17 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XVII 1987 062

CERCETARILE ARHEOLOGICE DE LA VOIVOZI.
CONTRIBUŢII LA ISTORIA BIHORULUI

IN SECOLELE XII-XV
de
RADU POPA, DAN CAPAŢINA, ANTAL LUKACS
în vara anului 1391 se afla la Constantinopol voievodul Maramureşu

lui Drag fiul lui Sas, nepot de fiu al lui Dragoş de Bedeu, ,,descălecă
torul" Moldovei. Privilegiul pe care l-a primit de la patriarhul Antonie
în luna august1, afirmă că el ar fi întreprins această călătorie lungă şi
plină de primejdii „pentru adorarea moaştelor". Dar faptul că Drag de-
ţinea pe atunci, împreună cu fratele său Bale (Baliţă), demnităţile de co-
mite al Maramureşului, Sătmarului şi Ugocei, fiind deci unul dintre
marii baroni de rit ortodox din regatul Ungariei 2 , face mai probabilă pre-
zenţa lui în capitala Imperiului bizantin ca urmare a unei însărcinări pe
care regele Sigismund de Luxemburg i-a dat-o în legătură cu proiectele
sale politice şi militare antiotomane. Alt scop al călătoriei a avut carac-
ter personal, reflectîndu-se în privilegiul obţinut de la patriarh. A fost
vorba de ridicarea mănăstirii familiale a Drăgoşeştilor, cu hramul Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavril din Peri, la rangul de stavropighie patriar-
hală cu drepturi ierarhice asupra unor întinse ţinuturi din nord-vestul
transilvănean. Se constituia astfel - sau poate se confirma doar consti-
tuirea de fapt în anii anteriori - o eparhie ortodoxă ce dubla în dome-
niul organizării bisericeşti autoritatea socială, administrativă şi politico-
militară exercitată în aceste ţinuturi de către Drăgoşeşti.
Ultimul dintre cele opt „ţinuturi" (xwpoc t ), înşirate în textul grecesc
al diplomei patriarhale ca urmînd să fie sub autoritatea stareţului-exarh
din Perii Maramureşului, poartă numele de „Pistran" (1tta-rpocv). Identi-
ficarea lui a dat naştere la opinii divergente, cu toate că traducer,ea la-
tină a documentului, întocmită în 1494 3, menţionează la sfîrşitul listei
de .~ţinuturi" numele „Almazigy", care nu este altceva decît numele
maghiar (Almaszeg) al satului Voivozi din nordul Bihorului. Intîrzierea
cu care „ţinutul Pistran", consemnat la 1391, a ajuns să fie identificat
1 Arhiva Românească, I, ed. II, Iaşi, 1960, p. J.l.
2 R. Popa, Ţara Maramureşuiui în veacui ai XIV-iea, Bucureşti, 1970, p. 248
şiurm.
3
I. Mihalyi, Dipiome maramureşene din secoiui XIV şi XV, Sighet, 1900, p. 109-
111; vezi şi E. Lukinich, L. Găldi, Documenta historiam vaiachorum in Hungaria
iUustrantia usque ad annum 1400 p. Christum, Budapesta, 1941, p. 419-421.
https://biblioteca-digitala.ro
' - -.... _....
,.>- O>
,.. t.:.
~
::o
A
l=l.
~
"O
o
'lj
.A
t,
A
;:!
(")
A<
'lj
A<
Ip. J I-~
.A<
;r,..
a
~
i:-,
~
?;"
A,
(")
"'
I
I
.
,...
Pădurea Neagră
\ţ
~,~\ro.
• Piatra Şoimului t Jkin
Fig. 1. Valea ~istrei cu aşezările menţionate în text.

Abb. 1. Das Bistra-Tal mit den im Texte erwăhnten Ortschaften. ~
3 Cercetările arheologice de la Voivozi 63
cu regiunea din jurul satului Voivozi, se datorează foarte probabil igno-

rării faptului că acest din urmă sat se află la izvoarele rîului Bistra4 •
•
Rîul Barcău poate fi considerat drept cel de-al patrulea şi totodată
cel mai nordic dintre Crişuri. lnainte de a ieşi la cîmpie, el descrie pe
cursul său superior o mare buclă, cu care înconjoară prelungirea nord-
vestică a Carpaţilor Apuseni, cunoscută sub numele de Muntele Şes sau
Munţii Plopişului. Pentru acest masiv muntos, scund şi împădurit, cu
înălţimi de 7-800 m, se foloseşte şi denumirea Munţii de Aramă. La
ieşirea în şesul întins al Tisei, în dreptul Marghitei, Barcăul primeşte
dinspre stînga apele Bistrei, unul dintre rîurile ce brăzdează suprafaţa
Muntelui Şes. Avînd lungimea apreciabilă de cca 25 km, valea Bistrei
adăposteşte azi mai bine de zece aşezări (fig. 1), iar habitatul din această
vale a fost destul de dens şi în evul mediu, deoarece în epoca primelor
informaţii scrise referitoare la zonă constatăm prezenţa aici a cel puţin
şapte sate 5 •
Voivozi este ultimul dintre satele de pe firul văii Bistrei la deal. De
aici mai departe, spre sud-vest, drumul se continuă doar peste deal la
izvoarele rîului Derna, în timp ce spre sud, în amonte pe rîul Bistra,
drumul medieval se înfunda în munte iar comunicaţia era posibilă doar
pe poteci. Actuala şosea montană care leagă Voivozi de locaHtatea Pă
durea Neagră este creată în secolele XVIII-XIX, după ce s-a întemeiat
şi a început să producă manufactura de sticlă de. la Pădurea Neagră 6 •
La cca 4 km în amonte de centrul satului Voivozi, centru marcat de
locul fostei vechi biserici de lemn demolate, rîul Bistra străbate o poiană
mare, de cca 20 ha, înconjurată din toate părţile de înălţimi împădurite.
Poiana este cunoscută sub numele „Csillagos" (Loc înstelat), nume foarte
probabil relativ recent şi datorat locuitorilor din satul Budoi, situat peste
deal, la distanţa de numai 1 km, sat întemeiat la sfîrşitul secolului al
XVIII-lea, cu colonişti slovacF veniţi pe domeniul de pe valea Bistrei
al abaţiei de la Melk (Austria).
Impărţind poiana ,,înstelată" în două jumătăţi inegale, un pinten de
deal coboară din înălţimea învecinată, de la vest spre est şi ajunge pînă
aproape de malul Bistrei pe care promontoriul terminal al pintenului o
domină cu o înălţi)me de cca 20-25 m (fig. 2). Pe acest promontoriu,
acoperit în urmă cu 15 ani de veget~ie deasă şi hăţiş rezultat de pe
urma defrişărilor, se păstrau atunci urme de ruine şi denivelări greu
sesizabile pe teren, cunoscute de localnici sub numele „Bisericuţa". Nu~
mele fusese nu demult înregistrat de o cercetare toponimică întreprinsă
pe valea Bistrei 8 • Am înregistrat în sat, la rîndul nostru, toponimul de
4
Ibidem, nota la p. 420; vezi şi Popa, Ţara Maramureşului, p. 253 cu nota 84,
sau S. Jak6, Bihar megye a torăk pusztitcis el6tt, Budapesta, 1940, p. 143.
5
Cronologic, satele de pe valea Bîstrei sînt atestate documentar de la vărsare
către izvoare: Chiribiş la 1219, Tăuteu la 1291-1294, Ciutelec la 1305, Varviz la 1327,
Bogei, Cuzap şi Voivozi la 1406, Popeşti la 1435 (C. Suciu, Dicţionar istoric al locali-
tăţilor din Transilvania, I-II, Bucureşti, 1967-1968). In niciuna dintre atestări
nu este vorba de întemeierea recentă a satului respectiv.
6 Ca localitate distinctă, aşezarea este din secolul nostru (Ibidem, II, p. 28).
7 Prima atestare la 1828 (Ibidem, I, p. 111).
8 M. Oros, Din toponimia văii Bistrei (jud. Bihor), în Studii şi materiale de ono-
mastică, Bucureşti, 1969, p. 192.
64 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukacs 4
--------------------------------
,,Bisericuţa lui Baliţă Vodă" pentru locul cu ruine despre care este vorba,
dar nici acesta nu pare a fi vechi, găsindu-şi explicaţii în împrejurări
care mai pot fi reconstituite 9 •
O cercetare de teren întreprinsă în 1971 a dus la identificarea ruine-
lor ascunse atunci de lăstăriş şi la includerea obiectivului în planul de
cercetări. Dar înainte de a prezenta succint desfăşurarea cercetărilor şi
de a ne ocupa mai pe larg de rezultatele lor, se cuvine să trecem în re-
Fig. 2. Promontoriul „Bisericuţa";

vedere de ansamblu dinspre vest.
Abb. 2. Das Vorgebirge „Bisericuţa"; Gesamtansicht von Westen.
vistă informaţiilescrise referitoare la zonă şi în special acelea anterioare

lui 1391, an în care menţionata diplomă patriarhală ne atrage atenţia
asupra ruinelor de lingă satul Voivozi.
*
Informaţiile izvoarelor scrise. Prima informaţie cte cancelarie mai
cuprinzătoare privind satele de pe cursul 'superior al Bistrei se află în-
tr-un document din 1406 care enumeră aşezările de pe domeniul cetăţii
Piatra Şoimului, dăruit atunci de regele Sigismund de Luxemburg voie-
vodului Transilvaniei Iacob Lackfi şi fratelui acestuia David 10 • Dintre
9 La parohia din Voivozi se păstra, în 19712, o scrisoare mai veche a lui Gh. Ciu-
handu, cuprinzînd ipoteza atribuirii ruinelor de la „Bisericuţă" lui Baliţă Vodă.

Conţinutul scrisorii a devenit desigur cunoscut în sat.
10
E. Malyusz, Zsigmondkori okleveltar, II1, Budapesta, 1956, p. 537-638.
li Cercetdrile arheologice de la Voivozi 66
cele 67 de sate pe care le pomeneşte diploma, 47 sînt sate româneşti,

precizate ca avînd această calitate şi aflîndu-se, cu foarte puţine excepţii,
la prima lor' atestare documentară. Unii istorici s-au grăbit să interpre-
teze apariţia abia la această dată în actele de cancelarie a satelor româ-
neşti, ca datorîndu-se întemeierii lor relativ tîrzii, în cursul secolului al
XIV-lea şi le-au pus în legătură cu o pretinsă colonizare cu colectivităţi
româneşti venite de undeva dinspre nord 11 •
'Evident că nici un izvor nu pomeneşte despre o asemenea colonizare,
iar opinia citată ocoleşte problema raporturilor dintre realitatea istorică
şi izvorul scris. Realităţile politico-juridice şi etno-demografice din vre-
mea respectivă, departe de a constitui creaţii ale secolului al XIV-lea,
au devenit sesizabile doar din momentul intrării acestor sate în circui-
tul juridic şi patrimonial al statului ~feudal, moment marcat şi de sensi-
bila ameliorare a posibilităţilor noastre de documentare, datorită sporirii
numărului actelor de cancelarie. Prima atestare documentară a unui
sat nu reflectă întemeierea, ci cuprinderea lui în forme de dependenţă
feudală mai evoluate 12 . Rezultatele cercetărilor de la Voivozi ilustrează
convingător acest adevăr.
Despre regiunea în care se află satul Voivozi posedăm cîteva infor-
maţii succinte în izvoarele narative, referindu-se la începutul secolului
al X-lea şi la sfîrşitul secolului al XI-lea. După spusele cronicarului ano-
nim, în vremea campaniilor purtate de maghiari împotriva Bihorului,
ducele Menumorut, auzind de apropierea oastei duşmane, a părăsit ce-
tatea Bihor şi, împreună cu soţia şi cu fiica sa, ar fi început să locuiască
în „codrii Ygfon" 13 . Despre aceşti „codrii" ni se spune, în altă parte a
aceleiaşi cronici, că ·ar fi hotarul răsăritean, dinspre Transilvania, a „du-
catului" bihoreanu. Pe de altă parte, în Cronica pictată de la Viena se
relatează că în anul 1071, pe cînd partizanii regelui: Solomon plănuiau
să-l prindă şi să-l orbească pe „ducele" Bihorului. Geza, viitorul rege
Geza I (1074-1077), acesta se afla la vînătoare „in lgfah" 15 •
Indiferent de înţelesul pe care l-a avut în secolele XI-XII oronimul
„Ygfon", poate cel de „codru sfînt" sau „codru oprit", este evident că el
desemna fie ansamblul Carpaţilor Apuseni, fie, mai probabil, partea lor
de miazănoapte deoarece este folosit în legătură cu evenimente ce se
petrec în nordul Bihorului1 6• Vînătoarea de la 1071 a lui Geza evocă o
altă vînătoare mai tîrzie cu un secol, aceea organizată în 1199 de regele
Emeric în Maramureş şi care a avut caracter de expediţie. militar-vînă
torească, de luare în stăpînire a unor teritorii de la marginile regatului1 7 •
Cit despre „retragerea la munte" a lui Menumorut, pare foarte probabil
ca ştirea să reflecte o anumită deplasare spre zonele adăpostite a co-
lectivităţilor săteşti bihorene la începutul secolului al X-lea, în vremea
11 Jak6, Bihar megye, p. 132.

12 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, II, Cluj-Napoca, 1979, p. 22-23.
13 „Tune dux Menumorut dimissa multitudine militum in castro Byhor, ipse cum
uxore et filia sua fugiens a facie eorum in nemoribus Ygfon habitare cepit"; SCTip-
tores Rerum Hungaricarum, ed. E. Szentpetery, I, Budapesta, 1937, p. 103.
u „silva Igfon"; ibidem, p. 49.
15 Ibidem, p. 360-381.
16 Ambele relatări au punctul de plecare Ia cetatea Biharea, situată pe riul
Coşmeu care izvoreşte din munţii Plopişului.
17 R. Popa, Ţara Maramureşului, p. 45-46.
~ - Anuar „Crlsla"
66 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukdcs
în care apariţia în cîmpia Tisei a maghiarilor a făcut ca viaţa să devină

nesigură.
Progresele realizate de autorităţile regale în organizarea politic-ad-
ministrativă şi eclesiastică a Bihorului, au putut desigur determina pier-
derea treptată, încă din secolul al XII-lea, a regimului autonom ce ca-
racteriza viaţa colectivităţilor româneşti din zona Munţilor Plopişului.
dar nu avem nici un motiv să credem că aceste progrese au alterat re-
ţeaua habitatului şi structurile interne ale obştilor săteşti înainte ca ele
să fi fost angrenate în procesul feudalizării de tip occidental.
Presiunea procesului de feudalizare asupra satelor româneşti de pe
valea Bistrei şi din zona înconjurătoare s-a intensificat abia în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea, cînd în regiune se formează două do-
menii nobiliare importante ca mărime 1 şi agresive ca tendinţe. Domeniul
neamului nobiliar Turul şi-a avut centrul în valea Barcăului, la nord de
Voivozi, cuprinzînd satele Suplacu de Barcău, Marca, Ip, Varviz şi Ciu-
telec18. Vechimea stăpînirilor acestei familii este greu de stabilit, deoa-
rece ea nu apare în documente decît la 1270 19, iar primele ştiri despre
acest domeniu al ei le avem abia de la începutul secolului al XIV-lea. Cu
totul ipotetică rămîne, din acest motiv, descinderea familiei din colonişti
instalaţi aici sub protecţia coroanei încă din prima jumătate a secolulu.i
al XI-lea 20 • Există chiar indicii care sugerează dobîndirea relativ tîrzie,
în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, a unora dintre satele familiei
Turul. Ciutelecul de pildă, aşa după cum i-o arată şi numele maghiar
(Csehtelek), a fost întemeiat doar în secolul al XII-lea I din iniţiativa au.:..
torităţilor regale eu colonişti cehi sau ruteni21, iar pentru Ip condiţia de
sat al iobagilor cetăţii dispune şi de atestări documentare la începutul
secolului al XIII-lea 22 • ·
Pare deci mult mai probabil ca formarea domeniului familiei Turul
şi extinderea lui de pe valea Barcăului în valea Bistrei să reflecte des-
trămarea sistemului castrens în urma invaziei mongole din 1241-1242,
cînd regele a dăruit multe astfel de sate unor mari feudali. Consolida-
rea în a doua jumătate a secolului al XIII-lea a domeniului s-a reflectat
şi în întemeierea unei mănăstiri ide familie, atestată la 1327 sub numele
,,Buzgow" şi precizată a fi cu călugări din ordinul paulicienilor23 • Or,
după cum se ştie, acest ordin a fost creat după mijlocul secolului al
XIII-lea24 •
Dincolo de aceste semne de întrebare, pretenţiile nobililor din neamul
Turul asupra unor sate româneşti din valea Bistrei se întrevăd în seco-
18 Gy. Gyorffy, Az Arpdd-kori Magyarorszdg torteneti făidrajza, I, Budapesta.
1'966, p. 671.
19 Ibidem, p. 608; Documente privind istoria Români,ei, C, Transilvania, veac-
XIII, vol. II, p. 131; J. KartJ.csonyi, A magyar nemzetsegek a XIV. szdzad kăzepeig,
III, Budapesta, 1900, p. 116-118.
°
2 C1,1m crede Gy. Gyorffy, op. cit., p. 576.
21 S. Jak6, Bihar megye, p. 227-228.
22
D.J.R., C, XI-XIII, I, p. 42 şi 56.
23 S. Jak6, Bihar megye, p. 130; Gy. Gyorffy, op. cit., p. 606.
24 J. Karacsonyi, Magyarorszdg egyhdztortenete fobb vondsaiban, Oradea, 1915.,.
p. 76; vezi şi E. Kisban, A magyar pdlosrend tortenete, I, Budapesta, 1937. Faptul

că începuturile aşezămîntului de la Voivozi preced cu un secol întemeierea ordinu-
lui, ca şi toate celelalte date şi informaţii (vezi mai jos), exclud identitatea com-
plexului pe care l-am cercetat cu mănăstirea- ,,BuzgoW", care urmează a fi identi•
ficată undeva pe valea Barcăului.
lele XIV-XV în stăpînirea unor părţi de moşie la Bogei şi Cuzap, ates-

tate ca fiind ale ;domeniului cetăţii Piatra Şoimului25 • Alipirea definitivă
a respectivelor sate la acest din urmă domeniu s-a produs la mijlocul
secolului al XV-lea si a lăsat urme în izvoarele scrise26 •
Domeniul cetăţii Piatra Şoimului s-a dovedit a fi factorul decisiv
pentru evoluţia comunităţilor româneşti din zona munţilor Plopişului.
Începuturile domeniului se leagă de numele judelui curţii regale Pavel
din neamul Geregye şi datează de la mijlocul secolului al Xiii-lea. Da-
torită rolului important pe care l-a avut în reorganizarea voievodatului
Transilvaniei după distrugerile provocate de marea invazie mongolă, co-
mitele Pavel a primit de la coroană moşii întinse în Bihor, grupate în
trei blocuri mai compacte, ce înconjurau zona de munte dintre Crişul
Repede şi Barcău dinspre vest (Pocluşa de Barcău, Mişca, Chişlaz, Adrian),
dinspre sud (satele din dreapta Crişului Repede, între Ineu şi Bratca)
şi dinspre nord-est (Valcău, Nuşfalău, Zauan) 27 •
Ne lipsesc informaţiile referitoare la organizarea domeniului, numele
însuşi al cetăţii eponime fiind amintit prima oară la 1306, cînd ea trecuse
.deja în stăpînirea altei familii nobiliare puternice bihorene, familia
Borşa 28 . Datorită perioadei frămîntate, de lupte politice continue la care
au participat din plin atît neamul Geregye, cît şi neamul Borşa, în a
doua jumătate a secolului al XIII-lea şi la începutul secolului următor 29 ,
pare foarte probabil ca aceşti primi stăpîni ai domeniului să nu fi avut
răgazul necesar definitivării structurii sale interne. Dar după ce cetatea
Piatra Şoimului de lîngă Aleşd, din valea Crişului Repede, ridicată în
a doua jumătate a secolului al XIII-lea de neamul Geregye şi cucerită
de oastea regală la 1317 de la neamul Borşa 30 , a devenit centrul acestui
mare domeniu regal, condiţiile s-au schimbat. A contribuit la aceasta
şi noul cadru al relaţiilor sociale şi structurilor administrative introdus
în regatul Ungariei de dinastia angevină. Administraţia domenială, con-
dusă de castelanul cetăţii Piatra Şoimului, a reuşit în cele şapte decenii
cît domeniul a aparţinut coroanei, să pătrundă în zonele de munte, in-
tegrînd în mecanismele exploatării. feudale. satele aflate acolo. Nu este
întîmplător că din această etapă încep să fie atestate documentar şi sa-
tele româneşti de pe domeniu 31 •
Fără a nega posibilitatea creării de noi aşezări pe durata secolului al
XIV-lea, ca fenomen obişnuit al procesului de colonizare internă ce se
manifesta în aceea vreme şi în celelalte părţi ale Transilvaniei, nu există
motive pentru a atribui fenomenului un specific etnic românesc şi nici
25
S. Jak6, Bihar megye, p. 219-220 şi 288.
26
Ibidem, p. 130, 22,7 şi 288.
21
D.I.R., C, XI-XIII, I, p. 33'5-337; G. Wenzel, Codex diplomaticus, VII, p. 413.
28 R. Popa, N. Chidioşan, A. Lukacs, O reşedinţă feudală din secolele XI-XIII
la Sînnicolau de Beiuş, în Revista muzeelor şi monumentelor - Monumente istorice
~i de artă, XV, 1984, 2, p. 24; pomenirea tîrzie a cetăţii reprezintă un alt caz ce
respinge echivalarea primei atestări documentare cu „întemeierea" unui complex de
vieţuire medievală.
29
Ibidem, p. 24-215.
30
D.I.R., C, XIV, II, p. 165.
31
,, ••• Volacorum pertinentes ad Solumku"; Documenta Romaniae Historica, C,
Transilvania, XI, p. 192.
pentru a-l considera ca depăşind ritmul ce-l constatăm sub acest aspect
în regiunile învecinate sau în mediul satelor maghiare şi săseşti32 •
In anul 1389 domeniul cetăţii Piatra Şoimului a fost pentru prima
oară dăruit de către rege, fără ca cu acest prilej să fie enumerate deta-
liat satele ce-l compuneau33 • Aceasta nu s-a datorat unei pretinse insta-
bilităţi a satelor româneşti, după cum s-a afirmat 34 , ci momentului sau
împrejurărilor de la începutul domniei lui Sigismund de Luxemburg,
caracterizate prin tulburări politice în timpul cărora chiar noii stăpîni
ai cetăţii s-au aflat succesiv în taberele partizanilor sau adversarilor re-
gelui35. în documentele referitoare la domeniu constatăm o serie de ne-
clarităţi şi chiar greşeli, unele foarte probabil intenţionate, datorate per-
manentelor conflicte dintre familiile nobiliare pentru stăpînirea de sate
precum şi deselor intervenţii ale coroanei în structura domeniului, prin
desprinderea şi apoi realipirea unor sate după scurtă vreme 36 • Habitatul
românesc din zona munţilor Plopişului nu s-a „stabilizat" în cei 17 ani
ce s-au scurs de la dania din 1389 şi pînă la enumerarea aşezărilor în
anul 1406, ci se poate doar aprecia că ambele documente reflectă îm-
prejurări şi intenţii diferite.
Celor 47 de sate româneşti atestate la 1406 li se mai adaugă alte cî-
teva pe acelaşi domeniu în deceniile următoare, ridicînd la cca 60 nu-
mărul satelor româneşti3 7 • Izvoarele scrise reflectă deci prezenţa în această
zonă din nordul Bihorului a unei locuiri româneşti dense şi omogene,
care trebuie să fi avut în etapa anterioară forme proprii de organizare
şi de coeziune politico-socială, pe care s-a grefat desigur şi o structură
proprie ţinînd de viaţa spirituală a colectivităţilor săteşti. Ecourile tîrzii
ale acestei realităţi le întîlnim în documente de la mijlocul secolului al
XV-lea cînd, la 1461, este vorba de un Mihail voievod de Voivozi(,, ... Mi-
chaelem Wayuodam de Almazeg ... ") 38 , în timp ce la 1459 satele de pe
o jumătate a domeniului cetăţii Piatra Şoimului sînt precizate ca avîn-
du-şi centrul la Voivozi (,, ... villis ... , tam Hungaricalibus quam vola-
halibus ad medietatem dicti castri Solyomkew ac dictae possessionis Al-
mazeg pertinen tibus ") 39 •
Poziţia centrală a satului Voivozi printre satele româneşti de pe do-
meniul cetăţii Piatra Şoimului este subliniată şi de calificativul „tîrg"
(oppidum), care i se atribuie în ultimul sfert al secolului al XV-lea 40.
32 Pascu, Voievodatul, II, p. 5 şi urm.
33
Jak6, Bihar megye, p. 133-134.
34 Ibidem.
35
Hotărnicirea domeniului înspre stăpînirile de pe valea Ghepişului ale fami-
liei Putnoki, a declanşat la 1391 un conflict ce mai dura încă în 1397; Malyusz, op.
Cit., I, p. 235 şi 509. Vezi şi P. Engel, Kiralyi hatalom es arisztokracia viszonya a
Zsigmond-korban, Budapesta, 1977, p. 150.
36 De pildă satul Pocluşa de Barcău, despărţit la 1403 de domeniu (Malyusz, op.
cit., II/1, p. 307), dar care trei ani mai tîrziu este precizat ca făcind totuşi parte din
domeniul cetăţii, sau satul Vadul Crişului, căruia regele îi acordă la 1406 rangul de
„oraş liber" dar care în 1406 figurează printre „pertinenţe:e" cetăţii Piatra Şoimului
(ibidem, p. 477).
37 Jak6, Bihar megye, p. 360, 369 şi 373.
38 E. Varju, B. Ivanyi, Okleveltar a Tomaj nemzetsegbeli losonczi Banffy csalacl
tortenetehez, II, Budapesta, 1928, p. 4-5.
39 Ibidem, p. 29.
40 Jak6, Bihar megye, p. 193-194.
9 CercetărHe arheologice de la Voivozi 69
Antecedentele acestor stări şi evoluţiile care le-au determinat, lipsite de

o documentare satisfăcătoare prin izvoare scrise, pot fi reconstituite doar
cu ajutorul cercetărilor arheologice .
•
Desfăşurarea cercetărilor. Semnalat ca toponim şi apoi redescoperit
în 1971 ca obiectiv arheologic 41 , punctul „Bisericuţa" din apropierea sa-
tului Voivozi a început să fie cercetat sistematic începînd din campania
anului 1972, cînd s-a săpat doar timp de 2 săptămîni (30 iulie-12 august)
cu fonduri puse la dispoziţie de fosta Direcţie a Monumentelor Istorice,
realizîndu-se o secţiune principală pe axul est-vest al complexului şi
cite dj secţiune, perpendiculară pe prima, pe laturile·, de nord şi de sud
ale promontoriului42 •
Această săpătură, cu caracter mai mult de sondaj, a fost extinsă în
anul următor, pe durata unei campanii de asemenea şcurte (14-29 sep-
tembrie), cu aceeaşi finanţare 43 • S-a început dezvelirea în suprafaţă a
resturilor unei mari construcţii situate pe latura de sud a complexului,
s-au scos de sub moloz - chiar fără epuizarea săpăturii - zidurile mo-
numentului eclesiastic aflat în centrul promontoriului şi s-au consolidat
aceste ziduri. Tot în această campanie s-au efectuat sondaje şi pe tere-
nul arabil situat la cca 300 m nord de „Bisericuţă", în aceeaşi poiană
„Csillagos", într-un loc în care fragmentele ceramice culese la suprafaţă
trădau prezenţa unor aşezări succesive datînd din mai multe epoci.
întrerupte în anii 1974-1975, săpăturile au fost reluate în anul 1976
tot pe durata a două săptămîni (14-26 octombrie), cu acelaşi sprijin
financiar la care s-au adăugat fonduri ale Muzeului Naţional de Istorie
al R. S. România 44 • Paralel cu prelungirea în ambele direcţii a secţiunii
principale din 1972, s-a încheiat cercetarea ruinelor monumentului din
centrul complexului, s-a continuat dezvelirea în suprafaţă a vestigiilor
construcţiilor de pe latura de sud-est a promontoriului şi s-au realizat
două noi secţiuni pe latura lui de nord. In 1977, cînd săpătura a durat
doar 10 zile (24 octombrie--3 noiembrie), finanţarea cercetării a fost pre-
luată de către Institutul de Arheologie din Bucureşti 45 , obiectivul prin-
cipal constituindu-l sondarea zonei din partea de sud-vest a comple-
xului.
După o întrerupere de 7 ani a săpăturilor, timp în care vestigiile
descoperite au fost în parte din nou acoperite de vegetaţie, s-a organi-
zat în 1985 o campanie menită să aducă cercetarea la stadiul necesar
valorificării ei. Săpăturile au durat timp de o lună (20 iulie-17 august)
cu fondurile Institutului de Arheologie din Bucureşti, ale Muzeului Mi-
litar Central şi ale Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea4~. în afara
dezvelirii în suprafaţă a resturilor construcţiei aflate în partea de nord-
41 Cercetarea de teren a fost făcută de Mihai Grigore de la Muzeul de Istorie
al R. S. România.
42 Colectivul a fost compus din R. Popa, V. Eskenasy şi D. Nemeth.
43 Din colectiv au făcut parte R. Popa, A. Avram, S. Dumitraşcu, D. Căpăţînă
şi studentul Gh. Szilagyi.

44
Colectiv: R. Popa, V. Eskenasy, A. Nemaianu.
45
Colectiv: R. Popa şi V .. Eskenasy.
46 Colectivul a fost format din R. Popa, D. Căpăţînă, A. Lukacs precum şi din
studenţii V. Achim şi Daniela Marcu.
70 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukâcs 10
vest a complexului, s-a urmărit compleitarea reţelei de secţiuni pe în-

treaga suprafaţă a promontoriului astfel încît, în condiţiile conservării
unor porţiuni de teren destul de mari destinate verificărilor şi reluărilor
de mai tîrziu, să poată fi întocmit prezentul raport.
Pe durata celor 14 ani cît au durat, cu întreruperi,. cercetările de la
Voivozi, rezultatele preliminare au fost publicate în cîteva rapoarte şi
~tudii 47 • La sfîrşitul campaniei 1985, exceptînd zidurile de piatră legată
cu mortar al monumentului din centrul complexului ce au fost consoli-
date încă din 1973, vestigiile descoperite au fost acoperite cu pămînt şi
astfel protejate în aşteptarea găsirii soluţiilor adecvate consolidării şi
introducerii lor în circuitul de mărturii ale istoriei şi civilizaţiei medie-
vale româneşti din Bihor.
•
Părţile componente ale complexului; observaţii planimetrice (fig. 3).
Numărul destul de mare al obiectivelor identificate şi cercetate pe pro-
montoriul „Bisericuţei", ca şi varietatea lor, pretind descrierea lor me-
todică înainte de a încerca să stabilim relaţiile dintre ele şi semnificaţia
lor. Nu respectăm în această descriere nici ordinea în care au fost desco-
perite şi nici criteriul cronologic, asupra acestuia urmînd să revenim
după prezentarea observaţiilor stratigrafice şi a inventarului arheologic
descoperit.
1. Biserica de zid (fig. 4). Construcţia principală din cuprinsul com-
plexului şi care ocupă totodată locul central al promontoriului, este o
biserică de zid, păstrată pe o înălţime ce variază între 0,80 şi 1,40 m.
Zidurile au fost în cîteva locuri afectate de gropile căutătorilor de co-
mori, o asemenea groapă săpată în zona altarului a dus chiar la dispa-
riţia unei porţiuni a temeliei, dar cu toate acestea planul poate fi recon-
stituit cu destulă exactitate.
Zidurile care şi-au pierdut complet tencuielile interioare şi exterioare,
au grosimea de 0,85-0,95 m'; împreună cu tencuielile originale au fost
groase de cca 1 m. Materialul de construcţie folosit la ridicarea lor este
piatra de carieră provenind din zona imediat învecinată, unde se mai
axtrage şi azi piatră de construcţie. 1n măsură mică au fost folosiţi şi
bolovani de rîu, scoşi din albia Bistrei, iar pe alocuri s-a constatat pre-
·zenţa în grosimea zidului a cîtorva fragmente de cărămidă. Acestea par
să se datoreze primilor constructori, nicăieri nu au fost surprinse refa-
ceri ale zidăriei.
Liantul folosit de constructori a fost mortarul de var de calitate şi
rezistenţă mijlocie. Temeliile, adînci de 0,50-0, 70 m, au fost zidite în
47 R. Popa, Valea Bistrei în secolele XIII-XIV. Cercetări documentare şi arheo-
logice în nordul Bihorului, în Centenar muzeal orădean, Oradea, 1972, p. 215-219;

Idem, Zur kirchlichen Organisation der Rumănen in Nordsiebenburgen im Licht-e
des patriarchalischen Privilegiums von 1391, în Ostkirchliche Studien, 24, Wi.irzburg,
1975, nr. 4, p. 309-317; Idem, Plumburi de postav medievale, în Sargetia, XIV, 1979,
p. 275-279; R. Popa, A. Nemaianu, V. Eskenasy, Şantierul arheologic Voivozi, com.
Popeşti, jud. Bihor. Raport pentru campania de cercetări din anul 1976, în Cercetări
arheologioe, III, 1979, p. L51-154; R. Popa, Voivozi. Un centru spiritual al românilor
din nordul Bihorului în secolele XII-XIV, în Mărturii, Evocări, Oradea, 1980,
p. 39-43. Rezultatele cercetărilor au făcut şi obiectul mai multor comunicări şi
rapoarte.
11 Cercetările arheoiogice de ia Voivozi 71
şanţuri de fundaţie săpate în stînca friabilă sau degradată ce apare pe

promontoriu imediat sub solul vegetal. În raport cu elevaţia monumen-
tului, temeliile prezintă pe exteriorul zidurilor o îngroşare de 0,05-
0,10 m.
Biserica a avut dimensiuni mici şi se compune dintr-o navă aproape
pătrată, cu dimensiunile interioare de 4,30/4,10 m (dimensiuni exterioare:
6,20/6,20 m) şi dintr-un altar semi-circular uşor alungit, ce prezintă par-
Fig. 4. Ruinele monumentului de zid.

Abb. 4. Die Trtimmern der Mauerkirche.
ticularitatea planimetrică de a sugera forma unei potcoave. Lungimea în

ax a altarului este de 2, 70 m iar lăţimea lui interioară maximă de
3,10 m. Monumentul are astfel în exterior dimensiunile totale de
10,30/6,30 m şi este orientat aproape riguros pe direcţia vest-est, cu o
uşoară deviere a altarului spre sud-est, ·rezultînd din dorinţa construc-
torilor de a adapta amplasarea la relieful terenului.
Intrarea în monument se află pe centrul laturii de vest şi este largă
de 0,92 m, lăţime ce a putut fi stabilită cu exactitate datorită conservării
amprentelor cadrului de lemn al uşii. Nu s-au descoperit în moloz ele-
mente care să permită reconstituirea numărului, a dispunerii şi a aspec-
tului ferestrelor bisericii. N-au apărut nici elemente planimetrice sau de
structură care să permită reconstituirea modului în care a fost acoperit
spaţiul navei. La limita dintre navă şi altar, este evidentă prezenţa spre
sud a piciorului unui arc de triumf, în timp ce spre nord starea de con-
servare a zidăriei şi o groapă a căutătorilor de comori au împiedecat
12 Radu Popa, Dan Căpdţînă, Antal Lukdcs 12
observaţiile de detaliu. Prezenţa arcului, foarte probabil semicircular,

este totuşi sigură şi ea permite afirmaţia că cel puţin altarul bisericii
a fost boltit.
în molozul din interiorul şi din jurul monumentului s-au găsit nu-
meroase fragmente de tencuială fină acoperită cu un strat de culoare, în
special roşie. Aceste fragmente, prea mici pentru a permite mai multe
precizări asupra decorului pictat din interiorul monumentului 48 , s-au
grupat în proporţie de peste 950/o în zona altarului bisericii, astfel incit
se poate afirma cu certitudine că doar această încăpere a fost pictată în
timp ce nava a avut pereţii văruiţi în alb.
Prezenţa în zidărie a celor cîteva fragmente de cărămidă despre care
a fost deja vorba, descoperirea pe promontoriu în complexe cu datarea
asigurată în secolul al XIII-iea a altor cîteva cărămizi sau fragmente de
cărămidă, precum şi apariţia în interiorul monumentului a fragmentelor
unui clopot de bronz asupra căruia vom reveni, permit ipoteze intere-
sante în legătură cu elevaţia navei şi cu eventuala prezenţă a unui turn-
clopotniţă deasupra ei. Este posibil ca să fi existat o boltă la care a fost
folosită cărămida - deschiderea de numai 4 m a navei şi grosimea pere-
ţilor permiteau realizarea ei fără sprijiniri suplimentare - şi ca turnul-
clopotniţă să fi fost din lemn, dar pot fi luate în considerare şi alte va-
riante de reconstituire 49 • Este oricum un domeniu ce iese în afara ordinei
de preocupări a unui raport definitiv de cercetări arheologice.
2. Necropola. În interiorul şi în jurul monumentului au apărut nu-
meroase morminte aparţinînd unei necropole creştine cu mai multe faze
de folosire. În săpătură au fost înregistrate 86 de morminte mai mult
sau mai puţin bine conservate, multe dintre ele· tăiate parţial sau aco-
perite de înmormîntări ulterioare, dar s-au descoperit şi numeroase
fragmente de schelet uman provenind de la morminte integral distruse
mai ales de gropile căutătorilor de comori. Ţinînd seama şi de faptul că
terenul din jurul bisericii a fost cercetat prin săpături doar în proporţie
de cca 300/o, se poate afirma cu certitudine că necropola a constat din
cca 3-400 morminte, majoritatea acestora găsindu-se încă in situ. Mij-
loacele de care am dispus n-au permis dezvelirea integrală a necropolei
şi am considerat totodată, pe temeiul mormintelor cercetate, că un atare
efort nu-şi găseşte deocamdată justificarea.
Necropola ocupă o suprafaţă ovală cu diametrele de cca 25 şi 15 m,
dispusă în jurul bisericii, în interiorul căreia se constată cea mai mare
densitate a mormintelor. Suprafaţa necropolei este deci de cca 300 m 2 •
Mormintele au adîncimi variabile între 0,45 şi 1,20 m, în funcţie de pre-
zenţa stîncii în locul în care au fost practicate. Mormintele cu adîncimea
foarte mică, de 0,45-0,70 m, cu aspect de cutie săpată în stîncă, se află
în jurul altarului bisericii şi la est de acesta, unde stînca se găseşte ime-
diat sub solul vegetal.
48 Fragmentele au fost predate spre studiu sub aspect tehnic şi urmează a fi
valorificate de colectivul de la Institutul „N. Grigorescu" ce pregăteşte repertoriul
vechilor picturi murale.
49 Fragmentele de cărămidă atestă dimensiuni obişnuite la monumentele roma-
nice din Bihor (28-30/14-,15/4,~-6 cm). Numărul mic al fragmentelor descoperite
se datorează probabil recuperării materialului, încă din vechime, din ruinele monu-
mentului.
13 Cercetările arheologice de Za Voivozi 73
!Mormintele aparţin în proporţie de peste 800/o unor adulţi, dar au

apărut şi cîteva morminte de adolescenţi şi de copii50 , aparţinînd în spe-
cial ultimei faze de folosire a necropolei. In cca 500/o dintre morminte
s-a constatat prezenţa cuielor de sicriu iar în 6 morminte s-au păstrat
şi resturi de la lemnul sicrielor. Pare totuşi probabil ca o parte a mor-
mintelor să fi fost lipsite de sicriu, poate cu corpurile învelite în giulgiu.
In funcţie de poziţia braţelor, înmormîntările cu scheletele mai bine
conservate se împart în trei grupe principale. Cel mai numeros, repre-
zentînd cam 50¼ dintre morminte, se caracterizează prin braţe întinse
paralel cu corpul sau foarte puţin îndoite din cot şi aduse pe partea in-
ferioară a bazinului. Al doilea grup se caracterizează prin dispunerea
unui braţ, de obicei cel drept, paralel _cu corpul, în timp ce al doilea braţ.
este îndoit în unghiu de 90° şi adus pe piept. Acest grup reprezintă cam
300;0 dintre mormintele la care s-a putut stabili poziţia scheletului. Al
treilea grup, mai puţin numeros, cuprinde scheletele cu ambele braţe mai
mult sau mai puţin îndoite din cot şi aduse pe abdomen sau pe piept.
Repartizarea mormintelor între aceste grupe nu ţine seama de vîrsta celor
îngropaţi.
Doar trei dintre morminte au avut inventar funerar. La unul dintre
ele, descoperit în interiorul bisericii, s-a găsit un inel de buclă din argint.
în apropierea craniului. Două morminte descoperite în exteriorul bise-
ricii în vecinătatea altarului ei, au avut cîte o monedă: un dinar de la
Carol Robert emis în 1338, depus într-o pungă de ţesătură în mîna stîngă
îndoită din cot a celui ingropat51 şi un dinar de la regina Maria (1382-
1387)52, .amîndouă monedele din argint.
Exceptînd un schelet de copil îngropat invers, cu capul spre est, ne-
cropola se caracterizează prin abateri relativ mici ale scheletelor de la
orientarea creştină, cu capul spre vest şi privirea spre răsărit. Ea se mai
caracterizează totodată prin marele număr al reînhumărilor de oase pro-
venind de la schelete deranjate de îngropările ulterioare sau de săparea
şanţului de fundaţie al temeliilor bisericii. La asemenea reînhumări se
constată adunarea oaselor şi depunerea lor sub forma unei grămezi lip-
site de orientare precisă, într-o groapă săpată anume sau la creştetul
scheletului a cărui groapă a dus la distrugerea mormintelor mai vechi.
Observaţia reflectă caracterul organizat, sub supraveghere strictă, al folo-
sirii necropolei.
3. Casa „voievodală". La distanţa de numai 2,50 m de la colţul nord-
vestic al bisericii, a apărut colţul pivniţei unei construcţii de dimensiuni
mari care se întinde spre vest şi nord, ocupînd o suprafaţă de cca 140 m 2 •
De plan rectangular, pivniţa are dimensiunile interioare 16,40/6,70 m.
Terenul fiind aici în pantă uşoară de la sud spre nord, către marginea
promontoriului, groapa pivniţei a fost săpată mai adînc în partea dinspre
deal, pentru a rezulta o podea orizontală. Marginea de nord a pivniţei,
dinspre vale, este reprezentată de un zid uscat, gros de cca 0,90 m, ridi-
cat din pietre mari de carieră şi bolovani de rîu de dimensiuni aprecia-
bile, fără legătură de mortar. Acest zid, care depăşeşte puţin spre est.
50 Materialul osteologic a fost prelucrat de Ioana Popovici-Bădărău de la Cen-
trul de Antropologie din Bucureşti.
51 E. Unger, Magyar Eremhataroz6, II, Budapesta, 1960, nr. 402.
62 Ibidem, nr. 452.
limita gropii pivniţei şi se termină spre vest printr-un fel de contrafort,

mai are azi înălţimea cuprinsă între 0,60 şi 1,20 m. El trebuie să fi avut
iniţial o înălţime de cca 1,80 m pentru ca pe creasta lui să se sprijine
bîrnele care susţineau planşeul parterului înalt.
Pa laturile de vest, sud şi est, malurile de pămînt rezultate din săpa
rea gropii pivniţei au fost sprijinite cu o căptuşeală de lemn care se spri-
jinea pe o talpă lată .de 0,30-0,40 m, îngropată în sol de-a lungul mar-
ginilor pivniţei. Această căptuşeală de lemn, care în partea dinspre vale
a construcţiei depăşea cu mult în înălţime nivelul vechi de călcare, con-
stituia împreună cu zidul uscat prezent înspre nord pereţii pivniţei. Pare
probabil ca această căptuşeală de lemn, în locurile în care era mai înaltă
decît solul înconjurător, să fi avut pe exterior o lipitură groasă de lut,
luînd astfel aspectul unui soclu deasupra căruia se aflau spaţiile de locuit
ale construcţiei. Podeaua pivniţei a fost din lut, fără amenajări speciale,
lar intrarea se afla pe latura de vest, lîngă colţul de nord-vest al con-
strucţiei, într-un loc în care nivelul coborît al terenului făcea aproape
inutilă săparea unui gîrliciu. Două umpluturi de groapă cu plan alungit
perpendicular pe marginile pivniţei, surprinse pe laturile de sud şi de
est ale acesteia, trădează existenţa acolo a două luminatoare-ferestre cu
deschiderea de cca 0,60 m.
Construcţia a fost din lemn cu pereţii acoperiţi prin lipitură groasă
de lut. Datorită faptului că distrugerea ei s-a produs prin incendiu, în
umplutura gropii pivniţei ca şi în zona înconjurătoare s-au descoperit
numeroase fragmente de chirpici precum şi mult cărbune, inclusiv
fragmente de bîrne carbonizate. S-au găsit de asemenea multe cuie de
dimensiuni variate, cîteva piese de fier de la încuietorile uşilor sau feres-
trelor şi o mare cantitate de fragmente de cahle provenind de la sobele
care încălzeau încăperile parterului înalt şi poate chiar ale unui etaj.
Nu am descoperit elemente care să permită reconstituirea modului de
împărţire a spaţiului de la parterul înalt al clădirii. Presupunînd că pla-
nul acestui parter înalt depăşea cel puţin cu cîteva zeci de centimetri
conturul pivniţei, atribuim construcţiei denumite convenţional „casă voie-
vodală" dimensiunile de cca 17/9 m, deci o suprafaţă totală de cca 160 m 2 •
La conturul rectangular al clădirii se adăuga pe latura ei de est, în par-
tea opusă locului intrării în pivniţă, o construcţie de lemn ridicată direct
pe sol, probabil în felul unui pridvor prin intermediul căruia se intra
în parterul înalt al casei. Aici au apărut porţiuni dintr-o podea de lut
amenajată pe nivelul vechi de călcare, mai înalt în acest loc, precum şi
foarte multe fragmente de lipitură de lut groasă de 3-4 cm şi făţuită
îngrijit, decorată cu impresiuni dese realizate cu ajutorul unor unelte din
fier sau lemn cu vîrfurile ascuţite sau rotunde (fig. 14, a). Incendierea
casei a determinat conservarea fragmentară a acestei lipituri, dar din
păcate fragmentele sînt prea mici pentru a permite reconstituirea deco-
rului.. Nici dimensiunile acestui pridvor nu au putut fi stabilite pe te-
meiul urmelor pe care le-a lăsat, dar pare firesc ca prelungirea spre est
a :Zidului sec al pivniţei, dincolo de colţul ei nord-estic, să se explice
tocmai prin prezenţa pridvorului la care ne referim.
4. Clădirea ,,stăreţiei". Ca şi în cazul construcţiei precedente, denu-
mirea este convenţională şi se întemeiază pe ipoteza amplasării în acest
loc a locuinţei principale din cadrul complexului monastic. Resturile clă
dirii au apărut la distanţă de 6,50 m sud-est de altarul bisericii, pe panta
15 Cercetdrile arheologice de la Voivozi 75
care coboară înspre sud. Spre deosebire .de casa ,,voievodală" despre care
a fost vorba şi care avea aceeaşi orientare cu biserica, clădirea „stăre
ţiei" a fost orientată oblic pe axul vest-est al complexului.
Şi la această clădire, ceea ce s-a păstrat pe teren reprezintă de fapt
pivniţa ei, săpată în stînca mai mult sau mai puţin friabilă, în această
zonă a promontoriului stînca ajungînd pînă aproape de suprafaţa solului.
Din această cauză şi podeaua pivniţei s-a păstrat mai bine, ea fiind din
stîncă orizontalizată prin săpătura constructorilor.
Judecînd după planul pivniţei, clădirea a avut două corpuri alăturate,
de dimensiuni inegale. Corpul principal se afla deasupra unei pivniţe
mari dreptunghiulare, cu dimensiunile interioare de 6,70/4,50 m, săpată
în partea de nord, dinspre biserică, pînă la adîncimea de 1,50-1,60 m.
In partea opusă, spre vale, groapa pivniţei a fost săpată doar pînă la
adîncimea de 0,20-0,30 m, în acest fel rezultînd o podea orizontală. Spre
sud şi pe o porţiune a laturii estice, pivniţa a fost delimitată de un zid
gros de 0,50-0,60 m construit din piatră de carieră legată cu un mortar
de var de calitate destul de slabă, mult mai puţin rezistent decît cel folo-
sit la zidurile bisericii. Acest zid s-a păstrat doar pe înălţimea de 0,50-
0,60 m, pe alocuri chiar mai puţin, dar el trebuie să fi avut înălţimea
originală de cca 1,60-'1,80 m pentru ca pe el să se sprijine bîrnele ce
susţineau planşeul parterului ,înalt al clădirii. Date fiind structura şi gro-
simea acestui zid, este cert că clădirea nu putea să aibe etaj deasupra
parterului.
In colţul de nord-est al pivniţei, orientat înspre nord, a apărut gîrli-
ciul unei ,intrări sau poate doar groapa unui luminator-fereastră, lată de
1,80 m şi lungă de 2 m, săpată în stîncă şi prezentînd o treaptă la extre-
mitatea ei nordică. Patru lăcaşuri de la stîlpi verticali cu diametrul de
0,35 m dovedesc că această groapă a fost acoperită, foarte probabil cu un
pridvor prin care se făcea accesul în spaţiul de locuit al clădirii. In colţul
opus, spre sud-vest, se afla intrarea principală în pivniţă, aici lipsind pe
o porţiune de 1,80 m talpa de lemn îngropată la marginea gropii pivniţei.
Această talpă a apărut în schimb de-a lungul peretelui nordic al pivniţei,
sub forma unui lăcaş lat de 0,40 m săpat în stîncă, în care s-au mai păs
trat porţiuni carbonizate ale tălpii din lemn de stejar. Pe această talpă
se sprijineau stîlpii în spatele cărora lera montată căptuşeala de lemn
a pivniţei. Aproximativ în axul vest-est al pivniţei au apărut patru
lăcaşuri în care se sprijineau vîrfurile unor stîlpi verticali de lemn, dar
aceştia n-au fost montaţi de la început de către constructorii clădirii, ci
au fost adăugaţi ulterior, după cum o dovedesc observaţiile stratigrafice:
despre care va fi mai jos vorba.
La vest de această pivniţă a apărut alta, de plan pătrat şi cu dimen-
siuni mult mai mici, cu latura interioară de numai 2,50 m. Ea a fost
săpată în stîncă la adîncimea de 0,40-0,80 m, terenul fiind aici mai
coborît decît în colţul nord-estic al pivniţei mari. Cele două pivniţe, de
altfel alăturate, au podeaua la acelaşi nivel. Pivniţa mică a avut pe toate
cele patru laturi tălpi de lemn late de 0,40 m, îngropate în şanţuri să
pate în stîncă. Pe aceste tălpi se sprijineau stîlpii care susţineau struc-
tura parterului înalt şi de care erau fixaţi şi pereţii de lemn sau căptu
şeala pivniţei.
Nici la această clădire nu am descoperit prea multe elemente din care
să putem reconstitui elevaţia ei. Numeroase fragmente de lipitură de lut
76 Radu Popa, Dan Căpăţînl!, Antal Lukacs 16
incendiată, găsite în umplutura pivniţei, poartă pe ele amprentele unor

bîrne de secţiune rotundă, precum şi a unor suprafeţe de lemn cioplit cu
barda, dovedind că pereţii de lemn ai clădirii erau alcătuiţi atît din trun-
chiuri rotunde cît şi din lemn făţuit. Lipitura de lut, prezentă probabil
pe ambele feţe ale pereţilor, avea grosimi de pînă la 7-8 cm. Nume-
roase piroane şi cuie mari provin de la aceşti pereţi de lemn ai clădirii.
Cuiele de dimensiuni mici, găsite în cantitate apreciabilă, prezintă parti-
cularitatea de a fi - cele mai multe dintre ele - îndoite în unghi de
90° la distanţa de 4-4,5 cm şi apoi cu vîr.ful îndoit a doua oară într-un
unghi similar. Probabil că aceste cuie provin de la acoperişul clădirii
sau chiar de la baterea şindrilei, deşi aceasta din urmă a fost pînă destul
de recent fixată cu cuie de lemn.
Numeroase fragmente de cahle descoperite în umplutură provin de
la sobele ce încălzeau încăperile parterului înalt, în timp ce cîteva piese
de fier, unele ornamentate, provin de la uşile sau ferestrele clădirii. Asu-
pra acestor materiale vom reveni la prezentarea inventarului arheologic.
Considerînd şi la această clădire că parterul înalt depăşea în dimen-
siuni cele două pivniţe deasupra cărora se afla, rezultă că „stăreţia" a
fost o construcţie lungă de 11-12 m şi lată de cca 6 m, mai îngustă la
capătul ei vestic. Putem crede fără teama de a greşi că acest spaţiu era
împărţit în trei încăperi, două deasupra pivniţei mari şi una mai mică
la extremitatea vestică.
5. Locuinţe de suprafaţă. La sud -şi la vest de biserică, dincolo de
marginile necropolei, au apărut resturile unor construcţii de suprafaţă
din lemn. Prezenţa lor este atestată de fragmente de podea amenajată
pe pămînt, de urmele unor tălpi de lemn pe care .se sprijineau pereţii,
de fragmente de ohirpic incendiat provenind de Ia lipitura pereţilor
iar într-unul dintre cazuri de o vatră-cuptor uşor adîncită în sol. S-au
descoperit resturile a trei asemenea locuiniţe, una situată la 10 m sud de
biserică, a doua Ia 9 m sud-vest de colţul bisericii, iar a treia la cca 30 m
vest de biserică. Starea foarte precară de conservare a vestigiilor acestor
construcţii, adesea foarte greu de urmărit pe terenul afectat de rădăcinile
copacilor, ne-a determinat să renunţăm la dezvelirea lor în suprafaţă,
operaţie care oricum n-ar fi dus la reconstituirea unor planuri sigure.
Probabil că nu toate aceste construcţii au servit drept locuinţe, unele
dintre ele au avut destinaţie gospodărească, ca ateliere, magazii, sau
poate chiar ,pentru adăpostirea unor animale în cazul celei găsite la dis-
tanţă mai mare de biserică.
6. Cuptoare. Au fost descoperite şi dezvelite integral trei cuptoare
de dimensiuni mici, cu destinaţie evident gospodărească. Ele au fost
săpate în solul lutos care acoperă stînca degradată a promontoriului Ia
sud şi la nord-vest de biserică şi au avut gura orientată spre vale. Cup-
torul circular alungit cu diametrele de 1,40 şi 1,10 m, apărut la sud de
biserică la o distanţă de 15 m, nu a conţinut nici un fel de materiale în
umplutura lui şi pare a fi fost folosit foarte scurtă vreme deoarece arsura
pereţilor săi este destul de puţin consistentă. Un al doilea cuptor, cu
puţin mai mic (1,30/1,20 m) şi cu urme de folosire îndelungată, a fost
descoperit la 11 m vest de biserică. Vatra lui orizontală, lutuită cu în-
grijire, atestă cîteva refaceri, iar gura cu deschiderea de 0,40 m comu-
nica spre nord cu un spaţiu de acces care a fost tăiat de constructorii
pivniţei casei „voievodale". În sfîrşit, al treilea cuptor, de dimensiuni
încă mai mici (1,10/0,80 m) şi cu planul în formă de potcoavă, a apărut

la nord-vest de biserică la o distanţă de 14 m, avînd şi el către vale un
spaţiu de acces săpat în pantă prin care se ajungea la gura lui ,cu deschi-
derea tot de 0,40 m. Este probabil ca deasupra cuptoarelor descrise să fi
existat construcţii de lemn care să le adăpostească şi să uşureze între-
buinţarea lor, dar solul nu a păstrat resturi concludente ale acestor con-
strucţii.
În spatele ultimului dintre cuptoarele amintite, la distanţă de numai
0,30 m şi cu o orientare oblică de la sud-vest ,spre nord-est, coborînd pe
panta de la marginea promontoriului, a apărut un canal mărginit cu
pietre, lat de 0,20 m. El a servit drept scurgere şi pornea dintr-un spaţiu
situat la oarecare distanţă în spatele cuptorului, dar şi în acest caz să
parea pivniţei casei „voievodale" a dus la distrugerea amenajărilor gos-
podăreşti care îi justifică prezenţa. Mai trebuie tot aici menţionate nu-
meroasele gropi cu forme şi adîncimi variate, de cîteva zeci de centimetri
sau de cel mult 1 m, care au apărut către marginile complexului şi dintre
care, cel puţin o parte, sînt de pus în legătură cu o activitate gospodă
rească desfăşurată în perioada îndelungată în care s-a locuit aici. Starea
conservării pereţilor acestor gropi, datorată mai ales rădăcinilor de co-
paci, împiedică precizarea destinaţiilor pe care le-au avut.
7. Palisada. Un deosebit interes îl prezintă urmele unei palisade din
lemn care înconjura întregul complex. Aceste urme au apărut sub formă
de şanţuri săpate în stîncă ,sau în ,lutul care acoperă stînca în anumite
porţiuni ale promontoriului, late de 0,30-0,40 m şi adînci de 0,20-
0,35 m, şanţuri în care au fost montate tălpi de lemn a căror distrugere
pe loc, prin incendiu şi mai ales prin degradare treptată, a făcut ca um-
plutura şanţurilor să fie pigmentată castaniu-închis sau negru.
Surprinderea acestor trasee de tălpi nu a fost uşoară, în special în
porţiunile în care şanţurile au fost săpate în .lut. Au putut fi totuşi pre-
cizate planimetric cel puţin două trasee de palisadă. Unul dintre ele
constă dintr-o pereche de şanţuri paralele, dispuse la o distanţă de cca
0,50 m unul de altul şi legate între ele din loc în loc printr-un şanţ trans-
versal sau oblic în care a fost montată o talpă scurtă ce unea tălpile
paralele. In două ,porţiuni de pe latura de sud a palisadei, la distanţa de
16 respectiv 18 m depărtare de biserică, au apărut în stînca degradată
a dealului urmele cîte unei reţele de asemenea tălpi de lemn îngropate,
care au constituit baza unor construcţii de lemn ,cu dimensiuni mai mari
şi plan mai complicat, construcţii situate pe traseul palisadei.
Un al doilea traseu cert de palisadă este reprezentat de un şanţ unic,
cu puţin mai lat decît cele evocate (0,40-0,45 m). Nu au apărut nicăieri
urme de la o eventuală lipitură cu lut a pereţilor de lemn ai palisadei
sau de la completarea acesteia cu val de pămînt sau cu şanţ de apărare.
Datorită solului lutos şi acţiunii rădăcinilor de copaci, traseul palisadelor
a fost foarte greu de surprins în partea de vest a complexului, unde
modul în care ele se închideau rămîne sub semnul întrebării. Descope-
rirea în acel loc a unei chei de dimensiuni foarte mari, despre care va
fi vorba, pledează totuşi pentru prezenţa la cca 40 m vest de biserică
a unei porţi puternice de lemn prin care se intra în incinta determinată
de palisadă. Această incintă de plan oval neregulat, adaptat formei tere-
nului, a avut diametrele de cca 70/40 m, totalizînd deci cca 2 OOO m 2 • In
interiorul ei au apărut urmele unei subîmpărţiri în două porţiuni ine-
78 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukdcs 18
gale, prima mai mică în partea de vest, cuprinzînd construcţii de supra-

faţă şi amenajări cu caracter gospodăresc, în timp ce porţiunea princi-
pală, mult mai mare, cuprindea biserica cu necropola din jurul ei, cele
două clădiri cu pivniţă şi o bună ,parte din celelalte construcţii şi ame...;
najări despre care a fost vorba. Pare totuşi probabil ca această subdivi-
ziune a incintei să fi existat doar într-una din fazele existenţei com-
plexului.
Pentru amplasarea pe teren a palisadei, notăm că în extremitatea
estică a promontoriului, unde panta coboară mai abrupt, palisada a fost
instalată aproape de vîrful pantei, în timp ce spre nord şi spre sud, pe
măsură ce pantele de la marginea promontoriului devin mai line, traseul
palisadelor se plasează mai jos pe aceste pante. Constructorii au fost deci
preocupaţi de includerea în incintă a cît mai mult din terenul pe care,
datorită absenţei sau înclinării mai mici a pantelqr, îl puteau utiliza. Cele
două incinte pe care le-au determinat succesiv palisadele, care nu sînt
contemporane între ele - şi cu aceasta intrăm în subiectul paragrafului
următor - au fost de întinderi aproximativ egale .
•
Observaţii stratigrafice (fig. 5). Prezenţa în unele locuri de pe promon-
toriu a stîncii native pînă sub solul vegetal, acţiunea rădăcinilor de
copac, precum şi existenţa pe teren a multor buturugi rămase de la tăie
rea pădurii şi pe care a trebuit să le îndepărtăm ,pentru a trasa secţiu
nile, au redus cu mult posibilitatea obţinerii unor profile lungi şi clare.
Observaţii stratigrafice concludente s-au ,putut face doar pe porţiuni mai
mici ale profilelor. Stabilirea cronologiei interne a complexului a fost
în schimb mult uşurată de desele întretăieri sau suprapuneri ale părţilor
sale componente, concentrate pe o suprafaţă relativ redusă.
în afara observaţiilor stratigrafice propriu zise, întemeiate pe apar-
tenenţa diferitelor obiective la anumite nivele ce se suprapun, schema
stratigrafică a complexului decurge şi din următoarele constatări:
- descoperirea a şase morminte care au fost tăiate sau suprapuse
de temeliile bisericii de zid şi surprinderea în jurul acesteia din urmă a
unui strat cu mortar ce reprezintă momentul ridicării zidurilor, strat
care acoperă umplutura cîtorva morminte;
- apariţia la nord de biserică a două morminte practicate deasupra
traseului unor tălpi ale palisadei;
- secţionarea traseelor tălpilor palisadei de către gropile pivniţelor
celor două clădiri;
- surprinderea la nord de biserică a unei situaţii ce reflectă succe-
siunea în timp a două tălpi de palisadă învecinate, observaţie la care se
adaugă constatarea că talpa ce apare acolo ca fiind mai nouă, secţionează
la sud de biserică umplutura unor gropi;
- compunerea din două porţiuni distincte a umpluturii pivniţei mari
de la clădirea „stăreţiei", porţiuni separate între ele printr-o verticală
ce corespunde în plan lăcaşurilor de stîlpi montaţi cîndva de-a lungul
pivniţei, situaţie datorată în mod evident renunţării după un incendiu
la partea de nord a pivniţei iniţiale şi amenajării unui nou perete de
lemn de-a lungul axului ei.
CercetărUe arheologice de la Voivozi 79
. -----··----- - - - - - - - - · · · - - - - · - - • - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
'Din toate aceste elemente poate fi alcătuită cu destulă siguranţă o

schemă cronologică a complexului, compusă din patru faze principale
ale evoluţiei sale:
a) Faza veche în care au existat doar clădiri de lemn şi căreia îi apar-
ţine atît începutul necropolei cit şi prima palisadă. Deşi n-au putut fi
surprinse urmele unei biserici foarte mici din lemn, prezenţa ei este asi-
gurată de existenţa încă de atunci a necropolei.
b) Faza ce a durat de la construirea bisericii de zid şi pînă la ridi-
carea celor două clădiri prevăzute cu pivniţe, fază în care a funcţionat
o nouă palisadă încercuind construcţii de locuit relativ modeste şi a con-
tinuat totodată folosirea necropolei; nu putem totuşi exclude eventuali-
tatea ca cele două clădiri cu pivniţă să fi fost construite la date diferite,
chiar dacă nu prea îndepărtate între ele.
c) Faza de maximă extindere a complexului, de-a lungul căreia au
existat simultan biserica de zid şi cele două clădiri cu pivniţă, au con-
tinuat îngropările în necropolă dar nu a ,mai existat nici o palisadă, locul
acesteia fiind foarte probabil luat de o împrejmuire mai simplă a incin-
tei, care nu a lăsat urme pe teren; această a treia fază s-a încheiat prin-
tr-un incendiu care a afectat în mod serios întregul complex.
d) Faza tîrzie, în care biserica a continuat să fie folosită, practicîn-
du-se în interiorul ei noi înmormîntări ale căror gropi perforează un
nivel consistent de incendiu; la începutul acestei faze a fost refăcută, în
forme mai simple, cel puţin clădirea „stăreţiei" de la sud-est de biserică .
•
Inventarul arheologic. Cu toate că cele patru faze ale existenţei com-
plexului de la „Bisericuţa" de lingă Voivozi, mai sus precizate, ar per-
mite prezentarea în ordine cronologică a inventarului descoperit, adop-
tăm totuşi procedeul publicării sale pe categorii de mater1ale. Aceasta se
justifică prin dificultatea departajării, între primele două faze şi între
ultimele două faze, a multor descoperiri. Totodată, destul de puţine piese
au fost găsite în complexe închise care să poată fi atribuite fără rezerve
uneia dintre cele patru faze.
Pe de altă parte, indiferent de faptul că hotarele cronologice dintre
fazele pomenite au fost date precise, circumscrise unui an anume, măr
turiile .de cultură materială nu au căpătat de la acele date în mod brusc
o altă înfăţişare; ele au evoluat în ritmul unor acumulări şi transformări
greu de sesizat de la un deceniu la altul.
1. Monede şi sigilii. Numărul descoperirilor numismatice este sur-
prinzător de mic, atît în raport cu perioada de timp pe care ele o acoperă
cît şi cu caractierul complexului. Chiar presupunînd că unele piese au
scăpat atenţiei cercetării, datorită şi deselor întreruperi ale săpăturii,
înregistrarea a numai 9 monede repartizate pe o durată _de aproape trei
secole reflectă o circulaţie monetară foarte redusă în complexul de la
.,Bisericuţa".
Cele mai vechi monede sînt de la Bela III (1172-1196). O monedă
de aramă a acestuia 53 a fost descoperită la 1,50 m sud de pivniţa clădirii
,,stăreţiei",într-un obiectiv situat între cele două trasee de palisadă,
53
Ibidem, I, nr. 123.
iar un dinar din argint54 a apărut la nord de zidul pivniţei casei „voie-
vodale", în stratul corespunzînd canalului căptuşit cu pietre şi cuptorului
mic despre care a fost deja vorba55•
Alte două monede sînt din secolul următor. Un dinar al lui Bela IV
(1235---1270) 56 .a fost găsit la nord de absida altarului bisericii, la nivelul
resturilor palisadei cu două tălpi paralele, iar un dinar de la Andrei III
(1290-1301) 57 a apărut într-o locuinţă de suprafaţă situată la sud-vest
de biserică.
Cel mai bine este reprezentat secolul .al XIV-iea, căruia îi aparţin
patru monede. Un dinar de la Carol Robert (1307-1342) şi altul de la
Maria (1382-1387) au apărut ca inventar funerar în două morminte din
vecinătatea altarului bisericii 58 • O monedă de la Ludovic I (1342-1382) 5 !>
a apărut în afara zidului pivniţei casei „voievodale", în nivelul corespun-
zător construirii acestui zid, în timp ce un dinar de la Maria 60 a fost găsit
pe podeaua aceleiaşi pivniţe, în ,partea ei estică. Tot pe podeaua acestei
pivniţe a apărut şi singura monedă din secolul al XV-lea, descoperită
în complexul de la „Bisericuţa", un dinar al lui Sigismund de Luxemburg
(1387-1437), emis în ultimii zece ani ai domniei acestuia61 •
Deşi puţine la număr, descoperirile monetare se repartizează deci
echilibrat pe întreaga perioadă cuprinsă între cca 1170 şi cca 1440, ates-
tînd şi ele funcţionarea neîntreruptă a complexului de la Voivozi '.între
aceste limite cronologice62•
O apariţie singulară o reprezintă un „plumb sigilar" comercial, foarte
probabil pentru postav, descoperit la nord de biserică în nivelul cores-
punzător secolelor XIV-XV 63 • Piesa este compusă din două plăcuţe cir-
culare de plumb, ţu diametrul de 18-19 mm, unite printr-o tijă lungă
de 20 mm; în momentul aplicării piesei, tija a fost îndoită la mijlocul ei
iar cele două ,plăcuţe s-au suprapus, pe ele imprimîndu-se sigiliul. Acesta
din urmă constă, pe una dintre plăcuţe, dintr-o cruce cu braţele egale
(latină), puţin lăţite la capete, înscrisă într-un scut simplu de tip antic
(triunghiular). Pe a doua plăcuţă apare litera W înscrisă într-un sector
oval reliefat. Plumbul sigilar a ajuns în complexul de la Voivozi odată
cu materialul a cărui calitate, cantitate şi provenienţă a garantat-o, ma-
terial produs evident într-un centru apusean sau central-european pe
care însă nu-l putem identifica.
2. Piese din metal. în interiorul bisericii, în nivelul cu multe resturi
de incendiu care separă între ele ultimele două .faze de folosire a necro-
polei, au apărut numeroase fragmente provenind de la un clopot de bronz.
54Ibidem, nr. 110.
55Vezi mai sus p. 77.
56 Ibidem, nr. 243; L. Huszăr, Milnzkatalog Ungarn, Miinchen, nr. 310; datorăm
identificarea bunăvoinţei lui Oct. Iliescu.

57 Unger, Magyar Eremhatciroz6, I, nr. 338.
58 Vezi mai sus notele 51-52.
59 Ibidem, II, nr. 441.
60 Ibidem, nr. 453; Huszar, Milnzkatalog, nr. 567.
61 Monetă din aramă, argintată, emisă în anii 1427-1437; Unger, Magyar Erem-
hataroz6, II, nr. 459.
62 Nici un indiciu stratigrafic sau de altă natură nu atestă abandonarea tempo-
rară a complexului, înainte de părăsirea lui definitivă.

63
Mai pe larg despre această piesă şi despre altele similare la Popa, Plumburi
de postav.
21 Cercet4rile arheologice de la Voivozi 81
Toate fragmentele, de dimensiuni foarte mici (cîţiva centimetri), poartă

urmele unui incendiu puternic, cele mai multe dintre ele fiind informe
drept consecinţă a temperaturii înalte care le-a retopit. Pe temeiul cî-
torva fragmente mai bine păstrate64 se poate totuşi reconstitui, măcar
aproximativ, mărimea clopotului. Ele au grosimea de 9-10 _mm şi o
curbură a suprafeţelor care indică diametrul de 0,60-0,80 m. Chiar dacă
respectivele fragmente provin _de la partea superioară a clopotului, acesta
n-a putut fi prea mare, datorită grosimii de numai 1 cm a pereţilor săi.
Descoperirea fragmentelor clopotului în interiorul ruinelor bisericii atestă
cu certitudine prezenţa deasupra navei a unui spaţiu destinat adăpostirii
lui, a unui turn-clopotniţă care a putut fi însă şi din lemn.
Cîteva unelte din fier descoperite în cuprinsul complexului, mai ales
în zonele cu resturi .de la construcţiile de suprafaţă din lemn, dovedesc
desfăşurarea aici a unei activităţi economice variate. Printre ele se nu-
mără un ciocan mare cu urme de folosire îndelungată (fig. 9, e), cu unul
dintre capete subţiat şi despicat pentru a folosi şi la smulgerea cuielor,
o pereche de cleşti cu gura mică şi braţele uşor arcuite (fig. 9, f), foar-
feci într-o execuţie foarte primitivă (fig. 8, b; 6, c, d), sule şi dălţi slab
conservate datorită oxidării metalului şi astfel greu de reconstituit în
formele pe care le-au avut iniţial, cu excepţia unei dălţi scurte cu lama
zimţată (fig. 6, e) ce pare să fi servit la prelucrarea pietrei, precum şi
numeroase fragmente diforme, _oxidate, care au servit la ferecarea de
piese şi unelte din lemn, printre care foarte probabil şi casmale (fig.
6, m; 9, h).
Un al doilea grup de piese din fier îl constituie. armele, reprezentate
in complexul ,de la Voivozi prin vîrfuri mici de lance şi de săgeţi. Aces-
tea din urmă sînt de două tipuri, foliforme şi romboidale, ambele cu pe-
duncul de fixare în coada de lemn (fig. 6, f, 1). Făcînd parte atît din cate-
goria uneltelor cît şi din aceea a armelor, se cuvin menţionate cele opt
lame de cuţit mai mult sau mai puţin bine păstrate, două dintre ele con-
servînd pe mîner niturile cu ajutorul cărora s-au fixat prăselele din lemn
sau _os (fig. 6 b; 9 b). Formele sînt cele obişnuite _evului mediu şi atestate
etnografic pînă în epocă modernă, astfel încît materialul nu permite în-
cadrări tipologice sau cronologice mai strînse. Cum marea majoritate a
acestor piese a fost găsită în afara unor _,,complexe închise" datate cu
monede sau pe cale stratigrafică, încadrarea lor cronologică nu poate fi
restrînsă mai mult decît între limitele fixate de sfîrşitul secolului al
XII-lea .Şi ,începutul secolului al XV-lea.
Al treilea grup de piese din fier provine în principal de la cele două
construcţii importante situate la nord-vest şi la sud-est de biserică şi
constă din balamale şi încuietori de uşă şi fereastră (fig. 7 i; 8 m; 9 c),
din lacăte şi .chei de lacăt (fig. 7 g, h, j), din piroane mari de diferite for-
me (fig. 7 a-f), sau din ferecături aplicate pe suprafeţe de lemn, toate
acestea putînd fi datate cu destulă precizie în a doua jumătate a seco-
lului al XIV-lea.
O menţiune specială se cuvine unei chei neobişnuit de mari, lungă
de 0,29 m şi cu urechea tratată în forma urnii romb cu laturile arcuite
spre interior (fig. $ a). Ea a fost găsită în dreptul locului în care se afla
64 Rezultatul analizei la care au fost supuse fragmentele urmează a fi valorificat
într-un studiu ulterior.
82 Radu Popa, J?an Căpăţînă. Antal Lulcâcs 22
d
•
- 9
e r o
, I
\!
Fig. 6. Piese, unelte şi arme din fier şi cercel de buclă din argint (g).
Abb. 6. Gegenstănde, Gerăte und Waffcn aus Eisen, Lockenring aus Silber (g).
23 · CercetărUe arheologice de la Voivozî 83
Fig. 7. Piese din fier şi încuietoare de uşă.

Abb. 7. Eisengegenstănde und Ti.irschliesse.
84 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukcics 24
"--"'c:-:::;;.-;.;:_·-c:-,.,_/. ~
C~fo
V
L 9
h
Fig. 8. Piese şi unelte din fier.

Abb. 8. Gegenstănde und Gerăte aus Eisen.
25 Cer.cetărtle arheologice de la Voivozi 85
poarta principală de acces în interiorul complexului şi deci putem crede

că a servit pentru manevrarea unui zăvor masiv din fier care era fixat
pe unul dintre canaturile de lemn ale porţii.
Cele două chei de lacăt descoperite sînt identice ca tip, în forma unor
ştifturi cu mîner mic separat de corp printr-un sector bitronconie, cor-
pul fiind trawat ca o combinaţie de lame dispuse în mai multe planuri
(fig. 7 g, h). Lacătul ,asupra căruia acţiona o astfel de cheie, după cum
o atestă o piesă întreagă descoperită la Voivozi (fig. 7 j), avea lateral un
orificiu într-o formă corespunzătoare secţiunii cheii. Prin introducerea
cheii în acest orificiu, se acţiona asupra unui resort aflat în fundul lacă
tului, resort a cărui prezenţă a fost evidenţiată de radiografia ,pe care am
executat-o, iar în acest fel se producea deblocarea încuietorii lacătului.
Belciugele folosite la uşi şi ferestre atestă execuţii îngrijite şi cu in-
tenţii estetice, avînd verigile înfrumuseţate prin torsionarea sîrmei groase
de fier (fig. 7 i; 9 c). Aceeaşi constatare este valabilă şi în ceea ce pri-
veşte numeroasele cuie şi piroane executate de fierar prin batere la cald,
ale căror capete au deseori forme mai complicate ,şi de obicei simetrice
(fig. 8 c-f).
In ultimul grup de piese din fier includem verigile şi cataramele ce
pot proveni de la costum sau de la .harnaşamente, unele .dintre ele într-o
execuţie foarte îngrijită (fig. 6 i-k; 8 i-1), precum şi mai multe potcoave
de cal. Acestea din ur~ă, lucrate din bară de fier lată de 3 cm, sînt de di-
mensiuni relativ mari (0,12-0,14 m), dovedind folosirea unor animale de
tracţiune sau de călărie de talie superioară celei mijlocii 65 •
3. Piese din sticlă şi os. Fragmentele de sticlă descoperite în com-
plexul de la Voivozi provin de la mai multe recipiente cu pereţii foarte
• subţiri, produse ale unor ateliere central-europeene sau italiene. Mări
mea fragmentelor de sticlă incoloră, cu neregularităţi datorate tehnicilor
vremii. nu permite reconstituirea de forme, cu o singură excepţie. Este
vorba de mai multe fragmente de sticlă alb-gălbuie aparţinînd unui pahar
decorat cu aplicaţii de picături de sticlă (Nuppenbecher), prevăzut sub
gîtul scund cu o nervură reliefată şi avînd gura uşor arcuită spre interior
(fig. 13 a). Sub nervura pomenită, pe corpul globular al paharului (ce a
putut servi ,şi drept .recipient de cult), picăturile de sticlă au forme şi
mărimi diverse şi sînt dispuse cu oarecare neregularitate, dînd piesei un
aspect caracteristic. Asemenea piese sînt frecvente în descoperirile din
mediul urban central-european şi se datează de la sfîrşitul secolului al
XIII-lea şi pînă la începutul secolului al XV-lea 68, descoperirea de la Voi-
vozi găsindu-şi cert încadrarea cronologică pe parcursul secolului al
XIV-lea.
Alături de cîteva _fragmente de oase cu urme de prelucrare, a apărut
o limbă de cureluşă confecţionată din os, lungă de numai 3 cm (fig. 13 b),
prevăzută cu crestături laterale decorative şi cu două orificii funcţio
nale, ce a servit foarte probabil la închizătoarea unei tolbe. Deşi piesa
n-a fost găsită în condiţii stratigrafice clare, ea poate fi datată în seco-
lele XII-XIII.
Potcoave cu aceleaşi dimensiuni şi cu aceeaşi formă au apărut în reşedinţa

65
fortificată
a Bogdăneştilor de la Cuhea (azi Bogdan Vodă) în Maramureş, fiind acolo
datate in prima jumătate a secolului al XIV-lea.
66 I. Holl, Mittelalterliche Funde aus einem Brunnen von Buda, Budapesta, 1966,
p. 37.
,.·,
-
h
-~
.i. ,'
-.-~".i
.·1
_:;,,.~
/ /•
a
e
®'''
o
h
f
Fig. 9. Cheia porţii mari, piese şi unelte din fier.

Abb. 9. Schliissel des Haupttores, Gegenstănde und Gerăte aus Eisen.
27 CercetărHe arheologice de la Voivozi 87
-----.......
t, -
j
Fig. 10. Oale din secolele XII-XIII (a, c,-i) şi Xlll-XIV (b, j, k)
Abb. 10. Topfc aus den 12.-13. Jhr. (a, c-i) W1d al.llS den 13.---J.4. Jhr. (b, j, k).
~-:,:;:-.r..-_.... _ ......... - - .... •· .. :.;:-::;.1...-.:.:.:-;,.:_~~
~_#.,VA,,-✓/NAW_,~~...=~~A"'~,4,IIIW'........,....,_,..........
~~-~ ~-
Fig. 11. Oale din secolele XII-XIII (a, c-f, i-1) şi XIII-XIV (b, h); căldări de lut
din secolele XII-XIII (g, j).
Abb. 11. Topfe aus den 12.-13. Jhr. (a, c-f, i-l) und aus den 13.-14. Jhr. (b, h);
Tonkesselfragmente aus den 12.-13. Jhr. (g, j).
rr~~,;~,~ v.01111)
'f!••l>AAAA
~~~~~
I
~
~'~~
I
I ·•"'
I
,,
Fig. ,12. Oale decorate cu rotiţa, din secolele XII-XIII (a, b, d-f) şi din secolele
XIII-XIV (c, g, h); mărci de olar (i-p).
Abb. 12. Mit dem Rădchen verzierte Topfe aus den 12.-13. Jhr. (a, b, d-f) und
aus den 13.-14. Jhr. (c, g, h); T5pferzeichen (i-p).
4. Podoabe şi piese de costum. Această categorie de inventar arheo-

]ogic lipseşte aproape cu desăvîrşire din complexul de la Voivozi, fapt
ce vine să sublinieze caracterul auster al aşezămîntului monahal. Astfel,
nu s-a descoperit nici un inel de deget în inventarul funerar al mormin-
telor sau în alte locuri din incintă deşi, după cum se ştie, asemenea piese
sînt practic nelipsite din complexele de locuire ale secolelor XII-XIV.
Cîteva plăcuţe de aramă, slab conservate, prevăzute cu nituri şi cu
mici semisfere pentru decorarea capetelor de nituri, ar putea proveni
de la înfrumuseţarea pieselor de costum, fiind aplicate pe piele sau pe
ţesătură, dar ele au putut servi şi la decorarea unor piese de inventar
casnic din lemn sau piele.
O singură podoabă propriu zisă, din argint, a fost găsită în interiorul
bisericii, provenind din inventarul funerar al unui mormînt vechi de-
ranjat de o îngropare ulterioară, din secolul al XIV-lea, motiv pentru
care piesa poate fi datată la sfîrşitul secolului al XII-lea sau la începutul
celui următor. Este vorba de un inel de buclă din sîrmă de secţiune cir-
culară, avînd diametrul de 22 mm şi capetele deschise. Unul dintre
capete se încheie simplu, în formă de cilindru, iar al doilea a fost lăţit
prin batere sau presare şi a avut o terminaţie în formă de semicerc sim-
plu sau poate în formă de S (fig. 6 g). Din păcate, acest al doilea capăt
este rupt din vechime, astfel încît ne lipsesc elementele necesare înca-
drării tipologice şi cronologice a piesei. Lăţirea abia perceptibilă a capă
tului decorat şi unghiul accentuat sub care a pornit din el segmentul
ornamental, pledează mai degrabă pentru o formă simplă, cu capătul
întors semicircular67 •
5. Resturi vegetale. în afara unor sîmburi de piersică şi de prună,
conservaţi accidental în nivelele de cultură, se cuvine menţionată desco-
perirea în pivniţa clădirii „stăreţiei", alături de fragmentele unor oale
de provizii din prima jumătate a secolului al XV-lea, a unei cantităţi
mai importante (cca 0,5 kg) de boabe de mazăre, carbonizate în urma
incendiului ce a încheiat existenţa acestei clădiri. Analiza de laborator
a evidenţiat că boabele sînt de mazăre comună (Pisum sativum), dar
3-40/o dintre ele apar;ţin unei subspecii de dimensiuni mai mici (Pisum
sativum ssp. arvenseJ6S.
6. Ceramica. Ca în marea majoritate a complexelor arheologice me-
dievale, ceramica reprezintă principala categorie a inventarului descope-
rit. Durata îndeJungată, de cca trei secole, de dăinuire a complexului
monastic de la Voivozi, timp în care s-au produs mai multe etape de
construcţie şi de transformări ale suprafeţei terenului, numărul mic al
descoperirilor în gropi „sigilate", ca şi săpătura noastră întreprinsă mai
ales prin secWuni, au făcut ca numărul pieselor întregi sau întregibile
să fie foarte redus. Observaţiile şi precizările privind ceramica folosită
în secolele XII-XV în complexul „Bisericuţa" se întemeiază prin ur-
67
Forma clasică a inelului de buclă cu capătul întors in formă de S se carac-
terizează prin aplatisarea şi lăţirea treptată a capătului, fără marcarea vreunui prag
intre verigă şi acest capăt răsucit sau ondulat în forma literei S. Pentru inele de
buclă cu capătul răsucit simplu, din a doua jumătate a secolului al XII-iea, vezi
R. Popa, Streisîngeorgiu. Mărturii de istorie românească din secolele XJ-XJV î11,
sudul Transilvaniei, în RMM-MIA, XLVII, 1978, nr. 1, p. 26 şi fig. 13. · ·
68 Analiza a fost efectuată în laboratorul Institutului de Arheologie din Nitra -
R. S .. €:ehoslovacia; ~ către ing. Ev.a Hajnalova, căreia îi mulţumim şi aici.
31 cercetările arheologice de la Voivozi 91
mare mai ales pe analiza unor fragmente de mai mici sau mai mari di-
mensiuni, vasele întregi reprezentînd cazuri de excepţie.
Nici încadrarea cronologică a materialului ceramic, recoltat mai ales
din zone cu straturile perforate de gropi şi amestecate, nu poate fi făcută
cu destulă precizie. Au fost totuşi stabilite anumite zone în care stratu-
rile vechi au fost mai puţin afectate de lucrările ulterioare, situate mai
ales la marginile complexului şi unde materialul ceramic recoltat este
aproape omogen, aparţinînd cu certitudine celei de-a doua jumătăţi a
secolului al XII-lea şi începutului secolului al XIII-lea. De asemenea,
în alte zone şi în special în umplutura pivniţelor celor două construcţii
de dimensiuni mai mari, s-a recoltat un material ceramic omogen ce poate
fi atribuit fără rezerve sfîrşitului secolului al XIV-lea şi mai ales primei
jumătăţi a secolului al XV-lea. O grupă de materiale ceramice din seco-
lele XIII-XIV a fost mai greu de separat din ansamblul descoperirilor
de acest fel, operaţia sprijinindu-se mai ales pe ,criteriul ievoluţiei tipo-
logice. ·
Prezentarea ceramicii de la Voivozi în trei grupe cronologice, cores-
punzînd secolelor XII-XIII, XIII-XIV şi respectiv XIV-XV, are deci
în bună măsură caracter schematic şi se întemeiază pe stabilirea unei
grupe „intermediare", aceea a materialelor databile de la mijlocul seco-
lului al XIII-lea pînă la mijlocul secolului următor, în care includem
ceramica absentă atît din cele mai .vechi straturi, cît şi din umplutura
plvniţelor amintite. Trebuie oricum spus că între cele trei grupe n-au
existat delimitări cronologice rigide, că unele forme şi procedee decora-
tive folosite de meşterii olari au avut o viaţă mai scurtă, în timp ce
altele, inclusiv din domeniul tehnicilor specifice, şi-au prelungit durata.
Indiferent de particularităţile strict locale, valabile _pentru o microzonă
dată, ştim că în linii mai generale ceramica transilvăneană din secolele
XII-XIII s-a caracterizat prin continuarea, ca tehnică de modelare, for-
me şi decor, a oalelor răspîndite deja din secolele 9 nterioare, aparţinînd
aşa-numitei „ceramici feudale timpurii" şi că după mijlocul secolului al
XIV-lea s-a generalizat folosirea unei producţii _ceramice „standardizate"
provenind din ateliere specializate, ,situate mai ales în mediul orăşenesc.
intre aceste două grupe cronologice se plasează una a „fazei de trecere",
caract~rizată prin conservarea unor forme mai vechi, răspîndirea trep-
tată a oalelor modelate la roata rapidă şi încetăţenirea în Transilvnia a
'unor categorii ceramice provenind din atelierele central-europene.
a) Ceramica secolelor XII-XIII descoperită în complexul medieval
de la Voivozi constă în principal din oale de :uz comun, fără toartă, mo-
delate la roata de mînă şi din căldări de lut. Dar pe cîtă vreme fragmen-
tele de oale recoltate în şăpătură provin de la cîteva sute de recipiente,
cele d,e căldări de lut aparţin unui număr de cel mult 10-12 piese, ast-
fel încît în ansamblul ceramicii din această primă grupă cronologică,
căldările de lut reprezintă doar cca 4-50/o din ceramica folosită la Voi-
vo,zi. Faptul nu poate fi lipsit de semnificaţii - altele decît cele crono-
logice - deoarece într-un complex riguros contemporan din sudul Biho-
rului, cel de la Sînnicolau de Beiuş, căldările de lut au reprezentat cam
jumătate din materialul ceramic recoltat 69 •
69
R. Popa, N. Chidioşan, A. Lukacs, op. cit., p. 30.
-~:
V a
'~
~ . -
~~--✓
- ~ '
/,'
/ m
{
I
\
,I
__ ...,
I
Fig. 13. Pahar de sticlă (a), limbă de cureluşe din "s (b), opaiţ (m), fragmente de
oale din secolele XII-XIII (d, i, 1), din secolele XIII-XIV (c, e-h, j, k, n) şi din
secolele XIV-XV (o, p).
Abb. 13. Nuppenbecher (a), aus Knoche gefertigte Riemenzunge (b), Tonleuchter (m).
Topfefragmente aus den 12.-13. Jhr. (d, i, 1), aus den 13.-14. Jhr. (c, e-h, j, k, n)
und aus den 14.-15. Jhr. (o, p).
--;;:_- -
Fig. 14. Fragmente de lipitură a pereţilor decorate cu impresiuni (a), cahlă „în
formă de bulb de ceapă" (b) şi capace de oale din secolele XIV-XV (c).
Abb. 14. Bruchstilcke des verzierten Lehmputz (a), ,,Zwiebelkopf"-Kachel (b) und
Topfdeckeln aus den 14.-15. Jhr. (c).
94 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukâcs 34
o
b
F 1 15. Ceramică din prima jumătate a secolului al XV-lea: oală (a) şi căni (b, c).
Aob. 1.5. Keramik aus der ersten Hiilfte des ,115. Jh.: Topf (a) und Kriige (b, c).
35 Cercetările arheologice de la Voivozi ;95
Căldările de lut (fig. 11 g, j) de la care provin fragmentele descope-

rite, au fost modelate la roata înceată dintr-o pastă de calitate mediocră,
degresată cu nisip cu bobul mare, aparţinînd atît tipului de căldare cu
corpul tronconic (diametrul porţiunii inferioare mai mare decît cel al
gurii, din păcate fără a putea preciza modul îmbinării, rotunjite sau un-
ghiulare, dintre corpul şi fundul căldării), cît şi ,celui cu corp cilindric,
la care pereţii sînt verticali. Buzele sînt şi ele variate, lăţite spre inte-
rior şi exterior, sau mai înguste şi lăţite doar spre interior, această din
urmă particularitate trădînd foarte probabil variante tipologice mai tîr-
zii. Lipseşte total decorul, iar fragmentele provin de la recipiente de
mărime mijlocie, de cca 4-6 1.
Oalele comune, lipsite de toartă, au fost modelate la roata înceată
din pastă de calitate medie sau inferioară, în care s-a folosit nisipul cu
bobul mare sau chiar pietricele ca degresant. Calităţile variate ale pastei
atestă provenienţa oalelor din ateliere diferite. Numeroase oale au pe-
reţii cu multe neregularităţi, îndreptaţi cu mîna ulterior modelării.
Arderea oalelor reflectă o anumită varietate a procedeelor tehnice,
majoritatea lor avînd culoarea cărămiziu-cenuşie sau cărămiziu-negri
cioasă, obţinută în condiţiile unui cuptor cu ardere oxidantă destul de
rudimentar. Există şi o categorie de oale modelate dintr-o pastă mai
omogenă şi compactă, care au fost arse în cuptoare fără tiraj de aer pînă
la obţinerea unei culori cenuşii-negricioase, dar avînd în spărtură o cu-
loare cenuşiu deschisă, ca urmare a unei arderi incomplete.
Majoritatea oalelor au fost de dimensiuni mijlocii, cu înălţimi de
] 5-20 cm şi diametrele cuprinse între 8-10 şi 15-20 cm, pereţii groşi
de 0,7-1 cm şi capacitatea de 3-4 1, predominînd totuşi între aceste
oale mijlocii formele mai scunde, cu gura largă şi cu diametrul maxim
apropiat de valoarea înălţimii. Destul de frecvente sînt fragmentele pro-
venind de la oale mari de provizii, cu pereţi groşi de 1-1,5 cm şi capa-
citatea de 8-10 1 sau chiar mai mare. Asemenea oale de provizii s-au
întregit în mai mică măsură, astfel încît formele lor rămîn incerte.
Foarte puţine fragmente ceramice provin de la .cîteva oale de dimensiuni
mici, cu ,capacitatea inferioară unui litru, acestea avînd desigur desti-
naţii speciale şi servind poate păstrării unor lichide, sau fiind folosite
pentru băut. ,
Profilurile reflectă de asemenea o varietate destul de mare, predo-
minînd gîturile scurte şi buzele scunde răsfrînte oblic în afară, tăiate
drept sau rotunjite şi prevăzute cu nervură ,pe exterior. Mai rare sînt
buzele verticale. Oalele de provizii au buzele groase, întărite cu profi-
lări masive în .forma unor nervuri late. Apreciind după profile, aceste
oale de provizii par a se data mai degrabă în secolul al XIII-lea decît
în cel anterior, devenind chiar mai frecvente în a doua jumătate a seco-
lului al XIII-lea. La toate oalele lipsesc şenţuirile interioare ale buzei,
destinate capacelor.
Ceva mai mult decît jumătate dintre oale sînt lipsite de decor, deşi
nu este exclus ca această observaţie să se datoreze provenienţei fragmen-
telor de pe porţiunile nedecorate ale recipientelor. Decorul predominant
este valul simplu, trasat în meandre neregulate cu ajutorul unui instru-
ment ascuţit în timpul învîrtirii oalei pe roata înceată, în două-trei re-
gistre dispuse ·sub gît, iar uneori în registre mai numeroase care coboară
pînă către fundul oalei. Apare şi linia orizoiţtală trasată de o,bicei dis-:-
96 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Lukdcs 36
tanţat cu acelaşi instrument. Pe unele fragmente, registrele de val sim-

plu se continuă cu registre de linii orizontale ce coboară pînă către fun-
dul vasului (fig. 10; 11), acesta fiind de iastfel şi decorul predominant pe
oalele contemporane de la Sînnicolau de Beiuş 70 • Pe un singur fragment
apare intercalarea valului simplu cu linia orizontală, obţinută prin repe-
tarea imprimării decorului pe corpul oalei în timpul rotirii, prima oară
cu linie dreaptă şi apoi cu linie în val. .Se constată în schimb alte deo-
sebiri frapante între complexele bihorene contemporane de la Sînnicolau
de Beiuş şi Voivozi, de pildă frecvenţa foarte mare a decorului ţrasat pe
interiorul buzelor de oale descoperite în primul loc 71 şi absenţa acestui
procedeu decorativ pe materialele de la „Bisericuţa" pe lingă Voivozi.
Mai rar apare pe oalele de la Voivozi decorul trasat cu pieptenele
prevăzut cu patru sau cinci dinţi, fragmentele cu asemenea decor ,repre-
zentînd cam 8-100/o din totalul celor decorate aparţinînd ceramicii din
secolele XII-XIII. Repertoriul decorativ realizat cu 1pieptenele constă din
registre de linii paralele trasate orizontal sau în val, precum şi din re-
gistru de împunsături oblice dispus sub gîtul oalei (fig. 13 1).
Tot cam 8-100/o din oalele decorate atestă folosirea în acest scop a
rotiţei cu vîrful dinţilor în formă de pătrat, de dreptunghi alungit sau
de triunghi, impresiunile fiind în formă de şiruri care coboară în 5pi-
rală de sub gîtul oalei pînă pe pîntecele ei (fig. 12 a-h). Acest procedeu
decorativ s.e întîlneşte- mai ales pe oalele mari de provizii şi pare ţ1 fi
mai nou printre procedeele folosite de olarii bihoreni, datîndu-se cu pre-
cădere în prima jumătate a secolului al XIII-iea.
Foarte rar se întîlneşte decorul executat „cu unghia", în forma unor
registre de impresiuni mici arcuite, de obicei un singur registru dispus
sub gîtul oalei (fig. 13 d, e, g). Din intercalarea în acelaşi registru a unor
linii scurte arcuite dispuse orizontal, rezultă şi un alt decor de excepţie,
care sugerează prezenţa unei împletituri de linii .în val.
Trăsăturile proprii ceramicii din secolele XII-XIII de la Voivozi,
decurgînd din tehnică, forme şi decor, se completează prin prezenţa
,,semnelor de olar" pe cca 5-60/o din fundurile de oale descoperite.
Aceste semne sau „mărci" sînt în relief, rezultînd deci din existenţa lor
ca nişte adîncituri săpate pe suprafaţa _roţii olarului. Repertoriul semne-
lor este destul de restrîns şi constă din cruci, cruci înscrise în cercuri,
precum şi din combinaţii de linii sugerînd scheme geometrice (fig. 12 i-g).
O descoperire ceramică singulară, aparţinînd fără îndoială tot grupei
cronologice din secolele XII-XIII, o reprezintă un ..fragment de ulcior
sau castron modelat la roata rapidă din pastă omogenă arsă cenuşiu şi
smălţuită verde-olive pe exterior. Fragmentul este din păcate prea mic
pentru a permite determinarea recipientului de la care provine, dar teh-
nica execuţiei, ca şi smalţul, ne asigură că este vorba de ceramică de
lux bizantină, răspîndită în secolele XI-XII în aşezările dunărene, din
Dobrogea şi pînă în sudul Banatului72••Fragmentul descoperit la Voivozi
prelungeşte spre nord aria de răspîndire a ceramicii şi civilizaţiei bizan-
Ibidem, p. 30-31 şi fig. 11.

70
71
Ibidem.
Gh. Ştefan şi colab., Dinogetia, I, Bucureşti, 1967, p. 230 şi urm.; P. Diaconu,
72
D. Vîlceanu, Păcuiul lui Soare, I. Cetatea bizantină, Bucureşti, 1972, p. 89 şi urm.;
D. Ţeicu, Ceramica smălţuită de factură bizantină din sud-vestul Romdniei, în
SCIVA, 34, 1983, 3, p. 280-281.
tine, arie marcată de materiale cu semnificaţie asemănătoare descoperite

la Sînnicolau de Beiuş 73 •
b) Ceramica databilă în secolele XIII-XIV nu reflectă, sub aspectul
pastei din care a fost modelată, deosebiri notabile faţă de grupa crono-
logică anterioară, atestînd în schimb progrese evidente în domeniul teh-
nicii de modelare. Aceasta s-a făcut cu ajutorul roţii de mină perfecţio
nate, cu rezultate care fac dificilă deosebirea materialelor faţă de frag-
mente provenind de la oalele lucrate la roata de picior. Din folosirea roţii
de mină perfecţionate şi a roţii de picior pentru modelarea unor oale cu
pereţii relativ groşi, au rezultat multe vase prevăzute cu „coaste" inte-
rioare, acele proeminenţe regulate dispuse .orizontal.
Sub aspectul arderii, la · ceramica din secolele XIII-XIV se con-
stată creşterea procentului vaselor de culoare omogenă roşie-cărămizie,
vasele arse cenuşiu-negricios atestă perfecţionarea cuptoarelor lipsite
de tiraj (ardere reducătoare), dar mai continuă producerea şi folosirea
largă a ceramicii realizate în cuptoare simple, ale căror produse se carac-
terizează printr-o mai largă varietate cromatică şi de consistenţă a pere-
ţilor oalelor.
Din punctul de vedere al formelor, repertoriul rămîne relativ con-
stant, iar oalele fără toarte de mărime mijlocie sau de dimensiuni mari,
pentru provizii, reprezintă cvasitotalitatea inventarului ceramic. în locul
căldărilor de lut a căror folosire încetează, îşi fac apariţia primele torţi
de oale, uneori decorate cu împunsături, precum şi fragmente de la opaiţe
scunde prevăzute cu „cioc" (fig. 13 m, n). Principala noutate din dome-
niul formelor este apariţia şi răspîndirea rapidă a oalelor „cu guler"
( Kragenrand), constînd din îngroşarea prin răsfrîngere completă a unei
buze verticale. ,,Gulerul" de pe exteriorul acestor buze de oale este marcat
la limita lui inferioară, deasupra gîtului oalei (fig. 13 g, h). Evoluţia
acestui tip de oală prin diversificarea formei „gulerului", înclinarea lui
treptată spre exterior, adăugarea de nervuri pe faţa lui exterioară şi
a unei şenţuiri sau a unui prag pentru capac pe faţa lui interioară, se află
la originea producţiei ceramice de serie din atelierele specializate din
secolele XIV-XV 74 •
Dispar în această grupă cronologică aproape cu totul semnele de olar,
iar decorul, atunci cind mai este folosit, devine mult mai simplu. El con-
stă aproape exclusiv din linia vălurită sau dreaptă, trasată distanţat de
pe umărul şi pînă sub pîntecele oalei. Foarte rar mai este folosit decorul
executat cu rotiţa, la fel ca şi cel realizat cu pieptenele, deşi acesta din
urmă va cunoaşte o nouă epocă de răspîndire, în etapa cronologică urmă
toare, pe oalele şi cănile aparţinînd ceramicii de factură superioară.
c) Grupa cronologică a ceramicii din secolele XIV-XV cuprinde,
sub aspectul calităţii şi a tehnicilor de execuţie, trei categorii bine dife-
renţiate. Cam 60-700/o din materialul recoltat, datînd din aceste secole,
73 R. Popa, N. Chidioşan, A. Lukacs, op. cit., p. 39 şi fig. 2/b. La Sînnicolau de
Beiwi au apărut şi alte materiale de aceeaşi factură, încă inedite, de pildă fragmen-
tele unei amfore bizantine tîrzii găsite în nivelul din secolul al XII-lea al ruinelor
unei mănăstiri provenind din transformarea capelei de curte iniţiale a reşedinţei
feudale.
71 I. Holl, op. cit., p. 19 şi urm.
aparţine unei ceramici de uz comun modelată la roata cu învîrtire rapidă,

dintr-o pastă de calitate medie, mai bună decît cea din secolele anteri-
oare, dar folosind ca degresant nisipul cu bobul mijlociu care determină
suprafeţe cu aspect zgrunţuros. Recipientele mai mari şi cu pereţii groşi
au aceleaşi „coaste" interioare ca şi ceramica mai veche. Arderea este
prevalent oxidantă, vasele fiind roşii-cărămizii sau roşii-cenuşii. Cele mai
frecvente forme sînt oalele fără toartă, de mărime mijlocie, cu buze
îngroşate şi profilate, prevăzute cu nervuri în exterior şi prag pentru
capac în interior (fig. IO j; 13 p; 15 a), evoluate din oalele „gulerate"
caracteristice etapei anterioare. Apar destul de frecvent şi capacele de
oală, de formă conică şi cu pereţii arcuiţi spre exterior, încheiate la
limita superioară printr-un bumb lăţit şi avînd diametrul maxim la
bază de 15-16 cm. Din aceeaşi categorie a ceramicii de uz comun fac
parte şi oalele mai mari de provizii, arse prevalent roşu-cenuşiu sau
cenuşiu deschis.
A doua categorie este aceea a ceramicu de factură superioară, care
în contextul materialelor de acest fel de la Voivozi ar putea fi numită
şi „de lux", modelată dintr-o pastă fină, densă şi foarte omogenă ce
conţine ca degresant nisip cu bobul mic, arsă cenuşiu, cenuşiu-roşietic sau
roşu-gălbui, avînd deobicei suprafaţa lustruită, atît în scop decorativ cit
şi pentru obţinerea unui grad avansat de impermeabilitate. Forma domi-
nantă în cadrul categoriei o reprezintă cănile mari cu gît înalt, prevă
zute cu o toartă masivă aplatizată şi şenţuită median (fig. 15 b, c), avînd
mai multe nervuri pe exterior sau o nervură unică foarte puternică în
dreptul pornirii toartei. Apar şi oale cu toartă şi ulcele în cadrul ace-
leiaşi categorii, dar materialul fragmentar n-a permis întregiri.
A treia categorie ceramică este mult mai rară, doar 2-30/o din mate-
rialele aparţinînd secolelor XIV-XV şi este reprezentată de vase în
general mici, cu pereţii subţiri, modelate la roata rapidă dintr-o pastă
caolinată care după ardere a primit culoarea albă atît pe exteriorul reci-
pientelor, cit şi în spărtură. Nici pentru această categorie n-au putut fi
surprinse forme mai complete, dar fragmentele provin cu siguranţă de
la căni de mărime mijlocie, cupe mici, oale şi foarte probabil ulcioare.
Mai multe funduri de asemenea vase au diametrul de numai 3-4 cm
şi sugerează apartenenţa la vase înalte şi svelte. Torţi aplatisate şi şen
ţuite median provin de la căni aparţinînd acestei categorii ceramice.
Fragmente de la asemenea vase găsite pe podeaua „casei voievodale"
asigură datarea lor în special în prima jumătate a secolului al XV-lea,
fiind atunci vorba foarte probabil de o apariţie nouă în contextul cera-
micii din Bihor.
Decorul ceramicii din secolele XIV-XV atestă o anumită simplificare
a repertoriului, ca urmare a adaptării procedeielor la tehnica roţii rapide
ş: la producţia de serie. Dominantă devine decoraţia constînd din re-
gistre de caneluri dispuse pe umărul sau pe pîntecele oalelor din cate-
goria ceramicii comune, dar acest decor se întîlneşte şi pe recipiente
făcînd parte din categoria ceramicii de factură superioară, pe căni şi pe
oale, combinat uneori cu cîte o linie în val trasată pe umăr între două
caneluri. Pe aceste din urmă vase apare mai des decorul constînd din
reţele de linii lustruite, precum şi valul trasat cu un pieptene fin, cu

10-12 dinţi subţiri, în meandre striase. Pieptenele folosit pentru deco-
rarea ceramicii din secolele XIV-XV, inclusiv a celei albe, se deose-
beşte evident de cel utilizat cu două-trei secole mai devreme, el nefiind
aplicat în timpul rotirii vasului pe roata de mină, ci ulterior modelării, ca
o operaţie distinctă. Cu totul excepţional apare şi decorul „ştampilat" pe
fragmente de căni din specia ceramicii negre-cenuşii 75 •
7. Cahle. Fragmentele descoperite în umpluturile celor două pivniţe
ale clădirilor mari, dar şi în alte locuri din incinta complexului, ates-
tînd deci existenţa mai multor sobe construite cu asemenea materiale,
sînt toate nesmălţuite şi lipsite de decor, foarte simple, datîndu-se cu
precădere în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi la începutul seco-
lului următor. Au fost recuperate cîteva piese întregi, precum şi foarte
multe fragmente, aparţinînd toate la două tipuri de cahle ce se foloseau
probabil combinat în pereţii unor sobe înălţate din lut.
Cel mai frecvent tip este cel al „cahlelor-oală" înalte de 18-20 cm,
modelate la roata olarului din aceeaşi pastă ca şi ceramica de uz comun,
arse roşu-cărămiziu, avînd fundul rotund cu diametrul de 12-13 cm.
Partea superioară a acestor „cahle-oală" este trasă în formă de pătrat
cu colţurile rotunjite, marginile gurii deschise fiind uşor lăţite şi tăiate
drept. Asemenea cahle se montau în peretele sobei cu gura spre exte-
rior, iar „coastele" din interiorul lor produceau un efect decorativ.
Al doilea tip aparţine aşa-numitelor „cahle în formă de ceapă" (fig
14 b), fiind în forma unui cilindru cu diametrul de 8-10 cm care se
încheie în partea superioară printr-un bulb prevăzut în vîrf cu o mică
proeminenţă decorativă. Aceste cahle sînt deschise la bază şi au înăl
ţimea de 15-16 cm, fiind montate cu bulbul spre exterior. Din combi-
narea celor două tipuri de cahle pe suprafaţa vizibilă a sobei rezulta atît
o radiere mai intensă a căldurii în spaţiul înconjurător, cit şi un efect
decorativ. Este foarte probabil ca aceste cahle să nu fi constituit inte-
gral carcasa sobelor, ci să fi fost dispuse în frize sau diverse combinaţii 76 •
*
Datarea complexului. Prezentarea inventarului arheologic în cadrul
diferitelor categorii simplifică foarte mult precizarea datelor de înce-
put şi de sfîrşit ale complexului medieval de la „Bisericuţa" de lingă
Voivozi, permiţînd totodată încadrarea cronologică mai strînsă a celor
patru faze de-a lungul cărora a evoluatî 7 •
Descoperirile monetare, confirmate de celelalte materiale şi în pri-
mul rînd de ceramică sau de unele piese de inventar mărunt, asigură
70
Pentru această categorie ceramică, răspîndită pe teritoriul ţării în secolul al
XIV-lea, vezi M. Matei, Die grau,e Keramik von Suceava und einige archăologische
Probleme des 14. und 15. Jh. in der Moldau, în Dacia, N.S., VI, 1962, p. 372 şi urm.
76
Elena Busuioc, Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Mittelalterliche Kachelofenarten
in den rumiinischen Filrstentilmern (XIV-XV Jahrhundert), în Dacia, N.S., XXIII,
1979, p. 277-279. Nu sînt înregistrate cahle globulare „în formă de ceapă", pentru
care vezi I. Holl, Kozepkori k6.lyhacsempek Magyarorsz6.gon, I, în Budapest Regi-
segei, XVIII, 1958, p. 213-215.
77
Vezi mai sus p. 79.
7*
100 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Luk6.cs 40
datarea în secolul al XII-lea a începuturilor complexului. Instalarea lingă

Voivozi deja pe la mijlocul acestui secol, sau abia în ultimele lui două
trei decenii, a celor ce au ridicat acolo primele construcţii din lemn,
rămîne sub semnul întrebării, cu atît mai mult cu cît nu dispunem de
informaţii cu ajutorul cărora să reconstituim mai detaliat împrejurările
din această zonă în secolul numit. Ceramica ar putea fi cu uşurinţă datată
încă din prima jumătate a secolului al XII-lea, dar absenţa monedelor
anterioare domniei lui Bela III (1172-1196) ne obligă la prudenţă.
Tot materialul numismatic, confirmat de asemenea de celelalte des-
coperiri, asigură datarea pe la mijlocul secolului al XV-lea a distru-
gerii şi abandonării complexului. Pentru a stabili o dată mai exactă,
putem avea în vedere extinderea şi ecourile pe care le-a avut pînă în
Bihor în 1437-1438 răscoala de la Bobîlna 78 • In primele încercări de a sta-
bili epoca la care s-a produs incendierea şi părăsirea construcţiilor de la
„Bisericuţa", am avut în vedere şi începutul secolului al XVI-lea şi
în mod special anul 1514 în care tulburările şi luptele declanşate de
războiul ţărănesc au afectat Bihorul79 • Lipsa totală a monedelor ulte-
rioare domniei lui Sigismund de Luxemburg face foarte puţin proba-
bilă continuarea după mijlocul secolului al XV-lea a funcţionării com-
plexului, într-o vreme în care intensificarea circulaţiei monetare ar fi
trebuit să se reflecte corespunzător în descoperirile numismatice. S-ar
putea cel mult crede că primul incendiu important (sfîrşitul fazei c) s-a
produs în anii 1437-1438 şi că ulterior complexul, refăcut în forme mai
modeste, a continuat să funcţioneze două-trei decenii acoperind faza tîr-
zie pe care am numit-o d 80 •
Fixarea în timp a etapelor intermediare beneficiază de asemenea de
unele puncte de sprijin. Sfîrşitul primei faze (faza a), marcată de înlo-
cuirea bisericii din lemn printr-un lăcaş de zid, se plasează pe durata
secolului al XIII-lea. Deoarece la Voivozi n-au fost surprinse urme de
incendiu sau de distrugeri din acest secol, urme care în complexele arheo-
logice transilvănene sînt de obicei puse în legătură cu marea invazie
mongolă din 1241-1242 şi cum de altfel este puţin probabil ca raidu-
rile tătarilor să fi pătruns pînă în zonele de codru şi de munte ale Biho-
rului, nu avem motive să datăm în aceşti ani sau cu precădere la mij-
locul secolului al XIII-lea începutul fazei b. Ţinînd seama de datarea
mai timpurie, în a doua jumătate a secolului al XII-lea şi la începutul
secolului următor, a monumentelor romanice cu abside semicirculare cu
traseul „în potcoavă" 81 , avem mai degrabă motive să datăm în prima
jumătate a secolului al XIII-lea producerea acestui eveniment.
În sfîrşit, pentru hotarul cronologic dintre fazele b şi c, moment mar-
cat de construirea celor două clădiri importante şi de amplificarea între-
78
Şt.
Pascu, Voievodatul, III, p. 307.
79
Vezi R. Popa, AL Nemoianu, V. Eskenasy, op. cit., p. 152, sau R. Popa, Voi-
vozi, p. 42; pentru implicarea zonelor Oradea, Şimleu! Silvaniei şi Zalău în eveni-
mentele din 1514, vezi Şt. Pascu, op. cit., p. 323.
80
Vezi mai sus, p. 79.
81
Pentru datarea încă mai timpurie, în secolele XI-XII, a acestor abside roma-
nice, vezi A. Pal6czi-Horvath, A Rakacaszendi reformatus templom regeszeti kuta-
tasa, in Communicationes Archaeologicae Hungariae, 1984, p. 123-124; F. Horvath,
Csengele kozepkori templ6ma, in MFME, I, 1976-1977, p. 118-120.
gului complex, credem a nu greşi plasîndu-1 în deceniile şapte-opt ale

secolului al XIV-lea. Opţiunea noastră este întărită de apariţia monedei
de la regina Maria (1382-1387) pe podeaua pivniţei „casei voievodale",
de răspîndirea sobelor cu cahle din tipurile menţionate în clădirile de
la „Bisericuţa", ca şi de la legăturile care pot fi stabilite cu evenimente
consemnate de izvoarele scrise. Avem în vedere extinderea din părţile
Sătmarului asupra nordului bihorean a autorităţii social-politice a Dră
goşeştilor, ca şi includerea zonei rîului Bistra în sfera de autoritate spi-
rituală a structurii eclesiastice pe care ei au creat-o în nordul Tran-
silvaniei după anul 136582 . Aceste împrejurări istorice explică atît nu-
mele satului lîngă care se află „Bisericuţa", cît şi pomenirea la 1391 a
ţinutului Bistrei printre regiunile ţinînd de stavropighia cu rang epis-
copal din Peri a Drăgoşeştilor.
*
Concluzii. Dăinuind şi evoluînd de-a lungul a trei secole în forme

care, cu toate construcţiile mai importante pe care le-a cuprins după
mijlocul secolului al XIV-lea, s-au menţinut la un nivel modest, com-
plexul medieval de lîngă Voivozi oglindeşte sub diferite aspecte şi în
mod convingător viaţa schiturilor şi a micilor aşezăminte monastice care
au fost centrele spirituale ale societăţii româneşti în primele secole ale
mileniului nostru, înainte de întemeierea propriilor centre de ierarhie
bisericească legată de domnie.
Colectivitatea care a vieţuit îndeplinindu-şi rosturile la „Bisericuţa"
a fost alcătuită din puţine persoane, probabil doar 4--5 monahi la înce-
puturile ei şi cel mult 10-12 persoane în epoca de maximă dezvoltare.
Aceste valori decurg din mărimea complexului şi din suprafaţa lăca
şului de cult aflat în centrul său.
Aşezăminte ca cel de lingă Voivozi au existat de-a lungul evului
mediu în număr mare în toate ţinuturile locuite de români. şi mai ales
în cuprinsul „ţărilor" cu habitat românesc omogen şi dens, satisfăcînd
nevoile spirituale ale cîte unui grup de sate. Cuprinzînd de obicei doar
clădiri şi construcţii din lemn şi avînd de cele mai multe ori o exis-
tenţă limitată în timp, aceste schituri n-au lăsat prea multe urme sesi-
zabile pe teren. Ele îşi găsesc ecoul în toponimele locale, iar începînd din
secolul al XIV-lea încep să fie menţionate frecvent şi în documentele
scrise63 • Desigur că data consemnării în documente n-are legătură cu
aceea a întemeierii lor, ci, la fel ca şi în cazul primelor atestări de sate
din aceste „ţări" româneşti, primele consemnări scrise au fost condi-
ţionate de epoca la care relaţiile feudale şi interesele cancelariilor au
8
R. Popa, Ţara Maramureşului, p. 248 şi urm.
~
83
Dintre cele trei „mănăstiri" pomenite în Maramureş către sfîrşitul secolului
al XIV-iea (Ibidem, p. 217-219), două au dispărut fără urmă (cele de la Bîrsana ~i
de la Cuhea, azi Bogdan Vodă), doar una (cea din Peri) evoluînd spre condiţia de
mănăstire propriu-zisă, cu construcţii durabile din zid. Situaţia a fost identică ~i în
Ţara Haţegului, unde aşezămîntul „celor doi pustnici" atestat la 1390 la nord de
Băuţarul Mic, pe la izvoarele văii Fierului (,.unum mont2'Tl vulgo Kethremethage";
F. Pesty, Oklevelek Temesvarmegye es Temesvarvcircs tortenetehez, I, Bratislava,
1896, p. 197) n-a lăsat urme pe teren, în timp ce la Prisl0p o „pustnicie" mai veche
a devenit mănăstire.
pătruns în interiorul ţinuturilor locuite de obşti săteşti libere. De alt-

fel, consemnarea scrisă tîrzie a acestor aşezăminte monastice s-a datorat
şi faptului că ele se aflau în locuri retrase, la marginile hotarelor săteşti,
primele menţiuni producîndu-se de obicei cu prilejul unor hotărnicii 84 •
Exemplul complexului de lîngă Voivozi dovedeşte oricum că întemeie-
rea unor astfel de aşezăminte a precedat cu mai multe secole data pri-
mei lor atestări documentare.
Spre deosebire de marea majoritate a schiturilor şi mănăstirilor mici
din „ţările" româneşti de la începuturile mileniului nostru, la care cobo-
rîrea din sfera informaţiei toponimice şi a tradiţiilor locale în aceea a
documentului arheologic concret depinde de descoperiri întîmplătoare
sau de cercetări de teren foarte dificile şi îndelungate, complexul medie-
val de la Voivozi a fost mai usor de localizat si de cercetat. Aceasta s-a
datorat construirii acolo a unei· biserici de zid în locul lăcaşului de lemn
iniţial, dar mai ales calităţii sociale şi politice a patronilor şi protecto-
rilor săi de la un moment dat. Atestarea documentară la 1391 şi apoi
la 1494 a prezenţei la Voivozi a unui centru de viaţă spirituală româ-
nească dependent de biserica răsăriteană, centru a cărui autoritate teri-
torială acoperea „ţinutul Bistrei" 85 , decurge tocmai din implicarea Dră
goşeştilor către sfîrşitul secolului al XIV-lea în viaţa acestui aşezămînt.
Dacă nu s-ar fi produs atunci extinderea asupra nordului bihorean a
autorităţii stavropighiei din Peri, am fi fost lipsiţi de orice informaţie
scrisă referitoare la complexul despre care a fost vorba.
Pe de altă parte, ,,ţinutul văii Bistrei" se dovedeşte a fi echivalent cu
zona de munte, parţial acoperită de păduri, din nordul Bihorului, din-
tre Barcău şi Crişul Repede, fapt ce reiese cu prisosinţă din informaţiile
ce le deţinem asupra constituirii şi extinderii teritoriale a domeniului
cetăţii Piatra Şoimului, zonă în care documentele din secolele XIV-XV
atestă existenţa a peste 60 sate româneşti 86 • Demonstrarea prin mijloa-
cele specifice arheologiei a faptului că centrul de viaţă spirituală de
lîngă Voivozi şi-a avut începuturile încă din secolul al XII-lea, atrage
implicit concluzia prezenţei în acest secol în nordul Bihorului a sate-
lor româneşti cărora le era de folos şi chiar necesar un aşezămînt ca cel
de la „Bisericuţa", asigurînd totodată protejarea şi întreţinerea lui.
Nu poate fi lipsită de interes consemnarea răspîndirii foarte mari, din
evul mediu şi pînă în zilele noastre, a hramului „Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavril" la bisericile românesti din Bihor87, hram care este cel al bise-
ricii mănăstirii din Peri. Fre~venţa lui' în părţile bihorene îşi poate găsi
84
Cele cinci „mănăstiri" evocate în nota precedentă se află toate la margine
de hotare săteşti: aceea a Cuhei la hotarul dinspre Rozavlea, a Bîrsanei la hotarul
dinspre Călineşti, mănăstirea de la Peri este atestată la hotarul dinspre Apşa de
Jos într-o vreme cînd satul Peri (azi Hruşovo) încă nu exista, iar mănăstirea Prislo-
pului s-a întemeiat la hotarul dintre satele Silvaşul de S1.15 şi Fărcădin.
85
Vezi mai sus p. 61. Faptul că stareţul de la 14-94 al mănăstirii Peri a înlocuit
în traducerea latină a privilegiului patriarhal toponimul Bistra (,,ţinutul Bistrei")
prin numele satului Voivozi, nu credem să dovedească funcţionarea pînă la aceea
vreme a mănăstirii de la „Bisericuţa", ci să reflecte cele care se mai ştiau atunci
foarte bine la Peri în legătură cu stările din valea Bistrei.
86
Vezi mai sus p. 64 şi urm. ·
87
Informaţie dr. Vasile Coman.
o explicaţie logică în rolul de mijlocire pe care l-a avut centrul de lîngă

Voivozi.
Dar secolul al XII-lea, cel al începuturilor complexului despre care a
fost vorba în aceste pagini, nu reprezintă un hotar cronologic rigid în
reconstituirile regresive de istorie românească în nordul Bihorului. Alte
aşezăminte asemănătoare ca funcţii, deocamdată nelocalizate şi necerce-
tate, ar putea să fi fost încă mai vechi, după cum stabilizarea într-un
anumit loc şi evoluţia mai îndelungată, legată de un anume complex de
clădiri, a unei comunităţi monahale, nu a putut fi singura formă de ma-
nifestare a centrelor de viaţă spirituală ale societăţii româneşti. Desigur
că în afara schiturilor şi a mănăstirilor mici de felul celei cercetate lingă
Voivozi, au existat şi forme incă mai simple şi mai modeste de funcţio
nare a instituţiilor respective, de pildă pustniciile, care să preceadă în
timp întemeierea aşezămintelor sesizabile arheologic, sau să caracteri-
zeze în anumite etape desfăşurarea vieţii spirituale a societăţii româneşti.
Cît despre caracterul specific al mărturiilor materiale descoperite de
Voivozi, în sensul apartenenţei lor confesionale sau etnice, analiza docu-
mentaţiei evidenţiază faptul că pentru această vreme şi în mod deosebit
în această regiune, diferenţierile şi atribuirile sînt practic imposibile. Teh'-
nicile folosite la „Bisericuţa" pentru construcţiile de lemn - palisade pe
tălpi îngropate în sol, clădiri de suprafaţă din bîrne cu lipitură de lut,
case mari deasupra unor pivniţe căptuşite cu lemn şi prevăzute cu tălpi
îngropate pe care stăteau stîlpii ce susţineau atît căptuşeala de lemn cît
şi planşeul nivelului superior - îşi găsesc analogii sigure în complexele
feudale româneşti din secolele XIII-XV în nordul Transilvaniei şi al
Moldovei88 • Bisericuţa de zid ridicată la Voivozi în secolul al XIII-iea,
se încadrează principial în aria de răspîndire a arhitecturii romanice şi
îşi găseşte numeroase analogii în Europa Centrală, dar arhitectura me-
dievală românească din Transilvania s-a exprimat prevalent în forme
romanice sau gotice89 , iar planul cu navă pătrată şi altar cu absidă semi-
circulară poate fi pus fără rezerve alături de cel al capelei de curte a
cnezilor din Densuş 00 , indiferent de prezenţa în acest din urmă monu-
ment încă de la început a stîlpilor centrali, sau a adăugirii lor doar într-o
fază ulterioară de construcţie. In ceea ce priveşte inventarul arheologic
şi în mod special ceramica folosită la Voivozi, ele au avut o răspîndire
generală în epocă - poate cu mici varh;mte regionale ce urmează a fi
precizate în viitor - , iar analogiile ce pot fi invocate, fie şi cu deose-
biri de detaliu, ne îndreaptă atenţia atît spre Sînnicolau de Beiuş pen-
tru secolele XII-XIII, cît şi spre reşedinţa fortificată a Bogdăneştilor
de la Cuhea pentru secolele XIII-XIV 91 •
88 R. Popa, M. Zdroba, Şantierul arheologic Cuhea. V n centru voievodal din
veacul al XIV-lea, Baia Mare, 1966, p. 10~15; R. Popa, Monica Mărgineanu-Cârstoiu,
Mărturii de civilizaţie medievală românească, Bucureşti, 1979, p. 34-39.
89 Eugenia Greceanu, Spread of byzantine traditions in mediaeval architecture
of romanian masonry churches in Transilvania, în Etudes byzantines et postbyzan-
tines, I, Bucureşti, 1979, p. 197 şi urm.
90 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, I, Bucureşti, 1959,
p. 89-94.
91 R. Popa, M. Zdroba, op. cit., p. 25-32 si fig. 21.
104 Radu Popa, Dan Căpăţînă, Antal Luk.âcs 44
în lipsa descoperirii unor mărturii mai concludente, de genul inscrip-

ţiilor sau a obiectelor de cult caracteristice unui anumit rit, precizările
suplimentare nu pot proveni din analiza internă a complexului. Semni-
ficaţia şi interpretarea istorică a complexului decurg din plasarea lui
- teritorială şi cronologică - în contextul ţinutului din care a făcut
parte, iar informaţiile izvoarelor scrise îl definesc drept monument de
istorie românească din Bihor.
DIE ARCHXOLOGISCHEN FORSCHUNGEN VON VOIVOZI. BEITRXGE ZUR

GESCHICHTE BIHORS IN DEN 12.-15. JAHRHUNDERTEN.
(Zusammenfassung)
Das Privilegium, das 1391 der Patriarch von Konstantinopcl dcn Briidern Balk
und Drag, Wojwoden der Maramureş und grossen Wiirdentrăgem des Ungarischen
Konigreiches im Nord-Westen Siebenbiirgens, fiir die Erhebung ihres Familienklos-
ters in den Rang einer Stavropigia mit bischoflichen Befugnissen gewăhrt wurde,
crwăhnt eine Gegend Namens „Pistran" unter den acht Gebicten die diesem rumă
nischen Bistum unterstellt waren. Die im Kloster Peri im Jahre 1494 verfasste latei-
nische Obersetzung der griechischen Urkunde ersetzt den Ortsnamen „.Pistran" durch
den ungarischen Namen (Almaszeg) des Dorfes Voivozi, Gem. Popeşti, Kreis Bihor,
das an den Quellen des Bistra-Flusses liegt. Demzufolge dilrfen die Trilmmer eines
im Gcbirgc, bergauf von Voivozi, am Ufer des Bi-stra-Flusses entdeckten Klosters
als das vom patriarchalischen Privilegium von 1391 erwăhnte Zentrum des geist-
lichen Lebens der rumănischen Dorfer aus dieser Gegend interpretiert werden.
Die Urkunden aus den 14.-15. Jahrhunderten bezeugen iiber mehr als 60 rumă
nische Dorfer in der vom Bistra-Fluss durchstreiften Gegend des Plopiş-Gebirges,
zwischen dem Crişul Repede und dem Barcău. Der Zeitpunkt ihrer urkundlichen
Ersterwăhnung wurde von dem Datum der Herausbildung der feudalen Domănen
in dieser Bergzone bedingt. Die schriftlichen Quellen behaupten iibrigens, indem
sie auf die Ereignisse vom Anfang des 10. Jahrhunderts eingehen, das sich der von
den ungarischen Kriegern in Angriff genommene Filrst (Wojewode) des Bihors in
dieses Berggebiet zuriickgezogen hătte, das als „nemoris Ygfon" bezeichnet wird.
Die Gegend wurde im ,13. Jahrhundert von der Herausbildung des Adelslehens
des Geschlechtes Turul betroffen, das sein Zentrum im Barcău-Tal bei Suplacu de
Barcău hatte. 1327 erfahren wir dass diese Familie sogar ein „Buzgow" genanntes
Kloster, mit Monchen des St. Paulus-Ordens besass; da aber dieser Orden erst in
der zweiten Hălfte des 13. Jahrhunderts gegriindet wurde, das heisst ein Jahr-
hundert spăter als die Anfănge des archăologisch untersuchten Klosters von Voi-
vozi, ist die Identifizierung dieses letzteren mit dem „Kloster Buzgow" des Ge-
schlechtes Turul ausgeschlossen. Die auffallende Bescheidenheit des untersuchten
Komplexes, sowie das entdeckte Inventar sprechen auch dafiir.
Das zweite nach dem grossen Mongolensturm von 1241-1242 in der Zone ent-
standene Lehen war die Domăne der Burg· Piatra Şoimului (S6lyomk6 - Falken-
stein). Durch Urkunden aus den Jahren 1406 und 1435, wo alle daZ'Ugehorigen Dorfer
aufgezăhlt werden, gewinnen wir ein ausffihrliches Bild der rumănischen Besiedlung
in der Gegend die seinen geistigen Sitz in Voivozi hatte.
Die Forschungen von Voivozi, 3 Km vom Dorfe entfernt, fanden in mehreren
Grabungskampagnen zwischen 1972 und 198,5 statt, nămlich auf einem Vorgebirge
von ungefăhr 2500 m 2 das 20-25 m iiber das Ufer des Bistra-Flusses emporsteigt.
Die entdeckten Anbauten, Anlagen und Monumente gehoren in vier chronologische
Phasen, wăhrend derer sich der Komplex entwickelte:
a) Die erste Phase bestand aus der Verwendung einer in der Mitte des Vorgebir-
ges liegenden Nekropolc, der zweifelsohne eine Holzkirche, die keine spilrbaren Reste
ilberliess, entsprach. Ein auf zwei 0,50 m voneinander, gleichlaufenden und in die
Erde eingetieften Sohlen errichtetes Pfahlwerk grenzte einem ovalen Innenraum mit
Durchmessern von ungefăhr 70/40 m ab. ln diesem Innenraum bestanden Holzbau-
ten, Hausanlagen (Ofen, Gruben usw.) und Bauten an der Oberflăche welche sehr
wenige Spuren ilberlassen haben, oder wohl von den Arbeiten aus den darauffolgen-
den Phasen zerstort wurden.
b) Die zweite Phase bestand aus der Errichtung einer kleinen Mauerkirche in der
Mitte des Komplexes, deren Fundamente ăltere Grăber ilberschnitten. Mit einer
Aussenlănge von nur 10,30 m, besteht die Kirche aus einem viereckigen Schiff mit
den Innendimensionen von 4,30/4,10 m und einem halbkreisigen Altar, dessen Zug
im Innern die annăhernde Form eines Hufeisens aufweist. Der Altar wurde mit
Wandmalerein dekoriert, wăhrend das Schiff nur verputzt und getilncht wurde.
Ober dem Schiff stand womoglich ein holzerner Glockenturm, wo eine Glocke
geschiltzt war, derer Fragmente in der Ausgrabung auftraten. Die Trilmmer der
Kirche sind bis 0,60-1 m ilber dem mittelalterlichen Trittniveau erhalten geblieben.
Der Mauerkirche entspricht eine zweite Phase der Benutzung des Friedhofes, sowie
die planimetrisch etwa modifizierte Wiederherstellung des Pfahlwerkes. Rund um
die Kirche bestanden weiterhin Behausungen, Bauten und andere Anlagen an der
Oberflăche.
c) Der Beginn der dritten Phase kennzeichnete sich durch das Auftreten zweier
Gebăude grosser Dimensionen, die aus Holz ilber in den Fels des Hilgels einge-
schnittenen Kellern erbaut wurden. Das nordwestlich der Kirche gelegene Gebăude
(16,40/6,70, dazu auch ein Erker) hatte einen „reprăsentativen" Charakter; demzu-
folge halten wir es fi.ir ein „wojwodales Haus". Sildostlich der Kirche trat ein Abtei-
haus mit zwei Korpern (11-12/6 m) auf, fur dessen Keller auch eine mit Mortel
errichtete Mauer verwendet wurde. Die Keller haben teilweise den Zug des Pfahl-
werkes und viele vorangehende Anlagen und Bauten zerstort. Die Einhegung des
Komplexes bestand in dieser Phase aus einer einfacheren h'olzernen Anlage, die
sich nach Westen erstreckte, wo ein Vorhof auftrat. Rings um die Kirche und inner-
halb derer bestanden die Bestattungen fort. Die Phase nahm durch eine heftige
Feuerbrilnste ein Ende.
d) Die letzte Phase bestand aus der Wiederherstellung der Kirche sowie aus dem
Neuaufbau, allerdings mit kleineren Dimensionen, des Abteihauses. Unter den Gră
bern nehmen die Kinderbestattungen zu. Eine zweite Feuerbrilnste stellte dieser
Phase ein volligP'i Ende.
Die 8 entdec, .en Milnzen belegen den Zeitraum 1172-1437 und erlauben, sowie
das ilbrige archăologische Inventar (Metall-, Glas-, Tongegenstănde, Schmuck u.s.w.)
die zeitliche Verankerung der vier Phasen, nămlich: Phase a - c. 1170 - erste
Hălfte des 13. Jahrhundert; Phase b - bis c. 1370; Phase c - bis 1437-1438 (?);
Phase d - Mitte des 15. Jahrhunderts. Folgende Inventargegenstănde bedilrfen un-
serer Aufmerksamkeit: Fragmente grun-olive glasierter byzantinischer Keramik aus
dem 12. Jahrhundert, Tonkesselfragmente (nur 4-50/o von der Keramik der 12.-13.
Jahrhunderten), ein Warensiegel aus Blei (14. Jahrhundert), Fragmente von einer
kleinen Glocke, ein Nuppenbecher, zahlreiche Schusselkacheln sowie „Zwiebelkopf"-
Kacheln.
Die Grilndung des Klosterkomplexes von Voivozi ging etwa zwei Jahrhunderte
seiner urkundlichen Bezeugung voraus. Derartige bescheidene Klosteranstalten mit
ein pa; Monchen werden in allen rumănischen „Lăndern" (terrae - ţări) au! dem
Gebiete Siebenburgens, d. h. in Zonen mit einer dichten und homogănen rumănischen
Besie{Uung bezeugt, welchc, soweit andere kanonisch bestătigte kirchliche Struktu-
ren fehlten, die Befugnisse einiger Zcntren des geistlichen Lebens ubernahmen.
Wenige davon gewannen einigermassen an Bedeutung und an zeitlicher Andauer,
indem sie ]aut dem Rang und der Laufbahn ihrer Schutzherren zu dauerhaften
Mauerwerken geworden sind. Die Bliltezeit des Kcimplexes von Voivozi făllt in die
3-4 Jahrzehnte (c. 1365-1403), wo er unter der Patronage der Grossadeligen aus dcr
Familie der aus der Maramuresch herkommenden Dragoschiden stand.

17 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XVII 1987 062

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

17 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XVII 1987 062

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CERCETARILE ARHEOLOGICE DE LA VOIVOZI.

CONTRIBUŢII LA ISTORIA BIHORULUI

în vara anului 1391 se afla la Constantinopol voievodul Maramureşu­

Fig. 1. Valea ~istrei cu aşezările menţionate în text.

cu regiunea din jurul satului Voivozi, se datorează foarte probabil igno-

mastică, Bucureşti, 1969, p. 192.

Fig. 2. Promontoriul „Bisericuţa";

vistă informaţiilescrise referitoare la zonă şi în special acelea anterioare

handu, cuprinzînd ipoteza atribuirii ruinelor de la „Bisericuţă" lui Baliţă Vodă.

cele 67 de sate pe care le pomeneşte diploma, 47 sînt sate româneşti,

11 Jak6, Bihar megye, p. 132.

în care apariţia în cîmpia Tisei a maghiarilor a făcut ca viaţa să devină

p. 76; vezi şi E. Kisban, A magyar pdlosrend tortenete, I, Budapesta, 1937. Faptul

lele XIV-XV în stăpînirea unor părţi de moşie la Bogei şi Cuzap, ates-

Antecedentele acestor stări şi evoluţiile care le-au determinat, lipsite de

şi studentul Gh. Szilagyi.

studenţii V. Achim şi Daniela Marcu.

vest a complexului, s-a urmărit compleitarea reţelei de secţiuni pe în-

47 R. Popa, Valea Bistrei în secolele XIII-XIV. Cercetări documentare şi arheo-

logice în nordul Bihorului, în Centenar muzeal orădean, Oradea, 1972, p. 215-219;

şanţuri de fundaţie săpate în stînca friabilă sau degradată ce apare pe

Fig. 4. Ruinele monumentului de zid.

ticularitatea planimetrică de a sugera forma unei potcoave. Lungimea în

observaţiile de detaliu. Prezenţa arcului, foarte probabil semicircular,

!Mormintele aparţin în proporţie de peste 800/o unor adulţi, dar au

limita gropii pivniţei şi se termină spre vest printr-un fel de contrafort,

incendiată, găsite în umplutura pivniţei, poartă pe ele amprentele unor

încă mai mici (1,10/0,80 m) şi cu planul în formă de potcoavă, a apărut

gale, prima mai mică în partea de vest, cuprinzînd construcţii de supra-

'Din toate aceste elemente poate fi alcătuită cu destulă siguranţă o

identificarea bunăvoinţei lui Oct. Iliescu.

rară a complexului, înainte de părăsirea lui definitivă.

Toate fragmentele, de dimensiuni foarte mici (cîţiva centimetri), poartă

Fig. 7. Piese din fier şi încuietoare de uşă.

Fig. 8. Piese şi unelte din fier.

poarta principală de acces în interiorul complexului şi deci putem crede

Potcoave cu aceleaşi dimensiuni şi cu aceeaşi formă au apărut în reşedinţa

Fig. 9. Cheia porţii mari, piese şi unelte din fier.

4. Podoabe şi piese de costum. Această categorie de inventar arheo-

R. S .. €:ehoslovacia; ~ către ing. Ev.a Hajnalova, căreia îi mulţumim şi aici.

Căldările de lut (fig. 11 g, j) de la care provin fragmentele descope-

tanţat cu acelaşi instrument. Pe unele fragmente, registrele de val sim-

Ibidem, p. 30-31 şi fig. 11.

tine, arie marcată de materiale cu semnificaţie asemănătoare descoperite

73 R. Popa, N. Chidioşan, A. Lukacs, op. cit., p. 39 şi fig. 2/b. La Sînnicolau de

aparţine unei ceramici de uz comun modelată la roata cu învîrtire rapidă,

reţele de linii lustruite, precum şi valul trasat cu un pieptene fin, cu

datarea în secolul al XII-lea a începuturilor complexului. Instalarea lingă

gului complex, credem a nu greşi plasîndu-1 în deceniile şapte-opt ale

Concluzii. Dăinuind şi evoluînd de-a lungul a trei secole în forme

pătruns în interiorul ţinuturilor locuite de obşti săteşti libere. De alt-

o explicaţie logică în rolul de mijlocire pe care l-a avut centrul de lîngă

în lipsa descoperirii unor mărturii mai concludente, de genul inscrip-

DIE ARCHXOLOGISCHEN FORSCHUNGEN VON VOIVOZI. BEITRXGE ZUR

S-ar putea să vă placă și

în vara anului 1391 se afla la Constantinopol voievodul Maramureşu