de porumb, în
anul respectiv de angajament fermierul este obligat să asigure o cantitate de 100
kg de porumb boabe pe hectar, în cel puțin un punct de hrănire situat pe
suprafața fiecărei parcele angajate,
 În situația în care se înființează o cultură de porumb, în anul respectiv, pe
parcela angajată, cultura de toamnă este încorporată în sol până cel târziu la
finalul lunii martie,
 Pe perioada de 5 ani a angajamentelor este obligatorie înființarea în cel puțin 2
ani a culturii de porumb pe timpul verii,
 Pesticidele şi fitostimulatorii (ingrăşămintele naturale) nu pot fi folosite în
perioada cuprinsă între însămânțarea culturii de toamnă şi 15 martie,
 Se interzic lucrările agricole în perioada 15 octombrie – 15 martie,
 Este interzisă folosirea metodelor de alungare şi/sau utilizarea otrăvurilor în
perioada cuprinsă între 15 octombrie şi 31 martie,
 Pășunatul este interzis în perioada începând cu 15 octombrie, până în 15 martie
pe parcelele aflate
sub angajament,
 Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor din cadrul fermei
Page 52 of 103
2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în ariile
protejate
Directivele europene destinate conservării biodiversității, respectiv Directiva Habitate 92/43 EEC și Directiva
Păsări 79/409, impun Statelor Membre să ia măsuri pentru menținerea în stare favorabilă a unor specii și
habitate. Măsurile de management se aleg în funcție de caracteristicile habitatelor, respectiv speciilor care
fac obiectul conservării în fiecare arie protejată și sunt influențate uneori de condițiile specifice din
respectiva arie (de exemplu de amenințări). Aceste măsuri trebuie să indice cum anume se face o anumită
lucrare agricolă pentru ca aceasta să răspundă cerințelor habitatului sau speciei. Având în vedere că sunt
numeroase habitate și foarte multe specii care depind de terenurile agricole, este foarte dificil să se prezinte
o listă completă pentru măsurile de management care ar trebui respectate în gestionarea terenurilor
agricole, așadar se face utilă invocarea principiului precauției. Aplicarea acestuia poate însemna adesea
respectarea managementului tradițional din zonă. În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de direcții
strategice și de măsuri care se pot stabili prin planurile de management ale ariilor protejate.
Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun
parțial peste măsurile minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul
2.3.1
În fiecare AP seturile de măsuri ar trebui stabilite sub coordonarea adminsitratorului AP, în colaborare cu
experții care cunosc cerințele speciilor și habitatelor și cu alți factori interesați.
2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de încurajare
a practicilor agricole prietenose cu natura
Viabilitatea agriculturii extensive se măsoară în aceeași termeni economici ca și agricultura convențională,

deși în cazul primului tip, comercializarea nu se află pe primul loc ca rațiune de a exista. Vizibilitatea
agriculturii extensive este legată de prezența pe piață și recunoașterea ei ca valoroasă de publicul larg.
Astfel, pe lângă măsurile directe de sprijin financiar prin programele de dezvoltare rurală, mai multe
inițiative atât publice cât și private încearcă să crească vizibilitatea roadelor agriculturii extensive și să
formeze un public de consumatori – susținători. Vom enumera câteva dintre acestea fără pretenția de a da o
listă exhaustivă:
 Sprijinirea producției artizanale și a lanțurilor scurte de aprovizionare - mișcarea Slow Food

(www.slowfood.com) reunește organizații comunitare din peste 150 de țări, promovând soiurile și
gastronomia locală, ca o contrapondere la dezvoltarea fast-food din domeniul alimentar. În România
sunt mai multe „filiale” active, implicate în activități educative și organizarea de târguri pentru mici
producători locali printre altele. Existența și promovarea de lanțuri scurte agro-alimentare
cunoaște în momentul de față un decalaj major în termeni de metode de organizare și
promovare care să permită în principal producătorului o relație cât mai directă cu consumatorul.
Prin această inițiativă se dă posiblitatea fermierilor din România să se integreze în lanţuri scurte
de valorificare a produselor pentru a-şi putea diversifica şi creşte sursele de venit, pentru a
dezvolta legături durabile cu consumatorii, promovând în acelaşi timp rolul important deţinut de
agricultură în cadrul societăţii. Crearea de lanțuri scurte de aprovizionare va deschide
oportunități de piață pentru fermieri, deținătorii de păduri și alți antreprenori din mediul
rural, pentru diversificarea gamei de produse, promovarea și vânzarea produselor pe piețele
locale sau aproape de sursa de producție, fie individual, fie în comun.(sursa: PNDR-2014-202)
Page 53 of 103
 Etichetele standardizate cu sigle recunoscute încearcă să diferențieze un produs al agriculturii de
înaltă valoare naturală și culturală, ghidând consumatorii spre o alegere mai sănătoasă și mai
conștiincioasă, oferind totodată o primă producătorilor. Exemple de astfel de cerificări DOP -
Denumire de Origine Protejată (ex. telemeaua de Ibănești), IGP – Indicație Geografică Protejată
(magiunul de Topoloveni) , STG – Specialitate Tradiițională Garantată25
 Certificare ca și producători ecologici. Biocoop Sibiu (www.biocoop.ro) este prima cooperativă

țărănească ecologică din România. Cooperativa reunește mai multe familii de mici producători din
zona Sibiului, dispunând de un magazin de desfacere dedicat în orașul reședință de județ.
Agricultorii reuniți în această cooperativă și-au certificat gospodăriile, astfel încât toate tipurile de
produse pe care aleg să le ducă la piață poartă eticheta de produs ecologic.
 Organizarea târgurilor de producători tradiționali – în ultimii ani au luat amploare târgurile de

produse tradiționale. Deși multe dintre acestea sunt controversate, acest lucru a dus la
recunoașterea pe piața locală sau chiar națională a câtorva producători autentici26.
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității
Prevederile legale menționate în secțiunile anterioare sunt puse în practică printr-un amestec de măsuri și
mecanisme financiare menite să sprijine prezervarea unor terenuri agricole bogate în habitate și specii, fără
a provoca pierderi de venit majore proprietarilor și gestionarilor de terenuri, respectiv producătorilor.
Acestea s-ar traduce prin angajamente ale agricultorilor care depășesc standardele și cerințele obligatorii
relevante în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, recompensate prin plăți care să contribuie la
acoperirea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit generate de asumarea acestor angajamente.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul de finanțare al Comisiei
Europene pentru Pilonul 2 din Politica Agricolă Comună care se referă la sprijinirea plăților pentru servicii de
mediu furnizare de agricultori și îmbunătățirea guvernanței locale prin animarea comunităților rurale
(programul LEADER). Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) se ocupă de alocarea plăților directe
prevăzute în Pilonul 1, cu modificările din anul 2013 care pun accent pe obligativitatea măsurilor de
ecologizare și spijin mai mare pentru tinerii fermieri.
25
Mai multe informații se găsesc în prezentarea: http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-
traditionale/PREZENTARE_DGIA_INDAGRA1.ppt , accesată 24 martie 2014
26
Mai multe exemple se găsesc în broșura publicată de Agenția Județeană de Turism din Sibiu:
http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu%2
0produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20(2).pdf , accesat 24 martie 2014
Page 54 of 103
Regulamentele europene dedicate dezvoltării rurale conțin recomandări suplimentare pentru politica de
finanțare în domeniu în vederea sprijinirii unui mod de gospodărire care să asigure menținerea valorilor de
biodiversitate. Astfel, conform noului Regulament European 1305/2013 cu privire la sprijinul pentru
dezvoltare rurală din FEADR, plățile acordate în cadrul măsurilor de agromediu și al celor climatice ar trebui
să joace în continuare un rol important în sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor rurale și în satisfacerea
cererii tot mai mari de servicii ecologice a societății. Totodată, plățile către fermieri pentru trecerea la
agricultura ecologică sau pentru menținerea acesteia ar trebui să îi încurajeze să participe la scheme de
acest tip, răspunzând astfel cererii crescânde a societății în ceea ce privește practicile agricole ecologice și
standardele ridicate de bunăstare a animalelor. Pentru a mări sinergiile la nivelul biodiversității, ar trebui
încurajate beneficiile aduse de măsura privind agricultura ecologică, contractele colective sau cooperarea
între fermieri, pentru a cuprinde zone adiacente mai vaste. Pentru evitarea revenirii în masă a fermierilor la
agricultura convențională, ar trebui sprijinite atât măsurile de conversie, cât și cele de menținere.
Sprijinul prevăzut în cadrul acestor măsuri se acordă pe hectar de suprafață agricolă fermierilor sau
grupurilor de fermieri care se angajează în mod voluntar să adopte sau să mențină practici și metode
specifice agriculturii ecologice (vezi capitolul 2.3.2.) definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt
fermieri activi. Sprijinul se acordă exclusiv pentru angajamente care depășesc standardele obligatorii
relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se fac pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. În cazul în
care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă
inițială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. Dacă sprijinul se acordă pentru menținerea
agriculturii ecologice, statele membre pot să prevadă în programele lor de dezvoltare rurală o prelungire
anuală după încheierea perioadei inițiale. Pentru angajamentele noi în materie de conservare care urmează
direct după angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în
programele lor de dezvoltare rurală.
Plățile se acordă anual și compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare și
pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot
acoperi și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele
respective. Dacă angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30 % (Regulament
1305-art. 29, alin. 1,2,3,4).
Măsurilor de mediu și climă din Noul Program Național de dezvoltare Rurală pe perioada 2014 – 2020 li s-au
alocat un total de 2,387 de miliarde de eur pe următoarele direcții prioritare de acțiune:
a. Împădurirea şi crearea de suprafețe împădurite şi perdele forestiere – sumă alocată: 105
milioane de Euro - Măsura M08 - Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea
viabilității pădurilor (art 21). Cap 4.2.13. 013. Susținerea unui management durabil al pădurilor
b. 2. Agromediu şi climă – sumă alocată: 850 de milioane de euro - ap. 8.2.8. Măsura M10 - Agro-
mediu şi climă (art 28)
c. 3. Agricultură ecologică – sumă alocată – 201 milioane de euro - AP. 8.2.9.Măsura M11 –
Agricultură ecologică (art 29)
d. Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice
– sumă alocată: 1,231 miliarde de euro - Cap 8.2.10.Măsura M13 - Plăți pentru zone care se
confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice (art 31)
Page 55 of 103
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ în domeniu
La ora actuală, decizia de planificare a gestionării fondului agricol pornește, în general, de sus în jos, de la o
nevoie de dezvoltare sectorială și nu teritorială. De obicei, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
utilizează datele furnizate de Institutul Național de Statistică și decide, în baza negocierilor cu Comisia
Europeană care va fi strategia de dezvoltare pe următorii 6 ani (acum 2014-2020). Există puțină comunicare
inter-instituțională la diversele nivelurile strategice (MADR), tactice (APIA, etc) și operaționale (consilii
locale, agricultori). Totodată, realizarea Planului Național de Dezvoltare Rurală se realizează cu o minimă
consultare publică, prin contractarea consultanților interni și internaționali – AGROSTAR, GBI, Institutul
Pedologic și Academia de Studii Economice București, beneficiarii finali fiind prea puțin implicați și
consultați.
Această stare de fapt creează sincope în dezvoltarea sectorului prin faptul că nevoile din teritoriu nu sunt
bine reprezentate, generând adesea nerecunoașterea și contestarea documentelor emise de autoritățile
centrale de către cei cărora li se adresează. Societatea civilă, prin inițiativa Alianței ROPAC a reacționat
formulând un răspuns la propunerile MADR, în forma unui PNDR propriu, realizat în baza consultărilor cu
asociațiile profesionale27.
În plus, lipsa de comunicare cu beneficiarii duce la o atingere subperformantă a obiectivelor, precum o rată
scăzută de absorbție a fondurilor structurale, grad de inițiativă scăzut în rândul agricultorilor, dar și
neîndeplinirea țelurilor de conservare a biodiversității. Acest ultim punct este cel mai stringent în lumina
unei lipse de spirjin susținut pentru micii producători, păstrători ai practicilor agricole tradiționale care
furnizează servicii de mediu, întrucât rata de abandon a activității agricole este în creștere.
Integrarea aspectelor de conservare a biodiversității în strategiile pe agricultură la diversele nivele
decizionale este minimală. Practic se pornește de la principiile și prioritățile din tratatele și documentele
internaționale și europene care rămân însă pe hârtie, nefiind susținute de planuri de acțiune concrete.
Pentru un exemplu de analiză strategică pe sectorul agricol vezi Anexa 2, unde sunt comparate documente
de planficare de la toate nivelurile decizionale, cu aplicație pe Regiunea Centru.
Problemele enumerate anterior conduc la necesitatea integrării proceselor de planificare strategică a
managementului resurselor agricole deoarece contextul a dus la apariția și conștientizarea nevoii unei
schimbări cu efecte pe termen lung.
3.1. Cadrul legal pentru planificare
Principalele acte de reglementare ce definesc cadrul legal în care se desfășoară managementul resurselor
agricole din punct de vedere al biodiversității sunt prezentate în capitolul 2.1. Cadrul legal de planificare
este definit si de alte documente cu caracter strategic, documente a căror implementare este definită de
legislație (Tabelul 7). Aceste documente strategice sunt cele ce trebuie să integreze la toate nivelurile
aspectele multidisciplinare ce sunt necesare unei utilizări durabile a valorilor resurselor agricole (secțiunea
1.1), precum și punctele de vedere ale factorilor interesați, astfel încât acest sector/domeniu să fie
fundamentat pe o abordare strategică, intersectorială și participativă.
27
Poate fi accesat la adresa: http://www.scribd.com/doc/170992116/Alianta-RO-PAC-2014-2020-Propunere-PNDR-
2014-2020
Page 56 of 103
În tabelul de mai jos se prezintă atât reglementările și strategiile / programele ce stau la baza dezvoltării
strategice a sectorului cât și pe cele relevante din alte sectoare sau pentru dezvoltarea durabilă locală,
județeană, regională sau națională.
Page 57 of 103
Tabelul nr. 7 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru sector
Nivelul Normativul
European  Noua Politica Agricolă Comună 2014-2020 – stabilește direcțiile de finanțare
pe cei 2 piloni (organizațiile comune de piață și dezvoltarea rurală)
 Proiect de raport referitor la micile exploatațiile agricole (2013/2096/INI) al
Parlamentului European, Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
(14.10.2013)
Directivele cadru:
o SEA (2001/42/CE – evaluarea strategică de mediu
o Apă 2000/60/CE
o Habitate (92/43/EEC – SAC (arii speciale de conservare)
o Păsări (79/409/EEC – SPA (arii de protecție specială acvifaunistică)
o Directiva Sol (este în dezbatere)
o Directiva Inspire 2007/2/EC (Infrastructură pentru Informații
spațiale)
 Art. 4 şi 6 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 73/2009
privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de ajutor direct pentru
agricultori în cadrul PAC şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru
agricultori.
 Strategia Lisabona (UE își propune să devină cea mai competitivă și
dinamică economie bazată pe cunoaștere și dezvoltare economică durabilă
și coeziune socială; stabilește obiective specifice inclusiv pentru mediu)
 Convenția de la Berna (19 septembrie 1979 ) – privind conservarea vieții
sălbatice și a gabitatelor naturale
 Agenda 21 a ONU cu privire la dezoltarea durabilă
 CBD (Convenția privind Diversitatea Biologică) a ONU
Național Acordul de parteneriat România - Uniunea Europeană
 Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului
agroalimentar și pentru dezvoltarea spațiului rural 2014-2020;
 Planul Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020;
 Strategia Națională pentru dezvoltarea zonei montane
 Strategia națională pentru biodiversitate
Regional  Strategiile de dezvoltare regionale (ex. Planul de dezvoltare al Regiunii
Centru pentru perioada 2007 – 2013)
Județean  Strategia de dezvotare județeană include obiective și măsuri care vizează
dezvoltarea sectorului agricol (ex. Strategia de dezvoltare a Județului Brașov
Orizonturi 2013-2020-2030)
Zonă (Microregiune)  Strategiile de dezvoltare a Grupurilor de Acțiune Locală (ex. Planul de dezvoltare
locală a GAL Microregiunea Hârtibaciu)
Local  Strategia de dezvoltare a comunei (ex. Strategia de dezvoltare durabilă a

comunei Prejmer în perioada 2011-20120)
Page 58 of 103
În cazul siturilor Natura 2000, respectiv a ariilor protejate în general, Planul de management al ariei devine
documentul cadru care stabilește direcții de management strategice pentru toate domeniile / sectoarele de
activtate care trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor ariei protejate. Acest lucru derivă nu numai din
prevederile legislației, dar și din rolul pe care ariile protejate și administratorii acestora trebuie să le
îndeplinească: zonele respective sunt cele care trebuie să demonstreze mecanisme viabile de dezvoltare
durabilă bazată pe utilizarea responsabilă a resurselor naturale (vezi Figura 3).
Figura nr. 2 - Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică
Page 59 of 103
3.2. Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor
La nivel național strategia se elaborează de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale prin Autoritatea
de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală (AM-DGDR), în colaborare cu asociațiile profesionale
din sector și firme de consultanță.
La nivel județean nu există un proces coordonat de planificare la nivel de județ sau de microregiune strict pe
sector. În schimb la nivel de microregiune, strategiile de dezvoltare durabilă elaborate de Grupul de Acțiune
Locală includ și o componentă legată de agricultură.
La nivel local / zonal nu există un proces coordonat de planificare la nivel de UAT-uri. Consiliile locale
introduc componenta agricolă în strategiile lor de dezvoltare.
MADR prin Direcția Generală de Dezvoltare de Rurală (DGDR) este Autoritate de Management pentru
viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), finanțat prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală (FEADR). MADR coordonează două agenții de plată: Agenția pentru Finanțarea Investițiilor
Rurale (AFIR), ce derulează proiecte din FEADR și Agenția de Plată Intervenție Agricultură (APIA), ce
derulează plăți directe din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), cunoscute și ca plăți directe pe
suprafață și număr de animale. Plățile corespunzătoare măsurilor de mediu sau conservarea biodiversității
vor fi delegate de la FEADR la APIA.
În tabelul de mai jos prezentăm rolul actorilor implicați în planificare strategică pe diferitele niveluri
decizionale.
Tabelul nr. 8 - Instituții implicate în planificare și rolul acestora
Nivel Planuri / strategii Responsabili Rolul acestora
EUROPEAN Vezi pct 3.1 Parlamentul European CE –elaborare, PE- aprobare
(PE), Comisia CE prin DG AGRI aprobă Planul Național de
Europeană (CE) Dezvoltare Rurală a Statului Membru
(elaborare) CE (România) pe perioada de programare
(implementare 2014-2020.
NAȚIONAL PNDR, vezi pct MADR Autoritate de Management (AM PNDR) -
3.1 elaborare și monitorizare.
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor
Rurale (AFIR)- Implementare tehnică și
financiară;
Agenția Plăți și Intervenții Agricultură
(APIA)-Implementare tehnică și finaciară
plăți directe.
Agențiile sunt coordonate de MADR.
Planul MDRAP Autoritate de Management Program
regional Operațional Regional (POR), Program
(FEDR), POS Operațional Capacitatea Administrativă
Mediu (POCA), Program Operațional Cooperare
Teritorială (POCT). Elaborare planuri
structurale.
Ministerul Mediului Ministerul Mediului răspunde ca și
Page 60 of 103
Nivel Planuri / strategii
Responsabili Rolul acestora
Organism Intermediar de Programul
Operațional de Mediu (POS MEDIU).
Elaborare cadru structură/sector specific.
JUDEȚEAN Strategia de Consiliul Județean Consiliul Județean - elaborare, evaluare,
dezvoltare (CJ), Asociații de monitorizare. Structurile subordonate CJ-
județeană dezvoltare raportare, implementare.
Intracomunitară (ADI)
ZONAL Plan Grup de acțiune Elaborare Plan Dezvoltare Locală,

(MICROREGIONAL) dezvoltare Locală (GAL) implementare tehnică, monitorizare,
locală raportare către AM PNDR.
LOCAL Strategia de Consilul Local (CL), Elaborare, implementare, monitorizare,
dezvoltare Primăria raportare către Consiliul Județean, GAL,
locală sau AM PNDR.
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local
Nivelul local este nivelul ce constituie baza piramidei decizilor. Este nivelul cel mai implicat in management
și cel mai interesat de valorificarea resursei. Nivelul local are cele mai mari costuri în ceea ce privește
managementul resursei fiind în consecință cel mai receptiv la modificările ce pot apărea. În plan teoretic
nivelul local constituit în cazul de față de gestionari ai terenurilor agricole, administratori ai ariilor naturale
protejate și, în funcție de caz, de autorități publice locale, este nivelul cel mai interesat de atragerea
suportului altor factori interesați. Grupurile țintă ale nivelului local sunt primele entități ce au capacitatea
de a semnaliza apariția unei probleme (manageriale, ecologice, biologice etc.) fiind primii ce conștientizează
necesitatea unei schimbări. Procesul participativ la acest nivel constă în identificarea obiectivă a
problemei(lor) de către toate grupurile țintă, definirea problemei și transmiterea ei către nivelul tactic și
ulterior strategic.
Totodată, se remarcă rolul din ce mai mare în c al Grupurilor de acțiune locală (GAL) care se dorește să
devină rezervoare de inițiative locale și catalizatoare ale capitalului social local, datorită faptului că reunesc
aproape tot spectrul de actori publici și privați dintr-o zonă definită pe criterii de afinități culturale. Pe
următoarea perioadă de programare, GAL-urile din România se așteaptă să se dezvolte după modelul celor
din vestul Europei care funcționează acum ca principali artizani ai dezvoltării rurale locale. Acest fapt va
duce la încorporarea planurilor de dezvoltare locală elaborate de GAL în strategiile de dezvoltare județeană.
Pentru a putea accesa finanțări, GAL-urile vor fi obligate să pregătească strategii care includ și componenta
agricolă.
Nivelul local are un rol cheie în întregul proces participativ și multidisciplinar de management al resurselor
agricole deoarece el este cel care semnalizează problema sau propune schimbarea și cu siguranța va fi cel
desemnat să implementeze și soluția. Este evident că în întreg procesul de planificare strategică nivelul local
este elementul ce poate și trebuie să asigure inițierea schimbării.
Page 61 of 103
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional
La nivel județean / regional, planificarea este cel mai frecvent realizată de Consiliile Județene, respectându-
se planurile naționale și direcțiile impuse de legislația cadru în vigoare. La planificarea privind mediul și
resursele naturale la nivel județean / regional participă cu rol consultativ si instituțiile/autorități cu atribuții
la nivel județean (Agențiile Județene pentru Protecția Mediului, Direcțiile Agricole, Inspectorate pentru
Regim Silvic și Vânătoare, Direcțiile Sanitar Veterinare, Comisariatele județene ale Gărzii Naționale de
Mediu, Direcții Silvice, etc) coagulându-se astfel diferite nivele de expertiză și domenii de competență.
Din păcate, o analiză atenta a planurilor adoptate la nivel județean evidențiază o tendință puternică de
“plagiere” de tip copy/paste de la un județ la altul și de la o regiune la alta, evidențiindu-se astfel lipsa
expertizei și a consultăriilor publice reale și participative îndeosebi cu nivelul operațional-local. În plus,
colaborarea autorităților cu competențe pe mediu de-o parte și agricultură de cealaltă parte este destul de
redusă, acest fapt generând o ratare a mizelor de conservare a biodiversității asumate de România la nivel
comunitar, de multe ori cu repercursiuni asupra utilizatorului de resursă. Într-o oarecare măsură și după caz,
ONG-urile sunt cele care oferă supervizare gestionarilor de terenuri în atingerea obiectivelor de mediu.
Până în prezent, deși există pârghii și recomandari legislative concrete nu există planuri de gestionare a
resurselor agricole care sa înglobeze o viziune coerentă a tuturor factorilor interesați la nivel local.
Problemele menționate anterior însă nu sunt cauzele, ele sunt în fond rezultanta modului în care nivelul
tactic este implicat în cadrul procesului de management al resurselor. Având atribuții delegate de la nivelul
strategic, entitățiile din nivelul tactic au doar rolul de interfață între nivelul operațional și nivelul strategic.
Fără oportunitatea de a deveni operațional și cu certitudine aflat în imposibilitatea de a planifica, nivelul
tactic este adesea obligat să aloce resurse pentru a soluționa probleme ce nu aparțin nivelului lor. În acest
context, în procesul participativ, nivelul tactic devine un nivel tampon, absorbind șocurile și ameliorând
intensitatea problemelor. Această abordare are capacitatea de a rezolva probleme pe termen scurt însă cu
certitudine nu are efecte pozitive pe termen lung și nu reprezintă o abordare strategică.
Funcționalitatea nivelului tactic este determinată de capacitatea și obligația de a susține inițierea
schimbărilor la nivelurile locale. Aici trebuie determinat dacă soluțiile propuse și implementate au avut
efectul scontat.
3.2.3. Nivel național
La nivel național, cadrul legal care reglementează gestionarea resurselor agricole din punct de vedere al
biodiversității și stabilește responsabilități pentru toate cele trei nivele este centrat în jurul Programului
Național de Dezvoltare Rurală și a Legii ariilor protejate. Disputate în numeroase momente, aceste două
documente cadru sunt contestate însa, fie de autoritațile nationale și județene care doresc limitarea
restricțiilor impuse de existența unor arii protejate sau specii/habitate de interes conservativ, fie de către
custozi și administratori ai ariilor protejate, asociați neguvernamentale și profesionale care reclamă
necesitatea de amendare a acestora și impunerea unor schimbări care să ducă la stoparea pierderii de
biodiversitate.
Page 62 of 103
Generate pentru consolidarea unor direcții de acțiune strategică la nivel național, câteva documente oficiale
însoțesc sistemul legislativ, fără a avea însa un efect sinergic pozitiv asupra resurselor agricole la nivel
național: Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și pentru
dezvoltarea spațiului rural 2014-2020, Strategia Națională de Conservare a Biodiversității și Strategia
Națională pentru dezvoltarea zonei montane. Existența strategiilor adoptate și asumate cu scopul declarat
de a contribui la conservarea biodiversității și la o utilizare durabilă a fondului agricol este, momentan, una
decorativă întrucât există puține date care să confirme respectarea principiilor și măsurilor de eco-
condiționalitate prezentate în capitolul 2.
Odată identificată problema de management a resursei de către nivelul operațional și transmiterea
informației prin intermediul nivelui județean, nivelul strategic are rolul de a asigura concentrarea resurselor
disponibile în vederea implementării procesului de identificare a soluției. În tot acest proces entitățile de la
nivelul strategic au obligația de a analiza, pe baza datelor disponibile la nivel național sau prin colectarea
unor seturi de date suplimentare, în ce măsură problema identificată este una de nivel strategic sau una de
nivel operațional. Indiferent de scara la care se manifestă problema, nivelul strategic trebuie să se asigure că
rezolvarea problemei se face prin proces participativ. Urmează identificarea mecanismelor și demararea
proceselor de corectare a situației sau dezvoltare a inițiativei, nivelul strategic trebuie să se asigure și de
demararea sistemului de monitorizare sau control a modului de implementare a soluției proiectate.
3.3. Factori interesați
Implicarea factorilor interesați în procesul de management al resurselor agricole reprezintă un concept nou,
dar de importanță esențială pentru dezvoltarea corespunzătoare a sectorului.
Prin factori interesați se înțeleg toate categoriile de persoane care la un moment dat pot fi afectate de
modul în care se face managementul fondului agricol, în mod pozitiv sau negativ și/sau care pot influența,
prin decizii sau acțiuni directe managementul sau starea resurselor.
Identificarea și analiza factorilor interesați se poate face utilizând metodologii existente, așa cum se
recomandă în capitolul 4.3 al prezentului Ghid, respectiv în Ghidul pentru planificarea durabilă a resurselor
naturale.Analiza va releva posibilele interese ale celor afectați atât negativ cât și pozitiv de modul în care se
face managementul terenurilor agricole, dând informații prețioase pentru stabilirea măsurilor care pot
creștesuccesul eforturilor întreprinse. Având această analiză bine realizată, managerul de resurse își poate
introduce în plan cum să lucreze cu diferiți factori interesați.
Caracterul special al sectorului este dat de faptul că resursele gestionate au un rol extrem de important în
menținerea unei societăți sănătoase și a echilibrului ecologic Contextul în care proprietarii și gestionarii
terenurilor și a altor resurse naturale precum și managerii altor sectoare sunt sau pot fi afectați de starea
fondului agricol și pot influența starea acestuia prin activitățile lor, impune transformarea managementului
într-unul de tip participativ.
Daca factorii interesați nu sunt implicați (prin reprezentanții lor) în toate etapele procesului de planificare
sau de implementare a unei soluții, sau cel puțin în dezbateri sau consultări există o probabilitate ridicată ca
sprijinul acestora pe termen lung să fie minim sau chiar nul, ceea ce poate face ca procesul de planificare și
implementare, după caz, să fie inutil și să aibă eficiență redusă.
Page 63 of 103
Trebuie să se țină cont însă că în contextul managementului fondului agricol ca resursă, managementul se
face la nivel local, iar impactul unor servicii se rezumă tot la acest nivel. Dar beneficiarii valorilor economice
directe și indirecte fac parte din grupul mare al factorilor interesați, care se extinde mult ”peste” nivelul
local, incluzând grupuri de nivel regional și național (chiar și internațional). În consecință nivelul local,
responsabil pentru managementul resursei, are responabilități suplimentare în comparație cu autoritățile și
instituțiile din sector de la nivel judetean și national, întrucât acțiunile lor au consecințe directe la toate
nivelurile. Întrucât liniile directoare sunt trasate de nivelul național prin nivelul județean, responsabilitatea
succesului sau insuccesului pe termen lung în acest sector este distribuită și la aceste nivele într-o oarecare
măsură.
Participarea factorilor interesați este justificată și recomandată prin prisma mai multor considerente28:
1. De asigurare a transparenței prin informarea publicului în mod corect și ușurarea accesului la
informațiile și cunoştințele disponibile;
2. De garantare a unui proces democratic de luare a deciziilor, în conformitate cu drepturile
fundamentale ale omului (ex. drepturile de proprietate);
3. De integrare a cunoştințelor şi resurselor de care dispun factorii interesați (ex. actori instituționali
sau non-instituționali) în procesul management al domeniului, pentru a-l face mai eficient;
4. De dezvoltare a unui mediu social favorabil pentru AP, prin echilibrarea intereselor divergente şi prin
evitarea, ameliorarea sau reducerea conflictelor.
Trebuie de asemenea să se conștientizeze și să se accepte faptul că participarea presupune alocarea de
resurse suplimentare, în special de timp și de resurse umane, procesul decizional devenind mai anevoios. Cu
toate acestea, legitimitatea planului sau proiectului elaborat prin abordări participative va fi net superioară
decât dacă se elaborează ”centralizat”, fără implicarea factorilor interesați.
Implicarea în procesul de elaborare a unor strategii sau de implementare a unor proiecte a factorilor
interesați are ca principale avantaje faptul că:
(1) permite evitarea pe termen scurt și mediu a potențialelor conflicte;
(2) asigură un transfer parțial al responsabilităților;
(3) permite implicarea și altor entități și dupa caz atragerea de resurse în procesul de management.
Avantajele vor fi însă evidente doar în măsura în care procesul de participare a factorilor interesați se
realizează în baza unui plan bine definit, construit pe analiza factorilor interesați, în mod profesionist și
onest, astfel încât să se construiască o relație de încredere și colaborare reală între managerii de resurse
agricole și factorii interesați (a se vedea recomandările de la capitolul .4.3. Integrarea și implicarea factorilor
interesați)
28
Adaptat din Ioniță, A., Stanciu, E., Manual pentru management participativ – ghid pentru creșterea participării
factorilor interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică, 2012
Page 64 of 103
3.4. Corelarea planificării managementului resurselor agricole și a ariilor protejate
(inclusiv a siturilor Natura 2000)
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor
agricole până în prezent ?
Înainte de 1990, politica sectorială a fost de valorificare la maxim a potențialului agricol, într-un mod
intensiv, fără a se ține cont de ariile protejate existente. În această perioadă s-a intervenit și s-au produs
modificări antropice substanțiale asupra unor zone cu valoare naturală ridicată. Binecunoscut este în acest
sens cazul Deltei Dunării, unde au fost desecate și transformate pentru agricultură suprafețe extinse.
După Revoluție, multe din zonele cu utilizare intensivă au fost abandonate, transformându-se prin procese
naturale în pajiști care acum au valoare de biodiversitate ridicată sau chiar în păduri tinere. O parte din
acestea și-au refăcut în mod natural valoarea de biodiversitate, unele fiind incluse în noile arii protejate, în
special în siturile Natura 2000, altele fiind încadrate în categoria terenurilor agricole cu înaltă valoare
naturală (HNVF).
În același timp Natura 2000 a avut ca punct de plecare pentru desemnarea siturilor nevoia de a identifica și
proteja ceea ce a mai ramas din habitatele naturale și semi-naturale și speciile sălbatice autohtone. O bună
parte din siturile Natura 2000 se suprapun zonelor în care s-a practicat și se practică agricultura, (vezi Figura
5), această activitate contribuind de fapt la menținerea unor habitate seminaturale foarte importante
pentru societate. Agrobiodiversitatea rezultată din agricultura tradițională cumulează un număr
impresionant de specii de floră și faună de interes comunitar. Acest lucru se poate observa cel mai bine pe
harta de la Figura 4 unde sunt suprapuse zonele importante pentru păsări cu zonele defavorizate și cu
zonele cu înaltă valoare naturală.
Ariile protejate, în special siturile Natura 2000 pot și ar trebui să aibă un rol extrem de important în
conturarea și implementarea strategiilor naționale și regionale pentru agricultură. De exemplu, strategia de
reconstituire a unor terenuri arabile pentru a se ajunge de la 700.000 ha la 800.000 ha necesare pentru
România (în condițiile în care am avut cca 1 milion de ha), trebuie corelate cu menținerea pajiștior cu
valoare naturală înaltă din zonele HNV și siturile Natura 2000, chiar dacă în urmă cu câțiva ani parte din
acestea au fost terenuri arabile.
Legislația actuală este permisivă cu schimbarea ascendentă a categoriei de folosință a terenului ceea ce
contravine în foarte mare măsură obiectivelor AP (vezi art. 77 din legea fondului funciar nr. 18/199).
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor
protejate?
Elaborarea planurilor de management pentru arii protejate este o activitate relativ nouă în România ce a
luat un avânt considerabil îndeosebi datorită existenței unor surse de finanțare care au încurajatrealizarea
de planuri de management pentru toate categoriile de arii protejate.
Indiferent de categoria ariei protejate, dacă aceasta se suprapune peste terenuri agricole, procesul de
realizare a unui plan de management ce are ca obiectiv protecția speciilor de floră și faună, se desfășoară
parcurgând minim următoarele etape:
 Documentare privind istoricul activitățiilor implementate – activitate ce presupune deschiderea
unui dialog cu managerii de resurse din zona de interes a ariei naturale protejate (nu doar din aria
Page 65 of 103
naturală protejată);
 Colectare date din teren și actualizarea informațiilor deja existente – considerând necesitatea
implementrării unor programe de monitorizare pe termen lung a speciilor și habitatelor este
recomandat ca procesul de colectare date din teren să fie planificat și implementat cu participarea
managerilor de resurse din zona de studiu;
 Analiza și interpretarea datelor colectate – considerând experiența mangerilor de resurse agricole

este oportună cooptarea în cadrul activitățiilor a cel puțin unei persoane din grupul
managerilor/utilizatorilor de resurse agricole;
 Elaborarea strategiei de management, care cuprinde obiectivele și direcțiile de management

precum și măsurile de management – este oportună cooptarea în cadrul activitățiilor a cel puțin
unei persoane din grupul gestionarilor de resurse agricole;
 Organizarea dezbaterilor și consultărilor publice cu factorii interesați - este parte a procesului de

planificare participativă și în cazul managementului resurselor agricole.
Tabelul nr. 10 – Exemple de direcții strategice, măsuri și acțiuni de management propuse pentru
managementul terenurilor agricole într-un sit Natura 200029
Activități și măsuri specifice de management ce se vor aplica de către managerii

resurselor agricole
Programul 1: Managementul biodiversității
Sub-programul 1.1: Managementul habitatelor de pajiști şi a speciilor legate de aceste habitate
1.1.1.Menținerea habitatelor de Menținerea habitatelor de pajiști prin asigurarea păşunatului cu încărcături de

pajiști aflate în stare bună de animale între 0,3-1 UVM/ha, numai în perioada 01 aprilie – 30 noiembrie sau
conservare prin pășunat și cosit, prin cosire anuală -cel puțin o dată pe an- după data de 15 iulie în cazul pășunilor
cu respectarea încărcăturii de care au încărcătură de animale sub 0,3 UVM/ha, precum şi pe toate fânețele din
animale și a perioadelor de cuprinsul AP
pășunat, respectiv cosit conform
prevederilor prezentului Plan de Nu se vor efectua lucrări de curățire a pajiştilor în perioada 01.03 – 31.08 şi
management. menținerea tufărişului pe o suprafață de min 5 – max. 10%
Promovarea cosirii după data de 15 iulie dinspre interiorul parcelei spre exterior,
lăsând benzi marginale de vegetație naturală de minim 10 %, care se pot cosi
după 15 septembrie
1.1.2. Menținerea folosinței Aplicarea prevedrilor legislației în ce privește pajiștile.
actuale și descurajarea
abandonului terenurilor cu Stabilirea propunerilor de plăți compensatorii pentru prevenirea abandonului de
pajişti pentru menținerea terenuri și lobby pentru alocarea sumelor necesare proprietarilor -plăți
habitatelor de interes de agromediu și plăți Natura 2000-
29
Extras din Planul de management integrat al ariilor protejate Râul Tur, 2014 -2023
Page 66 of 103
conservare.
1.1.8. Menținerea pășunilor cu Menținerea arborilor existenți pe pășunile cu arbori (densitate medie cel puțin 2
arbori arbori la ha, peste 80% de vârstă peste 80 de ani) și asigurarea regenerării
pentru menținerea acestei densități
Corelarea cerințelor APIA cu necesitățile AP
Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja

menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pășunile cu arbori.
1.1.9. Crearea de pâlcuri de Plantarea de arbori pe pajiștile importante pentru conservare
arbori cu o densitate de cel puțin
1-2 arbori/ha -pot fi și pâlcuri de Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja
mai mulți arbori, chiar și pâlcuri menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pajiști
de pădure- și de arbuști pe toate
pajiștile de interes de conservare
1.1.10. Menținerea compoziției Menținerea compoziției specifice a pajiştilor și refacerea pajiştilor numai cu
specifice a pajiștilor în acțiunile specii autohtone de origine locală
de îmbunătățire / refacere a
productivității Prevenirea degradării compoziției specifice caracteristice habitatelor de pajişti şi
a statutului de conservare a speciilor de faună legate de pajişti prin interzicerea
incendierii
Asigurarea mentinerii compozitiei floristice a habitatelor de interes

conservativ si a populatiilor de fluturi si pasari de interes comunitar
legate de pajisti, prin interzicerea folosirii pe pajisti a ingrasamintelor
chimice si a substantelor de protective a plantelor – măsurile fiind
încurajate și prin Plățile de agro-mediu din cadrul Măsurilor 214.
În planurile de management pentru siturileNatura 2000 elaborate și în curs de elaborare există prevederi
care țin de managementul resurselor agricole relevante, întrucât de modul în care se gestionează în special
pajiștile depinde menținerea multor habitate și specii, acestea influențând la rândul lor calitatea resurselor
agricole.
Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun
parțial peste măsurile minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul
2.3.1.
O deficiență în majoritatea planurilor de management realizate este faptul că măsurile de management sunt
orientate către speciile de floră și faună ce beneficiază de un statut de protecție (gâsca cu gât roșu, cârstelul
de câmp etc.). În cadrul procesului participativ de planificare și implementare a managementului unei arii
protejate, custozii trebuie să se asigure că planul de management include și obiective ce vizează și alte
specii de faună și că obiectivele lor sunt prezente in plan. Acest deziderat se bazează pe legătura strânsă
dintre specii și necesitatea abordării integrate în managementul biodiversității. Cu alte cuvinte, atenția ar
trebuie să se concentreze pe buna funcționare a ecosistemului care susține specia respectivă.
Page 67 of 103
În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 sunt recunoscute aceste zone cu înaltă valoare
naturală (HNV), dispunându-se luarea de măsuri pentru a se menține speciile de interes comunitar care
depind de aceste agro-ecosisteme. După cum s-a văzut în secțiunea 2.3.2 pachetele de agro-mediu
subvenționează activitatea extensivă a agricultorilor din aceste zone, impunând reguli de management sau
reconfirmând necesitatea continuității practicilor agricole tradiționale. Totuși, interpretarea și aplicarea
măsurilor prevăzute de aceste pachete nu a fost întotdeauna conformă cu interesul conservării
biodiversității și de multe ori pajiștile au fost curățate de specii valoroase (jnepeniș) și vegetație arbustivă,
respectiv de arbori izolați. Acest lucru este generat de lipsa de corelare între planurile de management ale
terenurilor agricole cu planurile de management ale ariilor protejate. Se remarcă aici o lipsă de dialog între
diverșii utilizatori ai acelorași resurse dar cu scopuri diferite. De multe ori nu există planuri de management
din partea a nici uneia dintre entități sau nu există custode pentru aria protejată.
Pentru actuala perioadă de programare (2014-2020) se dorește o continuare a pachetelor de agro-mediu. În
relație cu managementul siturilor Natura 2000, acestea ar deveni o măsură de spriin de bază pentru
agricultori suplimentată cu plățile compensatorii aferente siturilor.
Figura nr. 4 - Harta suprapunerilor AP peste zonele agricole
În harta de mai sus se poate observa o suprapunere evidentă a zonelor agricole montane și subalpine cu
ariile protejate. Deficitare sunt zonele extracarpatice unde presiunea umană asupra zonelor naturale este
mai mare.
Figura nr. 5 – Suprapuneri Zone Devaforizate-Zone cu Înaltă Valoare Naturală /Zone importante pentru
păsări
Page 68 of 103
Majoritatea ariilor protejate se suprapun mediului rural, unde, în cele mai multe cazuri, activitatea
economică de baza este agricultura. Ariile protejate limitează dezvoltarea activităților agricole intensive,
care au un randament economic mai mare pe termen scurt și restricționează schimbarea categoriei de
utilizare a terenurilor în sensul dezvoltării infrastructurii, construcțiilor, etc, ceea ce poate avea un impact
economic negativ asupra comunităților umane limitrofe. Pentru a compensa acest efect, în special în zonele
clasificate ca ”defavorizate”30, este necesară aplicarea unor măsuri compensatorii (e.g. acodarea
subvențiilor și platilor compensatorii, scutiri de taxe, etc).
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu
De la primele pagini ale prezentului ghid s-a menționat că managementul fondului agricol este un sector
multidisciplinar aflat într-o dependență funcțională de alte domenii precum silvicultura. Gestionarul de
resurse agricole trebuie să fie conștient de contribuția sa la menținerea ecosistemelor cât mai aproape de
echilibrul lor natural, de faptul că starea resursei depinde de modul în care sunt administrate terenurile și
alte resurse naturale, precum și de presiunile generate de diferite activități umane, dar și de faptul că în
cadrul procesului de dezvoltare durabilă este important ca el să mențină legături funcționale și cu manageri
ai altor resurse.
30
Reglementate prin legea nr.20 din 15 ianuarie 1999
Page 69 of 103
Pădurile, pășunile și fânețele, terenurile agricole, râurile, lacurile sunt elemente ale ecosistemelor aflate
într-o strânsă interdependență. Exploatarea irațională a unei resurse din cele menționate anterior are
impact negativ și asupra celorlalte resurse. Conceptul ”multidisciplinar” abordat în contextul conservării
biodiversității capătă un sens aparte deoarece indică fără dubiu necesitatea integrării managementului
resurselor menționate.
Principalele proceduri administrative impuse de legislația actuală care se constituie în instrumente
importante de corelare a obiectivelor de management din diferite sectoare și de asigurare a menținerii
biodiversității sunt:
 Procedura de Evaluare Strategică de Mediu (SEA) și de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIA),
ce se realizează pentru planuri și programe este un instrument util pentru armonizarea modului de
utilizare a resurselor.
 Procedura de Evaluare Adecvată este impusă în siturile Natura 2000 cu scopul asigurării conservării
tutror speciilor și habitatelor de interes comunitar.
 Procesul participativ solicitat de către autoritatea centrală de mediu în realizarea planurilor de

management pentru arii protejate este de asemenea o procedură ce are rolul de a asigura
integrarea obiectivelor factorilor interesați din domeniul de exploatare a resurselor silvice, agricole,
acvatice și faunistice, cu intenția de a uni toate eforturile în planificarea unei utilizări durabile
condiționată de menținerea unui nivel acceptabil al biodiversității.
Caseta 8 - Crearea de condiții de utilizare eficientă a resurselor prin corelarea
managementului în diverse domenii – exemplu
Stabilirea de comun acord a modului în care se fac lucrările hidrotehnice astfel
încât terenurile agricole să păstreze parțial fluxul hidrologic natural de ape (ex.
zone inundabile în care utilizarea corectă a culturilor aduce beneficii maxime atât
economic cât și al biodiversității (ex. Valea Nirajului)
Perdele de păduri (umiditate) + împăduririle de pe versanții de lângă terenurile
agricole (fixarea solului)
3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategică pentru
dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica)
În multe din strategiile de dezvoltare durabilă existente, domeniul este abordat din perspectiva dezvoltării
rurale cu accent pe diversificarea și dezvoltarea sectorului agricol și agroalimentar și instruirea și
consultanță în agricultură. Nu se regăsesc țeluri și obiective strategice de bază cum ar fi menținerea
terenurilor agricole și diversificarea categoriilor de folosință, ceea ce ar fi o componentă esențială și pentru
conservarea biodiversității.
Lipsa armonizării documentelor strategice naționale cu alte documente programatice realizate la nivel local
duce la disfuncționalități atât la nivel de obiective cât și la nivel de activități și măsuri de management. Din
păcate, aceste disfuncționalități generate de lipsa de comunicare și transparență produc în final pierderi
financiare tuturor factorilor interesați și chiar pierderi la nivelul resurselor care constituie baza activității
economice. Mai mult decât atât, ele sunt reflectate în indicatori ce arată pierderi la nivelul diversității
biologice și la dezechilibre în ecosistemele naturale din România. Managerii de resurse agricole sunt
conștienți că aceste amenințări există și că ele periclitează chiar utilizarea resursei pe termen lung.
Page 70 of 103
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu
Prezentarea detaliată a procesului de planificare strategică se face în Ghidul de planificare strategică pentru
managementul durabil al resurselor naturale disponibil pe www.emenatura2000.ro.
Abordarea integrată în planificare și management presupune ca planificarea și managementul să se
realizeze ținând cont de faptul că acest domeniu :
- are rol important în dezvoltare durabilă și ca urmare și în procesul de planificare strategică –
abordare strategică,
- este în strânsă legătură cu alte domenii de activitate sau de management, cum ar fi de exemplu cu
managementul pădurilor, apelor, al faunei sălbatice – abordare intersectorială.
Abordarea strategică trebuie să se facă:
- în interiorul sectorului (strategia sectorială)
- evidențiind explicit rolul sectorului în strategiile de dezvoltare durabilă la toate nivelurile (local,
județean, regional, național, european).
În concluzie planificarea strategică trebuie să se facă coordonat la toate nivelurile din interiorul sectorului
(operațional, tactic, strategic) și ținând cont de alte sectoare de activitate, astfel încât contribuția sectorului
/ domeniului să fie eficientă la dezvoltarea durabilă locală, regională și națională.
Abordarea strategică și intersectorială sunt legate intrinsec – abordarea strategică nu este posibilă fără a
avea o abordare intersectorială – dar pentru a explica mai clar importanța acestui concept, s-au separat cele
două laturi esențiale ale acesteia.
4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări

integrate
Rolul agriculturii este determinant în evoluția unei societăți. Impactul ei se transmite pe toate cele trei
componente ale dezvoltării durabile (economică, socială și ecologică). Obiectivele strategiei în domeniul
agricol se subordonează politicii domeniului, de utilizare durabilă a resurselor agricole şi conservare a
biodiversității în condițiile menținerii echilibrului agro – silvo – cinegetic.
Sectorul agricol are importanță și relevanță deosebită pentru economie, din punct de vedere social, pentru
mediu, dar și pentru identitatea noastră culturală. Dincolo de simpla afirmație, acest sector poate și trebuie
să demonstreze contribuția la toate aspectele societății printr-o serie de indicatori cantitativi și calitativi. (a
se vedea capitolul 4.1.2. Analiza stuației existente din Ghidul de planificare strategică pentru managementul
durabil al resurselor naturale.
Contribuția sectorului agricol la dezvoltarea durabilă, rolul / influența pe care o are asupra altor sectoare de
activitate, precum și necesitățile sectorului (sprijinul de care are nevoie) pot fi prezentate sintetic prin astfel
de indicatori.
Caseta 9 - - Exemple de prezentare pe baza indicatorilor a cerințelor și contribuției
sectorului (domeniului) față de alte sectoare / domenii de activitate
Page 71 of 103
Indicatorii sunt obținuți prin inventarieri, monitorizare, analize. Integrați în rapoarte succinte, care oferă
explicații sintetice ale acestor indicatori, pot fi instrumente foarte importante pentru planificarea strategică
și un management eficient.
Condițiile minime obligatorii pentru a avea indicatori realmente utili sunt ca aceștia să:
a. fie definiți astfel încât să:
- ofere informații relevante pentru starea actuală a resursei și pentru determinarea tendințelor
- să fie fezabilă și realistă stabilirea valorilor – este de preferat ca, pe cât posibil, indicatorii să fie
cantitativi
- în cazul indicatorilor calitativi, interpretarea lor să se poată face cât mai obiectiv
e. să intre într-un sistem de monitorizare clar definit și asumat de gestionar, ceea ce presupune:
- colectarea informațiilor definite prin indicatori în mod sistematic (determinați în aceeași manieră și
în mod regulat)
- interpretarea informațiilor
- utilizarea informației prin stabilirea (sau solicitarea de la alte sectoare) de măsuri care să ducă la
îmbunătățirea managementului și adaptarea / corectarea periodică a măsurilor de management.
Este foarte important să se înțeleagă faptul că indicatorii nu trebuie întotdeauna utilizați cu valoarea lor
absolută: în situațiile în care nu este posibil să se determine o valoare absolută, foarte importante devin
analizele și determinarea tendințelor.
Pentru a se determina indicatorii utili domeniului / sectorului, trebuie să se formuleze întrebările la care se
dorește răspuns prin măsurarea indicatorilor. În cazul planificării strategice și a integrării domeniului în
tabloul complex al planificării pentru dezvoltare durabilă, întrebările trebuie să scoată în evidență rolul
agrobiodiversității, precum și importanța unui management eficient pentru ca sectorul / domeniul să
contribuie în mod real la dezvoltarea durabilă.
Pentru definirea indicatorilor este absolut necesar să se cunoască obiectivele sectorului la nivelul pentru
care se pregătește strategia /planul. Indicatorii sunt cei care arată dacă obiectivele sunt pe cale de a fi
atinse.
Modul în care se definesc obiectivele și indicatorii este prezentat în capitolele 4.1.2 și 4.1.3. în Ghidul de
planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale.
Se propune clasificarea indicatorilor in următoarele categorii in relație directă cu managementul agricol:
a. Componenta economică a managementului resurselor agricolepoate fi apreciată prin :
- Venituri obținute prin exploatarea directă a resurselor agricole
- Venituri obținute prin servicii de procesare a producției primare obținute prin exploatarea
resurselor agricole
- Venituri obținute prin servicii conexe (servicii de turism, recreere, educative etc.)
- Taxe și impozite plătite
f. Componenta socială a managementului agricol poate fi apreciată prin:
- Numărul celor ce practică agricultura (la nivel național în prezent cca. 4 milioane)
- Numărul persoanelor angajate in domeniu (la nivel național în prezent cca 2 milioane)
g. Componenta ecologică
Page 72 of 103
- Componenta de agro-bioversitate - apartenența la o zonă cu valoare naturală înaltă (aproximativ
30% din teritoriul României este considerat HNV (Paracchini et al, 2008))
În cele ce urmează se vor propune o serie de indicatori care pot ajuta gestionarii de resurse agricole să
prezinte în mod coerent:
- starea resursei gestionate
- contribuția domeniului la dezvoltarea durabilă
- necesarul de investiții pe care trebuie să le facă fie gestionarul fie societatea în managementul
acestei resurse pentru a o menține / îmbunătăți.
Prin acești indicatori se vor putea urmări trei aspecte:
- integrarea pe orizontală - încorporarea / reflectarea valorilor și a rolului managementului resursei
în dezvoltarea durabilă și în managementul sectoarelor / domeniilor referitoare la managementul
pădurilor, apei și faunei de interes cinegetic
- Integrarea pe verticală – încorporarea / reflectarea valorilor și a rezultatelor managementului la
nivelul tactic și strategic prin transmiterea de indicatori către diverse instituții din domeniu la
diferite niveluri
- Integrarea cu managementul AP
Tabelul de mai jos redă indicatorii ce ar trebui determinați / analizați în acest domeniu pentru a demonstra
contribuția la dezvoltarea durabilă, precum și sectoarele / domeniile care ar trebui să dețină informația
respectivă pentru a se ajunge la o abordare integrată.
Tabelul nr. 9 -Indicatorii de definit / analizat în domeniul managementul resurselor agricole și sectoarele
care au nevoie de aceste informații
De interes pentru instituții / organizații
Categoria Cine
care sunt responsabile pentru
de Indicator / cum se cuantifică furnizează
planificare / management în domeniile
indicatori informația
MADR AFIR APIA AP
Suprafață agricolă pe categorii de DAJ
folosință ha (pajiști, arabil, livezi și x x x
vii) și pe cap de locuitor
Producție Procent suprafață agricolă din total DAJ
x
Venituri suprafață
Economice Suprafață terenuri agricole DAJ
x x
– care dau abandonate (pe categorii)
informații Procente suprafață agricolă pe DAJ
x x
referitor la clase de fertilitate
creșterea Procent suprafețe cultivate DAJ
31 x x x
economică (evoluția în ultimii ... ani)
Suprafață terenuri agricole DAJ
x x x
degradate (pe categorii)
Efective de ovine, bovine, caprine, DAJ x x x
31
Se alege numărul/cantitatea potrivit obiectivului planificării. De obicei, unitatea temporală cea mai utilizată este cea
de 5 ani, considerată a fi de semnificație statistică.
Page 73 of 103
Categoria Cine
MADR AFIR APIA AP
cabaline și porcine – evoluție pe
ultimii ... ani
Suprafețe cosite manual / DAJ
mecanizat (dinamica din ultimii ... x x
ani)
Regimul de proprietate: suprafețe DAJ, INS
pe categoriile principale de
proprietari (stat, persoane fizice,
forme asociative, biserici, școli, x x
comune, etc.) și pe categorii de
mărime (terenuri până … ha, între
….., peste …. ha)
Tipul de exploatații agricole (uz INS, DAJ
comercial, uz individual sau de x x x
subzistență) - ha
Număr de asociații de producători / INS, DAJ
producători, venit mediu / x x x
producător
Suprafețe de terenuri agricole INS, DAJ
ocupate de culturi intensive (min.
.... ha cu aceeași cultură, ex rapiță,
x x x x
porumb, floarea soarelui, cartofi,
grâu) – dinamica în baza datelor
din ultimii ... ani.
Producție și venituri din materie INS, DAJ
x x
primă pe principalele categorii
Producție și venituri din INS, DAJ
principalele produse prelucrate x x
primar
Evoluția venitului mediu pe INS, DAJ
x x
exploatație în ultimii ... ani
Branduri locale recunoscute de DAJ
ferme sau produse agricole (ex.
x
Covalact, Napolact, etc) care se
bazează pe produse locale
Produse tradiționale atestate la DAJ
nivel național sau în cadrul
x
schemelor voluntare existente -
număr
Număr întreprinderi și venituri din INS, DAJ x
Page 74 of 103
Categoria Cine
MADR AFIR APIA AP
agroturism
Pagube produse de fauna sălbatică Ocol Silvic,
x x
DAJ
Pagube provocate de fenomene DAJ
climatice extreme (evoluție pe
x x x
ultimii ... ani) pe tipuri fenomene și
de culturi afectate
Suprafață terenuri agricole DAJ
incendiate (dinamica pe ultimii ... x x
ani)
Valoare despăgubirilor acordate de INS
x x
firme de asigurare
Valoarea plăților compensatorii pe APIA
x x
tipuri de plăți (ex. agromediu)
Valoarea investițiilor făcute sau a DAJ, APM
pierderilor economice ce derivă din
măsuri de management care au ca
scop imediat realizarea obiectivelor x x
de conservare a biodiversității (de
exemplu pierderile derivate din
interdicțiile din AP)
A se vedea și ceilalți indicatori
economici relevanți pentru
planificare strategică conform ......
Locuri de muncă în domeniul INS, DAJ
agricol pe tipuri de activitate
x
(ferme, prelucrare produse
agricole, etc)
Situația retrocedărilor de terenuri INS
Sociali – agricole (în special suprafața și
x x
care dau numărul litigiilor): număr de litigii
informații și ha în litigiu
referitor la Familii care depind de producția INS, DAJ
echitatea agricolă (ferme de subzistență) – x x
socială număr, venit mediu / fermă
Ponderea populației salariate din INS, DAJ
agricultură raportat la total
populație ocupată în agricultură, x x
ponderea populației ocupate în
agricultură din populația totală,
Page 75 of 103
Categoria Cine
MADR AFIR APIA AP
etc.
Nr. de piețe, Nr. de centre de INS, DAJ
colectare, Nr. de
producători/antreprenori pentru
x
pajiști, Certificare produse
(calitate), IGP, DGO, TSG,
Autorizații, Producție optimă,
Compoziția floristică, Institute
Indicatori calitativi specializate
cantitate ha/substanță uscată pe (pajiști, x x
Mediu - pajisti permanente, pajisti pedologie,
care dau temporare, alte terenuri etc)
informații Suprafața culturilor dependente de Institute
referitor la polenizatori naturali (dinamica specializate
calitatea suprafețelor pe ultimii .... ani) (pajiști, x x x
mediului, pedologie,
inclusiv la etc)
starea Suprafețe pe care se utilizează Institute
ecologică fertilizanți chimici și pesticide specializate
(pajiști, x x x x
pedologie,
etc)
Prezența arhitecturii vernaculare,
Prezența raselor, specii, soiuri
locale (și număr
Identitate Patrimoniu genetic (banca de
x x
culturală gene/catalogul oficial al plantelor
de cultură)
Omogenitate multiculturală,
Păstrarea tradițiilor,
Guvernanță Numărul instituțiilor / organizațiilor
- care dau implicate în procesul de planificare
informații / în evaluarea efectivelor / în luarea
cu privire la deciziilor de management
modul în Numărul și frecvența consultațiilor
care se iau publice, numărul persoanelor
deciziile, participante la consultări publice
inclusiv la
implicarea
factorilor
Page 76 of 103
Categoria Cine
MADR AFIR APIA AP
interesați
Bineînțeles că o planificare eficientă presupune ca fluxul de informații să nu fie unidirecțional, adică de la

managerii resursei la celelalte niveluri, ci să fie unul de schimb de informații între toate domeniile care se
influențează reciproc.
Subcapitolul de mai jos descrie importanța pe care o au informațiile din domeniul resurselor agricole pentru
planificarea din alte domenii și pentru planificarea strategică pentru dezvoltarea durabilă.
4.2. Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și în

toate domeniile relevante
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de

management ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP)
De ce este necesar ca în planurile ariilor protejate să fie integrate informații de la toți managerii resursei?
Principalul motiv pentru care este necesar un schimb de informații între administratorii de arii naturale
protejate și gestionarii de fonduri agricole este reprezentat de obiectivul comun atât al planurilor de
management pentru arii naturale protejate cât și al planurilor de management pentru resursele agricole,
respectiv menținerea unor populații viabile de floră și faună.
Conform legislației actuale (OUG nr 57/2007), planurile de management agricol trebuie să fie elaborate /
adaptate luând în considerare prevederile planurilor de management întocmite pentru ariile naturale
protejate, cu care se suprapun integral sau parțial. Aceasta presupune ca gestionarul resurselor agricole să
colaboreze îndeaproape cu administratorul ariei protejate. În practică, acest lucru se întâmplă prea puțin.
Agricultorii nu au întotdeauna informațiile și resursele necesare pentru întocmirea unui plan de
management. La nivel operațional avem de a face cu o ierarhizare a planurilor. Deoarece simpla situare a
unui plan la un nivel superior nu este însă suficientă pentru atingerea obiectivelor, este necesară integrarea
informațiilor, aceasta fiind principala condiție pentru armonizarea obiectivelor și a activităților.
Subordonând și alte planuri sectoriale (precum amenajamentele silvice) planul de management al unei arii
naturale projetate are potențialul de a armoniza și integra măsuri de management al altor resurse cu măsuri
de management a resursei agricole, îndeplinind astfel cerința de multidisciplinaritate și integrare necesară
unei dezvoltări durabile.
Ce informații trebuie transmise?
Realizarea unor planuri și adoptarea unor decizii în ceea ce privește managementul ariilor protejate și a
resursei agricole depinde de un set minim de informații ce sunt necesare în fundamentarea acțiunilor
prezente și viitoare. Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :
 Informații cu caracter tehnic descriptiv al biodiversității asociate resursei gestionate: specii
prezente, mărime populații, dinamică în timp și spațiu, areal ocupat, mortalități naturale și
accidentale etc. Colectarea acestui tip de informații este în responsabilitatea managerilor de arii
Page 77 of 103
protejate, dar gestionarii resursei trebuie să le înțeleagă și, pe cât posibil, să contribuie la colectare.
 Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: cantitate și calitate recoltă, venituri din
utilizarea resursei, venituri din agro-turism, pagube înregistrate (calamități, faună sălbatică),
realizare acțiuni de promovare etc.
 Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: identificare amenințări și

presiuni (atât din perspectiva resursei agricole cât și din cea a biodiversității, așa cum s-a prezentat
la capitolul 1.2 al acestui ghid), planificare acțiuni comune de colectare date din teren, măsuri de
conservare și restricții temporale sau permanente etc.
Este recomandat ca transmiterea informațiilor din categoriile menționate anterior să se realizeze într-un
format acceptat de către părțile implicate în schimbul de informații.
Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)
Planificarea și realizarea schimbului de informații trebuie făcută de către părțiile implicate, putând fi
identificate din punctul de vedere al apartenenței la nivelul operațional următoarele două variante de
asociere în vederea schimbului de informații:
 gestionar teren agricol - gestionar teren agricol
 gestionar teren agricol - administrator de arie naturală protejată

Indiferent de variantă, trebuie menționat că biodiversitatea nu ține cont de ”barierele” administrative astfel
încât pentru un management eficient este nevoie de un schimb permanent de informații. Din perspectiva
periodicității schimbului de informații, recomandăm ca minimul de informații ce trebuie comunicat, între
entitățiile ce funcționează la nivelul operațional, să fie realizat astfel:
 anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate;
 anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei;

 de câte ori este necesar - informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului.
Modul de comunicare poate fi diferit de la caz la caz putând avea forma unei:
 informări scurte, conținând informațiile minim solicitate, frecvent utilizată în condițiile în care
răspunsul nu necesită explicații ( ex. in cazul informațiilor cu caracter administrativ precum cotele
de recolta)
 documentație simplă, ce presupune și prezentarea unor aspecte necesare pentru a clarifica anumite
aspecte ( de ex. informații privind calitatea floristică sau pedologică, etc.)
 documentație complexă, ce presupune detalierea anumitor aspecte cu caracter tehnic sau științific
fără de care este de aștepat ca informația transmisă sa nu fie înțeleasă ( de ex. planificarea unor
măsuri de management)
Page 78 of 103
4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior
Către instituțiile de rang superior:

Responsabilitățiile gestionarilor de terenuri agricole sunt stabilite prin legislația în vigoare și contractele de
gestiune (contract de arendă, de proprietate, contract de custodie sau administrare a ariei naturale
protejate) în care managerul este parte contractuală cu autoritatea centrală responsabilă (sau după caz
reprezentanții în teritoriu a acesteia). Din acest motiv există frecvent o abordare eronată a relațiilor
funcționale între niveluri, existând o tendință ca entitățiile ce formează nivelul județean/regional să nu fie
recunoscut ca autoritate în toate situațiile. La nivelul județean/regional și strategic atribuțiile și obligațiile
sunt separate între mai multe instituții, în baza legislației cadru din domeniile strategice. Legislația din
domeniu este însă complicată, nu separă clar competențele instituțiilor publice și generează nivele diferite
de influență (Predoiu & Ungurean, 2010) și responsabilități. Este evident că în acest context comunicarea
este esențială, având potențialul de a asigura un fond tehnic coerent și participativ.
Transmiterea informațiilor către și de la nivelul strategic superior se realizează în majoritatea cazurilor prin
intermediul nivelului județean/regional, ce este redus la funcția de mesager. Din motive ce țin de gestiunea
informației, la nivelurile superioare nevoia de informații este generată de necesitatea elaborării diferitelor
documente de raportare și analiză statistică, legislative sau strategice, motiv pentru care informația este
solicitată în general periodic și într-o formă centralizată tabelar.
De ce este necesar acest schimb de informații?
Funcționalitatea unui sistem este condiționată de funcționalitatea sistemul informațional pe care este
construit iar ”Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate”32. În
lipsa unui flux continuu de informații între nivelurile operațional, județean/regional și strategic, analiza reală
a efectelor diferitelor strategii, acte legislative, norme tehnice, planuri, avize și autorizații, asupra resursei
reprezentată în cazul nostru de terenurile agricole este practic imposibilă. Aplicarea unor strategii
fundamentate pe informații eronate sau pe rezultate ce nu sunt evaluate corespunzător reprezintă o
problemă majoră cu repercursiuni pe termen lung.
In cazul managerilor de resurse agricole însă impactul informațiilor transmise și receptionate la și de la
nivelul județean/regional respectiv strategic nu este influențat de cantitatea informațiilor transmise ci de
calitatea lor. Dinamica ecosistemelor, diversitatea amenințărilor și presiunilor, cadrul instituțional, interese
de grup și coaliții mai mult sau mai putin politice fac ca schimbul de informații credibile, fundamentate să
fie extrem de important iar transparentizarea întregului sistem atât cel vertical cât și cel orizontal să fie
elementul cheie pe termen mediu și lung. Cu cât informațiile de la nivelul operațional sunt mai reale și
obiective cu atât răspunsul nivelului strategic este mai apropiat calitativ de cerințele nivelului operațional,
iar funcționalitatea răspunsului fiind astfel garantată.
Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)
Principala direcție a fluxului informațional este de la nivelurile inferioare către nivelurile superioare, acesta
fiind guvernat de prevederi legale sau administrative. Cu toate acestea, în practică se întâmplă ca
informațiile se fie furnizate strict la cerere și nu periodic, fapt ce ar permite o urmărire activă a evoluției
trendurilor.
32
Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30.11.1874-d. 24 ianuarie 1965) – om politic britanic, prim-ministru al
Regatului Unit între anii 1940-1945 și 1951-1955.
Page 79 of 103
Din perspectiva periodicității schimbului de informații recomandăm ca minimul de informații ce trebuie
comunicat între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional să fie realizat :
- Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate
- Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei.
- Odată la cinci ani sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind planificarea
managementului
4.2.3. Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor naturale
De ce este necesar acest schimb de informații?

Relația cu celelalte sectoare a fost deja prezentată anterior, relațiile de dependență fiind definite de către
funcționalitatea ecosistemelor. Ce rămâne de stabilit este dacă managerii celorlalte resurse au conștiința
rolului activităților lor în conservarea valorii resurselor agricole. Putem adminte în parte că, în lipsa unor
informări obiective și corecte, managerii de păduri sau ape vor lua totuși în considerare adaptarea
planificăriilor și a activitățiilor din propriul lor domeniu de interes la obiectivele generate de managementul
agricol. Aceste situații sunt însă excepționale și sunt datorate relațiilor personale și nu instituționale.
Frecvent ”buna colaborare inter-instituțională” se bazează pe relații personale care dispar odată cu
dispariția persoanelor, colaborarea fiind în fond una falsă, deși trebuie să recunoaștem că uneori a dat
rezultate.
Comunicarea cu celelalte sectoare nu doar că nu poate fi evitată ci este chiar necesară în vederea integrării
măsurilor de management a resurselor agricole, iar ea trebuie să se desfășoare la nivel instituțional, oficial.
Ce informații trebuie transmise?
În general celelalte sectoare de activitate sunt foarte sensibile la informațiile cu caracter tehnic privind
resursele agricole, ținând cont de impactul considerabil al acestui sector. În situația concretă, măsurile de
management al resurselor agricole sunt adesa supuse presiunilor de restricții din partea celorlalte sectoare.
Necesitatea protecției unei resurse ca stimul, generează un răspuns din partea gestionarilor altor resurse.
Deoarece în majoritatea situațiilor un răspuns negativ nu este unul acceptabil, principala ”armă” este
asigurarea unei informări precise și coerente, identificând modul și contextul favorabil în care ea poate avea
loc. Această componentă informațională este cea mai complicată, însă din perspectiva integrării obiectivelor
din alte domenii este cea mai importantă.
Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :
- Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate: specii gestionate, necesitățiile
ecologice ale speciilor, dinamică în timp și spațiu, indici calitativi (compoziția floristică, date
pedologice), etc.
- Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: venituri din utilizarea resursei, venituri din
agro-turism, impactul economic și social al activității, studii de impact etc.
- Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: planuri de management al ariilor
naturale protejate, planuri de management ale fondurilor agricole, rapoarte și studii cu caracter
tehnic și științific realizate la nivel regional sau național
Page 80 of 103
Cum funcționează fluxul de informații?
Un instrument puternic în realizarea schimbului de informații este procedura SEA33 ce creează cadrul
instituțional necesar schimbului de informații și integrarea obiectivelor34. Procesele participative de
elaborare a planurilor de management35 pentru arii naturale protejate sunt de asemenea instrumente utile
în integrarea obiectivelor multisectoriale.
Deoarece fluxul de informații nu este unul permanent este esențial ca informația transmisă de gestionarii
de resurse să fie prezentată corespunzător, într-un format accesibil celorlalți factori interesați. Trebuie luată
în considerare și realitatea că fiecare gestionar de resursă va încerca să demonstreze că domeniul propriu
este prioritar și chiar indispensabil societății, economiei locale, regionale și naționale după caz și nu în
ultimul rând siguranței naționale, iar utilizarea se face cât se poate de durabil. Abordarea conduce la
blocarea fluxului informațional, respectiv la blocarea adoptării unor măsuri acceptabile de către toți factorii
interesați. Gestionarii de resurse agricole nu fac excepție de la cele precizate anterior. Orice solicitare de
natură informațională sau managerială trebuie justificată obiectiv, cu informații coerente, cu identificarea
problemei sau a obiectivelor, analiza soluțiilor sau măsurilor, fără exagerări, pe cât posibil utilizând
informațiile din planurile sau strategiile sectoriale și din documentații cu caracter tehnic și științific.
4.3. Integrarea prin implicarea factorilor interesați
Starea resurselor naturale afectează în foarte mare măsură societatea în ansamblu, ca urmare
gestionarea trebuie să se facă cu implicarea factorilor interesați (a se vedea secțiunea 3.3), printr-
un management participativ. Un pas important în etapa de preplanificare îl constituie inițierea
procesului participativ în planificare strategică prin identificarea și analiza factorilor interesați.
Acest lucru trebuie realizat în detaliu de către fiecare entitate care coordonează procesul de
planificare. Este o etapă care trebuie inițiată chiar înaintea începerii planificării, astfel încât
principalii factori interesați să poată fi implicați de la începutul procesului. Gradul și modul de
implicare trebuie definite în urma „cartării” factorilor interesați, analiză care va furniza informațiile
necesare privind rolul și importanța fiecăruia dintre aceștia pentru sector, privind influența pe care
o pot avea asupra resursei și contribuția pe care o au sau o pot avea la managementul acesteia.
Pentru a asigura o bună analiză și elaborarea unui plan coerent pentru implicarea factorilor
interesați în procesul de planificare și în management, se recomandă parcurgerea etapelor descrise
în Manualul pentru management participativ – ghid pentru creșterea participării factorilor
interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică36. Chiar dacă manualul a
fost elaborat pentru arii protejate, principiile și etapele care stau la baza implicării celor interesați,
sunt aceleași, recomandările din manual fiind adaptabile și pentru acest domeniu.
33
Strategic Environmental Assessment – Evaluare Strategică de Mediu – procedură administrativă de reglementare a
planurilor și programelor desfășurată în baza Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27
iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. În România este transpusă de
Hotararea guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004
34
Vezi Ghid de planificare strategică elaborat în cadrul proiectului LIFE+ Comunicare și Informare ”Manageri Eficienți
pentru o Natura 2000 eficientă” – EME Natura 2000
35
Vezi Proces de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România, Michael R Appleton,
http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/Proces_Elaborare_PMPA.pdf
36
Page 81 of 103
Figura 6 redă foarte succint fazele și pașii care ar trebui urmați pentru a se asigura o participare
eficientă a factorilor interesați în procesul de planificare și chiar în etapa de implementare a
planului.
Fig. 6– Paşi în planificarea implicării factorilor interesați în managementul ariilor protejate
Altfel spus, principlalele etape pentru asigurarea implicării / participării factorilor interesați sunt:
- identificarea și analiza factorilor interesați,
- consultarea lor în etapa de evaluare a situației actuale prin organizarea unei întâlniri la
care factorii interesați să poată prezenta punctul lor de vedere cu privire la valori,
amenințări și probleme din punctul lor de vedere,
- implicarea în diferitele etape ale planificării, în funcție de interesele lor și de contribuția pe
care o pot avea a în definirea soluțiilor de management, respectiv de gradul în care
depinde de ei implementarea măsurilor de management,
- implicarea în perioada de implementare a planului de management, fie doar la nivel de
informare, fie prin consultarea lor în luarea deciziilor sau chiar delegând unele acțiuni de
management (cele care sunt în directa lor responsabilitate).
Page 82 of 103
Caseta 10 - Exemplu privind rolul de care îl poate avea un factor interesat în planificare și
managementul fondului agricol
Rolul Asociațiilor de crescători de animale
Asociația de crescători de animale – factor interesat cheie: gestionează
habitatele de care depinde agro-biodiversitatea
Interes: gestionează și răspunde pentru starea pășunilor, gestionarea
durabilă a pădurilor în vederea asigurării rolului de producție și de
protecție
Rol: va trebui să accepte, să preia în propriile planuri și să implementeze
măsuri de management definite de comun acord ca fiind esențiale pentru
asigurarea bunelor condiții agricole și de mediu
Cum ar trebui implicat: informat periodic, consultat, va implementa
anumite măsuri de management al habitatelor agricole (delegare de
acțiuni), poate fi partener în proiecte.
Tabelul de mai jos arată doar cu titlu informativ principalele grupuri de factori interesați ce ar
trebui luați în considerare la fiecare nivel de planificare strategică.
Tabelul nr. 10 - Posibili factori interesați
Rol din perspectiva planificării în domeniul
Nivel Factori interesați
managementului resurelor agricole
Primării, Consilii Locale Trebuie să țină cont de resursă în planificare locală
Proprietari (țărani, fermieri,
agricultori, obști, Sunt influențați în mod direct de strategia de dezvoltare din
composesorate, asociații, sector, care definește prioritățile din sector, influențează
cooperative, grupuri de cererea și oferta și definește proritățile de finanțare
producători, instituții de cult)
Ocoalele silvice prin activitatea lor pot influența factori
Local
Administratori (Ocoale silvice, esențiali pentru producția agricolă (de ex: eroziune,
(UAT-uri)
Administratori de Arii deșertificare, etc) și administratorii de AP trebuie să se
Protejate) asigure că strategia sectorului răspunde obiectivelor de
conservare a biodiversității
Instituții de invațamânt și
Interesați în a contribui la dezvoltarea sectorului
cercetare
Elaborează și implementează strategia locală fiind interesați
Grupuri de Acțiune Locală
în promovarea priorităților lor în strategia sectorială
Societatea civilă (familii, ONG-
uri cu sau fără personalitate Nivelul lor de trai este direct afectat de strategie
juridică)
Agenți economici Direct dependenți de calitatea și cantitatea resurselor din
(procesatori) sector
Județean Agenții de mediu județene Interesați ca legea să fie respectată
Elaborează și implementează strategie județeană, dau
Consiliu Județean
acordurile pe PUG, PUZ, etc
Organismele Intermediare Sprijină/implementează strategia
Page 83 of 103
Rol din perspectiva planificării în domeniul
Nivel Factori interesați
managementului resurelor agricole
(OJFIR) și Agențiile de plăți
MADR (APIA și AFIR)
Asociațiile de Dezvoltare
Interesate în implementarea strategiilor de mediu
Intracomunitară
Societate civilă (ONG-uri
Nivelul lor de trai este direct afectat de strategia
județene, etc.)
Regional ADR Participă la elaborare și implementare strategie
Centrul Regional pentru
Finanțarea Investițiilor Rurale Sprijină/implementează strategia
(CRFIR)
Național Guvernul României Elaborează Planul Național de Dezvoltare
Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia
MADR
sectorială
Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia
MDRAP
sectorială
Consultarea factorilor interesați este definitorie pentru calitatea strategiei și eficiența planului de acțiuni.
Deși un proces care poate dura destul de mult, este, conform literaturii și practicii de specialitate, cea mai
scurtă cale pentru îndeplinirea obiectivelor. Implicarea celor afectați de o nevoie de dezvoltare câștigă de
fapt timp prin câștigul suportului. Mai multe informații despre integrarea factorilor interesați găsiți în ghidul
de planificare.
La momentul actual, în sectorul agricol, elaborarea unei strategii, așa cum s-a punctat și în capitolul 3 nu
reflectă o reprezentare democratică a părților potențial afectate de noile direcții dorite a fi trasate.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale doar ce a început să-și crească capacitatea administrativă în
domeniul managementului strategic în anul 201237 . Momentan, analiza diagnostic pe domeniul agricol se
face conform procedurilor: corelarea între INS și APL-uri de către firme de consultanță. Se realizează analiza
SWOT, se stabilesc prioritățile și apoi planuri de acțiune transmise nivelului tactic.
Ca exemplu de flux informațional (investiții și servicii), care poate fi luat ca un caz de bună practică și
adaptat este fluxul de depunere și implementare a unui proiect depus de un beneficiar la un GAL teritorial:
Beneficiar-GAL-OJFIR (CRFIR)-Beneficiar, unde: GAL este Grupul de Acțiune Locală, OJPDRP este Oficiul
Județean Investiții Rurale, CRPDRP este Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Pentru
proiecte de investiții-vezi fluxul în Anexa 2 (sursa : MADR, Planul Național de Dezvoltare Rurală,versiunea
XI).
37
http://www.madr.ro/ro/planificare-strategica-pentru-administratia-agricola.html, accesat 30 martie 2014
Page 84 of 103
5. PAȘI DE URMAT pentru o abordare integrată a planificării strategice a managementului
resurselor agricole
Pentru o gestionare coerentă a parimoniului agricol, planificarea ar trebui să vizeze încorporarea nevoilor
și resurselor din teritoriu (ale comunităților, așadar) în viziunea de dezvoltare sectoriala.
În prezent planificarea strategică în sectorul agricol se poate descrie succint astfel:
- În domeniul agricol nu se face planificare sectorială la nivel local.
- Planurile administrativ teritoriale locale includ doar câteva aspecte legate de agricultură fără a lua
în calcul cei 3 piloni ai dezvoltării durabile.
- La nivel zonal GAL-urile includ în planurile strategice pe care le elaborează aspecte legate de
agricultură, referitor în principal la utilizarea resurselor terenuri agricole din microregiunea
aparținătoare
- planurile de management al ariilor protejate, în special cele elaborate pentru siturile Natura 2000
trebuie să includă, în majoritatea situațiilor, măsuri și pentru terenurile agricole, măsuri care devin
obligatorii fără a se putea evalua impactul lor asupra sectorului și fără a se putea corela cu
interesele sectorului din moment ce nu există planuri strategice pentru agricultură.
5.1. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului local / zonal
Indiferent de nivelul planului / strategiei care se elaborează pentru sector, este important ca gestionarul
resursei să parcurgă un minim de etape (prezentate în tabelul 12), procesul putând fi însă adaptat funcție
de resursele disponibile, timpul alocat, etc.
5.2. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului județean / regional
5.3. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului național
Tabelul 12 redă etapele de planficare strategică, respectiv ceea ce ar trebui să rezulte după
fiecare etapă, indicatorii principali ce pot fi asociați fiecăreia din aceste etape și
responsabilitățile la nivel local / zonal , județean și național. (trimitere la Ghidul de planificare).
Page 85 of 103
Page 86 of 103
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de rezultat Aplicabil pentru/responabil la nivel
local / zonal regional național
Etapa 0: ORGANIZARE (PRE PLANIFICARE)
1. Organizarea, Decizia internă de Existența unei metodologii si a calendarului de
formalizarea procesului lansare a procesului planificare (etape, proceduri), Initiat Initiato Initiato
de planificare Resurse alocate (umane, materiale, orul rul rul
financiare), proces proces proces
Parti interesate identificate si implicate in ului si ului si ului si
procesul de planificare, parten parten parten
Imagine publica a procesului de planificare erii erii erii
asigurata
Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE
1 Identificare valoarea Evidențe privind Venituri din produse (lapte, culturi) managerul de managerul de MADR
economică a resursei veniturile obținute – comercilizate – lei/an/produs resursă resursă
agricole gestionate. este util a fi întocmit Venituri servicii turistice – număr turiști x agricolă agricolă
anual.
valoare medie servicii oferite lei/turist
Este importantă în
fundamentarea Venituri aduse bugetului de stat/local – lei/an
importanței economice a Venituri investite
organizației în
dezvoltarea durabilă a
zonei în care activează
2 Identificare valoarea Evidențe privind Număr salariați (inclusiv zilieri) – persoane/an managerul de managerul de MADR
socială a resursei persoane angajate, Contribuții sociale plătite – lei/an resursă resursă
agricole gestionate. activități culturale Număr evenimente culturale sociale agricolă agricolă
sau sociale
implementate – evenimente/an
Este importantă în organizate
fundamentarea rolului
organizației ca element
social în dezvoltarea
durabilă a zonei în care
activează.
3 Identificare valoarea de Studii/rapoarte Indici de biodiversitate. Trendul populațiilor managerul de arie protejată MADR
mediu a resursei agricole privind speciile speciilor (atenție a nu se confunda cu
. prezente și fluctuațiile).
caracterizarea
Spor natural.
Este importantă în populațiilor.
Page 87 of 103
fundamentarea Este extrem de Suprafața habitat favorabil
necesității integrării important ca
domenilor în vederea managerul de faună
conservării să centralizeze într-
biodiversității. un raport anual
informațiile tehnice
descriptive privind
resursa, colectate din
teren, deoarece
asigură coerența și
integritatea
informațiilor.
4 Realizarea analizei SWOT Tablou complet Analiză SWOT managerul de managerul de MADR
a managementului asupra domeniului și Analiza Strategică resursă, de resursă, de
rersursei situației prezente arie protejată, arie protejată,
GAL, CL GAL, DAJ
5 Identifică sectoarele ce Evidențe a tipurilor Tipuri de folosință raportate la întreaga managerul de managerul de MADR
trebuie integrate în de utilizare a suprafață ce face obiectul managementului resursă, de resursă, de
relație cu fauna sălbatică. terenurilor pe Suprapunere cu arii protejate (%) arie protejată, arie protejată,
suprafața GAL, CL GAL, DAJ
Suprapunere cu zone de restricții privind
administrată
managementul faunei ( %)
6 Identificare factori Listă factori interesați Lista factori interesați, cu persoane de contact managerul de managerul de MADR
interesați la nivel și rolul lor în procesul și expertiza acestora resursă, de resursă, de
operațional, județean / de planificare și arie protejată, arie protejată,
regional și strategic implementare GAL, CL GAL, DAJ
7 Stabilește setul de Structură document Set de informații ce pot fi obținute cu/din managerul de managerul de MADR
informații necesar pentru cu schița resurse proprii resursă, de resursă, de
realizarea planului informațiilor ce Set de informații pentru care este necesar arie protejată, arie protejată,
trebuie colectate, GAL, CL GAL, DAJ
suportul altor factori interesați
obținute și integrate
Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)
1 Demararea procesului de Anunț, înregistrare Informarea factorilor interesați privind managerul de managerul de MADR
Page 88 of 103
planificare procedură, informare demararea procesului de realizare plan arie protejată, resursă, de
factori interesați GAL, CL arie protejată,
GAL, DAJ
2 Organizare grup de lucru Grup de lucru Membri desemnați din partea factorilor managerul de managerul de MADR
pentru realizare plan constituit interesați la grupul de lucru arie protejată, resursă, de
GAL, CL arie protejată,
GAL, DAJ
3 Definirea viziunii și a Integrarea Viziunea planului definită Grupul de Grupul de MADR
obiectivelor planului obiectivelor privind Obiective SMART stabilite lucru lucru
managementul
faunei
4 Dezvoltare măsuri Corelarea măsurilor Măsuri acceptate de grupul de lucru Grupul de Grupul de MADR
necesare pentru cu alte planuri lucru lucru
atingerea obiectivelor sectoriale
Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)
1 Dezvoltare acțiuni și Detalierea acțiunilor, Acțiuni stabilite in timp și spațiu Grupul de Grupul de MADR
indicatori de rezultat prioritizarea acestora Indicatori măsurabili stabiliti lucru lucru
2 Planificare resurse Estimarea resurselor Buget estimativ Managerul de Managerul de MADR
necesare Resurse logistice necesare resursă resursă
3 Dezbaterea publică a Asigurarea Propuneri de modificare a obiectivelor și managerul de managerul de MADR
planului în afara grupului transparenței și măsurilor arie protejată, arie protejată,
de lucru integrarea diferitelor GAL, CL GAL, DAJ
opinii
4 Parcurgerea procedurilor Plan de management Planul de management avizat/adoptat managerul de managerul MADR
de avizare, adoptare a a resursei arie protejată, de arie
planului GAL, CL protejată,
GAL, DAJ
Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII
1 Implementarea planului Rapoarte de Activități finalizate managerul de managerul de MADR
activitate arie protejată, arie protejată,
GAL, CL GAL, DAJ
Page 89 of 103
2 Monitorizarea planului Rapoarte de Evaluare indicatori de rezultat propuși în managerul de managerul de MADR
monitorizare cadrul planului arie protejată, arie protejată,
GAL, CL GAL, DAJ
Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI CINEGETICE
1 Asumarea publica a Decizia formala de Hotarare/ decizie interna de aprobare a Initiatorul/ Initiatorul/ MADR
rezultatelor procesului de aprobare a strategiei documentului strategiei beneficiarul beneficiarul
planificare strategica planificarii planificarii
Integrarea Documente/ proceduri interne modificate, Beneficiari, Beneficiari, MADR
prevederilor Resurse alocate pe baza prioritatilor stabilite, parteneri parteneri
documentelor Monitorizare si evaluare pe baza obiectivelor/
strategice in indicatorilor stabiliti
managementul
organizatiei/
institutiei/ etc
Page 90 of 103
5.4. Informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației
existente
Pentru a ilustra mai bine modul în care trebuie gândită abordarea integrată în planificare, acest sub-capitol
prezintă câteva exemple / recomandări referitoare la informațiile care ar trebui colectate și analizate a
fundamenta strategia de management.
De la ce instituție /
Informația de obținut* De ce este necesară organizație se pot Observații
obține
1. Arii protejate: limite, Măsurile de - Administratorii AP Este posibil ca unele AP să
zonare, administrator, management tebuie să - APM nu aibă administratori
obiective fie armonizate cu desemnați, fiind în
obiectivele și măsurile responsabilitatea directă a
de management din APM
AP
2. Informații privind fondul Necesare pentru - DAJ
agricol (exploatarea stabilirea zonelor de - INS
terenurilor agricole,protecție, de rănire a - Consilii locale
producția agricolă,faunei sălbatice și a
zootehnia, procesarea, celor de liniște
utilizarea pesticidelor, șa)
3. Starea și calitatea Identificarea APM
corpurilor de apă potențialelor probleme
legate starea lor în
scopul utilizării în
activitatea agricolă
4. Informații legate Cunoașterea - Primărie
resursele umane (date capitalului social local - INS
demografice și economice) este important
planificarea
investițiilor și a
activității
5. Obiective și trasee Sunt zone de potențial - Consiliul Județean
turistice de pe teritoriul deranj sau dezvoltare (trasee turistie
fondului agricol non-agricolă omologate)
- Administratori de
AP
- Salvamont
- Asociații turistice
6. Programe proiecte de Potențial impact - CL,
infrastructură și de investiții negativ: fragmentare - CJ
de habitate, deranj
Page 91 of 103
*Toate informațiile se obțin pentru teritoriul agricol vizat de planul strategic, dar în cazul în care o anumită
informație este importantă și pentru zone din afaralui, acest lucru se menționează în paranteză.
Dacă informațiile se colectează în mod corespunzător, ele vor furniza date și pentru:
- analiza factorilor interesați
- stabilirea / estimarea amenințărilor la adresa resurselor agricole
Se recomandă ca înainte de a se începe colectarea propriu-zisă, să se stabilească foarte clar ce fel de
informații sunt necesare, la ce se vor folosi și în ce format se vor colecta. Formatul este foarte important mai
ales în cazul informațiilor care vor intra în sistemul de monitorizare și dacă se dorește o transpunere a
informației în format electronic (inclusiv în GIS).
Bibliografie
ADEPT (2014). Site-ul fundației ADEPT (www.fundatia-adept.org ), accesat 15 martie 2014

Cadrul Național Strategic Rural (2010), Cadrul Național Strategic pentru Dezvoltarea Durabilă a
Sectorului Agroalimentar și A Spațiului Rural în Perioada 2014 - 2020 – 2030, Comisia Prezidențială
Pentru Politici Publice De Dezvoltare A Agriculturii, disponibil la
http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf
Ludu, O. D. (2010). Cercetări privind influența unor inputuri tehnologice asupra producției, calității,
valorii furajere şi gradului de conversie a pajiştilor de festuca rubra, Universitatea de Ştiințe
Agricole și Medicină Veterinară Cluj – Napoca, Şcoala Doctorală Facultatea de Agricultură, rezumat
disponibil la: http://www.usamvcluj.ro/files/teze/ludu.pdf
Olson, M. (1974). The logic of collective action: Public goods and the theory of groups Harvard
University
Press.
Ostrom, E. (1990). Governing the commons. New York: Cambridge,
Paracchini, M. L., Terres, J. M., Petersen, J., Hoogeveen, Y., Bamps, C., Burfield, I., & van Swaay, C.
(2008). High Nature Value Farmland in Europe – An estimate of the distribution patterns on the
basis of land cover and biodiversity data. European Commission, Joint Research Center, Institute fo
Environment and Sustainability, disponibil la
http://agrienv.jrc.it/publications/pdfs/HNV_Final_Report.pdf , accesat 13 iunie 2014
Paracchini, M. L., Terres, J. M., Petersen, J., Hoogeveen, Y., & Pedroli, G. (2007). High nature value
farmland and traditional agricultural landscapes. 2007).Europe’s Living Landscapes.Essays
Exploring our Identity in the Countryside.Landscape Europe, Wageningen/KNNI Publishing, Zeist,
Predoiu G., Ungurean S. 2010 . Analysis of the institutional frame regarding the bear management
in Romanian conditions. Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Ser. VII, Social Sc., Vol.
3(52)
Page 92 of 103
Anexa 1 - Legislație privind respectarea ecocondiționalității de către fermieri în vederea acordării
sprijinului financiar (informații preluate din Ghidul fermierului privind Ecocondiționalitatea, APIA
2014)
Page 93 of 103
A. Legislație europeană
- Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme
comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole
comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a
Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare
a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor
de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte
ecocondiționalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul
schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum
şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte
ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul CE nr. 834/2007 privind producția ecologică şi etichetarea produselor
ecologice, precum şi de abrogare a Reg. nr. 2092/91, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Directiva 91/676/CEE privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse
agricole;
- Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1698/2005 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;
decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune
şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98,
(CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, cu modificările
şi completările ulterioare;
decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin
scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, cu
- Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a
unei organizări comune a piețelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor
(CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale
Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;
decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul pentru
dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR),
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al
Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea acestora pentru anul 2014 şi de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a Regulamentelor (UE) nr.
1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 şi (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European şi ale
Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21
octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare şi de abrogare a
Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului;
- Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie
Page 94 of 103
2002 de stabilire a principiilor şi a cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar,
de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor şi de stabilire a
procedurilor în domeniul siguranței alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor
alimentare, cu modificările şi completările ulterioare.
B. Legislație națională
- Ordinul MADR/MMP nr. 30/147/2010 pentru aprobarea bunelor condiții agricole şi de mediu
în România, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MADR/MMP/ANSVSA nr. 187/2.155/42/2011 pentru aprobarea cerințelor legale în
materie de gestionare (SMR) privind mediul şi identificarea şi înregistrarea animalelor în
cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori în România, cu modificările şi
- OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările şi completările ulterioare;
- OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe şi plăți naționale directe
complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru
modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole şi alte forme de
asociere din agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea îmbunătățirilor funciare nr.138/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
- HG nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în
vederea plasării pe piață şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi
completările ulterioare: art. 2, 4 şi 9;
- HG nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009;
- Legea apelor nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
- HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor
de protecție sanitară şi hidrogeologică, cu modificările şi completările ulterioare
- Ordinul MMP nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi a competențelor de emitere a
avizelor şi autorizațiilor de gospodărire a apelor;
- HG nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor
şi pierderilor de substanțe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MMGA/MAPDR nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
protecția mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în
agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;
- OUG 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituțional de acțiune în scopul utilizării durabile a
pesticidelor pe teritoriul României;
- HG nr. 1.609/2009 privind înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea
oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene, aflate în subordinea Agenției Naționale
de Consultanță Agricolă;
- Ordinul MMGA nr. 1.234/2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă;
- Ordinul MMGA/MAPDR nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici
agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole (revizuit în
2014);
- Programul de acțiune pentru zonele vulnerabile la nitrați din surse agricole, aprobat prin
Decizia nr. 221.983/GC/12.06.2013 a Comisiei Interministeriale pentru aplicarea Planului
de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole;
- HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva
poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MADR nr. 273/2014 privind aprobarea formularului-tip de cerere unică de plată pe
Page 95 of 103
suprafață pentru anul 2014;
- Ordinul MADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice
şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe şi plăți naționale
directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor
de agromediu şi zone defavorizate, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordin MADR nr. 841/2013 privind aprobarea sistemului de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți
privind bunăstarea animalelor - pachet A porcine" din Programul Național de Dezvoltare
Rurală 2007-2013;
- Ordin MADR nr. 174/2013 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsurile 211
"Sprijin pentru zona montană defavorizată", 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele
decât zona montană" şi 214 "Plăți de agromediu" din Programul Național de Dezvoltare
Rurală 2007-2013, precum şi pentru nerespectarea ecocondiționalității în cadrul
schemelor de sprijin pe suprafață pentru Pilonul I aferente cererilor de plată depuse
începând cu anul 2012;
- Ordinul MADR nr. 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de
restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru
campaniile 2008/2009-2013/2014, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MAPDR/MAI nr. 541/210 din 2009 pentru modificarea si completarea Strategiei
privind organizarea activitatii de imbunatatire si exploatare a pajistilor la nivel national, pe
termen mediu si lung, aprobata prin Ordinul MAAP/MAP nr. 226/235/2003;
- Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 – 2013, versiunea XI;
- OUG nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum
şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 25/2003 pentru aprobarea OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea
bovinelor în România, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul preşedintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor
nr. 40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea
procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, cu
- Legea nr. 85/1995OG pentru aprobarea OG nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi
utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor
în agricultură şi silvicultură, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 28/2009 privind aprobarea OG nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de
protecție a plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din
domeniul fitosanitar, cu modificările şi completările ulterioare;
- HG nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare
şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 199/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanțe cu acțiune
hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
- HG nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, cu
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 111/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi
pentru siguranța alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru
siguranța alimentelor a activităților de obținere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a
produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităților de
Page 96 of 103
producție, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de
origine nonanimală, cu modificările şi completările ulterioare;
privind protecția animalelor de fermă;
privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanțe şi al reziduurilor acestora la
animalele vii şi la produsele de origine animală;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi
pentru siguranța alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide
din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală, cu
- HG nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin
proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a
focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare;
- OG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, cu modificările şi
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicției
totale de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă;
privind măsurile pentru combaterea febrei aftoase;
care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la
boala veziculoasă a porcului, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 32/2006 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care
stabileşte prevederi specifice pentru controlul şi eradicarea bolii limbii albastre, cu
modificările şi completările ulterioare.
Page 97 of 103
Anexa 2 - Studiu de caz
Concluzii privind integrarea planurilor /planificării strategice în domeniul agricol

O analiză comparativă între:
a. o strategie națională: Planul Național de dezvoltare a României 2007-2013
h. o strategie regională: Planul de dezvoltare al Regiunii Centru 2007-2013
i. o strategie județeană: Strategia de dezvoltare a județului Brașov – orizonturi 2013 – 2020 –
2030
j. o strategie locală: 4. Strategia de dezvoltare socio-economică a comunei Laslea, județul Sibiu
2008 - 2013
Analizând aceste documente, integrarea principiilor de conservare a biodiversității în managementul
resurselor agricole, arată astfel:
 Administrația subordonată MADR și MMSC nu se implică direct în planificarea teritorială. MAI
definește spațiul rural sau se aplică metodologia OECD. Zona rurală este formată din 2851 comune,
Legea 350/2001-privind amenajarea teritorială și urbanism și Legea 351/2001 referitoare la
aprobarea Planului Național der Amenajare Teritorială.
 Nu există strategie de dezvoltare rurală (rezultă că nu sunt sunt luați în seamă toți factorii interesați,
ex: agricultorii cu mai puțin de 1 ha de teren, fermele de subzistență ; se merge pe platforme
politice; administrația MADR merge pe obiectivele și prioritatile stabilite la Bruxelles. Nu neapărat
se respectă Regulamentele europene, care pentru ferme sub 1 ha, nu au program.
 Legislația este neclară sau chiar inexistentă
 Principiile de dezvoltare durabilă nu sunt prea mult incluse în startegii sau planuri și nu sunt
operaționalizate
 Discrepanță între capacitățile administrative la nivel național, regional și local

 Stadiu incipient: administrațiile doar ce s-au familiarizat cu principiile cadru ale legislației europene
(toate planurile de dezvoltare locală cuprind introduceri generoase despre Tratatele importante ale
UE (Roma, Maastricht), Strategia Lisabona, Agenda 21, definirea conceptului de dezoltare durabilă,
de multe ori însă acestea rămân doar pe hârtie,
 Administrațiile locale (comunale) nu au resurse pentru planificare integrată, iar principiul este
aproape inexistent în documentele lor (este posibil însă ca în practică să fie altfel)
 Deși foarte la îndemână, agricultura ecologică nu este o prioritate de investiție  considerentele de

protecție a mediului/ conservare a biodiversității nu sunt tratate împreună cu cele de dezvoltare a
agriculturii; de obicei acestea sunt puse în legătură cu agro-turismul – o percepție care trebuie
schimbată, turismul nu va putea fi o activitate care să susțină durabil o comunitate
 Dificultăți în armonizarea planurilor de dezvoltare socio-economice cu interesele de conservare a

speciilor datorită suprafețelor mari ale siturilor care se întind pe mai multe circumscripții
 Confuzii, încurcături birocratice deoarece, în momentul actual, limitele suprafețelor siturilor Natura
2000 nu se pot corela în hărțile administrative (PUG, PUZ, PUD) existent.
Page 98 of 103
Anexa 3 – Selecția proiectelor GAL
Page 99 of 103
COEFICIENŢI PRODUCŢIE STANDARD 2010
Coduri Denumire culturi SO 2010 euro/ha
B_1_1_1 Grâu comun 529,67

B_1_1_2 Grâu dur 394,39
B_1_1_3 Secară 385,14
B_1_1_4 Orz 456,04
B_1_1_5 Ovăz 302,81
B_1_1_6 Porumb boabe 640,66
B_1_1_7 Orez 822,98
B_1_1_99 Alte cereale 416,58
B_1_2_1 Mazăre boabe, fasole boabe, lupin dulce 488,31
B_1_2_2 Linte, bob, măzăriche 346,95
B_1_3 Cartofi 3120,62
B_1_4 Sfeclă de zahăr 1245,24
B_1_5 Plante radacinoase pentru nutret 1543,57
B_1_6_1 Tutun 2001,1
B_1_6_2 Hamei 289,52
B_1_6_4 Rapita 612,65
B_1_6_5 Floarea soarelui 501,37
B_1_6_6 Soia 574,46
B_1_6_7 In pentru ulei 664,96
B_1_6_8 Alte plante pentru ulei 274,04
B_1_6_9 In pentru fibra -
B_1_6_10 Canepa -
B_1_6_11 Alte plante textile 1278,68
B_1_6_12 Plante medicinale si aromatice. 812,88
B_1_6_99 Alte plante industriale 686,73
Legume proaspete, pepeni şi căpşuni - în 7113,49
B_1_7_1_1
câmp -
Legume proaspete, pepeni şi căpşuni - în 7914,85
B_1_7_1_2
grădini pt. comercializare
Legume proaspete, pepeni şi căpşuni - în sere 37209,23
B_1_7_2
şi solarii
B_1_8_1 Flori - în câmp 25638,04
B_1_8_2 Flori - în sere şi solarii 96808,28
B_1_9_1 Plante de nutreţ - iarba temporara 256,84
Plante de nutreţ - alte furaje verzi – porumb 980,6
B_1_9_2_1
siloz
B_1_9_2_2 Plante de nutret – alte furaje verzi - total 468,58
B_1_9_2_99 Alte plante de nutret 632,35
B_1_10 Seminţe şi semininceri 3173,7
B_11 Alte plante 1018,19

B_2 Gradini familiale 3752,86
Page 100 of 103

Păşuni şi fâneţe permanente - păşuni şi 261,96
B_3_1
fâneţe
Păşuni şi fâneţe permanente - pe terenuri 94,74
B_3_2
accidentate
B_4_1_1_1 Fructe, pomi şi arbuşti - climă temperată 2703,58
B _4_1_2 Livezi de coacaz, smochin, zmeur 3430,92
B_4_1_3 Fructe, pomi şi arbuşti - nuci 1556,94
B_4_4_1 Vii - vin nobil 1737,12
B_4_4_2 Vii - alte vinuri 1368,42
B_4_4_3 Vii – struguri de masa 2028,99
B_4_5 Pepiniere 6653,13
B_4_6 Alte culture permanente 541,52
B_6_1 Ciupercarii pe 100 mp/an 121413,3
SO
Coduri Denumire specii animale
2010 euro/cap
C_1 Echide 1963,87

C_2_1 Bovine sub 1 an - total 243,86
C_2_2 Bovine sub 2 ani - masculi 398,96
C_2_3 Bovine sub 2 ani - femele 369,66
C_2_4 Bovine de 2 ani şi peste - masculi 846,07
C_2_5 Bovine de 2 ani si peste - femele 874,52
C_2_6 Vaci pentru lapte 1033,43
C_2_99 Bovine de 2 ani şi peste - alte vaci 561,8
C_3_1_1 Oi - mioare montate 50,47
C_3_1_99 Oi - alte oi 23,39
C_3_2_1 Capre - capre montate 99,37
C_3_2_99 Capre - alte capre 38,09
C_4_1_1 Porcine - tineret porcin sub 20 kg 30,71
Porcine - scroafe pentru reproducţie peste 50 304,03
C_4_1_2
kg
C_4_1_99 Porcine - alte porcine 404,39
C_5_1 Pui pentru carne * 424
C_5_2 Găini ouătoare * 2273,88
C_5_3 Alte pasari * 1207,42
C_6 Iepuri(femele iepuri) 9,31
C_7 Familii de albine (stupi) 52,26
* 100 capete
 Pentru pui, găini ouătoare, alte păsări valoarea SO se referă la 100 capete, la fel și
valoarea UDE
Page 101 of 103

 Pentru ciupercării valoarea SO se referă la 100 mp/an(sunt incluse toate
recoltările), la fel și valoarea UDE
 Pentru familii de albine valoarea SO este calculată pe stup, la fel și valoarea UDE.
 Valoarea 1UDE = 1200 Euro
Valorile coeficienților SO 2010 se află în procedură de validare la Eurostat și DG

Agri și pot suporta mici modificări.
Notă:
Dimensiunea economică a exploatațiilor agricole este unul dintre criteriile utilizate pentru
clasificarea exploatațiilor în conformitate cu tipologia comunitară.
Regulamentul ( CE ) nr 1242/2008 din 8 decembrie 2008 a introdus schimbări substanțiale

în metodologia anterioară de clasificare a exploatațiilor agricole (Decizia Comisiei
85/377/CEE din 7 iunie 1985).
Prin Regulamentul (CE) nr .1242/2008, începând cu anul 2010, se stabilește că

dimensiunea economică a unei exploatații agricole este măsurată ca Producția Standard
totală (SO – standard output) a exploatației exprimată în euro. Anterior, folosind regulile
stabilite de Decizia 85/377/CEE, dimensiunea economică a fost măsurată ca totalul Marjei
Brute Standard (MBS) a exploatației exprimată în Unitatea de Dimensiune Europeană
(UDE).
Principiul ambelor metode este același : suma tuturor SO - sau MBS - pe hectar de cultură
și pe cap de animal din fiecare exploatație.
Principala diferență între cele două concepte este metodologia aplicată pentru calcul (SO
exclude plățile directe și costurile).
Unitățile de măsură utilizate pentru dimensiunea economică a exploatației sunt diferite,

dimensiunea economică bazată pe SO este exprimată în euro și nu în UDE ca în
clasificarea pe baza MBS.
Coeficienții SO 2010 au fost calculați de compartimentul RICA, pe baza informațiilor

primate de la exploatațiile agricole din anchetă, ca medie a anilor contabili 2008, 2009,
2010, 2011, 2012.
Page 102 of 103

ANEXĂ Linkuri utile
1. Acordul de parteneriat 2014-2020 http://www.fonduri-

ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/acord-parteneriat/AP-
10.02.2014.RO.pdf
2. Confederația Asociațiilor Tărănești din România (CATAR): www.catara.ro
3. EURSTAT: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
4. Politica Agricolă Comună: http://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-
cap/files/history/history_book_lr_ro.pdf
5. Strategia UE pentru Conservarea Biodiversității:

http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodive
rsity%20Factsheet_RO.pdf
6. PNDR 2014-2020- Plăți pentru agro-mediu şi climă, descrierea fiecărei măsuri selectate
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-
masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf
7. Strategia Europa 2020: http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
8. Directiva Cadru Apa:
http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/environment/l28002b_ro.htm
9. Directiva Habitate: http://www.batlife.ro/wp-content/uploads/2010/03/doc_03_92_43_EEC.pdf

10. Directiva Păsări: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32009L0147
Page 103 of 103

Ghid Agricultură - 7 04 15

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Agricultură - 7 04 15

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGERI EFICIENȚI PENTRU O REȚEA NATURA 2000 EFICIENTĂ – EME NATURA

GHID DE PLANIFICARE STRATEGICĂ PENTRU

Realizat de Asociația Grupul MILVUS

Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/

Abrevieri și acronime utilizate în text ..........................................................................................7

Figura 1. Legătura între cele cinci ghiduri .................................................................................. 16

Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții .................................. 19

Anexa 1 - Legislație privind respectarea ecocondiționalității de către fermieri în vederea acordării

Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate

Figura 1. Legătura între cele cinci ghiduri

CUI se adresează ? - Grupuri țintă

Ghidul se dovedește util pentru două categorii principale de grupuri țintă:

DE CE este necesar acest ghid ?

În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia de:

 a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la utilizarea

 coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole în condițiile specifice

CE își propune acest ghid?

 Să ofere un instrument util pentru elaborarea de planuri strategice de management integrat al

 Să ofere informații, recomandări și sugestii care puse în practică să conducă la :

În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul

Care este legătura între planurile de management al ariilor

1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole

Livadă  Fructe,  Agro-biodiversitate  Hrană animale salbatice

Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România

Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a

1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole

Tabelul nr. 3 – Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole

Impact asupra valorilor agricole: invadarea

Impac asupra valorilor agricole: degradarea

terenuri Impact: mono-culturi pe suprafețe mari și 2 3

2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării

2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității

 Principiul 6: Ecosistemele trebuie gestionate în limitele funcționării lor.

 Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască cum că schimbarea este inevitabilă.

2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității

Acțiuni obligatorii Explicația necesității acestor acțiuni

g. Cerințele legale în materie de gestionare (SMR) pe componenta de protecție a mediului sunt:

Viabilitatea agriculturii extensive se măsoară în aceeași termeni economici ca și agricultura convențională,

 Sprijinirea producției artizanale și a lanțurilor scurte de aprovizionare - mișcarea Slow Food

 Certificare ca și producători ecologici. Biocoop Sibiu (www.biocoop.ro) este prima cooperativă

 Organizarea târgurilor de producători tradiționali – în ultimii ani au luat amploare târgurile de

2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității

3.1. Cadrul legal pentru planificare

Local  Strategia de dezvoltare a comunei (ex. Strategia de dezvoltare durabilă a

Figura nr. 2 - Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică

ZONAL Plan Grup de acțiune Elaborare Plan Dezvoltare Locală,

3.2.1. Planificarea strategică la nivel local

3.2.3. Nivel național

3.3. Factori interesați

 Analiza și interpretarea datelor colectate – considerând experiența mangerilor de resurse agricole

 Elaborarea strategiei de management, care cuprinde obiectivele și direcțiile de management

 Organizarea dezbaterilor și consultărilor publice cu factorii interesați - este parte a procesului de

Activități și măsuri specifice de management ce se vor aplica de către managerii

Programul 1: Managementul biodiversității

Sub-programul 1.1: Managementul habitatelor de pajiști şi a speciilor legate de aceste habitate

1.1.1.Menținerea habitatelor de Menținerea habitatelor de pajiști prin asigurarea păşunatului cu încărcături de

Corelarea cerințelor APIA cu necesitățile AP

Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja

Asigurarea mentinerii compozitiei floristice a habitatelor de interes

Figura nr. 4 - Harta suprapunerilor AP peste zonele agricole

3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu

 Procesul participativ solicitat de către autoritatea centrală de mediu în realizarea planurilor de

4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări