UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI

FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE DIN BRĂILA

CULEGERE INTREBĂRI EXAMEN/VERIFICARE

Disciplina CHIMIE - anul I – Specializarea Agricultură

1. Numărul atomic indică:

a. Numărul de protoni din nucleul unui atom și corespunde numărului de ordine al elementului
respectiv în sistemul periodic
b. Suma neutronilor din nucleul unui atom și a numărului de masă

2. Sarcina electrică a protonului este:

a. Negativă (1-)
b. Pozitivă (1+)

3. Într-un atom numărul electronilor este:

a. Egal cu numărul protonilor
b. Dublu față de cel al neutronilor

4. Elementul chimic reprezintă specia de atomi care are:

a. Aceeaşi sarcină nucleară (acelaşi nr. atomic Z)

b. Același număr de electroni pe ultimul strat

5. Învelișul exterior al unui atom conține următoarele particule subatomice:

a. Protoni și neutroni
b. Electroni

6. Izotopii sunt speciile de atomi care au:

a. Același număr de protoni dar număr diferit de neutroni
b. Aceeași masă atomică și aparțin unor elemente diferite

7. Elementul cu simbolul 12H este:

a. Izotopul : hidrogen uşor sau protiu
b. Izotopul: hidrogen greu sau deuteriu

8. Orbitalul atomic reprezintă:

a. zona din jurul nucleului în care există probabilitatea (90%) maximă de a găsi electroni.
b. traiectoria precisă pe care o parcurge un electron în jurul nucleului

9. Orbitalii de tip p sunt:

a. În număr de trei, formați din doi lobi situați de o parte și de alta a nucleului, pe una din cele trei
axe de coordonate
b. De formă sferică și conțin maximum 2 electroni cu același spin

10. Numărul maxim de electroni ce pot ocupa un strat electronic este dat de relaţia:
a. Nmax = 2ns2
b. Nmax = 2ns

11. Substratul electronic reprezintă:

a. Totalitatea orbitalilor de același tip.
b. Numărul electronilor din învelișul exterior al atomului

12. Substratul p este format din:

a. 5 orbitali
b. 3 orbitali
13. Într-un orbital atomic pot exista:
a. Maxim 2 electroni cu spin opus
b. Maxim 2 electroni cu același spin

14. Mișcarea de spin reprezintă:

a. Miscarea pe care o efectuează electronul în jurul axei sale
b. Mișcarea pe care electronul o efectuează în jurul nucleului

15. Ordinea ocupării cu electroni a straturilor și substraturilor din învelișul electronic al unui
atom are la bază următoarele reguli și principii:
a. Principiul stabilității energetice, principiul excluziunii (Pauli), regula lui Hund
b. Principiul lui Le Chatelier, postulatele lui Bohr

16. Principiul lui Pauli se referă la:

a. Numărul total de electroni dintr-un strat
b. Numărul maxim de electroni care pot exista într-un orbital

17. Regula lui Hund se referă la:

a. completarea cu electroni a substraturilor care fac parte din stratul ns
b. completarea cu electroni a orbitalilor care fac parte din același substrat

18. Electronii cuplați reprezintă:

a. Doi electroni cu spin opus care ocupă un orbital atomic
b. Electronii cu spin opus care ocupă doi orbitali diferiți

19. Numărul perioadei este dat de:

a. Numărul electronilor de pe ultimul strat
b. Numărul de straturi electronice ocupate (numărul stratului electronic exterior)

20. În tabelul periodic, numărul grupei este dat de:

a. Numărul electronilor de pe ultimul strat
b. Numărul de straturi electronice ocupate (numărul stratului electronic exterior)

21. În sistemul periodic, elementele chimice sunt plasate în ordinea creșterii:

a. Numărului atomic Z
b. Numărului de neutroni

22. Elementul cu configuraţia electronică: 1s22s22p63s23p4 are:

a. Simbolul …S cu Z = 16 și se află în grupa 6 perioada ……3

23. Sistemul periodic al elementelor este alcătuit din:

a. 18 grupe (din care 8 principale și 10 secundare) și 7 perioade
b. 8 grupe și 7 perioade

24. Proprietăţi neperiodice ale unui element chimic :

a. Depind nucleu și sunt numărul atomic (Z) și masa atomică (A)
b. Sunt determinate de învelișul de electroni

25. Proprietăţi periodice fizice sunt:

a. Valenţa, caracterul electrochimic: caracterul metalic; caracterul nemetalic, caracterul acido-
bazic
b. Volumul atomilor, razele ionilor, energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, punctul de
fierbere și topire

26. Proprietăţi periodice chimice sunt:

a. Valenţa, caracterul electrochimic: caracterul metalic; caracterul nemetalic, caracterul acido-
bazic
b. Volumul atomilor, razele ionilor, energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, punctul de
fierbere și topire
27. Pentru elementele din grupele principale, raza atomică și volumul atomic
a. Cresc în perioadă cu creșterea numărului atomic Z
b. Cresc în grupă cu creșterea numărului de straturi electronice

28. Energia de ionizare:

a. Scade în grupă de sus în jos și în periopadă de la stânga la dreapta
b. Scade în grupă de sus în jos și crește în perioadă de la grupa I A la grupa VIII A.

29. Valența elementelor din grupele principale I-IV :

a. Are valoare pozitivă , crește de la 1 la 4 și este egală cu numărul grupei
b. Are valoare negativă și este egală cu diferenţa dintre 8 şi numărul grupei

30. Valența elementelor din grupele principale V,VI,VII:

a. Are valoare pozitivă , crește de la 1 la 4 și este egală cu numărul grupei
b. Are valoare negativă și este egală cu diferenţa dintre 8 şi numărul grupei (3, 2, 1)

31. Caracterul metalic (electropozitiv) al elementelor variază astfel

a. Scade în perioadă de la stânga la dreapta și în grupele principale de jos în sus
b. Crește în perioadă de la dreapta la stânga și în grupele principale de jos în sus

32. Caracterul nemetalic (electronegativ) al elementelor variază astfel:

a. Scade în perioadă de la stânga la dreapta și în grupă de jos în sus
b. Crește în perioadă de la stânga la dreapta și în grupă de jos în sus.

33. Legătura ionică se formează prin:

a. Punere în comun de electroni ai atomilor elementelor chimice participante
b. Cedare /acceptare de electroni de la atomii elementelor chimice participante

34. Legătura covalentă se formează prin:

a. Punere în comun de electroni ai atomilor elementelor chimice participante
b. Cedare /acceptare de electroni de la atomii elementelor chimice participante

35. Combinațiile ionice se caracterizează prin:

a. Temperatura de topire ridicată
b. Plasticitate

36. Legătura ionică reprezintă interacțiunile electrostatice de:

a. Atracție din ioni de semn contrar, formați prin transfer de electroni de la atomii elemenetelor
cu caracter electropozitiv, la atomii elementelor cu caracter electronegativ.
b. Atracție dintre ioni de același ai elemenetelor cu caracter electropozitiv

37. Majoritatea compușilor ionici se prezintă sub formă de:

a. Cristale ionice cu puncte de topire și fierbere relativ ridicate
b. Cristale ionice cu puncte de topire mari temperature de fierbere scăzute

38. Care din următoarele serii conțin numai substanțe care formează rețele ionice?
a. NaCl, KOH, NaF
b. NaOH, AgCl, HCl

39. Care dintre compușii chimici următori , formează molecule nepolare?

a. Cl2, H2, I2
b. HCl, HBr, H2O, NH3

40. Legătura chimică din NH3 este :

a. Legătură covalentă nepolară
b. Legătură covalentă polară

41. Care dintre următorii compuși sunt de natură covalentă?

a. CsF, NaF
b. HF, HCl, H2S
42. Legătura ionică se formează între:
a. Un element cu caracter metalic și un element cu caracter nemetalic
b. Intre două elemente cu caracter nemetalic

43. Legătura covalentă se formează între:

a. Un element cu caracter metalic și un element cu caracter nemetalic
b. Intre două elemente cu caracter nemetalic

44. Care dintre afirmațiile referitoare la legătura covalent-coordinativă este falsă:

a. Legătura coordinativă este un caz particular al legăturii covalente în care electronii puși în
comun provin de la un singur atom
b. Substanțele chimice care prezintă legătură coordinativă formează numai cristale moleculare

45. Legături de hidrogen se formează între moleculele de:

a. HCN (acid cianhidric), H2S (hidrogen sulfurat)
b. HF, H2O

46. Tăria legăturii dintre molecule scade în ordinea:

a. Legături dipol-dipol, legături de hidrogen, forțe de coeziune van der Waals
b. Legături de hidrogen, legături dipol-dipol, forțe de coeziune van der Waals

47. Maleabile și ductile sunt:

a. Metalele
b. Compușii ionici care cristalizează în rețele ionice

48. Metalele sunt caracterizate de:

a. Densități mici și forțe slabe de coeziune care nu pot forma rețele tridimensionale
b. Temperaturi de topire ridicate şi densităţi mari, care indică existenta unor forţe de coeziune
puternice ce conduc la formarea de reţele metalice tridimensionale cu număr mare de
coordinare al atomilor (în general 8 sau 12).

49. Într-o reacție chimică:

a. Masa totală a substanțelor care participă la reactie este egala cu masa totala a substantelor
care rezulta din reactia respectivă
b. Masa substanțelor participante la reacție este mai mare decât masa totală a produșilor de
reacție

50. Scrierea unei reactii chimice cu ajutorul simbolurilor și formulelor chimice se numește:
a. Ecuație chimică.
b. Transformare chimică
51. Procesele chimice în care doi sau mai mulți reactanți se unesc pentru a forma un singur produs
de reacție se numesc
a. Reacții de descompunere
b. Reacții de combinare

52. Următoarea reacție chimică: CaCO3 → CaO + CO2↑ este o reacție :

a. De precipitare
b. De descompunere

53. Reacția dintre sulfatul de cupru și fier (Fe + CuSO4 = FeSO4 + Cu ) este o reacție
a. De combinare
b. Reacție de substituție

54. Reacțiile chimice acre au loc simultan cu cedare și acceptare de electroni se numesc
a. Reacții de oxido-reducere (redox)
b. Reacții de complexare

55. Procesul de oxidare are loc:

a. Prin cedare de electroni iar substanța participantă se numește substanță reducătoare
b. Prin acceptare de electroni iar substanța participant se numește substanță oxidantă
56. Procesul de reducere are loc:
a. Prin cedare de electroni iar substanța participantă se numește substanță reducătoare
b. Prin acceptare de electroni iar substanța participant se numește substanță oxidantă

57. Reacţia dintre un acid şi o bază este cunoscută sub numele de:
a. Reacţie de neutralizare.
b. Reacție de complexare

58. Un acid este o substanță care

a. Are tendința de a accepta protoni
b. Are tendința de a ceda protoni

59. O bază este o substanță care

a. Are tendința de a accepta protoni
b. Are tendința de a ceda protoni

60. pH-ul unei soluții se definește ca fiind:

a. logaritm cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen
b. logaritm cu semn schimbat al concentrației ionilor hidroxil

61. Într-o soluție neutră:

a. [H+] = [HO-], pH= 7
b. [H+] < [HO-], pH< 7

62. O soluție cu caracter acid prezintă:

a. [H+] < 10-7, pH < 7
b. [H+] >10-7, pH > 7

63. O soluție cu caracter bazic prezintă:

a. [H+] < 10-7, pH < 7
b. [H+] >10-7, pH > 7

64. Reacţia endotermă este:

a. Reacţia care decurge cu acceptare de căldură. Energia chimică a reactanţilor este mai mică
decât a produşilor de reacţie.
b. Reacția care decurge cu cedare de căldură. Energia chimică a reactanţilor este mai mare
decât energia chimică a produşilor de reacţie

65. Reacţia exotermă este:

a. Reacţia care decurge cu acceptare de căldură. Energia chimică a reactanţilor este mai mică
decât a produşilor de reacţie.
b. Reacția care decurge cu cedare de căldură. Energia chimică a reactanţilor este mai mare
decât energia chimică a produşilor de reacţie

66. Care din afirmațiile de mai jos este adevărată?

a. Proprietatea unei substanțe de a se dizolva într-un solvent se numește solubilitate
b. Coeficientul de solubilitate reprezintă cantitatea minima de substanță care se poate dizolva la
o temperature data într-o anumită cantitate de solvent

67. Dizolvarea este:

a. Un process chimic în care substanța dizolvată reacționează cu moleculele solventului
b. Procesul de amestecare omogenă a două sau mai multe substanțe, urmat de de formarea unei
soluții

68. Concentraţia unei soluţii exprimă:

a. Raportul dintre substanţa dizolvată şi soluţie sau solvent.
b. Gradul de dizolvare a unei substanșe într-un solvent

69. Concentraţia procentuală de masă reprezintă:

a. Cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame, din 100 grame de soluţie.
b. Cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame, din 100 grame de solvent
70. Câte grame de CuSO4 sunt necesare pentru a prepara 200 g soluție 10% de CuSO4 ?
a. 20g
b. 40g

71. Ce volum de apă trebuie adăugat pentru a se obține 200g soluție de CuSO 4 de concentrație
10% ?
a. 200 ml
b. 180 ml

72. Care din următoarele substanțe au ecchivalentul gram calculat după formula: Eg = M/1, unde
M este masa moleculară a substanței:
a. HCl, NaOH
b. H2SO4, Ca(OH)2

73. Care din următoarele substanțe au ecchivalentul gram calculat după formula: Eg = M/2, unde
M este masa moleculară a substanței:
a. HCl, NaOH
b. H2SO4, Ca(OH)2

74. O soluție de concentrație 1N – conține:

a. 1Eg de substanță dizolvată la 1 litru de soluție
b. 0,1Eg de substanță dizolvată la 1 litru de soluție

75. O soluție de concentrație 0,1N – conține:

a. 0,5 Eg de substanță dizolvată la 1 litru de soluție
b. 0,1 Eg (1/10Eg) de substanță dizolvată la 1 litru de soluție

76. O soluție de HCl 1N conține:

a. 36,5 g HCl la 1 litru de soluție;
b. 49 g HCl la 1 litru de soluție;
77. O soluție de NaOH 0,1N conține:
a. 40 g NaOH la 1 litru de soluție;
b. 4 g NaOH la 1 litru de soluție;

78. Concentrația molară:

a. Reprezintă nr. de moli de substanță dizolvată într-un litru de soluție.
b. Nr. de echivalenți gram de substanță dizolvată într-un litru de soluție

79. O soluție de concentrație 1M – conține:

a. 1 mol (masa molară) de substanță dizolvată la 1 litru de soluție
b. 0,1 moli de substanță dizolvată la 1 litru de soluție

80. O soluție 1M de H2SO4 conține:

a. 98 g de H2SO4 dizolvate într-un litru de soluție;
b. 49 g de H2SO4 dizolvate într-un litru de soluție;

81. O soluție 0,5M de H2SO4 conține:

a. 98 g de H2SO4 dizolvate într-un litru de soluție;
b. 49 g de H2SO4 dizolvate într-un litru de soluție;

82. Titrul unei soluții reprezintă:

a. Cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame care se găsește într-un mililitru de
soluţie [g/ml]
b. Cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame care se găsește în 100 ml de soluție