Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Stiintific Comportament Adictiv Si Infractionalitate PDF Free
Referat Stiintific Comportament Adictiv Si Infractionalitate PDF Free
2011
Cuprins
Cuprins.............................................................................................................................................2
1. Preliminări teoretico-metodologice.............................................................................................3
1. 1. Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare..................................3
1.2. Importanţa, relevanţa ştiinţifică, actualitatea şi oportunitatea demersului de cercetare..........4
1.3. Încadrări paradigmatice, teorii ştiinţifice relevante în domeniu şi precizări conceptuale......6
1.3.1. Teorii biologice asupra adicţiei (din sfera patologiei)..................................................6
1.3.2. Teorii psihologice asupra adicţiei (din sfera patologiei)..............................................7
1.3.3. Teorii sociologice asupra adicţiei (din sfera devianţei sociale)....................................8
1.3.4. Conceptul de patologie: definiţii şi explicaţii............................................................10
1.3.5. Conceptul de devianţă: definiţii şi explicaţii..............................................................10
1.4. Metode, instrumente şi tehnici utilizate în demersul de cercetare.....................................11
2. Prezentarea rezultatelor obţinute...............................................................................................12
2.1. Adicţiile: patologie şi devianţă: o perspectivă integratoare...............................................12
2.2. Asistarea persoanelor dependente de alcool şi alte droguri...................................................13
3. Evaluarea rezultatelor obţinute..................................................................................................16
3.1. Concluzii sintetice..............................................................................................................16
3.2. Recomandări.......................................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................18
Marturisirile socante ale unui fost dependent de heroina - interviu Ziare.com............................20
Vineri, 05 Februarie 2010, ora 15:17............................................................................................20
ANEXE.....................................................................................................................................18
2
1. Preliminări teoretico-metodologice
1. 1. Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare
Am ales să dezbat în cadrul acestei lucrări o temă controversată, zic eu, pentru universul
cercetării şi anume: adicţiile: patologie sau devianţă? corelaţia între comportamente adictive şi
comportamentele deviante. De ce este o temă controversată, deoarece din punctul meu de
vedere părerile specialiştilor sunt împărţite, fiecare tinzând să explice fenomenul adicţiei în
funcţie de expertiza sa, dacă aparţine domeniului biologic sau psihologic, explicaţiile vor
înclina bineînţeles spre sfera patologiei iar dacă specialiştii aparţin domeniului sociologic
balanţa se va răsturna spre sfera devianţei sociale, delincvenţei. Rolul meu în cadrul acestei
cercetării este de a încerca să răspund la acestă întrebare.
Scopul acestui demers de cercetare, constă în situarea fenomenului adicţiei undeva între
patologie şi devianţă. De ce este important acest lucru? Deoarece în funcţie de sfera în care vom
plasa acest fenomen vor rezulta şi răspunsurile pentru această problemă socială. Cu alte cuvinte
dacă vom considera adicţia ca fenomen patologic, ne vom raporta la aceasta ca la o boală care
trebuie prevenită sau în cel mai rău caz tratată, însă dacă vom considera adicţia ca fenomen
deviant, ne vom raporta la aceasta ca la o crimă/infracţiune la adresa siguranţei şi ordinii sociale
verdictul fiind sancţiunea, pedeapsa. Aşadar, unul şi acelaşi fenomen poate avea două sau mai
multe abordări de explicare şi rezolvare. În acest demers de cercetare vom încerca să vedem din
3
ce perspective teoretice sunt aduse explicaţii asupra aceastei probleme de către specialişti
consacraţi în domeniu.
Din punctul meu de vedere, este aprope imposibil să tratezi un fenomen atât de vast,
complicat şi complex precum sfera adicţiei cu o singură teorie, mai degrabă ar trebui realizate
teorii pe genuri şi apoi pe specii de adicţie, în legătură cu variabile cheie: vârstă, variabile
socio-economice şi socio-demografice, culturale, aspecte ce ţin de norme, valori etc. (toţi
aceştia fiind posibili factori de risc, pentru propagarea acestui flagel şi asocierea lui cu tendinţe
infracţionale). De aceea în efortul meu de a situa fenomenul adicţiei undeva între patologie şi
devianţă, va trebui să precizez care sunt conceptele vehiculate în această zonă, conexiunea
dintre ele, aspecte teoretice ale acestor concepte şi nu în ultimul rând plasarea lor în contexte
socio-culturale, întrucât adicţia ca şi orice alt fenomen nu este un fenomen izolat, într-un
vaccum social ci este asemeni unei ”maladii” care şi-a gasit gazda în societate ca ”organism
social” (dacă facem referire la teoriile lui Herbert Spencer despre societate) şi în individ în
calitate de ”celulă socială”.
Pentru a avea o viaţa plină de satisfacţii stabilim legături cu ceilalţi indivizi din jurul
nostru, deoarece lucrurile şi evenimentele, nu pot să satisfacă nevoile de profunzime ale naturii
umane şi asta nu pentru că lucrurile sau evenimentele din jurul nostru ar fi neimportante (ele
fiind chiar recunoscute social pentru rolul lor: alimentele pentru nevoia de alimentaţie, jocul de
noroc pentru nevoia de amuzament, medicamentele pentru a ne ajuta să facem faţă durerii sau
să prevenim boli). Oricine foloseşte aceste lucruri în astfel de scopuri, este văzut ca având o
relaţie absolut normală şi sănătoasă cu ceilalţi. În adicţe, însă, dependentul deviază de la
funcţionarea normală a lucrului şi dezvoltă o relaţie intensă, anormală cu acesta.
Aşadar alimentele, jocul de noroc, drogurile etc. preiau pentru individ o nouă funcţie,
sperând că poate obţine din ele satisfacţie la nevoile pe care le are, nevoi care pot fi doar
satisfăcute în cadrul relaţiilor apropiate cu ceilalţi.
4
doar persoanelor implicate (consumatori de droguri, alcoolici, etc.). Dar adevârul este că acest
flagel, determină sănătatea a milioane de oameni, crescând nu doar costurile socio-medicale ci
şi amplificând alte probleme sociale precum rata infracţionalităţii, rata şomajului etc.; având
deci multiple efecte pe termen lung în domenii diferite precum cel: economic, juridic,
criminologic, medical (Rădulescu, 1999). Potrivit lui Valleur şi Matysiak (2008: 64), adicţia
este: „o formă de dependenţă covârşitoare, care otrăveşte viaţa”, atunci când individul cade
pradă adicţiei, ştie că atitudinea lui este generatoare de probleme şi suferinţe, încercând astfel să
se oprească pentru a pune capăt acestei situaţii.
Mulţi autori interesaţi în domeniul sociologiei devianţei, asemeni lui Rădulescu (2006:
221-222) se întrebă dacă ”dependenţa de droguri (ca adicţie concretă) este un fenomen ce poate
fi explicat direct sau este un epifenomen, în sensul că percepe explicarea unui set multiplu de
acţiuni şi conduite?”, mai mult acelaşi autor aduce în cunoştinţă punctul de vedere al altor
cercetători în domeniu şi anume: (lucru ce ne interesează şi pe noi, în momentul de faţă)
conexiunea subtilă între adicţie şi tendinţe deviante, manifestate până în sfera criminologiei, în
ambele sensuri: adicţia ca şi cauză a devianţei sau devianţa ca şi cauză a adicţiei (spre ex.
consumatorii de heroină au fost asociaţi cu predispoziţia spre infracţionalitate, în sensul
5
procurării acestui drog, de vreme ce consumatorii cronici de marijuana au fost antrenaţi în
devianţa sexuală asociată).
6
Rădulescu, afirmă că: ” moştenirea genetică asociată cu factorii de mediu şi de personalitate pot
produce un nivel semificativ de înalt al abuzului de droguri sau alcool”.
Cele mai multe explicaţii din acest domeniu, accentuează mecanismul de reîntărire a
conduitei celor care abuzează de droguri, dar sunt explicaţii care accentuează tipul de
personalitate a consumatorului dependent.
7
Explicaţiile ce accentuează trăsăturile de personalitate, afimă că: există configuraţii de
personalitate ce determină comportamentul adictiv al indivizilor aşa numitele personalităţi
patologice, trăsăturile de personaliate asociate cu riscul la dependenţă sunt: impulsiviatea,
inhibare redusă, tulburări emoţionale, dificultăţi de adaptare (care utilizează drogurile pentru a
„evada” din realitatea cotidiană), stima de sine scăzută (H. Kaplan apud Rădulescu, 2006: 188)
pe acest fond persoanele tind să se angajeze în comportamente autodistructive precum
consumul de droguri, alcool etc.
Spre deosebire de teoriile de mai sus, care au pulsat în jurul factorilor de natură
individuală, utilizaţi în explicarea comportamentului adictiv, teoriile în domeniul sociologiei
pornesc în căutarea cauzelor sau mai bine zis a factorii structurali (de mediu), concretizaţi în
relaţii, condiţii sociale). Din această perspectivă, tot ce are legătură cu fenomenul de
dependenţă, inclusiv consumul de droguri, este considerat un fenomen social, ce variază în
funcţie de anumite variabile sociale, cum ar fi: vârsta, statutul social, cultură, stilul de viaţă etc.
În domeniul sociologiei, există trei paradigme deosebit de importante: funcţionalistă,
conflictualistă şi interacţionistă, toate teoriile derivând din una din aceste trei.
8
Una dintre teorii, sociologice care a făcut mare vălvă în spaţiul şi timpul în care a fost
propusă, încă fiind de actualitate, este Teoria anomiei reprezentată de R. K. Merton, considerată
a fi una dintre cele mai faimoase teorii cu privire la consumul de droguri (Rădulescu,
Dămboeanu, 2006: 193). Din această perspectivă, consmul de droguri (sau comportamentul
adictiv general, aş zice eu) reprezintă ”eşecul conformităţii”, adică, indivizii care se sustrag în
adicţie, de fapt, ei se sustrag mijloacelor legitime, legale de realizare a unui scop social.
Societatea cere de la individ două lucruri :
Din păcate, în societate totdeauna vor exista conflicte între scopuri şi mijloacele
considerate legitime, datorită faptului că însăşi societatea nu garantează punerea la dispoziţia
indivizilor a acestor căi instituţionalizate, unii se vor simţi în afara lor şi astfel vor alege alte
mijloace pentru realizarea idealului social, de aici ideea că starea de anomie creează tentaţii
puternice pentru devianţă şi pentru încălcarea normelor, sublinind Rădulescu şi Dămboeanu
(2006: 194).
Printre cele mai frecvente încălcări ale normei (cele mai obişnuite acte de devianţă) sunt
şi consumul de droguri, alcool şi alte comportamente relaţionate cu adicţia.
Adicţia este o dragoste patologică (şi aici intrăm în sfera de influenţă a patologiei) şi de
încredere, relaţionată cu ceva: obiect, eveniment etc. La ce se referă acest lucru? Definim un
lucru ca fiind patologic, atunci când deviază (punct de întâlnire cu devianţa) de la sănătate sau
de la condiţia normală. Atunci când descriem pe cineva ca fiind bolnav, spunem că acea
persoană s-a abătut de la ceea ce este considerat a fi ”normal”. În sens restrăns, conceptul de
patologie, înseamnă ”anormal” şi prin urmare, adicţia este o relaţionare anormală cu un obiect
sau eveniment. În sens larg, patologia este o ramură a medicinei, care se ocupă cu etiologia
(cauzele), patogeneza (fenomenele, mecanismele patolgice) de decurgere a bolii, mai precis cu
simptomele (semnele) sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum şi urmările
acestora asupra organismului.
Boala influenţează în mod negativ, munca şi conduitele normale ale indivizilor, deci
orice boală poate fi atribuită problemei devianţei, conformităţii şi controlului social (Rădulescu,
2004: 44). Parsons citat de Rădulescu (2004: 44) afirmă că: „boala apare ca o conduită deviantă,
iar sănătatea ca un tip de conduită conformistă”, sănătatea echivalând cu starea normală, în timp
ce boala/patologia deviază de la această stare. Este important de precizat că boala trebuie privită
sub două aspecte: dimensiunea individuală şi cea socială (Rădulescu, 2004: 46). Prima se referă
la faptul că, întâi de toate boala este un eveniment personal, localizat la nivelul percepţiilor şi
simptomatologiei individuale, devenind un eveniment social, în momentul în care devine
vizibilă pentru ceilalţi, lucru ce va afecta interacţiunea dintre cel bolnav şi anturajul său. Numai
dacă am considera adicţia ca o formă de boală, atunci aceasta ar deveni legitimă ca şi devianţa,
întrucât individul considerat bolnav, este scutit de obligaţiile şi responsabilităţile pentru care
acesta trebuie să se conformeze (Rădulescu, 2004: 83).
10
penală presupunând atât o acţiune ilegală cât şi una deviantă, pe când infracţiunea/crima
presupune violarea legii penale), deci adicţiile sub nenumăratele ei forme ca dependenţă de
drogruri, alcoolism sunt acţiuni de devianţă dacă manifestă consecinţe grave pentru societate şi
astfel se încadrează în sfera problematicii sociale (Rădulescu, 1999, p: 158, 157).
Metoda utilizată în acest demers de cercetare este metoda analizei critic constructive a
bibliografiei de specialitate, pentru a colecta date şi informaţii despre fenomenul studiat şi
pentru a genera mai departe o perspectivă integratoare (deoarece am observat că nu putem vorbi
despre adicţie dacă separăm aceste două concepte: patologie şi devianţă, întrucât într-un fel sau
altul aceste două concepte se corelează, având undeva un punct de intersecţie).
11
2. Prezentarea rezultatelor obţinute
2.1. Adicţiile: patologie şi devianţă: o perspectivă integratoare
Adicţiile, se situează undeva pe graniţa dintre târămul patologiei (de care se ocupă
domeniul medical şi psihologic) şi târămul devianţei (de care se ocupă, sociologiei devianţei,
criminologia etc.) iar pentru explicarea lor este nevoie de o perspectivă integratoare,
transcendentă, care să înglobeze toate cele trei dimensiuni care explică fiinţa umană în toată
complexitatea ei: biologie, psihologie (caracterul patologic) şi sociologie (caracterul deviant),
deoarece numai în acest mod putem surprinde toate cauzele, influenţele, efectele care pot
determina comportamentul adictiv, neputând face abstracţie de la nimic: adică nu putem
minimaliza caracteristicile specifice individuale, dar nici restrânge caracteristicile de mediu, iar
singura soluţie în acest sens este: un compromis.
12
Se poate observa cu uşurinţă că este dificil şi aproape imposibil, să ”disecăm” aceste
concepte, fără să facem referire la celălalte, deoarece între ele există un soi de interdependenţă
subtilă, ca un cerc vicios, un labirint, deoarece oriunde ai privi şi oriunde te-ai opri cu
explicaţiile, ai vedea că te afli exact în acelaşi loc. De exemplu adicţia, dependenţa de ceva,
cauzeză patologia, care mai departe contiună cu devianţa dar nu sunt separate deoarece există
între ele un punct comun şi anume starea de anormalitate. Pe de altă parte şi patologia sau
devianţa poate cauza fenomenul adicţiei, în cazul în care există o boală sau un factor genetic
care ar predispune individul la acest sindrom, sau în cazul devianţei prin asocierea individului
cu grupuri sau culturi care îl pot influenţa sau atrage în sfera adicţei cum ar fi: consumul de
droguri, de alcool, gambling etc.
Un alt aspect important este afirmat de Rădulescu (2004: 78) care relaţionează conceptul
de dependenţă (în cazul acesta, dependenţa de droguri) cu deteriorarea stării de sănătate ale
oamenilor, factor de risc pentru apariţia bolii şi apoi cu alte probleme sociale printre care şi
criminalitatea/infracţionalitatea, raţiunea acestei conexiuni rezidă în următoarea explicaţie: un
consumator, dependent de droguri (sau orice alceva: alcool, gambling) va face orice este
necesar pentru a-şi procura doza zilnică: de la acte de crimă până la prostituţie, trafic de
droguri care amplifică crima organizată a reţelelor mafiote; mai mult, Oaklez S. Ray, afirmă că
efectul consumului de droguri se răsfrânge asupra dimensiunilor comportamentului uman,
asupra nivelului de: abstractizare, complexitate, învăţare şi motivaţie (pozitivă sau negativă).
Howard Becker, citat de Jean Bergeret (1982: 74) susţine că: ”toxicomanul, este considerat un
deviant în raport cu efectele stigmatizării datorate reacţiei sociale”.
13
trebuie intervenit din numeroase unghiuri pentru a se realiza scopul final şi anume reintegrarea
în societate. De aceea este foarte important: rolul consilierului de probaţiune, modalităţile de
intervenţie, rolul comunităţii.
Mai mult decât atât, este esenţială înţelegerea consumului de droguri, deoarece acest
lucru presupune întâi de toate înţelegerea comportamentului uman (Marin, Ionescu, Onici,
Simion, 2008: 219).
Persoanele dependente sunt recuperate nu doar prin măsuri medicale, ci mai ales prin
măsuri sau mai bine zis activităţi cu caracter: informativ, consultativ, psihoterapeut astfel încât
întrega miză să fie: creşterea autonomiei şi valorii sociale individuale precum şi dezvoltarea
responsabilităţii şi redobândirii abilităţilor sociale. Acestă reabilitare vizează oferirea persoanei
dependente a unui stil de viaţă alternativ.
-analiza gravităţii problemei conumului asupra faptei pentru care este cercetat
Cel de-al doilea rol al consilierului de probaţiune, în determinare nu este neapărat exclus
rolului de evaluator, mai mult acest demers include evaluarea. După ce consilierul de
15
probaţiune a identificat stagiul în care se află consumatorul de droguri, al doilea pas este
stimularea pentru schimbare ca mai apoi să se menţină motivaţia pentru schimbare.
Privind medierea relaţiei dintre beneficiar şi alte instituţii din comunitate, este important
de menţionat faptul că: consilierul de probaţiune nu poate să asigure singur nevoile şi direcţile
de asistare deoarece acestea sunt multiple, de aceea un rol important este acela că trebuie să
comunice persoanelor consumatoare informaţii în ceea ce priveşte: serviciile medicale,
psihologice, sociale pentru a facilita accesului la serviciile counităţii, mediind relaţiile dintre
beneficiar şi alte instituţii.
16
1. Interdependenţa care există între aceste concepte: adicţie, patologie şi devianţă, în sensul că
este dificil să stabileşti unde şi când începe sau se termină una dintre acestea, fiecare putând
determina pe fiecare: mai mult putem considera adicţia ca o monedă cu două feţe: o faţă fiind
latura patologică a acesteia şi celalaltă fiind latura deviantă.
5. Patologia şi devianţa apar ca două feţe ale aceleiaşi monede, moneda adicţiei. În fond, orice
patologie are un caracter deviant, fiindcă se abate de la ceea ce este considerat normal/sănătos.
Devianţa în schimb primeşte caracterul patologic în măsura în care interferează cu buna
funcţionare a societăţii, la urma urmei putem privi devianţa ca patologie socială iar adicţia: o
coaliţie monstruoasă între aceste două.
3.2. Recomandări
În urma acestui demers de cercetare, asupra situării adicţei undeva între patologie şi
devianţă ar fi indicat să se mai insiste asupra acestei teme, în acelaşi format (să se caute
explicaţii din domeniul biologiei, psihologiei şi sociologiei) dar să se găsească o perspectivă
integratoare asupra acestui fenomen, nu doar în explicarea ci şi în soluţionarea sa. După cum
am văzut aceste teorii sunt tratate separat, eu am încercat să ofer o viziune integrativă dar e
nevoie de specialişti din fiecare domeniu (medicină, psihologie, sociologie etc.) care să formeze
o echipă interdisciplinară pentru a explica şi trata problema adicţiilor. Trebuie să existe un
consens şi o abordare unanimă, care să integreze fiecare domeniu în funcţie de nevoile
persoanei cu comportament adictiv (din punct de vedere bio, psiho, social) şi să ajute la
soluţionarea acestei probleme sociale.
17
În plus, din punctul meu de vedere ar fi important ca specialiştii care profesează în sfera
adicţiilor, indiferent de background-ul în care au fost formaţi (psihologie, medicină, drept,
asistenţă socială, sociologie) să fie instruiţi şi din perspectiva dimensiunilor lacunare
domeniului în care au fost pregătiţi, având la dispoziţie cercetările întreprinse în domeniile
conexe, adică să fie „up-dataţi” pentru că această cerinţă profesională rezidă tocmai în nevoile
ţintei de lucru, al clienţiilor.
În concluzie, putem privi adicţia ca fiind similare unei plagi care se instalează în întreg
universul uman: la nivel microsocial (individ), mezosocial (familie, grup, comunitate) şi
macrosocial (societate), manifestându-se simultan sau alternativ pe ambele planuri: patologie şi
devianţă, niciodată separat.
BIBLIOGRAFIE
Marin, I., Ionescu, R., Onici, G., Simion, M. (2008). Lucrul cu persoanele dependente de
18
Pieleanu, M. (1998). Devianţă socială şi consumul de alcool în România anilor ’90,
Bucureşti: Trei.
p. 3, p. 118.
Ray, O. S., Ksir, C. (1972). Drugs, society and human behavior, Saint Louis: The C.V.
Thackery, E., Harris, M. (2003). The Gale Enciclopedia of Mental Disorders, vol 1, Thomson
Valleur, M., Matysiak, J., (2008), „Patologiile excesului”, Bucureşti, Nemira, p. 64-151
19
http://deschide--ochii.blogspot.com/2009_02_01_archive.html
http://dexonline.ro/
http://www.stop-addictions-secrets.com/definition-of-addiction.php?maxi
http://www.ziare.com/actual/eveniment/02-05-2010/marturisirile-socante-ale-unui-fost-
dependent-de-heroina-interviu-ziare-com-992952
ANEXE
Anexa 1
Interviu cu un barbat, dependent de heroina timp de 12 ani. Barbatul povesteste cum, in acest
timp, a pierdut tot ce avea, de la case, bani, pana la un parinte rapus de suparare. Marturiseste
cum a reusit sa se lase de heroina si prin cate a trecut din cauza depedendentei.
20
acolo. Dupa aia s-a umplut Bucurestiul, se vindea in toate cartierele, sub orice forma. Nu era o
problema sa iti gasesti droguri in Bucuresti.
- Cum parea lumea vazuta prin ochii drogurilor? Te detasai total de lumea din jur?
- Moarta. Dormeam toata ziua. Ma detasam total.
-Ai consumat vreodata droguri legale de la magazinele de plante etnobotanice? Daca da,
ce senzatii ofera? Se compara cu cele ilegale?
- De doua ori de curiozitate. De fapt, o data pot sa spun ca am consumat. Ca o data am cumparat
mai multi am tras un singur fum si apoi am cumparat eu singur sa mai incerc.
- Ce diferenta era intre heroina si drogul acela?
- Nu stiu cum sa definesc exact, pentru ca fiecare drog are simptomele lui si efectele lui. E o
diferenta, fiecare e in felul lui. Am fost curios si am testat tot felul de droguri, usoare, grele,
legale si ilegale. Acum constientizez care este mai greu, care e mai usor si efectele pe care le are
si efectele secundare. Inainte nu am stiut despre ce este vorba.
- Inainte sa primesti cadou acea punga ai mai consumat?
- Am fumat o tigara de hasis in Germania, mai multi am fumat. Dar nu pot sa zic ca aia a
deschis calea spre dependenta, dar se poate interpreta si asa. Se poate instala si asa depedenta.
La mine a fost curiozitatea si conjuctura.
- Aveai multi prieteni care se drogau?
- Un prieten. Intamplator a intrat si el in posesia ei si nu avea ce sa faca cu ea. Mi-a zis "Ia-o
tu". Pana la urma ne-am zapacit amandoi. El s-a oprit si eu am continuat.
- In ce punct ai simtit ca nu mai poti si ca este cazul sa renunti? De ce ai decis sa renunti?
- Simteam mereu ca este cazul sa renunt. Intotdeauna am vrut sa renunt, dar pana sa gasesc
tratamentul asta (n.r. Tratamentul cu reglare neurologica accelerata) am fost la toate spitalele
posibile si imposibile din tara si din strainatate. Am luat tot felul de medicamente si tratamente
care se preconiza ca opresc dependenta, dar a fost apa de ploaie.
- Care a fost cel mai nesabuit/disperat gest pe care l-ai facut in perioada in care te drogai?
- In timpul in care am fost dependent am facut o sumedenie de gesturi. Astea (n.r. drogurile) te
imping la toate nebuniile. Am vandut casele, am pierdut toti banii. Asta nu ar fi o problema,
insa am suparat familia. M-am distrus pe mine. Nu mai are rost sa imi aduc aminte de cate am
facut.
- Ai avut probleme cu dealerii sau cu alti consumatori?
- Problemele se isca din orice, dar eu evitam, nu imi placea sa ma bag. Sunt mai multe tipuri de
drogati. Eu am fost unul singuratic, preferam sa ma rup, sa nu ma anturez prea mult cu altii.
Multi se antureaza si daca e anturajul de asa natura...Mie mi-a fost de ajuns sa vad directia, ca
21
apoi ma duceam singur, nu ma implicam cu nimeni. Ma duceam la dealeri, imi luam si gata.
- Ai probleme de sanatate din cauza drogurilor?
- Multumesc lui Dumnezeu ca nu. Asta este o exceptie. Un caz fericit. Puteam sa am hepatita
sau alte probleme.
- Ai avut probleme cu politia din cauza drogurilor?
- Cum sa nu? Bineinteles. Am fost si inchis.
- In inchisoare intrau droguri?
- Cum sa nu? Mai rau ca afara. Dar nu cautam, evitam. Cine intra la mine in camera ii goneam
sa nu mai vina cu ele, stiam ca automat imi deschide iar orizontul. Tot timpul am vrut sa renunt,
dar nu am putut. Va spun sincer ca am pierdut tot din toate punctele de vedere. Si material si
moral, credibilitate, incredere.
- Acum cand ati renuntat, s-a schimbat ceva?
- Oarecum. Nu este meritul meu. Daca nu se inventa tratamentul, nu scapam niciodata, eram
mort. Majoritatea celor de varsta mea mor.
- Cum ati aflat de acest tratament?
- Cand eram inchis am vazut la televizor o frantura intr-o emisiune ca se face in Israel un
tratament si apoi am tot ciulit urechile cand m-am eliberat, ca am un an de zile de cand m-am
eliberat.
- Cat ati fost inchis?
- 5 ani.
- Pentru ce?
- Tot drogurile m-au impins pana la urma. Am avut o suspendare pentru detinere de droguri,
apoi m-am bagat in niste anturaje rele, politia m-a scapat din mana de doua-trei ori si pana la
urma au pus doua prostituate si m-au luat.
- Doar consumai sau erai si dealer?
- Nu, poate cine stie ocazional, dar nu am fost impins. Am fost constient ca e prea periculos si
prea rau. Am vandut o data si apoi am zis ca daca fac asa ceva o sa mor din cauza lor.
- Familia ta stia ca te droghezi? Daca da, cum au reactionat parintii cand au aflat? Ti-au
fost alaturi sau ai simtit ca nu te ajuta?
- De unde sa stie o familie simpla ce se intampla? Abia am stiut eu care cat de cat mai
umblasem pe strazi si mai stiam, mai auzisem. In 1996, cand m-am apucat, nu stia nimeni. Si
acum este lipsa de informare. Mama cu tata, o familie simpla, au crezut ca e o joaca. Pana au
inteles ei, deja eram praf. Tata a murit inainte de termen, dupa parerea mea, tot din cauza
supararilor. Acum totul este tardiv. Ma gandesc ca poate daca nu as fi facut ce am facut, poate
22
traia mai mult. Se oftica, se supara foarte rau si pana la urma a facut infarct. Mama, multumesc
lui Dumnezeu, ca e luptatatoare si se mai zbate. M-a cautat cinci ani la penitenciar, cu toate ca
nu mai meritam nimic.
-Dupa ce ai renuntat la droguri, ai colaborat cu politia pentru a-i prinde pe dealerii pe
care ii cunosteai sau te-ai rupt total de lumea aia si nu te-ai mai uitat inapoi?
- Cu politia nu am cum sa colaborez. Tot respectul si toate multumirile celor de la FORAD care
m-au ajutat, la politie nu am nicio treaba. Ei sunt pe partea cealalta a baricadei.
- Mai aveai aceeasi prieteni sau ti-ai format un nou cerc de amici consumatori ca tine?
- Am facut alt grup. Puteti sa faceti diferenta intre ministrul Apararii Nationale, care era
prietenul meu, si ultimul drogat de la colt, va dati seama cat am parcurs.
- Acum ca te-ai lasat, incerci sa faci ceva pentru cei care sunt consumatori inca?
- Sa caute calea pana la usa aceasta (n.r. FORAD). V-am zis nu este meritul meu ca am reusit.
Multumesc lui Dumnezeu ca s-a gasit leac pentru asa ceva. M-am informat si am cautat si am
incercat tot felul de tratamente si in Danemarca, Suedia, Finlanda, oriunde, medicamente,
tratamente. Am fost internat si pe acolo si pe aici de trei ori, toate clinicile si toate astea sunt
povesti.
Metadona e mai periculoasa decat heroina, sunt ca dracu' cu diavolul. Singurul care e concret si
exemplu viu este acesta, daca nu era acest tratament nu se putea face nimic. Eu timp de 12 ani
cat m-am drogat, o singura persoana am vazut ca s-a lasat de buna voie. Ma gandesc ca a avut
creierul forta necesara sa poata sa se lase si au trecut deja 10 ani, nu cred ca se mai apuca, dar in
rest nu am vazut.
- Au murit prieteni de-ai tai din cauza drogurilor?
- Majoritatea. Fiind mai batran, mai in varsta, cei mai multi prieteni ai mei sunt morti de mult
timp. Pentru asta sunt mandru ca am o singura realizare in toate relele care mi s-au intamplat.
Un drogat pana nu face tratamentul asta nu poate renunta. Spun sincer, cand m-am interesat de
tratament prima data m-am uitat la esecuri, sa vad cati se reapucau. Inainte erau doar 5% cei
care isi reveneau, acum este invers 95% sunt cei care reusesc. Doar un prost poate sa se
reapuce, ca uita sa ia pastila sau nu vrea sa o ia. (n.r. pastilele prescrise in urma tratamentului cu
reglare neurologica accelerata).
Nici macar ambitie nu iti mai trebuie. Pentru mine, care am trecut prin asa ceva, este un
miracol. Nu credeam ca poate sa imi scoata cineva gandul drogurilor din cap.
23
24