Povești, legende, mituri – Calul troian

Povestea e foarte veche, de aproximativ 2500 de ani. O cunoaștem din poemul epic Iliada
al lui Homer. Legenda începe cu competiția dintre 3 zeițe, Afrodita, Hera și Atena. Fiecare vroia
să câștige mărul de aur pe care scria “pentru cea mai frumoasă”. Când tânărul prinț troian Paris,
judecătorul competiției, îi oferă mărul Afroditei, aceasta îi dă posibilitatea să se căsătorească cu
Elena, cea mai frumoasă femeie din lume, care era soția regelui grec Menelaus. Paris o răpește
pe Elena și pleacă cu ea în Troia, iar Menelaus trimite armată pentru a o aduce înapoi. Și așa a
început războiul dintre greci și troieni, care a durat 10 ani.
 La sfârșitul celor 10 ani, armata condusă de generalul grec Ulise era obosită iar soldații își
doreau să se întoarcă acasă. Troia se dovedise a fi o cetate fortificată, cu ziduri înconjurătoare
puternice, foarte greu de cucerit. Atunci Ulise s-a rugat zeiței Atena cerându-i să-l ajute să
cucerească Troia. Atena i-a dat ideea construirii unui cal gigant din lemn, în interiorul căruia să
ascundă un grup de soldați de elită, iar restul armatei să simuleze retragerea pe mare. Crezând ca
a fost abandonat, calul va fi luat în interiorul cetății, unde soldații ascunși în cal vor ataca.
Ulise a ordonat oamenilor săi să construiască calul gigant, care, conform legendei, a
fost făcut în 3 zile.
 Când a fost gata, 40 de soldați de elita, în frunte cu Ulise, au intrat printr-o trapă
secretă în interior, ascunzându-se. Restul armatei, cu excepția unui singur soldat, a mimat
retragerea pe mare. Soldatul rămas i-a convins pe cetățenii Troiei ca el a fost lăsat, împreună cu
calul, ca o jertfă pentru zeița Atena, pentru ca ea să nu se înfurie pe ei pentru că au fost lași și să
nu răstoarne ambarcațiunile.

În ciuda unor voci din cetate care spuneau că este o înșelătorie, printre care și preotul
Laocoon, prin intermediul căruia a rămas expresia “Timeo danaos et dona Ferentes” (Mă tem de
greci, chiar și atunci când fac daruri), troienii hotărăsc să aducă calul în cetate. Noaptea, când
toată lumea dormea după marea petrecere făcută cu ocazia câștigării războiului, grecii au ieșit
din cal, au deschis porțile cetății pentru soldații care, la adăpostul nopții, se întorseseră, au
măcelărit sau au luat prizonieri toți locuitorii și au dat foc cetății.