Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 4. Salmonicultura
Curs 4. Salmonicultura
Gheorghe Mohanu
Cursul 4.
Are 25–30 cm lungime și 0,4-1,5 kg greutate. Corpul este alungit, ușor comprimat lateral și acoperit
cu solzi relativ mici. Capul este alungit, cu botul obtuz și gura largă, cu dinți. Înotătoarea caudală este
excavată. Are o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului este brun verzui, cu puncte negre pe spate, laturile
sunt cenușii cu puncte negre, iar abdomenul argintiu. Pe mijlocul corpului prezintă o dungă irizantă,
multicoloră, din care cauză i se spune păstrăv curcubeu. Înotătoarele neperechi, cu excepția înotătoarei anale,
au puncte negre.
Este mai puțin pretențios în ceea ce privește temperatura și conținutul de oxigen al apei. De aceea, și
se poate crește și în heleșteie, alături de crap. Se reproduce numai artificial, primăvara.
1
Etimologie: Oncorhynchus: lb. greacă: onyx, ychos = unghii; rhyngchos = bot; Oncorhynchus = botul înțepător; mykiss = nume vernacular
(local) pentru specie în Kamchatka, Rusia).
1
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
La noi în ţară, acest păstrăv curcubeu este crescut într-un număr mare de păstrăvării și a fost introdus
și în unele ape curgătoare.
Are valoare economică foarte mare. De aceea, este important să studiem creșterea acestuia.
La sfârșitul secolului XIX, printr-o selecţie efectuată mulţi ani la rând, pornind de la exemplare pescuite
într-un lac (Kamloops) din Columbia Britanică (Canada), a fost creată o varietate de păstrăv repede crescător
numită, după numele de origine : Kamloops2 (Oncorhynchus kamloops J. sau Salmo kamloops J.).
La noi au fost importate icre fecundate de Kamloops, în mai multe rânduri, începând cu anul 1983.
Această varietate de păstrăv curcubeu dovedindu-se uşor de crescut în păstrăvării, a făcut obiectul
creşterii pentru consum în multe păstrăvării și de la noi. Totuși, lipsa unor condiţii normale de dezvoltare, în
special a hranei de bună calitate şi a unei temperaturi a apei relativ constantă (în jur de 150C), a făcut ca
păstrăvul respectiv să nu dea rezultatele aşteptate, respectiv o creştere la 12 luni în greutate de 200-300
g/exemplar. Astăzi, datorită cerinţelor sale, Kamloops-ul s-a menţinut doar în puţine păstrăvării.
Salmo gairdneri R. - Păstrăvul curcubeu. Este denumit și păstrăv american. Este considerat somon.
Originar din America de nord (California), a fost introdus în Europa în jurul anului 1880, în
Germania, apoi și în alte țări europene. În țara noastră a fost introdus înaintea primului război mondial.
În America de Nord trăiește în apele munților coastei pacifice, începând din Alaska și până în
California.
Există două varietăți ale acestui păstrăv curcubeu:
- păstrăvul curcubeu propriu-zis (rainbow trout) stabilit în apele de munte;
- păstrăvul curcubeu „cu cap de oțel” (steelhead trout), care migrează în ocean în stadiul de adult.
2
Kamloops este un oraș din sud-centrul Columbia Britanică, Canada, la confluența celor două ramuri ale râului Thompson și la est
de lacul Kamloops.
2
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
In Europa au fost aduse, sub formă de icre, amândouă varietățile, atât Salmo gairdneri shasta J. ce
trăiește în regiunea superioară a pâraielor din Munții Stâncoși (Oregon și California), cât și forma migratoare
din regiunea dinspre vărsare a pâraielor respective (Salmo gaidneri irideus G.).
În prezent, datorită încrucișărilor făcute de-a lungul anilor între cele două varietăți, păstrăvul
curcubeu existent la noi are caracterele formei migratoare, motiv pentru care populările făcute în ultimele
decenii ale secolului trecut în apele curgătoare nu au dat rezultate pozitive. Ajuns la talia de 20 cm, coboară
din pâraiele de munte în zona colinară a râurilor. Se mai găsește în apele curgătoare doar în câteva pâraie
care au în apropierea lor păstrăvării de păstrăv de consum din bazinele cărora a evadat.
A fost introdus ca specie de bază în lacurile Bicaz și Vidraru, însă a fost extras prin braconaj, aproape
până la exterminare. In Lacul Vidra (Lotru) era, până de curând, specia majoritară, iar în lacurile alpine
Urlea, Cindrel, Spurcat și Podrăgel îl mai întâlnim alături de păstrăvul indigen.
La sfârșitul secolului trecut, în scopul populării lacurilor de acumulare din zona montană a fost
importată și o altă varietate de curcubeu, așa-numitul păstrăv „Jumper”3. Este un păstrăv recomandat pentru
pescuitul sportiv.
In bazinele închise (păstrăvării), creşterea păstrăvului curcubeu este dependentă, în special, de
temperatura apei, de debit şi, în special, de calitatea hranei. Creşte mai încet decât fântânelul.
In păstrăvăriile alimentate cu apă cu temperaturi constante, creşterea este mai rapidă, ajungând bun de
consum în toamna celui de al doilea an, pe când în cele alimentate cu apă rece, cu o perioadă scurtă de
hrănire, păstrăvul curcubeu atinge lungimea de 20 cm (lungime minimă la care peştele se valorifică) abia în
cel de-al treilea an al existenţei sale.
Hrana de calitate şi abundenţa ei în apele montane inferioare face ca păstrăvul curcubeu din liber să
înregistreze creşteri mari.
Păstrăvul curcubeu are carnea mai puţin gustoasă decât a păstrăvului indigen, dar mai gustoasă decât
a fântânelului.
Păstrăvul curcubeu nu face obiectul creşterii pentru repopulare întrucât, aşa cum am amintit, nu se
înmulteşte liber datorită pierderii funcţiunii de reproducere normală, urmare a adaptării lui îndelungate la
viaţa în captivitate unde icrele și lapții s-au recoltat de om. În schimb, face obiectul creşterii în scopul
valorificării lui ca păstrăv de consum, datorită următoarelor particularităţi:
- se adaptează la creşterea în bazine închise şi la hrănire artificială ;
- este mai puţin sensibil la temperatura în creştere a apei, suportând temperaturi ridicate atunci când
apa se încălzeşte în zile foarte călduroase ;
- reproducătorii se cresc mult mai uşor decât cei de păstrăv indigen şi se pot sorta chiar din păstrăvul
destinat consumului ;
- creşte mai repede decât păstrăvul indigen, cu condiţia asigurării hranei de bună calitate şi la timp ;
- este mai rezistent la boli decât păstrăvul indigen.
Este un păstrăv cu o rapiditate mai mare în creștere şi cu o amplitudine mai mare în ceea ce priveşte
temperatura apei.
Dacă temperatura optimă a apei pentru păstrăvul nostru curcubeu variază între 15 - 190C, cea a
păstrăvului danez are o marjă mai mare, ea variind între 9 - 190C, dezvoltându-se foarte bine la această gamă
mai largă de temperatură.
Dovedindu-se a fi o varietate mai puţin pretenţioasă şi având o creştere de 200-300 g în 16 luni,
aceasta câştigă teren în faţa celorlalte varietăţi de curcubeu.
A fost răspândită întâi la păstrăvăriile Gilău, Arpaș, Fiad, Pucioasa, Câmpu Cetăţii, Dobra, Vaşcău,
Lacu Roşu şi Săpânţa. Evoluţia bună a acestui păstrăv a făcut ca el să inlocuiască, treptat, în păstrăvăriile cu
apă rece, fântânelul care are o carne calitativ mai slabă ca cea a curcubeului.
4.1.2. Importanţa economică a păstrăvului curcubeu (Oncorhynchus mykiss W.)
Această specie este mult mai plastică şi mai puţin pretenţioasă la gradul de oxigenare a apei, respectiv
la variaţiile de temperatură, comparativ cu alte specii din familia salmonidelor, ceea ce-i permite să fie
prezent pe un areal mult mai larg, inclusiv sub raportul altitudinii.
3 Jumper = săritor (din limba engleză).
3
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
4
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
In primele 24 ore de la fecundare, icrele sunt rezistente la mişcări. Este momentul când pot fi
transportate la păstrăvării sau introduse în râu în cutii Viber.
După fecundare, într-un interval de şi 5-8 zile pentru păstrăvul curcubeu față de 10-15 zile pentru
păstrăvul indigen, în funcţie de temperatura apei, icrele sunt mai puţin sensibile şi se poate umbla cu grijă la
ele, scoţându-se cele moarte şi curăţindu-le de mâlul sau impurităţile care s-au depus peste ele. Constatându-
se, în acest timp, o prea mare aglomerare a icrelor în unele incubatoare şi rămânerea liberă a altora ca urmare
a terminării mulgerii, icrele pot fi rărite, mutându-le în incubatoarele goale.
Incubator orizontal
Incubator vertical complet cu 4 tăvi, 48.000 icre păstrăv, 4 nivele, debit de apă 5-10 l / oră.
O greşeală făcută în timpul mulgerii şi, îndeosebi, al fecundării icrelor (mulgerea pe vânt sau soare
puternic, intrarea apei în vasul cu icre cu ocazia mulgerii acestora) poate avea ca urmare nefecundarea unui
important număr de icre. Icrele nefecundate se albesc, de obicei, în primele 24 ore, dar pot rămâne
transparente până la ecloziune, fără să poată fi observate. De aceea, pentru a cunoaşte, din timp, numărul
viitoarelor icre embrionate şi a celor ce le putem valorifica altor păstrăvării este bine să cunoaştem numărul
icrelor fecundate.
Verificarea fecundării se poate face prin introducerea icrelor în oţet de vin alimentar de 9%.
Prezentăm verificarea prin această metodă.
Se iau din fiecare incubator câte 10-20 icre şi se introduc într-un păhărel cu oţet de vin. După circa 3
minute, embrionul de icră se opacifiază şi apare vizibil ca o virgulă mai mică, în funcţie de stadiul acesteia.
Icrele nefecundate apar transparente sau cu un punct galben în formă de clopot. Embrionul apare numai după
trecerea unui anumit număr de zile, de la fecundare, în mod normal 8 zile pentru icrele de păstrăv curcubeu şi
15 zile pentru cele de păstrăv indigen, în funcţie de temperatura apei.
5
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
După trecerea celor 8-15 zile calendaristice în care se acumulează circa 100 grade-zile, icrele sunt
foarte sensibile la orice mişcare, motiv pentru care se interzice orice deplasare a lor sau intervenţie în
incubatoare.
După circa 150-200 grade-zile de la fecundare, în icră apare, întâi, coloana vertebrală („şira spinării”)
a viitorului puiet şi, apoi, apar două puncte negre, ochii.
La apariţia acestora din urmă, icrele se numesc embrionate şi pot fi manipulate cu uşurinţă.
Icre embrionate
După acumularea a 330 - 400 grade-zile, respectiv după scurgerea unui interval variind între 30 şi 60
zile calendaristice la păstrăvul curcubeu şi 100-200 grade-zile la păstrăvul indigen (excepţie în păstrăvăriile
cu apă de izvor), icrele eclozează.
Energia termică necesară pentru incubație depinde de temperatura exterioară icrelor, respectiv de
temperatura apei. Această temperatură exterioară este cuantificată în număr de grade-zile. Un grad-zi
reprezintă numărul de grade sub 10,0 °C din acea zi. În cazul în care temperatura medie a unei zile este mai
mare decât 10.0 °C, atunci acea zi reprezintă 0 grade-zile. Această metodă se bazează pe faptul că ”boiștea”
are loc când temperatura apei coboară/urcă la 10°C. Exemplu: în cazul în care temperatura medie pentru o
zi este de 3 °C, acea zi are 7 grade-zile (10 - 3 = 7).
Numărul de grade-zile necesar perioadei de incubare (fecundare-ecloziune) diferă în funcţie de specie
iar între specialişti nu s-a ajuns la o unanimitate de păreri, cifrele variind de la autor la autor.
Acest număr variază în funcţie de constanta temperaturii apei şi de valoarea acesteia. Se pare că, cu
cât temperatura apei este mai constantă, cu atât numărul gradelor-zile este mai mic şi cu cât aceasta variază şi
coboară sub 50C, numărul respectiv creşte.
Se poate lua ca cifră, atât pentru păstrăvul curcubeu cât şi pentru cel indigen, 350 grade-zile, reţinând
însă faptul că atunci când temperatura apei de alimentare este scăzută acest număr este mai ridicat şi,
respectiv, mai mic când temperatura este constantă şi peste 50C.
Ecloziunea necesită şi ea multe grade-zile (25-30), desfăşurându-se neuniform, iar reabsorbţia sacului
vitelin (pungii viteline) circa 150-220 grade-zile, în funcţie de temperatura apei.
4
4Larvele se nasc cu un sac vitelin care conține toată hrana necesară dezvoltării lor inițiale. Rolul sacului vitelin și a vaselor viteline este de a
asigura nutriția embrionului. Odată ce absorb aceste nutrimente, alevinii revin la suprafață în căutare de hrană și încep să își regularizeze procesul
de plutire.
6
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
5 O ciupercă acvatică care poate ataca corpul peștilor și al altor animale acvatice.
6Malachitul este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri cu prezența de ioni străini. Culoarea frecventă a
mineralului este verde de nuanțe diferite.Verdele malachit este un indicator de pH, un colorant triarilmetanic, cunoscut și sub denumirile
de verde de anilină .Verdele malachit este un colorant toxic, dar diluat cu apă poate avea acțiune antiseptică locală. Malachitul este
un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri cu prezența de ioni străini. Culoarea frecventă a mineralului este verde de
nuanțe diferite.
7 FORMALÍNĂ f. Soluție apoasă de aldehidă formică; incoloră, cu miros înțepător, iritant, întrebuințată, mai ales, ca dezinfectant.
7
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Netratarea corectă a icrelor cu soluţie şi apariţia mucegaiului obligă scoaterea icrelor moarte din
incubatoare, cu multă îndemânare, indiferent de stadiul de dezvoltare în care se află acestea. Odată instalată
ciuperca, formând grămezi de icre prinse în filamente de „vat”, soluţia nu mai acționează asupra ei.
In perioada de incubaţie, incubatoarele trebuie acoperite cu capace pentru ca icrele să fie ferite de
lumina puternică care, datorită razelor ultraviolete şi infraroşii, poate provoca moartea acestora.
După embrionare - şi înainte dacă este cazul - icrele moarte se curăţă cu ajutorul pipetei sau al
cleştilor speciali.
Debitul trebuie să fie suficient pentru ca icrele să nu ducă lipsă de oxigen dizolvat. Este necesar ca,
pentru 10.000 icre puse la incubaţie (câte intră pe un rând în incubator Wacek), să se asigure un debit de:
▪ 3-5 l/minut, de la fecundare până la embrionare,
▪ 5-7 l/minut, de la embrionare până la ecloziune,
▪ 7-15 l/minut pentru puieţi, în timpul cât sunt ţinuţi în incubator.
Debitul va creşte proporţional dacă icrele sunt puse pe mai multe rânduri. Cu cât apa este mai caldă
(peste 100C) cu atât debitul va creşte şi el.
Indată ce începe ecloziunea, cojile icrelor din care au ieşit puieţii sunt scoase, în fiecare dimineaţă,
din incubatoare.
Numărul de grade-zile necesar de la fecundare până la ecloziunea puieţilor, la noi în ţară, este cuprins,
aşa cum am arătat mai înainte, între:
▪ 330-376 grade-zile pentru păstrăvul indigen,
▪ 350-400 grade-zile pentru fântânel,
▪ 328-387 grade-zile pentru curcubeu,
▪ 180-230 grade-zile pentru lipan,
▪ 250-300 grade-zile pentru lostriţă.
4.2.4. Pierderile în timpul incubaţiei
Pierderile în rândul icrelor sunt, în general, reduse; ele se ridică în mod normal la:
▪ 3-5% la păstrăvul indigen,
▪ 5-10% la păstrăvul curcubeu,
▪ 10-20% la fântânel.
Se întâmplă, uneori, ca mortalitatea să fie mai mare; acest lucru se datorează unor cauze bine
determinate şi anume:
- icrele au rămas nefecundate datorită stropirii lor cu lapţi de proastă calitate, mulşi de la masculi prea
tineri, sub 3 ani, sau prea bătrâni peste 6 ani;
- icrele nematurate mulse forţat sau cele supramaturate, mulse prea târziu, dau, de asemenea, un mare
procent de mortalitate, chiar dacă au fost fecundate;
- icrele fecundate s-au introdus imediat în incubatoare, fără egalizarea temperaturii;
- icrele au fost mânuite necorespunzător în timpul operaţiilor de mulgere, fecundare sau mai ales în timpul
incubaţiei: zguduiri, netratare corespunzătoare cu soluţie de verde de malachit sau necurăţarea icrelor
moarte, oprirea apei de alimentatie, ţinerea în lumină, etc. ;
Cel mai mare procent de mortalitate îl dau icrele recoltate de la femele neajunse la vârsta maturităţii
sexuale sau de la reproducători crescuţi în bazine şi nehrăniți corespunzător.
Pierderile admisibile, conform normelor în vigoare, sunt de:
▪ 20% pentru păstrăvul indigen,
▪ 25% pentru curcubeu şi fântânel,
▪ 30% pentru lipan şi lostriţă.
4.2.5. Accesorii (unelte, instrumente etc.) folosite la îngrijirea icrelor
Pentru ca operaţiile descrise mai sus să se facă în condiţii normale, casa incubatoarelor trebuie dotată
cu :
- termometru de baie pentru înregistrarea temperaturii apei ;
- pipetă de cauciuc, cu tub de sticlă, cu diametrul 8 mm, pentru curăţirea incubatoarelor de icrele moarte;
- pană de gâscă pentru mişcarea uşoară a icrelor, îndeosebi atunci când sunt aşezate pe mai multe rânduri;
8
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
9
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Rezultă, din datele de mai sus, că icrele sunt mai uşoare imediat după mulgere şi devin mai grele în
primele zile următoare fecundării.
Inainte de ecloziune, greutatea lor scade simţitor. Se observă, de asemenea, că nu există diferenţă
între icrele de indigen şi cele de curcubeu.
In general, icrele embrionate, în momentul livrării lor către terți, dau un număr cuprins între 13.000 şi
14.000 bucăţi la kg.
In ultimul timp, numărarea icrelor se face cu aparate speciale, prevăzute cu celulă fotoelectrică cu
care au fost dotate şi unele pastrăvării de la noi.
10
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Obişnuit, grosimea ramei de lemn are 1,2 cm pentru ca icrele să se poată aşeza pe două rânduri.
Ramele cele mai bune, uşor de manevrat, sunt de 20 x 30 cm, cuprinzând circa 2500 - 3000 icre puse
pe un singur rând.
Ramele se aşează în lădiţe izoterme, din poliester sau din lemn, clădite una peste alta, lăsându-se la
fund şi pe margini un spaţiu gol de circa 10 cm, pentru introducerea muşchiului. Ultima ramă este formată
din scândură cu fund găurit sau cu tifon, în care se aşează gheaţă şi apoi capacul.
Ramele se fixează pe margini la distanţe egale de pereţi, prin baterea unor pene, înfundându-se apoi
cu muşchi.
Important este ca temperatura din interiorul lăzii să fie, pe cât posibil, constantă, fără să depăşească 5-
100C iar icrele să aibă o umiditate permanentă.
Temperaturile sub 00C omoară icrele, iar cele peste 100C le fac să eclozeze pe drum sau provoacă
procent mare de pierderi.
Pentru reuşita transportului se recomandă ca acesta să nu depăşească 48 ore şi să respecte următoarele
condiţii :
- să aibă în permanenţă gheaţă în lădiţe, icrele să fie umezite şi să se umble cât mai rar la ele; este indicată
gheaţa păstrată în gheţăria păstrăvăriei care livrează icrele ;
- la ambalare, pânza ramelor să fie umezită cu apa în care au fost incubate ;
- lădiţa să fie ferită, pe cât posibil, de zdruncinături, fapt pentru care transportul cu trenul este mai indicat
decât cel cu maşina; lădiţa va fi transportată tot timpul în poziţie verticală ;
- icrele să nu se transporte în perioade călduroase şi mai ales dacă în incubatoarele din care se iau se
observă puieţi eclozaţi ;
- întrucât în Registrul Păstrăvăriei sunt trecute atât data punerii icrelor la incubaţie, pe fiecare incubator,
cât şi temperaturile zilnice ale apei din casa incubatoarelor, este recomandabil ca cel ce preia icrele să
calculeze numărul de grade-zile acumulat de acestea şi să nu le preia dacă valoarea acestora trece de 300
grade-zile; icrele nu se vor transporta dacă au mai puţin de 5 zile până la ecloziune sau când în
incubatoare au apărut, răzleţ, alevini ;
- la introducerea icrelor în păstrăvăria beneficiară, acestea vor fi stropite cu apă din casa incubatoarelor şi
tăviţa va fi ţinută circa 30 minute într-un incubator cu apă, pentru egalizarea treptată a temperaturii.
In ultimul timp, unele păstrăvării au fost dotate cu lădiţe pentru transportul icrelor cu pereţi şi rame
din polistiren. Dimensiunile mici - 30 x 30 x 30 cm - şi greutatea lor redusă (1 kg), alături de faptul că gheaţa
se păstrează timp de 2 zile, menţinând o temperatură scăzută în interior, au redus mult din efortul şi riscurile
transportului. Intr-o cutie intră între 75.000 şi 150.000 icre. Transportul icrelor se poate face, după cum s-a
precizat, fără riscuri şi în primele 24 ore de la fecundarea lor, cu condiţia feririi lor de zdruncinături
puternice. Operaţia se face, fie în termosuri (mai indicat), fie în borcane de sticlă inchise ermetic, fără bule de
aer. Se introduc, în asemenea vase, două treimi icre şi o treime apă, de preferinţă la o temperatură cât mai
apropiată de 50C şi nu peste 100C.
Pierderile în timpul transportului, indiferent de metoda folosită, nu trebuie să depășească 2% din
total.
11
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Supravegherea ecloziunii
Ca şi la oul de găină, coaja icrei se subţiază datorită unui ferment, crapă şi puietul iese cu coada
înainte. Puieţii ies din icre cu o pungă vitelină plină de substanţe nutritive. Puieţii cei mai viguroşi sunt cei
care ies la mijlocul procesului de ecloziune. După ecloziune, puieţii stau îngrămădiţi la intrarea apei în
incubator. Acum, debitul trebuie mărit iar cutia interioară trebuie împinsă înspre evacuarea apei, astfel ca
aceasta să intre de jos în sus, spre a nu presa puieţii spre sită, rănindu-le punga vitelină.
Mărimea puieţilor la ecloziune este, în mod obişnuit, 1,5-2 cm.
Reabsorbţia pungii viteline se face în funcţie de specie şi de temperatura apei. Aceasta durează:
▪ 6-7 săptămâni (150-220 grade-zile), la păstrăvul indigen;
▪ 3-4 săptămâni (160-180 grade-zile), la pstrăvul curcubeu.
Puieţii rezultaţi din icre puse pe un singur rând pot fi lăsaţi în incubator până în momentul hrănirii. În
cazul în care un incubator Wacek conţine mai mult de 10.000 puieţi, aceştia se trec în troci, câte 10.000 puieţi
într-o troacă de 1 m2 suprafaţă.
Prima operaţie care se face este îndepărtarea cojilor de icre.
4.3. Cresterea puietului pentru păstrăvul de consum.
4.3.1. Alegerea speciilor.
Speciile care fac, cel mai mult, obiectul creşterii pentru consum în păstrăvăriile din ţara noastră sunt
păstrăvul curcubeu şi fântânelul.
Deşi se întâlnesc păstrăvării în care păstrăvul indigen se dezvoltă în acelaşi ritm ca cel curcubeu sau
chiar mai rapid, necesarul mare de puieţi pentru repopularea anuală a apelor de munte şi a lacurilor de
acumulare, face ca această specie să fie crescută, în cea mai mare parte, pentru repopulări.
Creşterea puietului de păstrăv curcubeu şi de fântânel este mult mai uşoară, acesta fiind mai puţin
sălbatic şi mai uşor adaptabil la viaţa din captivitate decât puietul de păstrăv indigen.
4.3.2. Trecerea şi creşterea puietului în troci.
S-a arătat că puieţii eclozaţi se răresc din incubatoare şi se trec în troci în vederea hrănirii lor. Inainte
de această operaţie cojile icrelor eclozate, icrele moarte şi puieţii morţi se scot cu pipete sau prin ridicarea
succesivă a cutiei interioare a incubatorului pentru a fi antrenate de apă.
Tratamentul cu verde de malachit, întrerupt la începutul ecloziunii, se continuă la un interval de 3-4
zile timp de numai 15 minute în incubator şi de 20-30 minute la puieţii trecuţi în troci.
12
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Dispozitivul FCM serveşte pentru numărarea puieţilor de păstrăv curcubeu şi de multe alte specii, cu
diametrul corpului până la 3,5 mm, cu afişare lcd şi detector infraroşu pentru a număra până la 1 milion de
puieţi pe oră, cu o precizie de până la 98 %, la o tensiune electrică de 110 / 220 V și o frecvență de 50/60 Hz
~ 1. Este din plastic, kydex şi acril.
In cazul în care suprafaţa trocilor este insuficientă pentru creşterea întregului efectiv de puieţi, aceştia
pot fi lăsaţi şi în incubatoare, la densitatea maximă de 10.000 puieți pe incubator sau se pot improviza troci în
aer liber.
a. Densitatea în troci este de cca 10.000 puieți la m2 de troacă în prima lună şi de 5.000 puieţi pe m2
în luna a doua, respectiv de 1 şi 0,5 bucăţi/cm2.
b. Debitul se măreşte până la 30 l/minut/m2 de troacă în prima lună şi la 60 l/minut/m2 în a doua
lună de ţinere în troci (a treia lună de existenţă a puietului) pentru o densitate de 10.000 buc./m2.
Trocile care sunt ţinute direct în bătaia soarelui (fără şopron) vor fi acoperite pe două treimi din
suprafaţă cu capace din lemn, ţinând cont de faptul, menţionat anterior, că razele infraroşii şi ultraviolete pot
provoca mortalităţi în rândul puieţilor.
O dată cu trecerea puietului în troci, acestuia i se administrează hrană artificială. Momentul
corespunde cu ridicarea lui la suprafaţă şi constituie momentul critic din viaţa puietului. Neobservarea lui la
timp şi întârzierea administrării hranei duc la debilitarea organismului şi învăţarea la hrană va fi foarte
dificilă. În troci se va dezvolta canibalismul.
13
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Existenţa, în timpul săptămânilor următoare trecerii în troci, a puietului cu cap mare şi trup subţire
(corp măciucă) denotă faptul că puietul nu a fost hrănit la timpul oportun - şi este o notă din cele mai proaste
pentru păstrăvar.
Trocile vor fi alimentate cu apă limpede pentru ca puietul să-şi poată lua cu uşurinţă hrana.
Intrucât în perioada de hrănire a puietului în troci, perioada deosebit de importantă pentru dezvoltarea
viitorului păstrăv de consum, apele se tulbură des, fie din cauza topirii zăpezilor, fie a ploilor de primăvară
(mai-iunie), este necesară filtrarea apei. Este foarte important ca hrănirea puietului să se facă în primele zile.
O apă tulbure în troci în aceste zile compromite mare parte din puiet.
In păstrăvăriile în care există mai multe surse de alimentare, cea cu apa limpede (de izvor) va fi
introdusă în trocile de puieţi şi, în funcţie de debit, la bazinele din primăvară. La păstrăvăriile alimentate
numai cu apă din pâraie sau din lacuri de acumulare apa va fi trecută, obligatoriu, prin bazinul de decantare şi
prin filtru, acesta din urmă curăţindu-se, dacă este nevoie, în fiecare zi. Cea mai bună apă este cea limpede şi
cu o temperatură constantă, în jur de 10-120C.
c. Hrănirea puieţilor. Hrana umedă (prima hrană) va fi constituită din gălbenuş de ou, brânză de
vacă şi lapte smântânit şi, după câteva zile, din creier, sânge, splină şi ficat de vită - acestea fiind bogate în
vitamine, proteine, fier etc. Este indicată administrarea de hrană naturală formată din chironomide, râme,
melci, precum şi planctonul produs în gropi construite în acest scop. În ultima perioadă, se produce şi se
administrează şi hrană granulată specială pentru puiet.
Alimentele sunt terciuite, se elimină ţesuturile fibroase, se trec prin sită deasă, se amestecă apoi cu
apa şi se imprăştie în toată troacă sub forma unui „nor” fin, astfel încât puietul să înoate în acesta.
Este greşit procedeul aplicat de unii păstrăvari de a introduce puietul direct în bazin şi ai face hrănirea
în spaţii largi. Adaptarea la hrană, învăţarea puietului să mănânce în troci dă un procent mai mare de reuşită,
economiseşte hrana şi face ca puietul să poată fi îngrijit atent şi judicios în cea mai critică perioadă a vieţii
sale.
Raţia zilnică, în primele 10 zile, este de 10 g pentru 1000 puieţi şi apoi de circa 75 g creier, sânge,
splină, ficat pentru 1000 puieți, până la vârsta de o lună şi jumătate. Spre sfârşitul ţinerii în troci, cantitatea de
hrană pentru 1000 puieţi pe zi echivalează cu 150 g în amestec cu 2% drojdie de bere şi 2% morcov pasat.
Este indicată şi adăugirea de 1% sare.
Hrana neconsumată şi reziduurile, puieţii morţi şi mâlul se scot de pe fundul trocii în fiecare zi,
folosind pipeta sau un furtun de cauciuc. Sita de la gura de evacuare se curăţă cu peria.
Reuşita creşterii puietului depinde, în cea mai mare parte, de modul de administrare a hranei şi de
calitatea acesteia. Trecerea de la o hrană la alta trebuie făcută treptat.
Nu se vor administra puietului carne şi deşeuri de ovine şi porcine bogate în seu şi grăsime.
O hrănire corespunzătoare este astfel făcută încât hrana să nu ajungă la fundul trocii şi să formeze
depozite aici.
Se recomandă, pentru obţinerea unor puieţi viguroşi şi rezistenţi la boli, administrarea de hrană
naturală intercalată între mesele zilnice.
Hrana se administrează la ore fixe, în câte zece mese zilnice, fapt ce necesită prezenţa permanentă a
unui om, de dimineaţa până seara, pentru hrănirea puietului.
In ultimul timp, în creşterea intensivă a păstrăvului, hrana acestuia o constituie, aproape în
exclusivitate, hrana concentrată. Există diferite mărimi, începând cu făina, urmând cu brizuri de diferite
mărimi inferioare milimetrului şi terminând cu granulaţia de 2-2,5 mm indicate pentru diferite dimensiuni, de
la stadiul de alevin cu punga vitelină reabsorbită două treimi (moment când începe să mănânce) şi până la
stadiul de puiet de o vară, în greutate de 20-40 g.
Oricare ar fi reţeta de hrană concentrată pentru puieţi, ea trebuie să conţină următoarele:
- umiditate, până la 10% ;
- proteină brută, între 40-50% ;
- grăsime brută, între 10-15% ;
- celuloză, între 1-3%;
- cenuşă, între 8-12%;
- altele, între 10 – 31%.
14
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
In componenţa hranei concentrate pentru puieţi ca, de altfel, şi pentru păstrăvul adult intră,
obligatoriu, o serie de vitamine înglobate în aşa-numitul premix sau zoofort. Componenţa premixului diferă
de la producător la producător, din el lipsind însă vitaminele A, grup B, C, E, PP şi altele pe care le vom
utiliza în creşterea păstrăvului de consum.
Hrana concentrată pentru puiet se importă, anual, din diverse ţări occidentale specializate, de-a lungul
anilor, în producerea ei pentru puieţii de păstrăv, pentru păstrăvul de consum şi pentru reproducători.
Prezentăm reţeta pentru unul din tipurile de hrană granulată pentru puiet de păstrăv produsă de o
firmă din Italia.
Raţia zilnică de hrană pentru puiet.
Greut. Dimen- Nr.
Cantitatea zilnică de hrană,
Categ. Când se peştelui siunea. mese
funcţie de temperatură şi greutate
hranei administrează g cm zilnic
< 80 C 8-110 C 11-140 C 14-180 C > 180 C
0,13 2,0
1P Primele 10 zile După pofta de mâncare 5
0,25 2,8
0,26 2,8 După Raţie
2P 10-20 zile 0,80 4,3 pofta de 5% minimă
4% 5,5% 4
mâncare funcţie
0,80 4,3 de talie
Intre 125-380 şi
3P 2,60 6,5 4% 4,5%
buc/kg 5,0% tempe- 3
Intre 380-165 2,60 6,5 Intre 0,5 ratură,
4P între 0,5
buc/kg 6,10 8,5 şi 1,5% 3,5% 4,0% 4,5% 3
1,5 Intre 165-85 6,10 8,5 funcţie şi 1,5%
mm buc/kg 10,00 9,0 de talie 3,5% 4,0% 4,5% 3
1,75 intre 85-40 10,00 9,0 şi
tempe- 2
mm buc/kg 20,00 13,0 3,5% 4,0% 4,5%
2,2 Intre 40-25 20,00 13,0 ratură
mm buc/kg 39,00 15,0 2,5% 3,5% 3,5% 2
Prezentăm componenţa reţetei pentru puiet a firmei din Italia: făină de peşte, făină de carne, făină de
sânge, drojdie de bere, distilat de cereale, făină de germeni, ulei de peşte, ulei vegetal de soia, lecitină, fosfat
de calciu, carbonat de calciu şi etoxichină. Complexului de vitamine I se adaugă, în diverse proporții, fier,
cupru, mangan, cobalt, zinc şi iod.
Intrucât o considerăm una din cele mai complete reţete, cu rezultatele cele mai bune, redăm tabelar
raţiile zilnice funcţie de temperatură şi mărimea peştilor, raţii ce pot fi atribuite puietului şi în cazul altor
reţete de hrană.
Se dau, în continuare, pentru orientare şi în cazul hrănirii puietului cu hrană de bună calitate,
cantităţile de hrană necesare din diversele sortimente pentru creşterea a 100.000 puieţi la o temperatură a apei
cuprinsă între 12-150C.
Cantităţi de hrană, pe sortimente, necesare creşterii a 100.000 puieţi
până la greutatea de 40 g/buc.
Sortimente/Cantităţi de hrană pe bazine
Greutate
Zile de Total
peşti 1,5 1,75 2,2
hrănire 1P 2P 3P 4P Total hrană
(g/buc.) mm mm mm
(kg)
0-10 0,13-0,25 15 15 15
11-30 0,26-0,80 55 55 70
31-60 0,81-2,60 180 180 250
61-90 2,61-6,10 350 350 600
91-120 6,11-12,00 430 220 650 1250
121-150 12,01-24,00 880 480 1360 2610
151-180 24,00-40,00 1850 1850 4460
15
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Consum pe sortimente
15 55 180 350 430 1100 2330 4460 x
(kg)
Datele de mai sus sunt corespunzătoare unei temperaturi relativ constante a apei şi respectiv unui
conţinut normal de oxigen dizolvat al acesteia şi servesc la întocmirea necesarului anual de hrană pentru
puiet.
Un alt furnizor care a intrat pe piaţa internă în ultimii ani este o firmă olandeză care fabrică o hrană de
bună calitate pentru toate vârstele. Cantităţile ce se distribuie zilnic puietului diferă faţă de cele propuse de
alţi furnizori de hrană, fiind mult mai mari decât acestea şi necesitând urmărirea, îndeaproape, a evoluţiei
puietului pe tot parcursul hrănirii pentru a preîntâmpina o îmbolnăvire a lui datorită hrănirii exagerate.
Se remarcă, în mod deosebit, cantităţile mari ce se distribuie la 100 kg puiet la temperaturi scăzute şi
la temperaturi ridicate ale apei, când metabolismul peştelui este redus şi, în general, cantitatea normală ce se
distribuie zilnic nu depăşeşte 1-2% din greutatea puietului. Se ştie că o supranutriţie este mult mai
periculoasă, datorită urmărilor pe parcursul perioadei de creştere (boli de nutriţie), decât o hrănire sub
limitele normale.
Spre deosebire de păstrăvul adult, puietul va fi hrănit în toate zilele săptămânii, fără pauză (excepţie
puietul destinat pentru reproducători).
Trebuie reţinut că o hrănire superficială a puietului din troci şi apoi a celui din bazine, deşi aparent îl
scapă de o muncă dificilă pe păstrăvar, îi va dubla munca mai târziu, la îngrijirea viitorului păstrăv de
consum. De modul cum a fost îngrijit puietul în primele luni de viaţă depinde reuşita realizării producţiei în
următorii 2 ani.
O bună hrănire şi o îngrijire a puietului în perioada ţinerii lui în troci va elimina la maximum
mortalităţile, acestea neputând depăşi 10-20% din totalul puieţilor.
Ca şi în cazul hrănirii puieţilor în troci, puietul trecut în bazine este hrănit, mai nou, cu hrană
concentrată (granulată) întrucât, în sistemul de creştere industrială, procurarea şi conservarea cantităţii
necesară de hrană umedă este foarte dificilă. De altfel, hrana concentrată, bine echilibrată, elimină o serie de
deficienţe şi urmări neplăcute pe care le provoacă hrănirea cu hrană umedă sau mixtă.
Raţiile de hrană ce se distribuie zilnic sunt date, de regulă, de către firma furnizoare.
Distribuirea mecanică a hranei prezintă avantajul că accesul puieţilor la hrană este uniform ca, de
altfel, şi creşterea acestora, că reduce munca păstrăvarului şi asigură distribuirea zilnică a întregii raţii
prevăzute.
Se precizează că distribuitorul mecanic de hrană se foloseşte numai pentru hrana uscată.
Câteva reguli care se desprind din cele prezentate mai sus:
- distribuirea hranei în cantităţi mici şi dese, astfel încât să fie consumată în întregime înainte de a ajunge la
fundul trocii (bazinului) ;
- schimbarea hranei să se facă după o zi de post, în administrarea, gradat cantitativ, a noii hrane ;
- să se distribuie numai hrană proaspătă sau în termen de garanţie ;
- să se păstreze o igienă (curăţenie) strictă în bazine ;
- să se facă o sortare a puietului care s-a diferenţiat ca lungime şi, obligatoriu, la trecerea din troci în
bazine.
Puieţii bine hrăniţi ajung, în primul an, la 8-12 cm, la vârsta de 6 luni. In toamnă, la 1 kg greutate intră
între 250 şi 100 puieţi bine hrăniţi.
4.3.3. Creşterea puietului în bazine.
Puietul se ţine în troci, în funcţie de rapiditatea creşterii lui, până când împlineşte cel mult două luni.
Cu cât îngrijirea puietului se face mai atent, cu atât trecerea lui în bazine se face mai repede.
In păstrăvăriile în care nu există troci pentru puieţi, aceştia vor fi crescuţi în incubatoare şi vor fi
trecuţi direct în bazine, pe măsura învăţării, succesive, a lor la hrană, în incubatoare.
Se recomandă creşterea în bazine mici, cu o suprafaţă de 4-10 m2, cât mai înguste (proporţia dintre
laturi 1/10) şi cu adâncimi cuprinse între 0,30-0,75 m.
a. Densitatea şi debitul. La trecerea din troci în bazine se introduc între 200-1000 puieţi la m2 luciu
de apă. Densitatea se va stabili în funcţie de debit şi calitatea apei (oxigen şi limpezime), calculându-se 30-50
litri/minut pentru 10.000 puieţi până la vârsta de 3 luni. După ultima sortare în bazine, puieţii se răresc,
16
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
lăsându-se un număr maxim de 200 buc/m2, până în primăvara următoare, asigurându-se un debit de 60-120
l/minut pentru 10.000 puieţi. In general, se pot lua în calcul, la o temperatură sub 150C, pentru 1000 puieţi,
atâţi l/minut câte luni are puietul.
b. Hrănirea. Cu cât densitatea în bazine este mai mare (aproape 1000 buc./m2) cu atât hrana va fi
consumată mai bine de către puieţi. In bazine se vor introduce, în diverse locuri, mese de hrănire şi adăpost,
care vor reprezenta 5-1% din suprafaţa luciului de apă. Puietul va fi obişnuit la hrană la ore fixe, de 5- 6 ori
pe zi. Circulaţia persoanelor pe digurile bazinelor, în orele dintre mese, va fi interzisă spre a evita crearea de
reflexe condiţionate în afara orelor de masă.
Hrana va fi formată, în principal, din organe interne de bovine şi, îndedeosebi, din splină. După
trecerea primei luni sau chiar în această perioadă se va trece, treptat, la administrarea hranei mixte, formate,
obişnuit, din 40% organe interne (splină, inimă, ficat), 38% carne de vită sau carne de cal proaspătă, 20%
făină de grâu sau altă făină vegetală, 2% drojdie de bere. In ultimul timp se foloseşte, cu rezultate bune,
adaosul de caroten în hrană, constând în administrarea, timp de 7 zile pe lună, a 2% morcov crud.
Spre sfârşitul verii, puietului i se va putea administra deşeuri de abator obişnuite (fără grăsimi şi
zgârciuri), în amestec cu făinuri vegetale şi drojdie de bere. Acestea se toacă mărunt de maşina cu site care
are găuri de 2 mm, se amestecă bine toate componentele şi se împrăştie pe suprafaţa apei, în mai multe
puncte. Pe masură ce peştele creşte, hrana se toacă mai mare. Hrana se va servi în mai multe puncte ale
bazinelor şi la aceleaşi ore, respectiv:
- de la 2 la 6 luni: de 5-6 ori pe zi, la orele 8, 10, 12, 14, 16, 18 şi ori de câte ori este nevoie, în funcţie de
temperatura apei ;
- după 6 luni : de 3 ori pe zi, la orele 8, 12, 18 şi ori de câte ori este nevoie.
Raţia zilnică se stabileşte în funcţie de temperatura apei şi este de circa 1,5 kg/zi hrană neamestecată
cu apa, pentru 10.000 puieţi de 3 luni şi 5 kg pentru puieţii de 6 luni. Hrănirea trebuie făcută continuu, în raţii
precise şi fără salturi. Trebuie reţinut faptul că nehrănirea timp de 2-3 zile în sezonul cald duce la pierderea
creşterii în greutate înregistrată de-a lungul a 10-20 zile de hrănire corecte. Mai nou, pentru puietul din
bazine, se dau raţii pentru hrana artificială prevăzută de diverşi furnizori.
Când temperatura apei urcă la 200C, raţia de hrană scade la mai bine de jumătate, iar când trece de
23 C, hrănirea încetează.
0
c. Sortarea este o operaţie obligatorie pentru a asigura o creştere uniformă şi pentru a se elimina
canibalismul.
Sortarea începe, obişnuit, odată cu trecerea puietului în bazine şi continuă, periodic, până la
valorificare. Ea se execută lunar sau din două în două luni la puieţii din prima vară şi lunar la restul
efectivului, exceptând reproducătorii.
S-a constatat, îndeosebi la puieţii hrăniţi necorespunzător, un avansat grad de canibalism încă din
timpul ţinerii lor în troci. Puieţi de 3,5 cm au fost găsiţi cu puieţi de 2,5 cm în gură. Puieţii viguroşi consumă
hrana celor mai slabi, diferenţierea de talie pronunţându-se cel mai mult.
Sortarea se face, fie manual (lucru foarte dificil), fie cu ajutorul unor lădiţe cu pereţi şi fund din şipci
distanţate între ele în funcţie de mărimea puieţilor de sortat.
Dimensiunile obişnuite ale lădiţelor de sortat puieţi sunt: 0,40 x 0,20 x 0,15 m. Dacă sortarea se face
regulat, o dată pe lună, şi obligatoriu la trecerea în bazine se va utiliza o singură lădiţă, sortarea făcându-se în
două categorii. Puieţii mari rămân în lădiţă iar cei mici în apa trocii în care ladiţa a fost introdusă.
De fiecare dată când se observă diferenţieri mari între puietul din acelaşi spaţiu şi dacă sortarea nu a
fost facută la timp, puietul se sortează pe trei categorii de dimensiuni şi se introduce în trei bazine separate,
cu diferenţe între o categorie şi alta de 2 cm. In acest caz, sortarea se face utilizând două lădiţe, cea de a doua
(exterioară) fiind de 0,50 x 0,30 x 0,20 m, având lumina dintre rigle puţin mai mică decât la prima cutie. In
această din urmă, rămân puieţii mari, în cea exterioară puieţii mijlocii, iar în troacă cei mici. Lădiţele se
introduc în timpul operaţiei în apă până la jumătate din înălţimea lor.
Spaţiile dintre şipci variază, obişnuit, de la 2 mm la 4 mm pentru puieţii din troci şi de la 5 până la 12
mm pentru cei din bazine, în funcţie de talie.
Distanţa dintre şipcile sortatorului pentru puieţii de o vară
(cu hrănire corectă)
Distanţe între şipci DIMENSIUNILE PUIETULUI
17
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
- cm - Lungime - cm - Greutate - g -
0,30 - 0,35 3,5 - 4,0 0,700
0,40 - 0,45 4,5 - 5,0 1 - 1,5
0,45 - 0,50 5,0 - 5,5, 1,5 - 2,0
0,50 - 0,60 5,5 - 6,0 2,0 - 3,0
0,60 - 0,80 6,0 - 7,0 3,0 - 5,0
0,80 - 0,90 7,0 - 8,0 5,0 - 7,0
0,90 - 1,00 9,0 - 10,0 10,0 - 15,0
1,0 - 1,1 10,0 - 11,0 15,0 - 16,0
1,1 - 1,2 12,0 - 13,0 17,0 - 20,0
Sortarea se face cu multă atenţie, atât pentru a evita eventualele răniri ale puieţilor cât şi şocul
provocat de o diferenţă prea mare între temperatura apei din care s-a scos puietul şi cea a apei (uneori a
aerului în care se face sortarea). Atenţia este necesară şi pentru a observa exemplarele cu creştere şi
conformaţie deosebite, care se reţin separat pentru viitorii reproducători.
La sortarea din toamnă, dacă apa are temperatura constantă, şi la cea din primăvară (la împlinirea
vârstei de 1 an), dacă apa este rece (de pârâu), se recomandă ca puietul să fie separat pe categorii, după cum
urmează :
- Categoria R - pentru viitorii reproducători, peste 10 cm;
- Categoria a I -a ……………………………… 8,1-10 cm;
- Categoria a II-a ………………………………… 6,1 - 8 cm;
- Categoria a III-a ………………………………… 5 - 6 cm.
Puieţii de Categoria R şi parte din cei din Categoria a I-a vor fi selecţionaţi pentru viitorii
reproducători iar cei de la limita inferioară a Categoriei a III-a, în cazul când nu reprezintă mai mult de 10%
din total, vor fi administraţi ca hrană reproducătorilor. Sortarea se poate face toamna sau primăvara şi cu
sortatoare automate.
Oricare ar fi metoda şi perioada în care se face sortarea, puieţii trebuie ţinuţi la post cel puţin 48 ore,
de obicei 3-4 zile.
4.3.4. Pierderi în rândul puieţilor cu vârsta până la 1 an.
De la ecloziune şi până împlinesc vârsta de 1 an, puieţii înregistrează o mortalitate care depinde, în
mare măsură, de o serie de cauze.
Recoltarea icrelor de la reproducătorii selecţionaţi în plină maturitate, eliminarea condiţiilor
favorabile dezvoltării epizootiilor şi producerii mortalităţii, asigurarea unui debit corespunzător şi, îndeosebi,
hrănirea puietului la momentul oportun, cu hrană de bună calitate şi administrată zilnic, elimină la maximum
pierderile. Respectarea acestor condiţii face ca mortalitatea de la ecloziune şi până în toamnă să nu
depăşească 20-40%, iar din toamnă până la împlinirea vârstei de 1 an, maximum 10%.
Se pot da, orientativ, următoarele date pentru pierderile medii normale din păstrăvăriile din România,
la puieţi din primul an de viaţă :
- la ecloziune …………………….5%;
- la începerea hrănirii ………… 10%;
- în timpul verii ……………… 25%;
- în timpul iernii ……………….10%;
Total ……………50%
Nu în toate păstrăvăriile pierderile anuale sunt aceleaşi, ca urmare a influenţelor diferite ale factorilor
de mediu asupra puietului.
Pentru a stabili un procent legal de pierdere, cât mai apropiat de realitate, păstrăvăriile au fost
împărţite în trei categorii în funcţie de condiţiile de mediu (temperatură, debit, altitudine).
4.3.5. Creşteri în lungime şi greutate.
18
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
De la trecerea puietului în bazine şi până la împlinirea vârstei de 12 luni, puietul se numeşte „de o
vară”. Creşterea cea mai mare, în lungime şi greutate, o înregistrează în lunile de vară, când temperatura apei
este apropiată de optimul de hrănire şi de dezvoltare a populațiilor speciei.
Creşterile nu sunt aceleaşi la aceeaşi vârstă, în toate păstrăvăriile, ele fiind influenţate, în mod direct,
de temperatura apei din sursa de alimentare, de calitatea hranei şi respectiv, de modul de administrare a
acesteia.
4.4. CREŞTEREA PĂSTRĂVULUI PENTRU CONSUM
Păstrăvul este o specie care transformă o hrană de calitate redusă (deşeuri de abator, făinuri animale şi
vegetale, etc.) cu valoare economică scăzută într-o carne de calitate, cu o valoare ridicată, atât din punct de
vedere economic cât, mai ales, nutritiv.
In ţările cu o avansată tradiţie salmonicolă (țările din Europa de Vest, ţările scandinave, SUA, ș.a.)
producţia de păstrăv pentru consum depăşeşte anual 30.000 – 40.000 tone (Italia, Franţa, s.a.).
La noi în țară, producerea păstrăvului de consum datează din anul 1956. Anterior acestui an,
păstrăvăriile au fost profilate, în mod deosebit, pe producerea puietului necesar repopulării anuale a apelor de
munte. La nivelul anului 1956, producţia de păstrăv de consum era de 15 tone, ea evoluând, an de an, ca
urmare a modernizării păstrăvăriilor vechi şi, îndeosebi, a construirii de păstrăvării noi, moderne profilate, în
principal, pe producerea păstrăvului de consum şi, în secundar, pe producerea puietului de păstrăv necesar
repopulării anuale a apelor de munte şi lacurilor de acumulare montane.
Astăzi, majoritatea păstrăvăriilor sunt profilate pe producția de păstrăv de consum, majoritatea dintre
ele producând şi icre pentru repopulare, după cum şi celelalte produc, în cantităţi reduse, pe lângă icrele
pentru repopulare şi păstrăv pentru consum.
Principalele specii de salmonide care sunt crescute, astăzi, pentru păstrăv de consum sunt : păstrăvul
curcubeu (Oncorhynchus mykiss), cu diversele sale varietăţi, şi păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis,
varietatea americanus).
4.4.1. Măsuri necesare asigurării productiei de păstrăv.
Cantităţile de icre şi de puieți necesare realizării producției.
Producţia din următorii 2 ani depinde de calitatea icrelor şi a puieţilor, de calitatea şi cantitatea hranei,
de modul cum aceasta a fost preparată şi administrată, de temperatura sursei de alimentare etc.
Se reţin, de obicei, în păstrăvărie, puieţii care ies din icre la mijlocul perioadei de ecloziune.
Ţinând cont de pierderile înregistrate în ultimii ani în păstrăvăriile din România, se dau ca cifre
orientative, următoarele cantităţi maxime necesare pentru realizarea unei tone de păstrăv :
a. pentru păstrăvăriile cu apă de izvor şi cele cu valorificare la vârsta de 1-2 ani: 30.000 icre
embrionate, respectiv 20.000 puieţi de 5-6 săptămâni sau 10.000 puieţi de 5-6 luni;
b. pentru păstrăvăriile cu apă rece, cu valorificare la vârsta de 2-3 ani: 45.000 icre embrionate,
respectiv 30.000 puieţi de 5-6 săptămâni sau 15.000 puieţi de 5-6 luni.
Cantităţile stabilite mai sus sunt maxime şi ele pot fi mult reduse în cazul conducerii judicioase a
puietului până în primăvara anului următor.
Debitul de apă.
Pentru puieţii din troci este necesar un debit de până la 0,5 l/sec. iar în bazine, pentru 10.000 puieţi,
este necesar un debit de 1 l/sec.
Debitul necesar pentru creşterea unui kg de păstrăv diferă de la o păstrăvărie la alta, în funcţie de
temperatura apei, natura ei, etc. In condiţiile păstrăvăriilor noastre se consideră suficient un debit de 1-2
l/minut (60 – 120 l/s) pentru 1 kg păstrăv, atât timp cât temperatura apei nu depăşeşte 15-170C şi apa nu
este turbure.
Debitul necesar pentru bazinele circulare este de numai 0,25-0,50 l/minut pentru 1 kg păstrăv.
In cazul penuriei de apă (secetă), debitul se recirculă dintr-un bazin într-altul, necesarul scăzând cu o
treime faţă de cel iniţial.
Debitul bazinelor trebuie astfel calculat încât apa să se schimbe complet de 3-5 ori pe zi, astfel
încât să se mențină la nivel optim oxigenarea și ceilalți parametrii fizico – chimici ai apei.
19
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Hrana consumată de păstrăv în libertate are următoarele componente (%) (după studii de specialitate) :
Felul Hidraţi de
Proteină Grăsimi Cenuşă Apă Total
hranei carbon
Nevertebrate 11,5 2,2 - 2,7 83,6 100
Corobeţi 12,78 7,08 8,17 0,75 71,22 100
Lătăuşi 6,4 0,8 - 2,7 90,1 100
Hrană granulată.
21
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
- curăţirea vaselor din care se distribuie nutreţurile combinate, pentru a evita fermentaţia, care se manifestă
prin turburări mai mult sau mai puţin grave şi prin micşorarea poftei de mâncare a peştilor ;
- respectarea regularităţii distribuirii tainurilor, pentru a se evita consumarea hranei cu lăcomie ;
- săptămânal, se va fixa o zi de post (preferabil duminica) în hrănirea păstrăvului de consum.
Cantitatea de hrană care se distribuie zilnic (raţia) se stabileşte în funcţie de valorile înscrise în
tabelul următor care prezintă, pe 12 coloane, cantităţile de granule (în kg) ce se administrează la 100 kg peşte
în funcţie de mărimea lui..
Exemplu de calcul. Intr-un bazin avem un efectiv de păstrăv curcubeu de 20.000 exemplare de 1,5
ani. Se scot, la întâmplare, 10 peşti şi se cântăresc într-o găleată cu apă cu tara cunoscută, stabilindu-se o
greutate medie de 35 g/exemplar. Rezultă că greutatea întregului efectiv de păstrăvi din bazinul respectiv, la
data când se efectuează această operaţie, este :
20.000 exemplare x 35 g/ex. = 700 kg peşte.
Temperatura apei, luată cu termometrul la sursa de alimentare, este de 150C. Pentru calcularea raţiei
se caută valoarea 15 la temperatura apei. Greutatea medie a peştilor este de 35 g, ea încadrându-se în col. 7,
corespunzătoare lungimii de 15 cm. Procentul corespunzător temperaturii de 150C este 2,3. Prin "regula de
trei simplă" se obţine :
dacă la 100 kg peşte se administrează 2,3 kg hrană granulată,
atunci la 700 kg peşte revin 700 x 2,3/100 = 16,1 kg granulată.
Deci, rotunjit, se vor administra, zilnic, 16 kg granule, în 3 tainuri de câte 5,33 kg.
Peştilor se vor administra granule de 2 mm.
Este absolut necesar să nu se scoată din saci hrană mai multă decât raţia zilnică.
Furajarea va începe, în cazul peştilor P0, aşa cum s-a amintit, în momentul în care punga vitelină s-a
reabsorbit două treimi, respectiv când puietul se ridică şi înoată la suprafaţa apei. In acest moment, puietul se
trece în troci şi se hrăneşte prin presărarea furajului în 10 raţii zilnice, deasupra trocii. Când în incubatoare
icrele au fost puse pe un singur rând, puietul poate fi hrănit, timp de câteva săptămâni, direct în incubatoare.
Este foarte importantă şi obligatorie administrarea hranei înainte de reabsorbţia totală a pungii
viteline.
Cantitatea de hrană zilnică (%) funcţie de mărimea peştelui şi temperatura apei (după LEITRIZ)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Temp. Mărimea peştelui (cm)
apei Până la 2,5-5 5-7,6 7,6- 10,1- 12,7- 15,2- 17,7- 17,7- 22,8- Peste
0
C 2,5 10,1 12,7 15,2 17,7 20,3 20,3 25,4 25,4
Cantitatea de hrană zilnică (%)
2,2 2,7 2,2 1,7 1,3 1,0 0,8 0,7 0,6 0,5 0,5 0,4
2,7 2,7 2,3 1,8 1,4 1,1 0,9 0,7 0,6 0,5 0,5 0,4
3,3 2,9 2,4 2,0 1,5 1,2 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,5
3,7 3,0 2,5 2,2 1,7 1,3 0,9 0,8 0,7 0,6 0,6 0,5
4,4 3,2 2,6 2,2 1,7 1,3 1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5
5,0 3,3 2,8 2,2 1,8 1,4 1,1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5
5,5 3,5 2,8 2,4 1,8 1,4 1,2 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5
6,1 3,6 3,0 2,5 1,9 1,4 1,2 1,0 0,9 0,8 0,7 0,7
22
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
6,6 3,8 3,1 2,5 2,0 1,5 1,3 1,0 0,9 0,8 0,8 0,6
7,2 4,0 3,3 2,7 2,1 1,6 1,3 1,1 1,0 0,9 0,8 0,7
7,7, 4,1 3,4 2,8 2,2 1,7 1,4 1,2 1,0 0,9 0,8 0,7
8,3 4,3 3,6 3,0 2,3 1,7 1,4 1,2 1,0 0,9 0,8 0,7
8,8 4,5 3,8 3,0 2,4 1,8 1,5 1,3 1,1 1,0 0,9 0,8
9,4 4,7 3,9 3,2 2,5 1,9 1,5 1,3 1,1 1,0 0,9 0,8
10,0 5,2 4,3 3,4 2,7 2,0 1,7 1,4 1,2 1,1 1,0 0,9
10,5 5,4 4,5 3,5 2,8 2,1 1,7 1,5 1,3 1,1 1,0 0,9
11,1 5,4 4,5 3,6 2,8 2,1 1,7 1,5 1,3 1,1 1,0 0,9
11,4 5,6 4,7 3,8 2,9 2,2 1,8 1,5 1,3 1,1 1,1 1,0
12,2 5,8 4,9 3,9 3,0 2,3 1,9 1,6 1,4 1,3 1,1 1,0
12,7 6,1 5,1 4,2 3,2 2,4 2,0 1,6 1,4 1,3 1,1 1,0
13,3 6,3 5,3 4,3 3,3 2,5 2,0 1,7 1,5 1,3 1,2 1,0
13,8 6,7 5,5 4,5 3,5 2,6 2,1 1,8 1,5 1,4 1,2 1,1
14,4 7,0 5,8 4,8 3,6 2,7 2,2 1,9 1,6 1,4 1,3 1,2
15,0 7,3 6,0 5,0 3,7 2,8 2,3 1,9 1,7 1,5 1,3 1,2
15,5 7,5 6,3 5,1 3,9 3,0 2,4 2,0 1,7 1,5 1,4 1,3
16,1 7,8 6,5 5,3 4,1 3,1 2,5 2,0 1,8 1,6 1,4 1,3
16,6 8,1 6,7 5,5 4,3 3,2 2,6 2,1 1,8 1,6 1,5 1,4
17,2 8,4 7,0 5,7 4,5 3,4 2,7 2,1 1,9 1,7 1,5 1,4
17,7 8,7 7,2 5,9 4,7 3,5 2,8 2,2 1,9 1,7 1,6 1,5
18,3 9,0 7,5 6,1 4,9 3,6 2,9 2,2 2,0 1,8 1,6 1,5
18,8 9,3 7,8 6,3 5,1 3,8 3,0 2,3 2,0 1,8 1,6 1,6
19,4 9,6 9,1 6,6 5,3 3,9 3,1 2,4 2,1 1,9 1,7 1,6
20,0 9,9 9,4 6,9 5,5 4,0 3,2 2,5 2,1 2,0 1,8 1,7
Fiecare reţetă de hrană are un anumit coeficient nutritiv în funcţie de care se stabilesc raţiile corelate
cu talia peştilor şi temperatura apei.
Distribuirea hranei păstrăvului se poate face și mecanic. Cel mai răspândit distribuitor este cel cu
tije, constând dintr-un vas tip bidon cu capac şi o tije articulată într-un orificiu elipsoidal al bidonului şi
prelungită mult în afara acestuia. Acesta se încarcă cu hrană şi se aşează pe un suport aproape de suprafaţa
bazinului, astfel capătul exterior al tijei să fie în apă. Prin reflexul condiţionat, păstrăvul atinge cu gura tija
mişcând-o, fapt care face ca prin orificiul elipsoidal să cadă în apă o anumită cantitate de granule.
In Israel, Păstrăvăria Dan situată la izvoarele Iordanului, cu o producţie anuală de 360 tone păstrăv
de consum, este dotată cu numeroase astfel de distribuitoare de hrană, câte două sau chiar trei pe un bazin.
Ele sunt legate la un container central de distribuţie, computerizat, care face automat alimentarea
distribuitoarelor mecanice cu hrană, calculată pentru fiecare bazin în parte.
Distribuirea automată a hranei scuteşte mult din munca personalului, înlătură eventualele
neglijențe sau greşeli ale acestuia şi asigură distribuirea corectă a hranei.
23
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Dispersor automat de furaje, cu suflantă și dispersie pentru furajare intensivă, cu programator și buncăr de
8
diferite mărimi
Dispersor de furaj, Profi 60 kg. Cu ajutorul acestui dispozitiv automat de furajare este posbil să se distribuie
furajul pe bazine fără pierderi. Furajul este preluat pneumatic de suflantă și distribuit pe o suprafață de 8 m.
Dispersorul de furaj cu suflantă asigură o administrare continuă a furajului, aproape fără frecare (în
comparație cu sistemul cu discuri centrifugale).
Este recomandat pentru administrarea furajului cu granulație între 2 – 6 mm. Cu ajutorului butonului de
dozare special se asigură cantitatea exactă de furaj. Obturarea dispozitivului este exclusă. Granulația furajului
poate fi setată simplu și rapid.
Capacul containerului se deschide cu o mână și rămâne deschis cu ajutorul amortizorului. Pe gura de
încărcare a containerului este montată suplimentar o plasă de protecție.
Lucrează la o tensiune de rețea de 230 V și au nevoie doar de un racord electric.
Dispersorul de furaj este livrat împreună cu ceasul montat pe recipient.
Setările sunt simplu de efectuat. Cu ajutorul a două taste se introduc orele de hrănire și minutele de hrănire pe
zi. Se introduce numărul de hrăniri și ceasul împarte minutele de hrănire în mod egal pe durata unei zile.
Containerul este de 60 kg, diametrul de 56 cm și înățimea de 105 cm.
Acest distribuitor se poate conecta la un computer și comanda prin intermediul programului software Aqua
Feed.
Indiferent cum se distribuie hrana, aceasta trebuie făcută în porţii regulate, de mai multe ori pe zi.
Nehrănirea păstrăvului în perioada de vară, când temperatura apei este optimă, duce la slăbirea rapidă
a lui. Un post de o săptămână - fără hrană - anulează creşterea în greutate realizată în tot atâtea zile de hrănire
normală, lucru care însă nu se întâmplă la o temperatura sub 60C.
Se ştie că păstrăvul curcubeu consumă hrană de la suprafaţa apei în timp ce indigenul şi fântânelul
consumă de la adâncime, motiv pentru care hrana granulată destinată curcubeului trebuie să aibă o
flotabilitate mai ridicată, îndeosebi cea destinată puietului.
In funcţie de efectivele de peşti pe care le avem şi de producţia de păstrăv pe care am stabilit s-o
producem anual este necesar să cunoaştem cantitatea de hrană, pe sortimentaţii, de care avem nevoie.
Orientativ, numărul de zile şi cantităţile de hrană necesare din stadiul de puiet de o vară (30-40
g/buc.) şi până la păstrăvul porţie (200-250 g/buc.), pentru o temperatură a apei în jur de 150C, pentru
10.0000 peşti, sunt redate tabelar, mai jos.
Din stadiul de alevini până la realizarea păstrăvului de 250 g/buc. sunt necesare, la o hrănire
corectă cu o hrană calitativ superioară, pentru un an de zile, 37,5 tone de hrană, dând o producţie de
25 tone de păstrăv de consum, la un coeficient nutritiv mediu de 1,5.
Aspecte deosebite.
In ultimul timp, hrana pentru peşti se fabrică mai puţin după procedeul presat şi mai mult aşa-numita
hrană extrudată.
8
https://www.acvateam.com/ro/dispersor-automat-de-furaje/dispersor-de-furaj-profi-60-kg-242
24
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
EXTRUDÁRE, extrudări, s.f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin
deformare plastică, constând în trecerea forţată a materialului, supus unei forţe de compresiune, printr-o
matriţă de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. e x t r u s i o n. Sursa: DEX '98 |.
Hrana extrudată, la aceeaşi greutate cu altfel de hrană, are un coeficient de transformare mai mare.
Prin folosirea ei se reduce cu aproximativ 10-15% volumul de transport, locul de depozitare şi manopera
distribuirii ei şi, în principal, scurtarea timpul de creştere.
Aceasta cucereşte, din ce în ce mai mult, sectorul piscicol fiind, în ultimul timp, adusă şi la noi.
Norme tehnice de consum pentru furajarea faunei piscicole.
Nr. Norma de consum -kg-
Specificaţii
crt. (coeficient nutritiv)
A. PENTRU FURAJAREA PASTRAVILOR (cantitate de furaje/kg peşte obţinut)
-I- HRANA UMEDA
1 Peşte furajer 6,0
2 Peşte viu (salmonide, ciprinide şi alte specii) 4,0
3 Deseuri de animale (vite, cai) 8-10
4 Deseuri de păsări (intestine) 4-6
5* Făină de grâu 3-5
6* Făină de ovăz 3,5
7* Tărâţe de grâu 3,5
8** Drojdie furajeră 4,0
* participă în procent de max. 20% în reţeta de hrană umedă (un singur sortiment)
**partcipă în procent de 4-8% în reţeta de hrană umedă
-II- HRANA GRANULATA PRODUSA IN TARA
1 Puieti până la 1 an* 2,0
2 Adulti şi reproducători ** 2-2,5
-III - HRANĂ CONCENTRATĂ IMPORTATA
1 Puieţi de la ecloziune până la 1 an 1,1
2 Adulţi ** 1,3-1,7
3 Reproducători 1,5
* funcţie de specificaţia furnizorului
** funcţie de categoria păstrăvăriei.
Tot în ultimul timp, datorită cererii pieţei, se produce aşa-numitul păstrăv somonat.
In păstrăvării, peştii ajunşi la maturaţie prezintă o culoare albă a cărnii datorită transferului de
carotenoide spre gonade. Pescarul de păstrăv ştie că, de obicei, păstrăvul prins din râu are carnea colorată în
roz şi, în mod deosebit, această coloraţie o au păstrăvii mai mari din lacurile alpine şi cele de acumulare
montane.
Coloraţia rozalie, aşa-numita somonată provine de la consumul de mici crustacee existente în apă,
crustacee (gammarus), dafnii care folosesc pigmenţii carotenoizi pentru coloraţia lor, principalii carotenoizi
fiind ostoxantina şi cantaxantina.
Aceşti carotenoizi se produc pe cale sintetică şi sunt înglobaţi în hrana granulată în cantitate de până
la 100 ppm (părți la milion).
Obişnuit, hrana conţinând cantoxina se distribuie păstrăvilor de la greutatea de 150 g în sus, ei
asimilând cu uşurinţă pigmentul, cei sub această dimensiune nefiind sensibili la pigment.
In funcţie de concentraţia de pigment (cantaxina) din hrană durează perioada de hrănire.
Obişnuit, după 6 săptămâni de hrănire cu granule, având înglobate carotenoizi, păstrăvul primeşte o
culoare roză, fiind mai bine valorificat. Este mai sensibil la pigmenţi, păstrăvul curcubeu faţă de fântânel.
Utilizând hrană granulată, indiferent de compoziţie, se vor avea în vedere aspectele de mai jos.
• Să se utilizeze numai hrana verificată calitativ.
• La intrarea în păstrăvărie să fie analizată chimic iar componentele ei şi calităţile chimice să se
înscrie în limitele normale.
25
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
• Două analize sunt, printre altele, obligatorii, necorespondenţa lor ducând la refuzul hranei :
conţinutul de amoniac (NH3), să nu depăşească 80 mg% şi indicele de aciditate (KOH) să nu fie mai mare de
50 mg/g. Cifrele de mai sus rezultă în urma cercetărilor efectuate, ele putând fi depăşite cu 50% în cazuri de
urgenţă.
• Să se aibă în vedere că atât o subnutriţie şi o hrănire în salturi cât şi o supraalimentare a efectivelor
de peşti, indiferent de vârstă, debilitează organismul şi îl expune la boli şi parazitoze.
Trebuie reţinut faptul că prin hrănire normală o tonă de păstrăv elimină în bazin cca 300 kg fecale
care constituie un factor consumator de oxigen dizolvat prin descompunere, motiv pentru care bazinele
trebuie curăţate des.
4.4.3. Hrănirea păstrăvului cu furaje granulate extrudate (furaje utilizate, structuri de furajere,
mod de furajare)
Păstrăvul este una din puţinele specii de cultură adaptate la consumul furajelor granulate extrudate, în
acest mod explicându-se paşii uriaşi făcuţi în cercetarea, selecţia şi ameliorarea salmonidelor. Există linii de
păstrăv curcubeu „artificializate” total, care nu mai fac faţă cu siguranţă vieţii din mediul natural.
Şi în domeniul producţiilor furajere au fost făcuţi paşi importanţi, fiind căutată în permanenţă reţeta
furajeră ideală, o reţetă care să conţină toate ingredientele necesare unei dezvoltări rapide şi armonioase,
furajul să poată fi consumat cît mai uşor (diametrul corespunzător, flotabilitate), iar costurile de producţie şi
comercializare a acestuia să fie cât mai scăzute.
Având în vedere particularităţile tubului digestiv al salmonidelor şi lungimea acestuia, se poate
concluziona că păstrăvul este o specie care poate valorifica doar hrană cu volum redus, dar cu valoare
ridicată sub raport nutritiv, aşa cum reiese şi din structurile furajere prezentate anterior.
Furajul granulat utilizat pentru hrănirea păstrăvilor trebuie să aibă un conţinut ridicat de proteină. Un
furaj granulat de calitate slabă poate să aibă un conţinut proteic de 28-35%, pe când un furaj de calitate are un
procent de proteină cuprins între 45-50%.
Pentru păstrăvul de crescătorie, un conţinut de 40-45% proteină s-a dovedit a fi cel mai favorabil,
deoarece un astfel de furaj este considerat şi cel mai economic. Datorită acestui conţinut ridicat de proteină,
coeficientul de conversie a hranei este deosebit de ridicat şi superior celui înregistrat la alte specii de animale
4.4.4. Coeficientul și indicele de conversie a hranei
Coeficientul de conversie a hranei se exprimă în kg furaj/kg spor creștere iar indicele de conversie
a hranei se exprimă în kg spor creștere/kg furaj consumat.
La o administrare corectă şi în concordanţă cu cerinţele biofiziologice ale păstrăvilor, pentru 1 kg
carne de păstrăv, se folosesc 1,1-1,3 kg furaj granulat, dar aceste valori pot suferi modificări în funcţie de
foarte mulţi factori:
caracteristicile biofiziologice şi starea de sănătate a materialului de cultură ;
parametri mediali: temperatură, oxigen dizolvat, gaze solvite, suspensii, transparenţa apei, etc. ;
nivelul de stres al materialului de cultură ;
tehnica de furajare, etc..
În vederea unei furajări corecte, economice şi profitabile, cercetătorii în domeniul salmoniculturii şi
alimentaţiei păstrăvilor, precum şi firmele producătoare de furaje pentru păstrăv au elaborat numeroase
structuri furajere şi planuri de furajare şi experimentează, în permanenţă, reţete noi.
4.4.5. Păstrarea şi consumarea hranei
a. Păstrarea hranei umede. Pentru ca hrana să poată fi administrată în condiţii optime, ea trebuie să
fie proaspătă, nealterată şi fără miros, să nu provină de la vite bolnave.
Dat fiind faptul că în sezonul rece consumul de hrană în păstrăvării este foarte scăzut, se pot
realiza stocuri de deşeuri de carne de cal şi vite accidentate, pentru a fi utilizată apoi în timpul sezonului de
hrănire.
Păstrarea şi conservarea cărnii se fac, fie în gheţării, fie în spaţiile frigorifice cu care au fost dotate
păstrăvăriile cu curent de reţea.
26
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Oricum va fi păstrată, carnea trebuie sortată în prealabil, tranşată, curăţată de oase, tendoane, grăsimi
şi sânge şi introdusă în saci de plastic, atunci când se conservă în camere frigorifice şi în coşuri sau lăzi cu
gratare când se depozitează în gheţării. In cazul existenței unei cantităţi care depăşeşte capacitatea spaţiilor
de depozitare, carnea poate fi tăiată în fâşii subţiri şi păstrată prin uscare.
Metoda este mai puţin recomandată, întrucât se pierd, îndeosebi, vitaminele pe care carnea crudă le
păstrează în cantitate apreciabilă. Din acelaş motiv nu este recomandată nici păstrarea cărnii în apa rece a
sursei de alimentare sau a bazinelor.
b. Păstrarea şi depozitarea hranei granulate. Termenul de garanţie a hranei granulate este, obişnuit,
de 3 luni, dacă pe ambalaj nu este trecut un alt termen. Se livrează, fie în saci de hârtie, fie în saci de plastic, de
capacitate 25-50 kg.
Depozitarea ei spre păstrare se face în încăperi uscate, cu posibilităţi de aerisire şi lipsite de
rozătoare. Sacii se aşază pe nişte grătare din lemn, spre a se evita contactul cu cimentul şi umezeala.
Este indicat ca podeaua magaziei să fie din scândură. Sacii se controlează să fie bine legaţi. În cazul
în care nu se consumă întreg conţinutul la o masă, sacul se va lega din nou, strâns la gură.
Granulele umede sau mucegăite, precum şi cele ce depăşesc termenul de garanţie, nu vor fi
administrate ca hrană păstrăvului.
Făinurile vegetale se depozitează, respectându-se condiţiile de mai sus, în lăzi construite special.
Pentru aprovizionarea cu hrană se dau orientativ, procentual, cantităţile lunare ce se distribuie
obisnuit la păstrăvăriile din România.
Cantităţile lunare de hrană necesară pentru păstrăvul de consum (%) faţă de totalul anual
Luna Procent (%) față de Luna Procent (%) față de
totalul anual totalul anual
Ianuarie 1 Iulie 18
Februarie 1 August 20
Martie 2 Septembrie 15
Aprilie 4 Octombrie 10
Mai 8 Noiembrie 5
Iunie 15 Decembrie 1
Aceste cantităţi trebuie să fie corectate corespunzător pentru păstrăvăriile alimentate cu apă de izvor
unde, la o temperatură depăşind iarna 50C, hrănirea se face destul de intens şi în lunile reci ale anului.
4.4.6. Sortarea păstrăvilor de consum
Se ştie că, mai mult ca oriunde, în creşterea dirijată a animalelor, în sectorul piscicol creşterile nu sunt
uniforme, ele fiind influențate de o serie de factori.
Din acest motiv, în cadrul aceleiaşi generaţii, peştii şi, îndeosebi păstrăvii, se diferenţiază ca
dimensiune din primele luni de hrănire.
Păstrăvul fiind un peşte carnivor, se hrăneşte şi cu semeni de-ai săi, motiv pentru care trebuie separat
pe dimensiuni de îndată ce, în acelaşi bazin, există diferenţe de creştere între indivizi.
Separarea pe dimensiuni a păstrăvilor poartă numele de sortare sau triere şi este necesară, pe de o
parte, pentru a evita ca peştii cei mari să-i mănânce pe cei mici iar, pe de altă parte, ca şi cei care au rămas la
o talie mai mică să poată consuma o cantitate de hrană suficientă şi să crescă cât mai rapid.
Sortarea se poate face atât manual cât şi cu ajutorul sortatoarelor.
a.). Sortarea cu ajutorul lădiţelor.
Sortarea manuală este greoaie, imprecisă şi ia timp foarte mult, motiv pentru care majoritatea
păstrăvarilor nu o execută.
Pentru uşurinţa sortării din vara a doua, sortarea păstrăvului se face utilizând cutii din lemn prevăzute
cu grătare din fier sau cu fund şi laturi din şipci triunghiulare sau vergele rotunde din lemn. Lumina dintre
şipci este cu atât mai mică cu cât peştii de sortat sunt şi ei mai mici.
27
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Grătarele sunt confecţionate câte două, având aceleaşi spaţii libere, cele de la partea superioară fiind
mai scurte (40 x 23 cm) decât cele de la partea de jos (40 x 43 cm). Pentru uşurinţa în manipulare, grătarele
se numerotează (câte două cu acelaşi număr), cele de sus cu numere cu soţ, cele de jos cu numere fără soţ.
Lumina grilelor va creşte în sensul mărimii numerelor, mai puţin numerele mici şi mai mult la numerele
mari.
Grilele de sus vor avea, întodeauna, cu unul sau trei numere mai mult decât cele de jos, în funcţie de
uniformitatea mărimii peştilor.
Exemplu: când jos se pun două grătare cu numărul 11 sau se vor aşeza două grătare cu numărul 12
sau, dacă este cazul, 14. In general, numerele corespund cu distanţa în milimetri dintre sârmele grătarelor.
28
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
Triorul dublu se introduce într-o troacă (de puieţi), cu apă, astfel încât aceasta să ajungă până aproape
de grătarele de sus. Peştii se introduc în partea superioară a cutiei; pe grătarele de sus rămân peştii mari, pe
cele de jos cei mijlocii, iar în troacă peştii cei mici, făcându-se astfel sortarea pe trei categorii de dimensiune.
Triorul dublu sau supertriorul are ca anexe 20 grile de 40 x 23 cm, numerotate 4 - 6 - 8 -10 - 12 - 14 -
16 - 18 -20 - 22 (câte două de fiecare număr) şi 20 grile de 40 x 43 cm, numerotate 3 - 5 - 7 - 9 - 11 - 13 - 15
- 17 - 19 - 21 (câte două de fiecare număr).
Iată imaginea unui sortator manual existent pe piața echipamentelor de acvacultură9.
29
Curs SALMONICULTURĂ. _ Dr. Ing. Gheorghe Mohanu
_______________________________________________
31