Arhitecții naturii

Arhitectura e ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. Şi cine construieşte aceste clădiri? Păi,
bineînţeles, arhitecţii. O să te surprindă poate dacă îţi spun că şi în lumea animală există nişte arhitecţi
foarte dibaci, care ştiu exact cum să construiască clădiri minunate, exact aşa cum au nevoie pentru a trăi în
ele în armonie şi siguranță.
O să îţi prezint câteva dintre aceste animale-arhitecţi şi construcţiile lor.

INSECTELE, ARHITECȚII NATURII

Albina, vestit geometru-economie

Eu sunt albinuța Maia iar casa mea este fagurele, un mic castel
de ceară, format din sute de celule regulate sub formă de hexagon.
Albinele își fabrică singure materialul de construcție cu ajutorul buza
inferioară, maxilele și piciorușele. La construcția fagurelui participă
zeci de albine lucrătoare.

Viespile-zidar, tainicele căsuțe sferice

Eu sunt Vespida și sunt rudă cu albina iar casa mea este

formată din cuiburi rotunde, cu aspect de hârtie fixate pe bolovani și pe
ziduri. Materialul de construcție este țărâna ușoară și firișoarele de
nisip. Odată construită prima încăpere, viespea zidește în continuare
încă 5-6, lipindu-le strâns unele de altele. În acestă cetate, viespea-zidar
lasă câteva portițe dosnice, pe unde își iau zborul tinerele viespi.

Fluturele bijutier

Eu sunt Carabetele, rudă apropiată cu fluturele, eu îmi construiesc

căsuța în preajma apelor (lacuri, bălți). Locuiesc într-o căsuță tubulară
construită cu materiale pe care le găsesc în jurul meu: pietricele, nisip,
scoici. Un mare arhitect francez, ne-a „recalificat” în devăraţi arhitecţi-
bijutieri moderni ce pot fabrica bijuterii bio. Pentru a realiza bijuterii ne-
a pus la dispoziţie, în loc de nisip şi scoici, perle, aur şi pietre preţioase,
necesare pentru a creea case-bijuterii.
FURNICILE - MARI SPECIALIȘTI ÎN CONSTRUCȚII
„Furnica țesător”

Furnicile țesător din Australia își construiesc cuibul ridicând frunze

de la pământ și lucrând în echipă. Constructorii adulți adună frunze
și le teș cu ajutorul unor fire de mătase, secretate de larvele lor.
Furnicile țesător pot construi un cuib în doar 24 de ore.

Furnica roșie
Eu sunt „furnica roșie” chiar dacă nu sunt mai înaltă de un centimetru,
eu cu suratele mele construim adevărați „zgârie – nori”. Mușuroaiele
sunt construite din pământ și resturi de plante, putând ajunge și la doi
metri înălțime. Înăuntru mușuroiului, avem un sistem complex de
culoare care ferește cuibul de apă. Materialele de construcții
transportate de noi pot depăși de 40 de ori greutatea corpului nostru.

Termitele constructori de zgârie-nori

Sigur ai auzit de mușuroaiele gigant acolo locuiesc eu împreună cu

suratele mele. Aceşti veritabili zgârie-nori îi construim din noroi, lemn
amestecat cu salivă şi pot atinge înălţimi de peste 5 metri, iar sub
turnul-muşuroi săpăm galerii pe kilometri întregi. Această reţea
subterană este conectată de la un muşuroi la altul, iar dacă s-ar
întâmpla ceva cu muşuroiul la suprafaţă, noi,termitele avem o cale de
salvare în reţeaua subterană

https:/w.youtube.com/watch?v=8y5dOk8XiKA -„Top 50 de curiozități despre furnici”

Activitate practică: „Stupul”
- Colorează apoi decupează albina de-a lungul liniei punctate.
- Decupează alveola urmând linia neagră și pliază liniile punctate
spre interior, lipeste unghiurile.
- În interiolul alveolei lipește o albină.
- Dacă reușești să realizezi mai multe alveole, la final lipește-le pentru
a forma un mini stup.
Numeralul ordinal - formarea deprinderii de a numi și arăta locul și ordinea fiecărui obiect în șir.

 Încercuiește a patra și a șaptea albină.

 Încercuiește a doua și a cincea termită.

 Încercuiește primu , al cincilea și al zecelea carabet future.

 Încercuiește a doua, a șasea și a opta viespe.

 Colorează al doilea, al patrulea și ultimul future.

 Colorează prima, a treia și ultima furnică.

 „Zborul albinei”

Recunoaște și scrie numărul anterior celui de pe fagure. Unește printr-o linie, în ordine, cifrele de la 1-10
 MAMIFERELE, ARHITECȚII NATURII

Castorul, cel mai iscusit constructor de baraje

Sunt arhitect - constructor Castorel și vă prezit cabana mea construită pe țărmul

apelor. Cabanele sunt adăposturi în formă de cupolă, construite din trunchiuri de
copaci, ramuri și iarbă țesută, apoi sunt tencuite cu noroi. Intrarea în cabană este
situată sub nivelul apei. Cupola este înaltă de 2-3 m și cu diametrul de 3-4 m. Sub
cupolă se găsește locul de refugiu, creșa pentru pui și magazia de alimente. Pe
lângă cabană, noi mai construim și baraje și canale extrem de eficiente, construite
din mâl, crengi groase, și trunchiuri de copaci.

Cârtița, inginerul metrourilor subpământene

Eu sunt maestrul incontestabil al metrourilor. Locuința mea este sub

pământ. Am o încăpere rotundă, înconjurată de numeroase canale circulare
aflate unul deasupra altuia, la o distanță de 30 cm. Camera de dormit este
căptușită cu frunze, mușchi și rădăcinoase. Alături de camera de dormit, se
găsește cămara și o încăpere pentru necesități. De la locuință pornește tunelul
principal spre terenul de vânătoare, care se întinde pe sute de metri în toate
direcțiile, presărat la suprafață cu mușuroaie.

Aricii meșteri grădinari

Sunt „Arici Pogonici” și eu îmi contruiesc trei cuiburi. Cuibul de vară în care
locuiesc în zilele călduroase, cuibul pentru pui folosit primăvara pe timpul creșterii
puilor și cuibul de iarnă utilizat pe timpul hibernării.
Cuiburile mele le găsiți în grădină sub frunziș, sub rădăcinile copacilor, în stivele
de fân sau paie. Interiorul cuibului este căptușit cu un strat dens de frunze și
iarbă. Construcția durează între 3 și 5 zile. Materialele folosite la construirea
cuiburilor pot fi frunze, iarbă sau crenguțe uscate.
Vizuina vulpii - arhitectul pădurii

„Vulpița cumetrița” își sapă singură vizuina și mereu aceasta are mai multe
ieșiri. Vizuina ei este mare, cu multe galerii și se păstrează din generație în
generație. În anumite cazuri, vulpea cea șireată poate să ocupe vizuinile
săpate de viezuri și chiar le împarte cu aceștia sau cu pisicile salbatice.

Ursul își pregătește bârlogul înainte de hibernare.

Ursulețul „Moș Martin”, când vine toamna, se străduiește să-și pregătească

bârlogul pentru iarnă. Ursul caută un loc bun - o gaură sau un copac răsucit - apoi
strânge frunze uscate, ramuri, mușchi, cu care își căptușește bârlogul iar din crengi
de molid își amenajează o saltea moale. Săpatul unui o bârlog durează două-trei
zile. Ursul sapă dimensiunea bârlogului la dimensiunea corpului său. Iarna, bârlogul
este acoperit cu zăpadă și se formează o căsuță confortabilă cu o mică gaură prin
care ursul respiră.

Ghici ghicitoarea mea! Ascultă enunțul. Decupeaz, apoi lipește sub fiecare ghicitoare imaginea cu animalul
care corespunde descrierii.
Hărnicuţă gospodină Are zeci de ace groase Farfurie umblătoare Cine ţese-n colţ de casă
Strânge miere din grădină. Dar nu ţese nici nu coase. Cu cap, coadă şi picioare. Pânză nouă de mătase?
(albina) (ariciul) (broasca ţestoasă) (păianjenul)

Este mică chiar de tot, Cine umblă după mure Fie cât o fi de cald, Coadă stufoasă are,
Dacă treci, o calci sub toc, Şi trăieşte în pădure? Am eu unde să mă scald, Adoră carnea foarte tare
Dar la ea în muşuroi face În bârlog petrece iarna, Căci îndată - ţup! - în lac Dacă încă n-aţi ghicit,
treaba ca şi noi. (furnica) La prisacă merge vara. Şi încep să cânt: Oac! Oac! Şi pe urs l-a păcălit.
Activitate practică - „Castorul”

Materiale necesare:
- coală de carton A4, albastră
- hârtie creponată verde
- o pungă de hârtie
- creioane colorate
- foarfecă
- tipar cu capul, coada și picioarele castorului
Colorați și apoi decupați capul, coada și picioarele
castorului. Urmăriți imaginile de mai jos și realizați un
castor care plutește pe apă.
 „Viespea vă invită la joacă”
Ne jucăm cu litera și sunetul „V”- Roagă un adult să-ți citească următoarele
propoziții. Memorează propoziția care ți-a plăcut cel mai mult.

Joc de stimulare a comunicării orale: „Jocul provocărilor"

 Numește un instrument muzical care începe cu sunetul „V”

 Spune un nume de floare care începe cu sunetul „V”.
 Spune numele unei legume care începe cu sunetul „V”.
 Spune un nume de fată care începe cu sunetul „V”.
 Numește o culoare care se termină cu sunetul„V”.
 Numește o culoare care începe cu sunetul„V”.
 Numește o zi din săptămână care începe cu sunetul „V”.
 Numește un animal care începe cu sunetul„V” .
 Numește un nume de baiat care începe cu sunetul „V”.
 Numește o meserie care începe cu sunetul„V”.
 Spune un cuvânt format dintr-o silabă care începe cu sunetul „V”.
 Spune un cuvânt format din două silabe care începe cu sunetul„V”.
 Desparte în silabe cuvântul VIOARĂ. În a câta silabă se aude sunetul„V”?
 Câte silabe are cuvântul VULPE? Formează o propoziție cu acest cuvânt.
 Câte silabe are cuvântul TRAMVAI? În a câta silabă se aude sunetul „V”?
 Arată litera „V” formată din creioane.
 Spune un cuvânt care începe cu silaba „VE-“.
 Numește o insectă care începe cu sunetul „V”.
 Câte silabe are cuvântul VESEL? Pune-l într-o propoziție.
 Joc de perspicacitate - „Găsește animalul și colorează careul alăturat după cerințe”
- Găsește animalul din căsuța 5A - Colorază cu negru căsuța 5A
- Găsește insecta din căsuța 3B - Colorază cu galben căsuța 3B
- Găsește animalul din căsuța 1E - Colorază cu maro căsuța 1E
- Găsește animalul din căsuța 4F - Colorază cu portocaliu căsuța 4F
- Găsește animalul din căsuța 5H - Colorază cu mov căsuța 5H
- Găsește animalul din căsuța 1G - Colorază cu albastru închis căsuța 1G
- Găsește animalul din căsuța 1A - Colorază cu verde deschis căsuța 1A
- Găsește animalul din căsuța 3D - Colorază cu roșu căsuța 3D
- Găsește animalul din căsuța 5G - Colorază cu verde închis căsuța 5G
- Găsește animalul din căsuța 4A - Colorază cu albastru deschis căsuța 4A
- Găsește animalul din căsuța 1H - Colorază cu gri căsuța 4F
- Găsește animalul din căsuța 3E - Colorază cu roz căsuța 3F
 Păianjenii, arhitecții naturii

Păianjenul-cu-cruce Deși pare țesută cu ușurință și rapiditate, pânză mea este o operă
complicată și migăloasă. Să vă explic: Firele care intră în construcția
pânzei nu sunt de același fel. Cele care constituie marea franghie
transversală și razele sunt făcute dintr-o mătase uscată.
Firele ce formează cercurile sunt fabricate dintr-o mătase care
rămâne lipicioasă, ca să permită firului să realizeze o aderență
completă cu spițele.

Păianjenul-de-apă sau Floarea de argint

Mi se mai spune și „Floarea de argint” iar eu îmi folosesc firele

pentru a confecționa un saculeț în care strâng aer. Aceste bule de aer
funcționează ca niște plămâni externi, care îmi permit să respir sub apă și în
interiorul cărora eu locuiesc. Culoarea mea este gri, cu aspect catifelat, iar
atunci cînd sunt sub apă capăt nuanțe argintii.

Exercițiu grafic „Pânza de păianjen” - unește punctele și vei realiza și tu o pânză de păianjen
Activitate practică „Pânza de păianjen”
Aveți nevoie de: - o farfurie de carton decupată apoi perforată după modelul de mai jos
- o sfoară mai groasă
- un păianjen decupat sau unul confecționat după modelul de mai jos. (o bulină neagră,
șase fâșii de hârtie neagră și doi ochișori)
Modul de lucru: Introducem sfoara prin fiecare orificiu al farfuriei (o dată sus,o dată jos), la final lipim
păianjenul care vă place mai mult.

Modelaj: „Păianjenul” - învățați pas cu pas cum să modelați un păianjen.

“Păianjenul NuPot”

A fost odată ca niciodată. Un păianjen mic mic, cu ochi mari care

se tot străduia să țeasă o pânză pe stâlpul unui felinar. Ici colo erau
pânze începute de el dar niciuna terminată. Orice păianjen știe că
dimineața, când răsare soarele și se stinge felinarul, e timpul să doarmă
sau să se relaxeze. Iar seara, când se aprinde felinarul, fiecare păianjen
se trezește, își strânge vechea pânză și face prăjituri rotunde din fire.
Apoi își mănâncă prăjiturile cu poftă și începe, plin de energie, să țeasă o pânză nouă. Dar
păianjenul cel mic cu ochi mari se plângea tot timpul. Când trebuia să strângă firele de pânză și să facă
prăjituri, se smiorcăia întruna:
– Oh e prea greu pentru mine! Nu pooot!!!
Când avea teme de făcut pentru școală, de creat un colaj cu ațe și bobițe de rouă, de lipit fire de
pânză pe frunze sau de calculat firele din mai multe pânze, se făcea și mai mic și se văita:
– Oh e prea greu pentru mine! Nu pooot!!!
Când venea seara și era timpul să fabrice fire, să le lipească între ele și să-și țeasă pânza, iar se tânguia:
– Oh e prea greu pentru mine! Nu pooot!!!
Toată noaptea se plângea că lui nu-i iese pânza și că el nu poate nimic! Așa că, i-a rămas numele
Păianjenul NuPot. Se făcea ghem îmbufnat în mijlocul celor opt picioare lungi și nu se mai mișca deloc.
Doar ochii mari și umezi se învârteau ca niște biluțe negre, urmărind pânzele perfecte ale celorlalți
păianjeni. Iar dimineața îl găsea atârnat într-o harababură de ațe. Până la urmă, se scutura de firele
rupte, întorcea spatele la bucata de pânză neterminată și pleca mai departe pe stâlpul de felinar.
Păianjenul Nupot era un păianjen foarte gânditor așa că se gândea tot timpul: cum să facă și el o
pânză de unul singur, i se părea ceva imposibil. S-a gândit să-și roage părinții sau prietenii de pe stâlp să o
facă pentru el dar nici un păianjen nu are voie să țeasă pânza altui păianjen!
E o regulă știută de toți păianjenii! S-a gândit să renunțe la pânză, putea să locuiască și
altundeva! Auzise că alți păianjeni locuiau în copaci, pe apă, în pământ sau chiar în casele oamenilor și nu
aveau nevoie de pânză. Dar aici pe felinar, nimeni nu mai văzuse un păianjen fără căsuță din pânză. Ba
chiar s-a gândit și să fure pânza unui alt păianjen!
A pândit ore în șir un păianjen în timp ce-și construia căsuța, așteptând să fie gata și să i-o fure
când nu era atent. Dar și-a adus aminte că nicio pânză nu poate ține un păianjen dacă nu e făcută de el
însuși. Cu gândurile astea multe, se balansa îngrijorat pe două fire strâmbe pe care abia reușise să le
îmbine într-un leagăn. Păianjenul poștaș care tocmai trecea pe acolo s-a împiedicat de un rest de pânză.
– Oh, cine și-a lăsat pânza asta neterminată? bodogăni el, ridicându-se și scuturându-se de fire.
Când s-a uitat mai bine, o grămadă de pânze începute și neterminate fluturau peste tot pe felinar. L-a
văzut pe Păianjenul NuPot cum se legăna îngândurat și s-a apropiat de el:
– Dar dacă nu ai mai renunța la pânza începută, ce ai construi?
Păianjenul NuPot, cu ochii pe jumătate închiși, repetă în șoaptă:
– Dacă nu aș mai renunța, ce aș construi? Dacă nu aș renunța, ce aș
construi? Până când adormi, atârnat în leagăn. Și în timpul somnului, visa și
zâmbea. Visa că reușise să-și țeasă pânza până la capăt, că pânza lui era ca
un castel înalt cu multe etaje și un turn strălucitor în vârful felinarului. Când
s-a trezit seara din vis, ochii lui străluceau în noapte:
– Știu! Dacă nu aș mai renunța, aș țese un castel de pânză până în
vârful felinarului!
Dar și-a adus repede aminte că el nu poate nimic și iar a început să plângă:
– E prea greu!!! Cum să fac eu o pânză în vârful felinarului? Îmi trebuie atâtea ațe… e așa de sus, e
așa de greu… Nu pot!!!
Păianjenul poștaș care se întâmpla să treacă din nou pe acolo, l-a auzit plângând și l-a pufnit râsul:
– Cum să zici că nu poți, dacă nici nu ai încercat?
– Ba da! Chiar am încercat dar nu-mi iese, nu știu cum…
– Ai încercat cu un plan?
– Cum adică un plan? a întrebat uimit Păianjenul Nupot.
– Nu poți ajunge nicăieri dacă nu hotărăști unde vrei să ajungi și cum să ajungi acolo! Și poștașul a
scotocit în geanta lui mare cu scrisori și a scos ceva.
– Uite, o foaie frunză și un creion băț ca să scrii planul.
– Dar cum să scriu un plan? Poți să-l faci tu pentru mine?
 – Haha! Cine vrei să trăiască în locul tău? Tu ești singurul care știe
unde vrei să ajungi. Și tot tu ești singurul care știe cum să ajungi acolo!
Iar poștașul a plecat grăbit mai departe să ducă scrisorile la destinație.
Păianjenul Nupot a luat întrebător frunza și creionul bețișor. S-a uitat lung
la ele și a repetat în șoaptă:
– Eu sunt singurul care știe unde vreau să ajung! Și tot eu sunt
singurul care știe cum să ajung acolo… Oare unde vreau să ajung? Ce vreau
să țes?
Și-a ridicat ochii înspre vârful felinarului care părea atât de sus apoi
i-a plecat spre frunza goală.
Se uita când la vârful felinarului când la frunză și iar se întreba:
– Oare unde vreau să ajung? Ce vreau să țes?
Și încet încet, a început să deseneze cu bețișorul pe foaia frunză. Când a terminat, a ridicat frunza
și a privit-o zâmbind: era cel mai frumos castel din pânză de păianjen!
– Aici vreau să ajung! Și și-a ridicat ochii mari și curioși spre vârful felinarului aprins care acum
părea mai aproape. Și parcă deja se vedea sărind și râzând pe castelul de pânză, sus, în lumina felinarului.
Era atât de nerăbdător să termine încât s-a apucat imediat de treabă! Scotea fire de ață în toate
părțile, le răsucea, le împletea în grabă, sărea de la unul la altul de zici că era un titirez de ațe!
Dar nu știu cum, toate se destrămau, se rupeau și tot ce rămânea în urma lui erau niște ațe
deșirate. Se uita blocat la fire și nu știa cum să le repare, cum să le lipească. Altele noi ieșeau din ce în ce
mai repede și nu știa cum să le controleze, nici ce să facă cu ele.
Și cu cât se mișca mai repede, cu atât firele se încurcau între ele, săreau în toate părțile, se rupeau
și ieșea o pânză încâlcită cu găuri mari cât pumnul.
– Oh tot nu-mi iese! Știu ce vreau dar tot nu pot! Se făcea el mic mic și se agăța de singurul fir rămas.
Păianjenul poștaș care mergea de-a lungul stâlpului, îl zări agățat și plângând pe fir.
– Un păianjen nu-și face niciodată pânza la repezeală și nici la întâmplare!
Să țeși propria pânză e o artă!
– Și cum să fac?
– Pare greu micuțule, pentru că planul tău e prea mare și tu te simți prea mic.
– E foarte greu…
– Spune-mi, poți să mănânci o prăjitură imensă dintr-o dată?
– Nu… doar dacă o împart în bucățele mai mici.
– Exact! În câte bucățele mici poți să împarți planul tău astfel încât să fie ușor de făcut? Și păianjenul
poștaș a plecat grăbit mai departe.
Păianjenul NuPot a luat din nou frunza cu planul și l-a privit lung. Era un plan foarte mare să facă
un castel în vârful felinarului.
– Cum aș putea să împart totul astfel încât să fie ușor de făcut? s-a întrebat el în șoaptă. Și a așteptat.
Se uita când în sus la felinar, când în jos la frunză, iar mai suspina, iar mai aștepta. Până când a venit
răspunsul și a început să scrie cu liniuță:
– Planul este să țes un castel din pânză până răsare soarele.
– Pasul unu: fac un fir la stânga. Pasul doi: fac un fir la dreapta. Pasul trei: fac un fir în față.
Pasul patru: le leg între ele. Pasul cinci: țes firul pentru etaj. Pasul șase…
– E ușor! Strigă el dintr-o dată, uitându-se la planul clar și simplu!
Acum știa ce are de făcut! Urmărea pașii de pe plan și se mișca atât de ușor de parcă dansa! Pas cu
pas, fir după fir, construia etaj după etaj iar picioarele forfoteau de nerăbdare în timp ce făcea ultimele
noduri. Era aproape să-și vadă pânza terminată.
Când deodată, o furtună se porni brusc! Vântul îi luă pânza pe sus și o învârti pe toate părțile până
o înfășură în jurul stâlpului.
– Oh degeaba muncesc, tot nu-mi iese!
Și atâta a plâns bietul păianjen de nu mai știai care-s picăturile de ploaie și care-s lacrimile lui. A doua
zi de cu seară, a luat-o de la capăt și mai grăbit, sperând să termine odată! Nu mai avea răbdare, știa cum
să facă, putea să o facă, nu mai avea timp de pierdut!
Dar nici nu începu bine să scoată firele, că o vrăbiuță zbură ca o săgeată aproape de el, mai să-l
atingă. Păianjenul își pierdu echilibrul și căzu pe spate, rupându-și pânza!
– Vrăbii nesuferite! Iar trebuie să o iau acum de la capăt!
Și parcă dinadins mai zbură o vrăbiuță, apoi alta și alta. Ciripeau râzând și îi umflau firele de-l lua
amețeala!
– Vrăbii nesuferite! Striga el, mereu surprins și o lua de la capăt.
 Dar nici nu reuși bine să termine primul etaj, că vede o umbrelă luată pe sus de vânt cum se
îndreaptă cu viteză înspre pânza lui. Cu ochii mari și speriați, urmărea umbrela cum se apropie din ce în ce
mai mult. Și nu-i venea să creadă cum umbrela se înfige direct în pânza lui, îi jumulește aproape toată
pânza și o azvârle franjuri pe trotuar.
– Oh iar trebuie să o iau de la capăt!
Și ce forfotă în jurul lui, oameni grăbiți pe drum care se îndreptau spre casele lor. Claxoane de
mașini care-l făceau să sară în sus și să-și găurească pânza. De zici că lumea toată îl împiedica și îl bloca
să-și țeasă pânza! Cu ochii mari și umezi, cu picioarele nemișcate, privea cum trece din ce în ce mai puțină
lume pe stradă, cum fiecare se duce ușor ușor la căsuța lui.
Își mută apoi privirea spre ațele rupte și neterminate din jurul lui:
– Iar o sa dorm prost dimineața…
Se ghemuia cum putea în colțișorul rămas de fire, se legăna și se ciocnea de sticla rece a
felinarului. Își vedea chipul trist în felinar și dădea din cap:
– Sunt singurul păianjen fără pânză ….
Ca în fiecare seară, plângea pe fărâma de pânză crezând că nimeni
nu-l aude. Ca în fiecare seară, luna îi lumina bucățica de pânză țesută dar el
nu avea ochi decât pentru ce nu era construit.
– Hei! Lipsește ceva! Îi strigă păianjenul poștaș care era în trecere.
– Ce mai lipsește acum? Știu ce vreau să construiesc, am planul cu pași,
știu cum dar tot nu reușesc…
– Atunci când vrei să ajungi undeva, nimeni și nimic nu te poate bloca!
– Ba da! Uite că vântul mă blochează și vrăbiile și umbrelele, mașinile
și oamenii!
– Tu singur te ții în loc și te blochezi, căci te uiți doar la ce nu ai
construit încă! Spune-mi, te-ai oprit vreun pic și te-ai uitat la ce ai construit până acum?
– Nu știu… cred că m-am grăbit să termin pânza cât mai repede…
– Exact! Te-ai grăbit și te-ai uitat doar la ce nu era construit! Dar ai uitat să privești și să te bucuri de
tot ce ai făcut până acum, de fiecare fir țesut, de fiecare pas cât de mic! Căci ține minte: mulțumirea și
bucuria atrag mulțumire și bucurie! În noaptea următoare, Păianjenul a început din nou să lucreze. De
data asta, nu se mai grăbea să termine. Ba chiar i-a venit o idee: la fiecare fir țesut, la fiecare nod făcut, se
oprea și anunța vesel:
– Pauză de bucurie! Apoi, lua câte o bobiță de rouă și o lipea la capătul firului terminat.
– Încă o bobiță de bucurie! respira el mulțumit și își admira mândru pânza plină de bobițe de rouă.
Și pânza creștea și mai mult. Când a fost gata, a pus
ultima bobiță de bucurie în vârful castelului!
Și woow ochii lui mari și negri s-au umplut de sclipiri de
bucurie: în fața lui se înălța un castel uriaș din pânză de păianjen
care strălucea în lumina felinarului. S-a așezat în mijloc și a
început să sară în sus ca pe o trambulină iar bobițele de rouă
săreau odată cu el și cădeau pe căpșorul lui, ca o ploaie de
bucurie!
Când a venit dimineața și soarele a răsărit, nu i-a venit să
creadă: pânza lui era ca o fereastră deschisă înspre cer!
Acum nu se mai
simțea Păianjenul NuPot ci devenise Păianjenul PotOrice căci și-a dat
seama că el nu țese doar o pânză de păianjen ci o fereastră de bucurie
înspre cer!
Se spune că, atunci când avem un vis care ni se pare prea mare, să
ne oprim în dreptul unei pânze de păianjen și să-i șoptim visul nostru.
Căci pânzele de păianjen sunt ferestre care prind visele oamenilor și le
trimit spre cer ca să le împlinească!
 Broscuțele, arhitectele lacurilor

„ Brotăcelul
de copac” Sunt Brotăcel și trăiesc pe arborii înalți din pădurile braziliene. Eu ung cu
ceara de albine o scorbură pe care o găsesc în copac, și, în această
adancitură, care se umple cu apa de ploaie eu locuiesc și tot aici depun
ouale.

„ Broasca-fagure ”

Trăiesc în Guyana și Brazilia iar pe spinare îmi construiesc căsuțe - un fel

de pungi incubatoare hexagonale, așezate una lângă alta, precum fagurii de
albine. În acestea mormolocii își petrec toată perioada dezvoltării, hrănindu-
se prin pereții bogați în vase de sânge și părăsesc spinarea mea abia când
sunt broscuțe.

Eu trăiesc în America de Sud. Localnicii m-au botezat „fierar" datorită

țipătului meu ciudat: ai impresia că un ciocan bate într-o bucată de
metal. „Fierarii” bat toaca cât e noaptea de lungă. Ce-i drept, muncim
din greu, dar nu cu metal, ci cu lut - de fapt, suntem un fel de olari.
Construim, pe fundul bălților în care locuim, niște „castroane" din lut,
cu marginile înalte. Aceastea sunt casele noastre și tot aici ne creștem
puii.

Broasca-fierar

puii.

https://youtu.be/_mqBfWkxWS4 Jocuri cu text și cânt „Broscuțele”

https://www.youtube.com/watch?v=XvzQH8ALO2w „Boscuța Oac”
https://www.youtube.com/watch?v=AWF9coW5a7M „Dansează și rotește-te!”
„Felicitare cu broscuță”

Materiale necesre: -hârtie galbnă A4, pliată pe mijloc;

-creioane colorate;
-lipici;
-șablonul de mai jos;
Modul de lucru: Colorați apoi decupați broscuța de pe șablonul de
mai jos. Urmăriți apoi imaginile pentru a realiza
felicitarea.
 „Jocul sunetelor” – Joc exercițiu
Pronunță cuvintele, desparte cuvintele în silabe, reprezintă grafic silabele și sunetele.

RAȚĂ MĂR PARĂ ALBINĂ

R A - Ț Ă

UMBRELĂ BANANE FLOARE STRUGURE

URS POTOCALĂ BROASCĂ INIMĂ

BUBURUZĂ FURNICĂ CASTOR ARICI

Exercițiu grafic: „Săriturile broscuțelor”
Numerale ordinale - „A câta broscuță este......?”

1 .Încercuiește broasca ce are în mână două baloane. A câta broască este în șir? (a doua)

2. Încercuiește broasca ce are în mână o floare galbenă. A câta este în șir? (a șasea)

3. Încercuiește broasca care are pe cap un melc. A câta este în șir? (a patra)

4. Încercuiește broasca ce are un creion. A câta este în șir? (a șaptea)

5. Încercuiește broasca ce se joacă cu mingea. A câta este în șir? (a cincea)

6. Încercuiește broasca care face poze. A câta este în șir? (prima)

7. Încercuiește broasca care cântă la tobe. A câta este în șir? (ultima)

Trăsături de caracter – Minciuna (să conștientizeze
existența consecințelor minciunii și să argumenteze de ce
nu e bună minciuna)

„Băiatul care a strigat - Lupul"

A fost odată un băiat de păstor care s-a plictisit

stând așezat pe un deal și urmărind oile sătenilor. Pentru a
se amuza, băiatul a început să strige în gura mare "Lupul!
Lupul! Lupul fugărește oile!".
Satenii au venit pe deal, ca să-l ajute pe băiat să-l alunge pe lup. Dar când au ajuns în vârful dealului,
nu au găsit nici un lup. Băiatul a râs când a văzut fețele lor furioase. "Nu striga lupul, băiețel de păstor,
când nu există niciun lup!", au spus sătenii. Ei au coborât de pe deal și l-au lăsat pe băiat singur.
Mai târziu, băiatul a strigat din nou: "Lupul! Lupul! Lupul fugărește oile!" Râzând, băiatul privea cum
sătenii alergau pe deal ca să-l ajute să alunge lupii.
Când sătenii nu au văzut nici acum un lup, i-au spus băiatului cu mânie: "Păstează-ți strigăturile
pentru atunci când va fi cu adevărat un pericol. Nu striga lupul când nu există niciun lup!". Dar băiatul
doar a zâmbit și i-a urmărit cum bombone coborând din nou dealul.
Mai târziu, băiatul a văzut cu adevărat un lup care se plimba pe lângă turma de oi. Alarmat, el a
sărit în picioare și a strigat cât a putut de tare: "Lupul! Lupul!"
Dar sătenii au crezut că încearcă să îi păcălească din nou, așa că nu au venit.
La apus, toți se întrebau de ce băiatul de păstor nu se întorsese în sat cu oile lor. Au urcat pe deal
pentru a-l căuta pe băiat. L-au găsit plângând.
"A fost într-adevăr un lup aici!" Turma s-a risipit! "Am strigat:" Lupul! "De ce nu ați venit?
Un bătrân a încercat să-l îmbuneze pe băiat când mergeau înapoi în sat.
"Te vom ajuta să căuți oile pierdute mâine dimineața", a spus el, punându-și brațul pe umărul băiatului și
continuând, "Nimeni nu crede un mincinos... nici măcar când spune adevărul!"
Morala: „Un mincinos nu mai este crezut nici atunci când spune adevărul!”

- Cum se numește povestea?

- Ce idee i-a venit într-o zi băiatului?
- Ce au făcut satenii?
- Ce s-a întâmplat când au venit sătenii?
- Ce s-a întâmplat când a venit într-adevăr lupul?
- De ce credțti că nu au mai venit sătenii?
- Ce s-a întâmplat cu păstorul?
- Credeți că băiatul a procedat bine că i-a mințit pe săteni?
- Care este cel mai important lucru pe care l-ai învațat din această poveste?
- Care sunt consecinţele minciunii ciobănaşului asupra sa şi a celorlalţi ?
- Ce i-ai spune tu ciobănaşului ?
Care proverb se potrivește poveștii noastre: „ Minciuna are picioare scurte”.
„Minciuna recunoscută este pe jumătate iertată”
Joc - „ Detectorul de minciuni”
Spune trei propoziţii despre tine. Una dintre propoziţii să fie o minciună convingătoare.

https://www.youtube.com/watch?v=naxXbxuL_zU
 Pasările, arhitecții naturii
Rândunica - zidar iscusit

Eu am coada ca o furculiță, sunt roșioară sub bărbiță și iubesc mult oamenii. Îmi
construiesc cuibul în formă de ceșcuță pe lângă casele lor (sub streșinile caselor, în
grajduri, magazii, pe balcoane și chiar în interiorul unor camere). Cuibul este făcut din
bulgări de noroi sau lut amestecat cu salivă, fire de iarbă uscată, paie și păr de animale.
Interiorul este căptușit cu fire moi de iarbă uscată, apoi cu pene și puf; construcția
cuibului durează de obicei 7-10 zile, plus câteva zile pentru căptușirea lui.

Pasărea țesător

Numele de „țesător” mi-a fost dat datorită iscusinței mele cu care construiesc
cuibul. Știați că îmi folosesc ciocul și picioarele pentru a împleti firele de iarbă?
Iar dacă femelei nu-i place cuibul, îl distrug și apoi, construiesc altul nou.

Pasărea-grădinar (Bowerbird)

Eu sunt pasărea pasionată de grădinărit și trăiesc în Papua-Noua

Guinee. Îmi aleg un luminiș neted, în căre se înalță un copăcel. În jurul copacului
aștern o pătură de mușchi, pe care o bătătoresc cu picioarele și coada. Pentru
acoperiș folosesc ramurile unor plante care atârnă, sub formă de coarde. Un
capăt al coardelor îl înfig cu ciocul în pământ. În fața intrării, amenajez o peluză
verde, formată din mușchi. Pe acest covor presar fructe violete și flori de
merișor, pe care le culeg din pădure și le împrospătez îndată ce s-au ofilit.

Păsări și cuiburi

http://stiri.tvr.ro/pasarile-conteaza-in-1-aprilie-este-ziua-internationala-a-pasarilor_843425.html#view
„Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor!”…

În 1 aprilie este Ziua Internaţională a

Păsărilor

Cu zborul, cântecul şi frumuseţea lor ne

încântă şi inspiră. Sunt sanitari ai pădurilor,
împrăştie seminţe, fertilizează solul, oxigenează aerul şi contribuie la stabilizarea climei, iar ca atracţii
turistice sprijină economia. În plus, ne dau şi nenumărate lecţii de viaţă. Cea mai veche sărbătoare din
calendarul mediului este Ziua Internaţională a Păsărilor, sărbătorită în 1 aprile încă din anul 1906, şi are la
baza Convenţia pentru apărarea păsărilor care promoveză principii legate de importanţa lor în
ecosistemul planetei.

Curiozităţi despre păsări:

Păsările - cele mai desăvârşite dintre
toate fiinţele zburătoare - îşi fac apariţia odată cu
omul, pretutindeni unde acesta se stabileşte.
- Se spune că dacă păsările zboară cât mai sus pe
cer, vremea va fi frumoasă, însă, în cazul în care
acestea zboară aproape de sol e semn că vremea
se înrăutăţeşte;
- Proporţional cu dimensiunile ei, o pasăre are nevoie de mai multă mâncare decât un bebeluş sau o pisică;
- Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră;
- Prima pasăre domesticită a fost gâscă;
- Măcăitul raţei nu are ecou şi acesta este un fapt pe care nici cercetătorii nu-l pot explica;
- Lebada sălbatică din Islanda are un cântec excepţional şi plin de forţă şi muzicalitate. Ea este singura
pasăre din neamul lebedelor, gâştelor şi raţelor sălbătice înzestrată cu acest talent;
- Potârnichea trăieşte în perechi, bărbătul fiind credincios soţiei;
- Bufniţele îşi răsucesc capul aproape circular, întrucât nu-şi pot mişca ochii. Ochii lor nu sunt rotunzi, ci
tubulari;
- Pasărea-liră este un adevărat fenomen al naturii, este o imitatoare neîntrecută şi poate reproduce
lătratul câinelui, hohote de râs, ţipete de copii şi cântecele altor păsări;
- Pasărea-călugăr, mare cât un cocostârc, îşi face un un cuib înalt de 1m şi în diametru de 2m;
- Pescăruşul albastru este cea mai răbdătoare pasăre din ţara noastră, stă ore în sir la pândă cu privirea
ţintă pe luciul apei, iar dacă nu prinde peştişorul din prima încercare se ia după el, înot, servindu-se de
aripi ca de lopeţi.
- Pupăza este o pasăre ce poate fi domesticită
uşor, ca şi papagalul;
- Păsările adulte care trăiesc în colonii iau
apărarea tuturor puilor;
- Pinguini îşi crec puii în adevărăte grădiniţe,
sub supravegherea adulţilor;
- Graurii care nu au pui hrănesc puii din
cuiburile vecine;
- Fiecare specie are drumul ei de migraţie, dar
toate formează o reţea complicată de linii
curbe care pleacă din nord, se apropie între
ele, se întretaie şi se opresc acolo unde sunt
condiţii bune de trecere şi de hrană;
- Păsările migratoare au ordinea de zbor
diferită de la o specie la alta. Cocorii, lebedele zboară în unghi, raţele sălbatice una lângă alta în linie
dreaptă, gâştele pe o linie oblică, păsările mici zboară în front larg, iar cele mari în stoluri rotunde.
„Căsuța păsărelelor”- colorează, decupează și asamblează
„Fiecare pasăre la căsuța ei”
Urmărește și memorează poziția corpului fiecărei păsări și notează (cu buline) în tabelul de mai jos.
Poveste creată: Creează o poveste, cu ajutorul acestor imaginilor de mai jos. Dă un titlu poveștii tale.
Ajută pasărea să ajungă la cuib - colorând toate romburile cu verde.
„Jocul umbrelor” - denumește pasărea și găsește umbra ei.
Colorează sau pictează imaginea
Momentul poveștilor
Stupul magic
Primăvara era în toi. Păsările ciripeau fericite că au revenit în
țară. Munceau cu trudă la construirea cuiburilor. Adunau crenguțe,
puf și diverse materiale pentru un cuib modern și confortabil.
Bobocii florilor s-au deschis cu dragoste la lumina puternică a
zilelor, dar și a căldurii oferită de soarele jucăuș, care își rotea razele
precum un carusel nou-nouț.
Albinele au ieșit în lume. Zburau zglobii din floare în floare și
adunau polen în coșuletele lor magice, folosind periuțele fine și trompa lor.
Bondarii priveau cerul senin și se bucurau de adierea molcomă și catifelată a vântului. Se rostogoleau
de pe o parte pe alta și visau la familiile lor minunate. Ieșeau la întâlniri interesante cu alte insecte și
discutau despre vreme și vremuri, despre poluare și atitudinea oamenilor.
– Am aflat că două familii își vor instala stupi în livada noastră! rosti Bondo.
– Să sperăm că sunt blânzi și veseli! spuse Flu.
– Hai să bem un lăptisor de matcă la mine în familie!
– Mulțumesc pentru invitație! Chiar îmi doream să cunosc o familie de albine. Știu că sunteți
numeroși! murmură Flu.
La intrarea în stup au fost întâmpinați de Bâz-bâz Soldățelul. Au primit parola de acces. Acolo, totul
era foarte bine organizat. Nimeni nu se amesteca în treburile altcuiva.
– Câtă disciplină! exclamă Flu.
– Altfel ar fi vai și amar de noi! S-ar crea un haos! spuse Bâz – Bâz Doica.
Matca sau Regina avea un ritual special. Se îngrijea cu atenție, se hidrata și mânca bine, deoarece
ea depunea ouă, cam 1500 zilnic. Din ouă ieșeau puișori jucăuși. Suita de albine aveau grijă de nevoile
reginei. O ajutau să prindă puteri, hrănind- o cu un aliment special numit lăptișor de matcă. Apoi, curățau
locul în jurul ei, astfel încât regina să își poată îndeplini misiunea foarte importantă de a asigura urmași,
fără de care stupul nu ar fi existat.
– Îmi face o deosebită plăcere să îți prezint frații și rudele mele, trântorii.
– Arătați altfel decît albinele hărnicuțe!
– Da! Avem ochii mari cât capul, suntem mai grași și nu avem ac, așa că nu putem apăra stupul.
Noi stăm tolăniți și mâncăm miere. Dar când suntem chemați de regină, nu comentăm. Ne facem
datoria cu devotament! Dintr-o dată s-a auzit un zumzet puternic. Bâz-bâz Cercetătoarea descoperise un
lan de flori galbene, numite rapiță.
– Să pornim! Bâz-bâz albinele Culegătoare s-au repezit afară din stup. Realizau diferite dansuri, în
zig-zag pentru a anunța zonele în care se găsesc florile bogate în nectar și polen. La stup așteptau
nerăbdătoare Bâz-Bâz Magazionerele, care preluau proviziile și le sortau, apoi le așezau pe rafturi.
– Cine se ocupă de construirea stupului?
– Bâz-Bâz Arhitectele! Ele măsoară, proiectează și construiesc celule unite între ele, în formă de
hexagon, alcătuind un fagure. Aici sunt depuse ouăle și nectarul.
– Dar cine se ocupă de larve, care cresc și devin pupe? întrebă Flu.
– Avem Bâz- Bâz Doica! Sunt foarte blânde și grijulii. Albinele cresc sănătoase, puternice, harnice și
primesc o educație aleasă. Bâz-Bâz Îngrijitoarele trudesc din greu să ne asigure curățenia în stup.
Nu cred că există locuințe mai curate decât ale noastre!
Agitație și zarvă se iscă dintr-o dată.
– Un băiețel a fost înțepat de o albină! Alarmă! zumzăi o albină.
– Ce faceți în acest caz ? Cum procedați?
– Veninul de albină e foarte sănătos. Plus că, suratele mele nu atacă decât dacă sunt provocate,
amenințate.
– Deci nu e grav! spuse Flu.
– Este grav în cazul în care copilul este alergic. Dar dacă e frecat cu sare, își revine.
Bâz – Bâz Salvatoare l-au ajutat pe micuț să scape de umflătură, dar și de teama de albine. I-au oferit
un borcan cu miere delicioasă, din polen de salcâm. Bâz -Bâz Ventilatoare aerisesc și răcoresc stupul.
Totul este proaspăt și curat. Nicio particulă de praf. Apa este adusă cu bucurie de Sacagițele harnice și
vesele. Viața în stup este armonioasă și sănătoasă, iar hărnicia și bunătatea albinelor este molipsitoare.
Voi ce Bâz-Bâz sunteți?
“Copacul și castorul”
de Daniela Șerban

A fost odată într-o pădure un copac care nu arăta verde și viu ca ceilalți
copaci. Arăta ca și cum ar fi fost lovit de fulger și a încetat să mai crească. Arăta
ca și cum cineva i-ar fi retezat strâmb toate ramurile. Cei mai mulți dintre copacii
din acea parte a pădurii credeau că era mort, pentru că unii copaci sunt capabili
să rămână drepți mult timp după ce seva a ieșit din ei. Dar greșeau cu toții,
pentru că în interiorul adânc, jos, acest copac avea viață.
Pur și simplu nu a știut cum să crească și să se dezvolte într-un copac
frumos cu frunze pline și sănătoase ca ceilalți copaci, pentru că într-adevăr fusese
lovit de fulger și ars rău. Uneori, după ce un copac e ars astfel, rămâne în stare de
șoc și renunță la voința de a crește și de a trăi și de a fi ca alți copaci.
Și, uneori, șocul fulger și furtunile fac un copac să creadă că nu poate să mai crească și că trebuie
să rămână mereu ars și urât și mort.
Într-o zi, a venit un castor și, gândindu-se că acest copac e
mort a început să-l ronțăie.
-„Hei! Au!” țipă copacul.
Speriat, castorul s-a uitat în jur și a întrebat: -„Cine-i acolo?
- Cine vorbește cu mine?”
- „Sunt eu!” a spus copacul. „Mă doare! Nu mă mai mușca!”
-„Nu pot să cred!” a spus castorul. „Tu nu arăți a fi în viață”.
- Ești uitat aici și ars și demn de milă, așa, cu ramurile rupte și fără
frunze. Acum, eu sunt un castor destul de responsabil și nu ronțăi
copaci vii, pentru că m-aș simți prost pentru asta.
- M-am gândit doar că ești mort. ”
-„Nu sunt mort”, a spus din nou copacul. „Eu nu sunt nici măcar bolnav.” Castorul i-a spus:
- „Ei bine, dacă nu ești mort și nu ești nici bolnav, de ce arăți atât de îngrozitor?”
-„Eu nu știu cum să cresc. Nu știu cum să îmi cresc frunzele. Nu știu cum să mă uit din nou la viață,
pentru că fulgerul m-a lovit de atât de multe ori și au existat atât de multe furtuni în viața mea că am
pierdut cunoștințele despre cum ar trebui să cresc.”
Castorul, care avea multă experiență cu tot felul de copaci, a decis să-l ajute și i-a explicat că ar fi
bine să elimine mai întâi capetele arse ale membrelor. S-a cățărat și s-a apucat să mestece capetele arse
până când toate părțile moarte au dispărut și noi forme de viață au început să crească. Copacul a fost
surprins că nu simțea durere deloc. Apoi castorul a găsit niște îngrășământ special pentru copaci și l-a
împrăștiat în jurul trunchiului. S-a asigurat că primea și că aprecia toată
lumina soarelui și apa de care avea nevoie. Într-un timp foarte scurt, micul
copacul a descoperit că știe cum să crească, cum să se dezvolte, cum să fie
frumos și plin de frunze verzi, la fel ca și ceilalți copaci.
A început să înmugurească frunze noi și să crească și să se dezvolte și
în scurt timp nu a mai rămas nici un semn cum că ar fi fost vreodată lovit de
fulger sau ars. Copacul și castorul lucrau împreună cu mult entuziasm.
- ”Ai făcut atât de multe pentru mine”, i-a spus copacul castorului.
- ”Eu nu am făcut decât să-ți arăt că ești viu. Restul l-ai făcut tu. Pentru că ai avut încredere că poți.”
Copacul s-a decis să facă ceva special pentru castor. I-a cerut castorului să sculpteze un semn despre
întreaga lor muncă de creștere. Acesta a fost așezat în fața copacului, astfel încât toți cei care treceau să-
și dea seama cât de mult poate face diferența încrederea că poți merge mai departe dacă înțelegi că poți
primi ajutorul potrivit.
Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr
de Emilia Plugaru

Şi fiindcă nici o rază de lumină nu pătrunde prin

funinginea nopţii, toate vietăţile de pe lac dorm pitulite prin
stufăriş în speranţa că visele lor vor fi colorate. Doar mica
broscuţă Veruza stă cu ochii larg deschişi pe o frunză de
nufăr.
– Eh, oftează ea, sunt atât de nefericită… Atât de nefericită.
– Ce s-a întâmplat? Întreabă îngrijorată floarea de nufăr. Până mai ieri te ştiam o broscuţă fericită.
– Credeam că dormi, şopteşte broscuţa. Iartă-mă dacă ţi-am tulburat somnul
– Cum să dorm, scumpă Veruza? Eu adorm doar după ce te aud cântând. Minunatul tău "oac-oac" e
cântecul meu de leagăn.
– Adevărat? Se bucură Veruza. Acuş o să cânt…
– Lasă… Hai să mai vorbim! Noaptea e atât de întunecată încât nu-
mi arde de somn. Deci, ce s-a întâmplat?
– Nimic deosebit. Atâta doar… Astăzi am aflat că sunt o broscuţă
urâtă. Iar eu mă socoteam frumoasă… Eh… Cât de mult am greşit.
– Nu ai greşit, Veruza. Cine a îndrăznit să te facă să crezi că eşti urâtă
– Păi… Dimineaţă, când încă soarele zâmbea, doi copilaşi stăteau pe
malul lacului şi citeau o poveste. Am tras cu urechea.
– Şi?
– Se vorbea în poveste despre o prinţesă care a fost nevoită să se
mărite cu un broscoi. Broscoiul avea pielea buboasă, ochii bulbucaţi, era groaznic, dar în fiecare noapte îşi
lăsa pielea, devenind un minunat prinţ.
Nu am reuşit să ascult povestea până la capăt căci picii m-au observat
şi imediat au început să ţipe:
– Iată broasca cea râioasă! Fu! E dezgustătoare! Ce piele, ce ochi!
Strigau şi parcă nu le era îndeajuns. Şi-au umplut buzunăraşele
cu pietre şi în câteva clipe toate acele pietricele cu colţuri ascuţite au
început să zboare în direcţia mea. Dacă nu reuşeam să mă ascund, m-
ar fi omorât…
– Ce copii răi, e indignată floarea de nufăr. Asemenea copii nu
vor ajunge niciodată în poveste.
Nu vor fi niciodată prinţi sau prinţese! Nu trebuie să-i crezi. Eşti
frumoasă şi talentată.
– Ba nu. Sunt urâtă ca acel broscoi. Am ochii la fel de bulbucaţi, pielea
la fel de buboasă, lăcrimează Veruza.
– Scumpă prietenă… Frumuseţea nu e ce vede ochiul. Frumuseţea e
ceea ce simte sufletul.
– Adică?
– Adică nu are importanţă cum îţi sunt ochii, gura sau pielea.
Principalul e să ai un suflet bun şi curat.
– Ţie ţi-e uşor să vorbeşti, fiind atât de frumoasă… Probabil eşti foarte
fericită. Eu însă… de azi sunt atât de nefericită. Atât de nefericită…
– Drept să-ţi spun, oftează floarea de nufăr… nici mie fericirea nu-mi
prea bate la uşă. Trăiesc pe o baltă . În fiecare zi, când raţele şi gâştele sălbatice roiesc pe alături, tremur
de frică… Mă tem că una din ele ar putea să-mi ciugulească petalele.
 Şi totuşi… în nopţile cu lună, când perechile de
lebede stau faţă- n faţă, privindu-se cu dragoste, iar eu
sunt în mijlocul lor, viaţa mi se pare minunată…
Asta nu înseamnă că nu visez la un lac curat, limpede,
cu malul de aur de pe care mă priveşte şi mă admiră un
adevărat prinţ sau o adevărată prinţesă…
– Ca să vezi… e nedumerită broscuţa. Iar eu sincer
credeam că… Ştii ceva? Dacă într-o bună zi mă trezesc şi văd că nu mai sunt broscuţă, ci prinţul din acea
poveste –
te voi lua şi te voi răsădi pe lacul de lângă castelul meu.
Nu te vei mai teme de gâşte şi raţe sălbatice căci acolo vor înota doar lebede albe. Eşti de acord?
– Bineînţeles, zâmbeşte floarea de nufăr. Până atunci însă hai să ne bucurăm de ceea ce avem.
Căci un strop de fericire găsim şi aici… Fără de mine, fără de tine cum crezi că ar fi acest lac?
– Hei, voi două… se foieşte alături, în stufăriş, o altă broscuţă. Lăsaţi poveştile! E timpul să dormiţi…
– Oac, oac, cântă încetişor Veruza, legănându-se pe frunza de nufăr şi floarea adoarme.
Luna, care le vede şi le aude întotdeauna pe toate, îşi trimite cu uşurinţă razele prin funinginea nopţii,
apoi cu privirea sa luminoasă le mângâie pe cele două fiinţe. Mângâiată şi luminată de Lună, Veruza nu se
mai simte urâtă.
Povestea unei păsări leneşe

Trăia odată o pasăre foarte simpatică, dar

extrem de leneşă. În fiecare zi când trebuia să se
trezească, toţi din jur trebuiau să strige şi să tragă de
ea pentru că aceasta să se dea jos din pat.
Când era ceva de făcut, pasărea trăgea atât
de mult de timp, până când nu mai era nevoie să facă
nimic. “Ce pasăre leneşă eşti! Nu poţi să trăieşti, dacă
nu amâni totul până în ultimul moment.”
“Nu cred că asta e o problemă, mie îmi ia mai mult timp să fac ceva, atâta tot.”
Păsările îşi petreceau vara zburând şi jucându-se şi când se apropia toamna şi vremea începea să
se strice, ele începeau să se pregătească pentru călătoria spre ţările calde.
Dar pasărea leneşă tot trăgea de timp şi era sigură că mai e destul de mult timp pentru a se
pregăti de călătorie. Dar, într-o zi, când pasărea leneşă s-a trezit cu greu a constat că toate celelalte păsări
plecaseră deja.
La fel ca în fiecare zi până atunci, câţiva dintre prietenii păsării au încercat să o trezească, dar, pe
jumătate adormită, le-a spus că se trezeşte mai târziu. Pasărea şi-a continuat somnul şi s-a trezit mult mai
târziu. Aceasta era ziua marii călătorii. Toţi ştiau regulile: trebuie să fie gata de plecare; erau sute de
păsări şi nu puteau să aştepte după fiecare dintre ele. Astfel, pasărea cea leneşă a pierdut momentul în
care suratele sale şi-au luat zborul şi pentru că nu putea face această călătorie de una singură, avea să îşi
petreacă toată iarnă aici.
Când a realizat ce întâmplă, pasărea a început să plângă, dar a recunoscut în cele din urmă că este
vina ei. Şi-a dat seama că dacă nu ar fi fost atât de leneşă ar fi putut fi acum împreună cu celelate păsări,
spre ţările calde. Pasărea şi-a învins lenea şi a început să se pregătească pentru iarnă.
La început, şi-a petrecut zilele căutând un loc în care să fie în siguranţă în zilele geroase. Astfel, a
găsit un loc între nişte pietre şi şi-a făcut un cuib. Aici şi-a adus câteva provizii şi puţină apă pentru a putea
trece în siguranţă peste iarnă.
Deşi puţini ar fi crezut, pasărea a reuşit să treacă cu bine peste iarnă. Când a venit primăvara, toţi
prietenii săi s-au reîntors din călătorie şi nu le-a venit să creadă cum pasărea cea leneşă s-a preocupat să
îşi construiască un cuib atât de frumos. Acum toate păsările au realizat că prietena lor nu mai era leneşă şi
au căzut de acord cu toţii să înceapă să îşi organizeze împreună, din timp, călătoria pentru anul viitor.