JACQUELINE. © SUSANN | 30: 0 008 VALEA ' 4 _ PAPUSILOR |Anne, Jennifer si Neely, trei prietene tinere si frumoase, Tee eRe Mer RRS e Tet NC York, metropola in care industria show-businessului este in plin avant si unde toate visele par si devina rea- encom erected MUU tebe CCR eee Ree Cnn er MT cer Tome MERC Oya STOLE MEME TNe lie Cong hollywoodiene le sta la picioare. Urmitoarele doua decenii le aduc recunoastere si LEVEN Am ecRS UVa Leyes COU MMe cant Be Reeve Coe si-l plateascA este pe masura. Caci rand pe rand, dragostea se transforma in tradare, iar speranta in dezamigire, si singurul aliat in lupta acerba pentru culmile succesului raman ,,papusile“ — pastile care le sunt mereu la indem4na si par solutia pentru orice Peco COE MES beotsat ts RNs Leta Teel Ce ACG COOL mai ales de distrugere. Valea Papusilor a cunoscut inca de la aparitie un succes incredibil, fiind vanduté in peste 30 de milioane de OS Ea U Bret MT Ce orem eT ely lee OT CasCm eons imKS AsrA Reece mente ENS RCT CH Mer Me TOM CoTel teeta CMe ont (el ni Rep aya eherta Jacqueline Susann a fost prima scriitoare care a avut trei romane consecutive ce au ajuns pe locul 1 in topul Rolo exterel Cerne ta et em NZ Mp, A 7a —- Ic) AraJACQUELINE SUSANN Valea Papusilor Traducere din limba engleza Irina Negrea volumul 1Valley of the Dolls Jacqueline Susann Copyright © 1966 Jacqueline Susann WY Lira Lira, parte a Grupului Editorial Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, Romania tel.: 021 319 63 93; 0752 101 777 e-mail: comenzi@lirabooks.ro Valea Pépusilor Jacqueline Susann Copyright © 2012 Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidragcu gi fiii Corector: Cristiana Miu Coperta: Andrei Gamart Tehnoredactare gi prepress: Ioana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecij Nationale a Romaniei SUSANN, JACQUELINE Valea Papusilor / Jacqueline Susann; trad.: Irina Negrea. —Bucuresti: Litera International, 2012 2-vol. ISBN 978-606-600-682-8 Vol. 1 - 978-606-600-680-4 J. Negrea, Irina (trad.) 821.111(73)-31=135.1Anne Septembrie 1945 In ziua in care sosi la New York, afara erau treizeci de grade. Orasul fierbea ca un animal furios din beton, fuat prin surprindere de un val de cdldurd neobisnuit. Pe ea, ins, n-o deranjau nici arsiga, nici stradela ticsité, numitd Times Square. New Yorkul i se pdrea cel mai palpitant oras din lume. TAndra de la agentia de plasare ii zambi, spunand: —Aaah, ce ambitioasd esti! Desi n-ai nici un fel de experient&. Toate secretarele bune s-au aranjat in pos- turi din alea sigure si banoase. Sincer, insd, scumpo, dac& as ariita ca tine, m-as duce drept la John Powers sau la Conover. —Astia cine mai sunt? intreb’ Anne —Conduc cele mai sic agentii de manechine din oras. Asta mi-ar plicea si fac, numai c& sunt prea maruntd si nu suficient de slab’noag’. Tu, insa, esti exact ce le trebuie lor. —Cred c& prefer si lucrez intr-un birou, spuse Anne. —Treaba ta, dar s& stii ci nu esti zdravana la cap. fi in- tinse Annei cateva bucati de hartie. Poftim, toate astea sunt oferte bune, dar du-te mai intai la Henry Bellamy. E un mare avocat din lumea teatrului. Secretara lui s-a miaritat de curand cu John Walsh! A cAstigat trei Oscaruri si tocmai am citit c& are de gand s-o scoat& pe Garbo de la naftalind si sd regizeze un film cu care s-o relanseze. Va2andu-i zambetul, tandra se convinse ci Anne n-avea s&-l uite niciodat& pe John Walsh.6 Jacqueline Susann —Ei, acum poti s4-ti faci o idee despre mediul si felul de oameni pe care ai sd-i intalnesti, continua canara. ,,Bel- lamy and Bellows‘ — ce firm4 grozava! Au de-a face cu tot soiul de clienti importanti. lar Myrna, fata care s-a méaritat cu John Walsh, nu-ti ajunge nici pana la ge- nunchi la capitolul fizic. Pui tu m4na pe unul baban cat ai zice peste. —Cum adicd unul baban? —Un tip... ba poate chiar un sot. Tanara intoarse pri- virea spre cererea completata de Anne. Ei, de unde ziceai cd esti? Chestia asta e in America, nu? Anne z4mbi: —Lawrenceville. La capatul peninsulei Cape Cod, cam o or& cu trenul pani la Boston. Jar dac& voiam un sot, si stii c% puteam s& rim4n foarte bine acolo. in Lawrence- ville, toata lumea se cdsdtoreste imediat ce termina scoala. Eu as vrea s& lucrez mai intai un timp. —Si ai plecat dintr-un asemenea loc? Aici toate femeile umbla s&-si g&seascd un sot. Inclusiv eu! N-ar fi réu sé mA trimiti si pe mine in Lawrenceville dsta al tdu, cu o scrisoare de recomandare. -Vrei s& spui c& ai fi in stare s& te mariti, chiar asa, cu oricine? se interes Anne, curioasa. —Nu chiar cu oricine. Vreau si zic cu oricine mi-ar oferi un mantou de castor frumusel, o servitoare angajata cu ziua si m-ar lisa si dorm mereu pana la pranz. Tipii pe care-i cunose eu nu numai c4-mi pretind s4-mi pastrez slujba, dar le-ar mai placea s& ar&t si ca superba Carol Landis in neglijeu, topaind de colo-colo purtand platouri cu bunatati. Cand Anne incepu sa rada, tanara mai adau- ga: Bine, ai si vezi tucum o sa fie cAnd ai s4 te incurci cu cine stie ce Romeo din oragul Asta. Pun pariu cd ai sd dai buzna si te sui in primul tren rapid ca s4 te duci repejor jnapoi la Lawrenceville. Cand pleci, insi, nu uita si te oprtesti si sd ma iei si pe mine.Valea Papusilor 7 Nici gAnd s& se mai intoarcd vreodata la Lawrenceville! Nu plecase, pur si simplu, din Lawrenceville — evadase. Fugise de-acolo in dorinta de a scpa de c4sdtoria cu unul dintre biietii seriosi din Lawrenceville, de traiul linistit si asezar din Lawrenceville. Aceeasi viatd linistiti si asezati pe care o dusese si mama ei, intr-o casa la fel de linistité si asezata. O casi in care o familie de conditie bund, din New England, vietuise generatie de generatie, unde cei care locuiseri in ea isi indbusiser’ tot felul de emotii netraite, cuminti, emotii strivite sub armura de fier invechitd care se cheama ,,bune maniere“. (,Anne, o doamni nu rade niciodata in gura mare“, »Anne, o doamnd nu varsa niciodata lactimi in public". »Dar aici nu e in public. Plang in fata ta, mamé, aici, in bucitirie.“ ,O© doamna nu varsi lacrimi dec4t cand e singura. Nu mai esti un copil, Anne, ai doisprezece ani, iar matusa Amy este si ea aici, in bucdtarie. Hai, treci in camera ta.“) Si, intr-un fel, Lawrenceville o urmirise si la Radcliffe. Oh, erau acolo fete care radeau si varsau siroaie de lacrimi si barfeau si se bucurau de ,,suisurile“ si ,,coborasurile“ vietii. Ins n-o invitau niciodat4 tn lumea lor. De parc ar fi avut prins&’ de gat o lozincd mare, pe care scria: »Nu te apropia. Genul rece, rezervat din New England.“ Se retrasese din ce in ce mai mult in lumea c&rtilor, dar pana si aici gisise un tipar ce se repeta: practic, toti scrii- torii pe care fi citea fugiser’ din orasul lor natal. He- mingway fusese cand in Europa, cand in Cuba sau Bimini. Bietul Fitzgerald — talentat, dar descump&nit — trdise si el in strdindtate. Pana si rotofeiul si roscovanul Sinclair Lewis gasise in Europa o viat& romantica si pasionantd. Da, trebuia si evadeze din Lawrenceville. Simplu si clar. Lu& hotSrarea in ultima clas& de colegiu si le-o comunicd mamei sale si matusii Amy, in timpul vacantei de Pasti.8 Jacqueline Susann —Mami... m&tusi Amy... cind termin colegiul, mai duc la New York. —Ce loc ingrozitor ai ales ca s4-ti petreci vacanta! —Vreau si locuiesc acolo. —Ai discutat chestia asta cu Willie Henderson? —Nu. Dar de ce? ~ Pai, doar sunteti impreuna de cAnd aveati saisprezece ani. Toati lumea, fireste, presupune... —Sigur, asta era. In Lawrenceville, lumea presupu- ne totul. —Anne, nu ridica vocea, spuse mama, pe un ton calm. Willie Henderson este un baiat minunat. Am fost colegi de scoala cu tatal si cu mama lui. —Mami, dar eu nu-l iubesc! —Nici un barbat nu poate fi iubit. (Asta fusese matu- sa Amy.) —Tu nu [-ai iubit pe tati, mam&? Nu era o intrebare, de fapt. Era aproape o acuzatie. —Sigur c& l-am iubit, se burzului maicd-sa. Numai c& m&tusa Amy voia si spund c¥... In fine... barbatii sunt alt- fel. Nu gandese si nu reactioneazi ca femeile. Uite, de pilda, rata tu. A fost un barbat tare greu de inteles. Era impulsiv si ti placea si bea. Daca s-ar fi insurat cu oricare alta decat mine, ar fi putut s-o sfArseascd riu de tot. —Eu, una, nu L-am vazut niciodat& pe tati band, spuse Anne, luandu-i apararea tat&lui sdu. —Fireste ci nu. Era pe timpul Prohibitiei, iar eu n-am tinut niciodat& o picdtur’ de bauturd in casa. L-am dez- v&tat de obiceiul Asta inainte de a-l subjuga cu totul. Oh, taica-tdu avea, la inceput, tot felul de apuc&turi bar- bare — stii doar cd bunica lui era frantuzoaici... —Latinii Astia sunt intotdeauna cam smintiti, incu- viintd matusa Amy. —Tati nu era deloc smintit! Anne regret& brusc c4 nu-l cunoscuse mai bine. I se pdrea atat de departe ziua in careValea Papusilor 9 tatal ei se clatinase si se rostogolise cu capul in jos, exact aici, In bucdtarie. Anne avea pe-atunci doisprezece ani. Tatal ei nu scosese nici un cuvant, se pribusise pur si sim- plu, tacut, pe podea, si murise tot atat de t4cut, inainte de sosirea doctorului. —Ai dreptate, Anne. Tatal tau nu avea nici un fel de sminteala. Era barbat, dar un barbat bun. Nu uita, Anne, maicd-sa era niscutd Bannister. Ellie Bannister a facut scoala impreun4 cu mama. —Bine, mama, dar tu nu I-ai iubit niciodatS cu adevarat pe tati? Nu stiu cum s& spun, dar barbatul pe care-! iubesti te ia in brate si te strut, cred ci e minunat, nu? Pentru tine n-a fost niciodatS minunat, cu tati? —Anne! Nu ti-e rusine s-o intrebi pe mama ta lucruri dintr-astea!? interveni matusa Amy. —Din pacate, sdrutatul nu este singura pretentie a barbatului dupa cds&torie, replic’ mama, intepatd. Apoi mai adduga, precaut: Te-ai sdrutat vreodat% cu Willie Henderson? Anne se stramba. —Mada... de cateva ori. -Si ti-a placut? intrebi mama. —Oribil, n-am putut sa sufair. Avea buzele moi — aproa- pe lipicioase —, iar respiratia fi mirosea a acru. —Te-ai sdrutat cu vreun alt baiat? Anne ridicd din umeri. —Oh, acum c&tiva ani, cand am inceput sd-mi dau intalniri cu Willie, jucam gajurile la ceaiuri. Presupun c&4 asa am ajuns si m4 cam pup cu toti baietii din oras si, din cate mi-aduc eu aminte, toate sdruturile erau la fel de dezgustdtoare. Zambi. Mami, cred c& nu-i un biiat care s& pupe ca lumea in tot Lawrenceville-ul asta. Maica-sii ti reveni buna dispozitie. ~Esti o doamna, Anne. De-aia nu-ti place s4 te pupi. Nici unei doamne nvw-i place!10 Jacqueline Susann -Of, mam&3, habar n-am ce-mi place sau cum sunt. Asta-i si motivul pentru care vreau si ma duc la New York. Maica-sa ridicd din umeri. -Anne, ai cinci mii de dolari. Taicd-tiu i-a lasar anu- me pentru tine, ca sa-i folosesti cum poftesti. Cand 0 si-mi vind si mie randul si mor, o s& ai si mai multi. Nu suntem bogati, oricum, nu ca familia Henderson, dar 0 ducem bine, iar familia noastra are o pozitie de vazi in Lawrence- ville. As vrea si am certitudinea cd te vei intoarce si te vei stabili in aceasta casi. Mama mea s-a nascut aici. Fireste, s-ar putea ca Willie Henderson s& doreasci sd mai adauge o aripa la cladire — teren este suficient —, dar m&car va ramane tot casa noastra -Nu-l iubesc pe Willie Henderson, mama! —Nuexist& dragoste asa cum o concepitu. N-aisd gasesti genul asta de dragoste decAt in romanele si in filmele de proasti calitate. Dragostea inseamnd camaraderie, pri- eteni comuni, aceleasi interese. Sexul este conotatia pe care o dai tu dragostei si, da-mi voie s4-ti spun, domni- soara, ci daca si atunci cand exist’, moare foarte repede dup& cdsatorie — sau indatd dupa ce fata afld despre ce este vorba de fapt. Du-te, insd, la New York. N-am s4-ti stau in cale. Sunt siguri ci Willie va astepta. Dar bag’ de seam& ce-ti spun eu, Anne: dup& cateva sptaméni ai sa vii fuga acas& — ai s& fli fericit& s& scapi de orasul acela murdar. Fusese intr-adevar murdar — si zipuseala, si aglomera- tie - in ziua in care sosise ea. Marinari si soldati se zbantuiau incolo si-ncoace pe Broadway, holband in jur priviri lacome, in care se desluseau neastamparul zilelor de permisie si entuziasmul convulsiv, tipic pentru sfarsitul razboiului. Dar in amestecul acesta de murdarie, umezeala si necunoscut, Anne simtise un freamiat si o senzatie acu- ta de viatd intensa. in comparatie cu trotuarele ticsiteValea Papusilor nl si crapate din New York, copacii si vazduhul limpede din New England i se p&reau reci si fara viata. Barbatul nebarbierit care scosese din fereastr4 anuntul Camera de inchiriat“, dupa ce acceptase plata chiriei pe o sAptaman& jnainte, semana cu domnul Kingston, postasul de-acasa, numai c3 avea un zambet mult mai cald: ,Camera nu-i prea grozava, recunoscu el, insi cu tavanul Asta inalt ai parcd senzatia cd se vanturd aerul. Jar eu sunt tot timpul prin preajmé, si rezolv orice nevoie.“ Anne simti c4 omul o placea, sentiment pe care-! resimtea si ea la adresa lui. Exista pe-atunci in New York o acceptare a lucrurilor asa cum erau, de parcd toat lumea abia se n&scuse, nimeni nu parea s& fl mostenit ceva din trecut, ceva de care si tind seama sau pe care sa-l ascunda. lar in momentul acela, stand in fata usilor impuna- toare din sticl&, pe care era gravat Bellamy and Bellows, Anne nadajduia s4 g&seasca acelasi fel de acceptare si la Henry Bellamy. Henry Bellamy nu-si credea ochilor. Nu se putea ca fata asta s fie aievea. In felul ei, era probabil una dintre cele mai frumoase fapturi pe care le vizuse vreodata, or nu se putea spune despre el c4 n-ar fi fost obisnuit cu fetele frumoase. Dar in loc de pieptanatura aceea ,,pompadour", atét de extravaganta, si de pantofii cu talpd groasi, asa cum era moda in ultima vreme, fata asta isi ldsase pur si simplu parul liber pe spate, natural; nuanta de blond-des- chis parea si ea autentic’. Ochii, insd, il zipaciserd efectiv. Erau realmente albastri ca azurul cerului — insd glaciali. —De ce vrei slujba asta, domnisoari’ Welles? Nu-si d&dea seama de ce, dar se simtea agitat. Fir-ar s& fie, murea de curiozitate. Purta o rochie de in, inchisa la cu- loare si banal, fara nici o bijuterie la vedere, cu exceptia unui ceas de mand, micut si cochet; cu toate astea, iti su- gera, aproape cu certitudine, c&, de fapt, n-avea nevoie de slujba.12 Jacqueline Susann —Vreau s& trdiesc la New York, domnule Bellamy. Doar atat. Un raspuns direct. Dar de unde atunci senzatia asta de parca el insusi i-ar da tarcoale? fn fond, avea tot dreptul sa-i pund intrebari. Jar dacd lisa lucrurile si curgi prea usor, s-ar putea ca ea si nu accepte slujba. Si asta era tot o nebunie. Doar o vedea stand acolo, in fata lui! Nu trecuse pe-acolo aga, ca si bea un ceai! Atunci, de ce se simtea de parca el ar fi fost solicitantul, striduin- du-se sd-i facd ei o impresie favorabil&? Arunci o privire pe fisa trimisi de agentie. —Douazeci de ani si licentiatd in litere, englez’, nu? Radcliffe. Insi nici un fel de experient4 in munca de bi- tou. Ia spune-mi si mie acum: ce utilitate ar putea avea pe-aici toate cunostintele astea fanteziste? Cum mi pot ajuta pe mine s& m4 descurc cu 0 scorpie ca Helen Law- son, sau si conving o haimana de betivan ca Bob Wolfe s& predea la timp un scenariu radiofonic siptimanal? Sau si limuresc un cAntdret poponar s4 renunte la serviciile lui Johnson Harris si si ma lase pe mine s4 ma ocup de treburile lui? —Este de presupus ca eu ar trebui s4 fac toate astea! intreba ea. Nu, de astea m4 ocup eu. Numai ci dumneata trebuie si ma ajuti. —Bine, dar eu credeam cd sunteti avocat. O vazu c&-si strange manusile. Afisi un zambet relaxat. —Sunt avocat de teatru. Asta inseamni putin altceva. {ntocmese contracte pentru clientii mei. Contracte fira nici o hiba, cu exceptia celor in favoarea lor. De aseme- nea, ma ocup de impozitele lor, fi ajut s4-si investeascd banii, ti scot din orice fel de bucluc, le arbitrez problemele matrimoniale, le tin nevestele la distanti de amante, fac pe nasul si pe doica pentru copiii lor, mai cu seama atunci c4nd sunt angajati intr-un nou spectacol.Valea Papusilor 13 —Credeam c& actorii si scriitorii au manageri si impresari. ~—Asa e. Observa ci manusile aparuseri la loc, in poal&. ,.Babanii", ins4, dia cu care am eu de-a face, au ne- voie si de mine, ca s4-i Indrum $i s4-i sfatuiesc. De pilda, impresarul ti impinge, fireste, spre angajamentul cel mai binos. Eu, in schimb, calculez care contract ar fi cel mai avantajos pentru ei. Pe scurt, un avocat de teatru trebuie si fie o combinatie intre impresar, mama si Dumnezeu. Jar dumneata, dacd te angajezi aici, trebuie s& fii sfanta lor proteguitoare. Anne surase. —Atunci de ce avocatii de teatru nu-i inlocuiesc, pur si simplu, pe impresari? —Asa ar face, probabil, daca ar exista suficient de multi n&tardi devorati ca mine. Se st&pani imediat. Scuzi-mi limbajul. Cand m-apucd aga, nu prea-mi dau seama ce-mi iese din gura. —Ce limbaj? Natardu? repetd ea, mirata. Cuvantul suna atat de nelalocul lui pronuntat de ea, incat Bellamy pufni zgomotos in ras. ~Este un cuvant evreiesc care, tradus ad litteram, te-ar face s& rosesti!. A cdp&tat insa, in slang, sensul de natarau... Oh, s& nu te lasi cumva amagita de eticheta asta fantezist& ,,Bellamy“ sau de mutra mea bizara de episcop. Numele meu adevarat este Birnbaum. Cand eram pusti, lucram ca regizor de spectacole de agrement pe vase de croazierd — scriam rubrica navei. lar tipilor nu le pliacea ca tubricile alea dichisite si poarte titlul ,Pe mare cu Birn- baum“, asa cd un individ a sugerat ,,Bellamy“. Am intalnit o groaza de persoane importante in croazierele alea. Primul meu client a fost un cAntdret cu contract pentru intregul circuit. Multa lume a ajuns si m4 cunoascd sub numele ! Natarau: schmuck in text in original. Termen preluat in slang din idis, unde are sensul de ,,penis". (n.t.)14 Jacqueline Susann de Bellamy, asa c& |-am pistrat. Ins nu las niciodata pe nimeni s& uite ci sub Bellamy ram4ne tot timpul Birn- baum. fi zambi. Ei bine, acum ti-ai ficut o imagine oare- care. Ce crezi, iti convine? De data asta, surasul ti lumind toatd fata. -Micar plicea s& incerc. Bat destul de bine la masina, dar nu mi prea pricep la stenodactilografie. Bellamy fluturi din mén&, dandu-i de inteles ca n-avea importanta: ~Am dou tipe aici care ar putea cAstiga concursuri la stenografiat. Mie imi trebuie cineva care s& fie mai mult decat o secretara. Zambetul Annei se spulbera. -Cred c4 n-am prea inteles. Fir-ar 4 fie! Nu asta a vrut si spuna. Strivi tigara in scru- mierd si isi aprinse alta. lisuse, ce teapand sta! Fara sd vrea, se asezi mai bine pe scaun si isi indrepti si el spatele. —Uite ce e, domnisoara Welles, a fi mai mult dec4t o secretara inseamn& s& nu trebuiasca s& te tii cu strictete de programul obignuit de la noua la cinci. In unele zile, s-ar putea s& nici nu fie nevoie s& vii inainte de pranz. Dac& te-am tinut s& lucrezi pan’ noaptea tarziu, nu-ti cer s4-ti faci aparitia a doua zi la birou. Pe de alta parte, ins’, dacd existd o situatie de criz& si chiar dacd ai lucrat pana la patru dimineata, normal e s4 apari inainte de deschi- derea biroului, si asta din propria dumitale dorinra de a fi prezenti aici. Cu alte cuvinte, iti faci singura programul. Dar ar trebui, de asemenea, sa fii disponibil& si in anu- mite seri. Bellamy se opri o secunda, ins cum Anne nu reaction’ in nici un fel, se gribi s& continue: -S& spunem c4 iau cina la ,,21“ cu un client potential. Daca masa decurge cum trebuie, iar eu folosesc cuvintele potrivite, existS toate sansele s% semneze contractul cu mine. S-ar putea, totusi, si flu nevoit s&i beau sase sauValea Pépusilor 15 sapte pahare cu el si si-i ascult toate nemultumirile le- gate de impresariatul pe care-| are in momentul respectiv. Fireste, eu am s jur pe toti sfintii si nu-i fac niciodata vreo neplacere de genul asta. Am sa-i promit orice — si luna de pe cer, pe care s& scrie numele lui. Sigur c& n-am cum sa-i ofer tot ceea ce-i fagiduiesc. Nimeni n-ar putea face asa ceva. Dar am s& vreau sa fiu cinstit si si m4 striduiesc s& evit greselile impresariatului anterior, si s4-mi tin cdt mai bine toate promisiunile. Numai c& a doua zi dimineata n-am s4 mai fiu in stare s4-mi aduc aminte nici o vorba. Ei bine, aici incepe rolul dumitale. N-ai s4 fli mahmurd, fiindcd pe toat& durata acestei seri palpitante ai s4-ti in- moi doar buzele in niste vin de Xeres, ceea ce inseamna c& ai s8-ti amintesti tot ce am spus eu. Aga cd, a doua zi, ai sA-mi prezinti 0 list’ cu toate promisiunile pe care le-am f&cut, iar eu am s& le studiez cAnd o s4 fu cu mintea mai limpede. Anne zambi. —As fi, adicd, un fel de dictafon uman? —Exact. Crezi c& te-ai putea descurca? ~P&i, ce s& zic, am o memorie excelent& si nu pot s& sufgr vinul de Xeres. De data asta izbucnira in ras amAndoi. —In regula, Anne. Vrei si incepi de maine? Anne incuviinta din cap. ~Am si luctez si pentru domnul Bellows? Se uit& tint& in gol si ii raspunse calm: -Nu existS nici un domn Bellows. Oh, ba nu, exist3 George, nepotul lui, dar George nu e acel Bellows din »Bellamy and Bellows". Aici era vorba de unchiul lui George, Jim Bellows. Am cump§rat partea lui Jim inainte ca el s& plece in razboi. Am incercat s4-l conving si n-o fac4, insd degeaba, s-a dus la Washington si s-a ldsat furat de uniforma aceea de marina si de misiunea ce i-a fost incredintata. Bellamy oftd. Razboiul e pentru tineri. Jim16 Jacqueline Susann Bellows avea cincizeci si trei de ani. Prea batran pentru razboi... si prea tana ca s4 moard. —Si unde a fost ucis, In Europa sau in Pacific? —A murit in urma unui atac de inima intr-un sub- marin, lua-l-ar naiba de prost! Dar tonul moroc&nos nu facea decat si trideze afectiunea pe care i-o purta celui disparut. Apoi, schimbandu-si bruse dispozitia, chipul ise lumina de un surds cald. Bine, Anne, cred c3-ti ajunge cat ne-am povestit reciproc viata. Pentru inceput, pot s&-ti dau saptezeci si cinci de dolari pe sAptimand — ce zici, iti convine? Era mai mult decat se asteptase. Camera 0 costa opt- sprezece dolari, masa cam cincisprezece. fi raspunse asadar c4 se putea descurca destul de bine cu aceasta suma. Octombrie 1945 Septembrie fusese o luna bund. [si gisise o stujb4 care ji plicea, o prierend pe nume Neely si un curtezan amabil si inflacdrat, pe nume Allen Cooper. Luna octombrie il aduse pe Lyon Burke. La firma, Anne se bucurase imediat de o primire favorabila din partea receptionerei si a celor doud secre- tare. Pranzea cu ele in fiecare zi la bufetul din coltul strazii. Lyon Burke era subiectul lor predilect, iar domnisoara Steinberg, secretara-sefa, era expertd in privinta asta. Lucra cu Henry Bellamy de zece ani. Asa c& il cunoscuse pe Lyon Burke. C4nd se declarase razboiul, Lyon lucra deja de doi ani la firma; a plecat s& se inroleze a doua zi dupa Pearl Har- bour. Jim Bellows sugerase adesea ca nepotul s&u s& intre ca partener in afaceri. Henry nu avea nimic impotriva lui George Bellows, cu toate acestea il refuzase de fiecare dati. ,,Afacerile sunt una, iar rubedeniile — alta“, o tinuseValea Papusilor 17 el mortis. Odat& cu plecarea lui Lyon ins&, Henry nu mai avusese de ales. Nu era nimic in nereguli cu George. Era un avocat capabil, dar nu avea harul si farmecul lui Lyon Burke — cel putin dup& p&rerea domnisoarei Steinberg. Actiunile lui Lyon in razboi fuseserd atent urmiarite de cdtre tot per- sonalul, iar cand il avansaser la gradul de c4pitan, Henry isi luase liber o jum&tate de zi pentru a sdrbatori eveni- mentul. Ultima scrisoare sosise din Londra in luna august. Lyon traia, Lyon le trimitea salutiri — dar Lyon nu pome- nea nimic de faptul c4 ar avea de gand si se intoarca. La inceput, Henry urmirise corespondenta in fiecare zi. Cand septembrie trecu fari nici o veste, se resemnd abitut la gandul c& Lyon se retrasese definitiv de la firma. Domnisoara Steinberg, ins4, refuza si se dea batutd. lar domnisoara Steinberg avea dreptate. Telegrama sosi in octombrie. Textul era direct si la obiect: Dragd Henry: ei bine, s-a terminat, iar eu am iesit teafitr si fnereg. Am vizitat citeva rude la Lon- dra si m-am oprit fn drum la Brighton pentru putind mare si odihnd. Sunt la Washington si astept demo- bilizarea oficiald. Imediat ce le pot preda uniforma si tmi recapat vechiul meu costum albastru, md intorc! Numai bine, Lyon Henry Bellamy se lumina tot la fata citind telegrama. TAsni de pe scaun. —Se-ntoarce Lyon! Doamne sfinte, stiam eu ca asa o s& fie! jn urmatoarele zece zile, in birou a fost o vanzoleali permanent — cu specialisti in decoratiuni interioare, cu entuziasm si tot soiul de presupuneri si speculatii.18 Jacqueline Susann -Abia astept, oft’ receptionera. Am senzatia cA tipul e genul meu. ZAmbetul domnisoarei Steinberg mustea de subinte- lesuri tainice. ~E genul oricui, iubito. Dacd nu cazi pe spate cind il vezi cum arat&, atunci sigur te face praf cu accentul ala englezesc. -Dar ce, e englez? intreba Anne, surprinsa. -S-a n&scut aici, ti explicd domnisoara Steinberg. Maicd-sa era Nell Lyon. Asta se intampla pe timpuri, n-ai apucat tu. Nici eu, de altfel. Englezoaic%, Nell Lyon a fost un mare star de operet&. A venit aici cu prilejul unui spec- tacol si s-a maritat cu un avocat american. Tom Burke. S-a retras de pe scend, iar Lyon s-a ndscut aici, ceea ce inseamna ca este cetdtean american. Maica-sa, insa, n-a vrut s& renunte la cet&tenia britanicd si, cand tatal lui Lyon a murit — cred cd baiatul avea pe-atunci cam cinci ani, |-a luat cu ea inapoi in Anglia. A revenit pe scend, iar el a urmat scoala acolo. Cand maicd-sa s-a prapadit, Lyon a tevenit in State sia facut dreptul. —Presimt c4 am si ma indrdgostesc lulea de el, spunea secretara mai tanara. Domnisoara Steinberg ridicd din umeri. —N-a fost fata in biroul asta s4 nu fie moartd dupa el. Abia astept si-i vad reactia c4nd o si te cunoasca, Anne. —Pe mine? Anne parea uimita. —Da, pe tine. Aveti am4ndoi aceeasi tras3tura. Un fel de raceali rezervata. Numai c& Lyon iti ia ochii cu z4m- betul ala al lui, asa c& la inceput te induce in eroare. Ai impresia ci e prietenos. De fapt, insi, nu te poti apropia niciodat& cu adevarat de el. Nimeni nu poate. Nici m&car domnul Bellamy. Undeva, in sinea lui, dom- nul B, simte un fel de team& respectuoasa la adresa lui Lyon, si asta nu numai din cauza felului in care arata sau cum se poart&. Lyon o s& dea lovitura. Ascultati-maValea Papusilor 19 pe mine, intr-o buna zi Lyon o s& stapaneasca orasul Asta. L-am vazut pe domnul B. reusind cAteva afaceri de-a dreptul strilucite, dar pentru asta trebuie s& se lupte pas cu pas, flindcd toati lumea stie cat e de destept si toti stiu la ce se pot astepta din partea lui. Lyon, in schimb, isi face aparitia pur si simplu, cu farmecul lui englezesc si cu fizicul dla de star de cinema si — mam4, Doamne! — obtine tot ce vrea. Dar dupa un timp incepi s4-ti dai seama cd, de fapt, nu prea stii ce fel de om e — sau ce parere are despre tine, ori despre oricine altcineva. Vreau si spun c3-ti d& senzatia c4-i place pe toti la fel. lar pana la urmé, ai sen- timentul ci poate in sinea lui nu-i prea pasd de nimeni si de nimic. Asa se explica faptul c4 e in stare de orice. Totusi, indiferent ce pirere ai avea despre el, tot ajungi s-l adori. A doua telegram’ sosi dupa alte zece zile, intr-o vi- neri dimineata: Dragd Henry: Mi-am redobandit costumul albas- tru. Sosesc la New York mdine-seard. Vin direct la tine acasd. Incearct st-mi faci o rezervare la hotel. Vreau sd incep de luni. Salutdri. Lyon Henry Bellamy isi lua liber la pranz, ca si se pregiteascd de primire. Anne tocmai termina corespondenta cand George Bellows se opri la biroul ei. —Ce-ar fi si mergem undeva s4 sarbStorim evenimen- tul? o intreba el, degajat. Anne nu izbuti s4-si ascund4 uimirea. Relatia ei cu George Bellows se limitase pana acum la un ,buna dimi- neata" oficial si la cte un semn din cap, uneori. -Te invit la mas, explicd el. —Imi pare riiu, dar le-am promis fetelor si m& duc cu ele la bufet. O ajuta si-si imbrace mantoul.20 Jacqueline Susann —PAcat, zise el. Se prea poate si fie ultima noastra zi pe pamant. fi surase dezamagit si se retrase in biroul lui. La masi, Anne asculti numai pe jum§tate atenta nesfarsita sporovaiala despre Lyon Burke, intrebandu-se in van de ce refuzase invitatia lui George. Team& de com- plicatii? De la o singurd mas& impreund? Ce prostie! Loia- litate fata de Allen Cooper! fn fine... Allen era singurul barbat pe care-l cunostea in New York, un om tare bun si bland. Poate de asta si merita un soi de loialitate. isi aminti ziua in care Allen diduse buzna in birou, hot&rat s& incheie o afacere — ceva in domeniul asigu- rarilor, dupi cum descoperise Anne mai tarziu. Henry se ardtase neobisnuit de rece si-i d&iduse repede papucii. Acat de repede, de fapt, inc&t intamplarea fi trezi Annei un sentiment de compasiune. In timp ce-l conducea la us, Ti soptise: —Norocul iti poate surdde in alt& parte. El piruse aproape uimit de caldura din glasul ei. Dup& dou ore, telefonul Annei suna. -Allen Cooper la aparat. Ma mai tii minte ~ co- mis-voiajorul dinamic? Ei bine, voiam sa-ti spun cd intre- vederea cu Henry a fost o adevarata reusitd in comparatie cu celelalte incercdri. Macar la Bellamy te-am cunoscut pe tine. - Adic& n-ai reugit si faci nici o afacere? fi p&rea sin- cer rau. —Thi, exact. Am dat-o in bard peste tot. Presupun c4 am o zi proasta... doar dac4 nu vrei cumva s4-i dai tuo intorsdturd fericitS in final, acceptand si bei un pahar cu mine. —Nu prea... —Nu bei? Nici eu. Atunci hai si cinam impreuna. Asa incepuse — si asa continuase. Era un om agreabil si avea un remarcabil simt al umorului. Anne vedea in el mai mult un prieten decdt un curtezan. De cele maiValea Papusilor 21 multe ori, nici nu se mai sinchisea s& se schimbe dupa ser- viciu. Parca nici nu observa cu ce e imbricata. Dar de fie- care dat& se ardta deosebit de incAntat si de recunoscator pentru faptul c& era cu el. Mergeau la restaurante mici si putin cunoscute, iar Anne alegea intotdeauna felul de mancare cel mai ieftin de pe lista de bucate. Ar fi vrut s4-i propund si-i plateasc& partea ei, dar se temea sd nu-l fact sA se simt si mai ratat, mai ghinionist. Allen era ingrozitor de nepotrivit pentru agent de asigurari. Parea prea dragut si avea un fel de a fi mult prea blajin pentru o asemenea meserie. li punea tot felul de jntrebari despre Lawrenceville, despre anii de scoali, ba chiar si despre ce se intampla la birou. O facea sd se simta de parca ar fi fost cea mai interesantd si mai fascinant& fati din lume. Anne continua sa se vad4 cu el pentru c& Allen nu-i cerea nimic. Cateodatd, la film, o mai tinea de m&na. Nu incerca niciodaté si o sdrute seara, la despartire. Anne avea 0 senzatie de usurare, combinat cu un straniu sentiment de nepotrivire. | se pirea aproape jenant s4 nu fie in stare s4 stArneascd nici o pasiune in bietul Allen, dar se multumea si lase lucrurile asa. Gandul de a se sdruta cu el ii trezea acelasi dezgust pe care-l resimtise cand o sdrutase Willie Henderson, acasa, la Lawrenceville, ceea ce o facea s& se indoiasc’ din nou in leg&tura cu propria-i capacitate de a iubi. Poate c&3 nu e normala — sau, cine stie, poate ci mama ei avea dreptate, poate c4 pasiunea si idila nu exist& decat in romane. Mai t€rziu, in aceeasi dupd-amiaz’i, George Bellows se opti din nou langi biroul ei. -Am venit si mai fac o tentativa, spuse el. Ce zici de saisprezece ianuarie? Nu se poate sa fii de pe acum ocupata pentru data aceasta. —Dar asta inseamna aproape peste trei luni!22 Jacqueline Susann ~—Qh, accept bucuros orice alt% ocazie s-ar ivi pana atunci. Dar tocmai a sunat Helen Lawson, urland dup& Henry, si mi-am amintit c&é premiera spectacolului ei este pe saisprezece. ~Asa este, Hit the Sky incepe repetitiile siptamana viitoare. —Ei, ia zi, vii sau nu vii cu mine? —Mi-ar plicea tare mult, George. Dup’ mine, Helen Lawson este minunatd. In toate spectacolele, la Boston, isi ficea aparitia tumultuos. Cand eram mic, m-am dus cu tata s-o vad in Madame Pompadour. —In reguld, am fixat deci intalnirea. Oh, Annie, dupa ce incepe repetitia la spectacolul asta, s-ar putea ca Helen si tot dea buzna pe-aici. Dacd ajungeti cumva la capitolul tranc3neald, s4 nu-i pui placa aia cu ,,ce-mult-imi-pl&ceai- cAand-eram-mica". E-n stare s% te omoare. —Dar eram micd pe-atunci. Si, oricdt de caraghios ar suna, asta se intampla cu numai zece ani in urmi. Si, chiar si atunci, Helen Lawson era deja o femeie maturd. Avea pe putin treizeci si cinci de ani. ~Noi, pe-aici, ne comportam ca si cum ar avea douiizeci gi opt. —Nu se poate, George, glumesti! Pai Helen Lawson nu are varst4. Este o mare stea. RamAne atrigitoare tocmai datoritd personalitatii si talentului cu care e inzestrata. Sunt convinsa c4-i prea inteligentd ca s& aibi impresia cd aratd ca o fetiscana. George ridic3 din umeri. —S&-ti spun ceva! Am sa-ti telefonez peste douazeci de ani, s& te intreb cum te mai simti. Ideea fixd de a ardta ca la dou&zeci si opt de ani pare a fi o boal& contagioasa, de care se molipsesc mai toate femeile cAnd ajung la patru- zeci de ani. Daca vrei s& n-ai probleme, nu aduce vorba de varst cand e Helen prin preajmia. Si, te rog, noteaz’-ti in calendar. Saisprezece ianuarie. O sa fie mare agitatieValea Papusilor 23 pe-aici luni — cAnd eroul cuceritor vine acasi in pas de mars. Receptionera era imbricatd cu o fust& noua, ecosez, foarte stramt. Pieptdndtura ,pompadour“ a secretarei mai tinere era cu patru centimetri mai inalt& ca de obicei. Pana si domnisoara Steinberg renuntase la taiorul bleu- marin, pe care-l avea din prim&vara trecuta. Anne sttea in coltisorul ei, langa inc4perea unde isi avea biroul Henry, si incerca si se concentreze asupra corespondentei. Dar, ca si in cazul celorlalte fete, toatd atentia ei era ancoratd de usa. El sosi la ora unsprezece. Cu toata barfa si speculatiile din birou, Anne nu se asteptase totusi ca Lyon Burke s& fie atat de spectaculos. Henry Bellamy era un barbat inal. fnsi Lyon Burke il intrecea cu vreo sapte, opt centimetri. Avea parul ne- gru ca indienii si pielea smeada, ars parcd de un bronz permanent. Henry radia de incAntare, neascunz4ndu-si mandria c4nd il conduse pe la fiecare si facu prezentarile. Receptionera se tmbujord vizibil cand dadu mana cu el, secretara mai tan&ra ii zambi afectat, iar domnisoara Steinberg se pisici toata de emotie. Era poate pentru prima oari cand Anne se simfea multumitd de comportarea rezervata si rigid’ cu care fu- sese deprinsd in New England. Stia ins cd afisa un calm pe care nu-l simtea cand dadu mana cu Lyon Burke. -Henry mi-a tot vorbit despre dumneata. Acum, c& ne-am cunoscut, nici nu mi-e greu s4-l inteleg. Nu incdpea indoiald c4 accentul englezesc il avantaja net. Anne izbu- ti s&-i rispund’ amabil, multumind Cerului cand Henry Bellamy il conduse pe Lyon in biroul proaspat decorat. -Anne, vino si tu inajuntru, o chem& Henry. —Sunt coplesit, zise Lyon. Parcd incepe s4-mi fie teama cand ma gandesc cum va trebui s4 muncesc ca si-mi iau24 Jacquefine Susann revansa pentru toate astea. Se lis pe un scaun, zimbind lenes. Anne intelese brusc ce vrusese si spund domnisoara Steinberg. Lyon Burke z&mbea intr-adevar oricui, dar zAmbetul acesta, care i se ivea cu atata usurintd pe buze, era impenetrabil. Henry, radios, surddea parinteste. ~R&mii aceeasi haimana lenes4 cum ai fost si inainte de a pleca, si am s&-ti redecorez biroul in fiecare an. Acum, hai si trecem la lucruri concrete. Anne, lui Lyon ji trebuie un apartament. O si stea la mine pana reusim s4-l instalam undeva. Poti si-ti inchipui asa ceva! N-am reusit si-i gasim o camera la hotel. Putea sd-si inchipuie. Dar se intreba ce treabi avea ea cu povestea asta. ~Vreau si-i gsesti o locuinta, ti zise Henry. —Eu si-i g&sesc un apartament domnului Burke?! —Sigur, poti foarte bine, raspunse Henry. Face parte din ceea ce inseamnd a fi mai mult decat o secretar4. De data asta Lyon rase cu pofta. —E adorabila, Henry. Este exact cum mi-ai spus. Ins nu-i poti cere si faci minuni. fi ficu cu ochiul Annei. Henry a dus o viata foarte feriti. Nu is-a intamplat s& aibi nevoie s& caute un apartament la New York in ultima vreme. Henry clatina din cap. ~la stai putin, fata asta a venit aici acum doua luni si habar n-avea care e Seventh Avenue si care e Broadway. Nu numai ca si-a gdsit un apartament incd din prima zi, dar a mai aterizat si in postul asta si face toi ce vrea din mine. —Stiti, ce am eu nu-i tocmai un apartament. E foarte mic... Privirea lui direct& o tulbur& usor. —Drag’i Anne, dupa toate locurile alea bombardate pe unde am dormit in timpul razboiului, orice chestie cu un acoperis deasupra mi se pare hotelul Ritz.Valea Papusilor 25 —Anne 0 sa gaseasc4 o solutie, insist’ Henry. incearcd in East Side. Camera de zi, dormitor, baie si buc&tarie, totul mobilat, cam la o sut& cincizeci de dolari pe luna. Incepe chiar acum, din dup&-amiaza asta. la-ti liber mai- ne, ia-ti liber ct ai nevoie... dar s&{ nu te intorci pana nu gasesti un apartament. —Henry, s-ar putea si n-o mai vedem pe fata asta vreodati, il avertizi Lyon. —Ba nu, eu pariez pe Anne. Nu se poate s4 nu gaseasca ea ceva. Camera ei se afla ta al doilea nivel al unei cladiri de piatri. Astizi avu brusc senzatia c& ti era imposibil sd urce cele doud randuri de scari pana la etajul doi. Ramisese in picioare pe palier, tindnd in mén4 un exem- plar mototolit al ziarului New York Times. Isi petrecuse toat’ dup4-amiaza trec4nd rand pe rand pe la fiecare din- tre apartamentele indicate in ziar, ins toate erau deja date. O dureau picioarele. De dimineat& se imbracase ca pentru birou, nu pentru alergat dup’ apartamente de inchiriat. Maine avea si porneasc& devreme — cu pantoft cu toc jos. Jnainte de a se incumeta si urce scrile, cioc3ni la usa lui Neely. Nici un raspuns. {si tart picioarele in sus, pe sc&rile subrede, si intra in camera ei. Slava Domnului miacar cd aburul fasdia prin vechitura aia de radiator. Cu toata atitudinea afisat&i de Lyon Burke -— ,mie-mi convine orice“ —nu prea si-l imagina intr-o camera ca asta. Era 0 incdpere curat& si comoda. Desigur, in comparatie cu dormitorul ei spatios din Lawrenceville, camera avea un aer mizerabil. Patul-studio era plin de galme si, dupa halul in care ar&ta, nu-i mai dadeai nici un an. Uneori se intreba cAti oameni dormiserA oare in el — probabil c& sute. Dar nu-i cunostea si poate cd tocmai acest anoni- mat fi didea senzatia ci este patul ei. Atata vreme cat26 Jacqueline Susann platea chiria, tot ce se afla in camera asta fi apartinea. Noptiera micutd si hodorogita, zgariata, scrijelitd si arsa de tig&ri; comoda cu trei sertare pe care trebuia si le lasi usor deschise, fiindcd altfel se intepeneau si, dac& trigeai de ele prea tare, rimAneai cu maciuliile in mand; si foto- liul bortos, cu pantecul ldsat, plin de cucuiele arcurilor de dedesubt gata si tdsneasca prin stof¥. Camera ar fi putut fi ficuta sd arate dragut, dar niciodata nu rimaneau suficienti bani la sfarsit de siptamana. (Era hotdratd s4 nu se ating’ de cei cinci mii de dolari pe care fi avea la banca.) Inc& mai platea ratele la Bloomingdale pentru hainele bune pe care si le cumpdrase — 0 rochie neagr& si un mantou negru de seara. Auzi bine cunoscutul ciocdnit in usa si strig’: ,,Sunc acasa", fara s& ridice privirea. Neely intrd in camera si se tranti pe fotoliul care scar- tai, gata s&-si reverse maruntaiele. —Ce-i cu anunturile astea din Times? Te-a apucat s& te muti? Cand Anne ii explici misiunea ce i se incredintase, Neely pufni intr-un ris zgomotos. —Vrei s& spui cd tipului nu-i trebuie o teras& imensi si vreo patru dulapuri in perete? Apoi, renuntnd la subiectul acesta ca fiind ceva imposibil si prin urmare un capitol deja incheiat, Neely trecu la Chestiunea importanta. Anne, ai apucat sa discuti ast&zi despre treaba aia? »Treaba aia“ era o favoare cu care Neely o tot pisa de vreo doud sSptamAni. —Neely, cum crezi c-am putut?! Ast&zi mai cu seami... tocmai cAnd s-a intors Lyon Burke. —Dar e musai s& intrim in Hit the Sky. Nu stiu ce tacd- neal& o mai fi $i asta, dar se pare c4 lui Helen Lawson ii place cum jucdm. De trei ori ne-a chemat la probe si de fiecare dat&% era si ea de fata. Un cuvant din partea lui Henry Bellamy ar influenta favorabil problema.Valea Papusilor 27 »Cum jucdm" se referea la Neely si cei doi parteneri ai ei. Pe numele ei adevarat, Neely era Ethel Agnes O’Neill (,Nu-i asa c& sund de parca tragi cu tunul?!“ exclamase ea), insi porecla de Neely 0 avea din copilarie si, cum era unut dintre cei trei membri ai trupei de dans ,, The Gau- cheros", nu era nevoie s& se mai ajusteze ceva la capitolul nume dizgratioase. Relatia Annei cu Neely incepuse printr-un simplu salut din cap, in hol, lucrurile evoluand apoi rapid spre o priete- nie afectuoasd. Neely arta ca o adolescent4 exuberant si plind de viati. Avea un ndsuc carn, ochi mari, c4prui, obrazul pistruiat si pdrul saten, ondulat. Si, de fapt, Neely era la varsta adolescentei — o adolescent care fusese in turee cu spectacole de vodevil inca de la sapte ani. Cam greu ti-o imaginai pe Neely pe scena. intr-o seara, insd, o tarase pe Anne intr-un club, la un hotel din centrul orasului. Si acolo se produsese o transformare stranie. Pis- truii disp&rusera sub un strat gros de fond de ten, iar silueta copildroasa se maturizase cu ajutorul unei toalete argintii transparente. Era vorba de un numéar oarecum neinspirat, dar acceptabil. Doi barbati cu sombrero, cam destramate, si cu pantaloni foarte stramti se tot invarteau, recurgand invariabil la batutul din picioare si la pocniturile din de- gete, in ceea ce se voia a fi un dans spaniol. Acasd, Anne viizuse numere similare de vodevil. Dar in viata ei nu mai vazuse pe cineva ca Neely. Nu prea isi didea seama dacd Neely era exceptionald sau scandalos de catastrofala. De fapt, parcd nici nu facea parte din trupa ,, The Gau- cheros". Dansa in ritm cu ei, faicea piruete la fel ca ei, se inclina odat& cu ei, dar nu alcdtuiau un trio. Spectatorul n-avea ochi decat pentru Neely. Fara costum si fara machiaj, ins&, stand asa, pe fotoliul ala desfundat, Neely nu era decat o fetiscani de sapte- sprezece ani, inflacdrata si plind de elan. Prima prieten& adeviratd a Annei.28 Jacqueline Susann —Tare mult as vrea si te ajut, Neely, dar nu ma pot duce la domnul Bellamy cu o problemd personal. Relatia noastr4 este strict de afaceri. —Ei si ce daci? Stie tot orasul c& pe vremuri a fost amantul lui Helen Lawson si c& tipa ascult& de tot ce-i spune el. —A fost ce? —Amantul ei. Jubitul ei. Cum adicd, nu stiai? —Neely, de unde ai mai aflat si gogomania asta! —Poftim la ea, cic’ gogomanie! Maiculita, adicd nu ti-a spus nimeni de treaba asta? S-a intamplat pe vremuri, iar de-atunci s-a mai miritat de trei ori. Ins& ani de zile au fost amandoi subiectul cel mai fierbinte. Dar tu de ce-ti inchipui c4 m-am tinut de capul tdu ca si discuti cu Bel- lamy? Ei, ia zi, vorbesti cu el maine? Maine umblu dupa apartament. Si pe urma, Neely, ti-am spus deja ~ nu-i corect si amesteci viata personala cu problemele de serviciu. Neely ofta. —Manierele astea elegante pe care le ai or si-ti fie o piedicd in viata, Anne draga. Cand vrei ceva, trebuie s% actionezi direct. Te duci si ceri. —Si ce se intampla dac& esti refuzat? Neely ridicd din umeri. —Ei si? Mai bine asa decdt si nu fi incercat. Cel putin in felul sta ti-ai acordat o sans juma’-juma’. Anne z4mbi de logica lui Neely. Nu avea fata cine stie ce educatie, insi avea inteligenta inndscut& a unui pui de citelus maidanez, plus scdnteierea aceea deosebita ce face ca un pui si se remarce fatd de ceilalti. Puiul asta era nein- deménatic, sincer si infocat, dar o trisdturad de neasteptatd licomie lumeasca razbatea prin nevinovatia lui. Neely isi petrecuse primii sapte ani din viat& la cAmin. Apoi, sora ei, care era cu zece ani mai mare, il cunoscuse pe Charlie, unul dintre cei doi ,,Gaucheros“ si se maritaseValea Papusilor 29 cu el. Au transformat numiarul intr-un trio, iar sora ei a scdpat-o de monotonia vietii de cimin si de scoala, f&cdnd-o si cunoasca viata unei trupe de vodevil de mana a treia, care se perinda de colo-colo. Terminase astfel cu scoala. Dar se gasise intotdeauna careva dintre actori care si-i dea o mand de ajutor lut Neely, invatdnd-o s4 citeascd si s{ socoteasc4d. A invatat geografia privind pe fereastra trenului si a ciugulit ceva istorie din numerele de pro- gram europene incluse in spectacol. Si existase de fiecare dat& cate un portar amabil care didea alarma cand vreun inspector de la Comisia de invatimant venea sd verifice situatia lui Neely. Cand Neely avea paisprezece ani, sora ei s-a retras ca si fac& un copil, iar Neely, care stia numarul de la cap la coadi, a inlocuit-o. Si-acum, dupa toti acesti ani medi- octi, , he Gaucheros“ aveau sansa sd joace intr-un spec- tacol pe Broadway. -Poate c4 o si aduc in discutie subiectul Asta cu George Bellows, zise Anne ganditoare, in timp ce-si teimprosp3ta machiajul. M-a invitat la premiera spec- tacolului Hit the Sky. -Cam mult pan§ atunci, replicd Neely. Oricum, mai bine asa decat nimic. Se uita la Anne, care tmbrica un taior de tweed. Oh, te vezi cu Allen asta-seara? Anne incuviintd din cap. —Imi inchipuiam ev. Cu domnul Bellamy iti pui rochia neagra. Sfinte Sisoe, nu s-o fi sdturat de rochia asta neagra? —Domnul Bellamy nici nu ma observa cand ies cu el in oras. E vorba numai de afaceri. —Ha! pufni Neely. Mami, ce misto trebuie sa fie si lu- crezi la firma aia. Ce plictiseala e la mine cu spectacolele astea. Tu, in schimb, te duci cu George la cate o premiera, cu domnul Bellamy pe la mesele alea sic de la ,,21", ba ai dat si peste un Allen in biroul ala. Si-acum, poftim, a mai30 Jacqueline Susann aparut si Lyon Burke! Zau asa, Anne, tu ai patru tipi, iar eu n-am nici unul! Anne rase. ~Domnul Bellamy nu-mi face curte, premiera este tocmai in ianuarie, iar pentru Lyon Burke sunt numai agentul care trebuie si-i gdseasci un apartament cu chirie. lar Allen... mda... Eu si Allen ne intalnim, pur si simplu. Tot inseamnd ceva, cam de patru ori mai mult decat fac eu. Singurii barbati pe care-i cunosc sunt cumnatul meu si partenerul lui, Dickie. lar Dickie e poponar. Ma- Tea mea viat& social se rezum& la a merge la Walgreen’s Drugstore sia sta de vorb§ cu ceilalti actori aflati pe tus&. —N-ai cunoscut nici un actor care sd te scoat& in lume? —Ha! Habar n-ai cum sunt actorii dac& poti si pui o asemenea intrebare. Sa te scoat4 in lume?! Nu-ti pldtesc nici micar o prapaditi de Cola de cinci centi. Asta nu findca actorii ar fi meschini din nastere, dar stau atata vreme fri slujbi, inc4t pand la urma ajung s& fie asa. Si majoritatea dintre ei au slujbe de noapte — picolo, lif- tieri, contopisti, in fine, orice le poate l&sa timp liber ziua, ca s& umble la agditat dupa impresari. -Ai de gand s-o pomesti iar la drum in curand? o intreb& Anne, dandu-si seama brusc ce dor i-ar fi de Neely daca fata ar pleca in turneu. ~Sper s& nu fie cazul. Sora mea zice c& dla mic abia a inceput si el s&-si cunoasc4 tatal. Asta-i si motivul pentru care Charlie se di atata peste cap ca s4 obtin’ angajamente din astea pe la cluburi. Dickie, tnsa, a cam inceput s& cracneascé. Am putea c4stiga mult mai bine in turnee. Suntem solicitati pentru un turneu in cluburi de noapte in Buffalo, Toronto si Montreal. De-aia a trebuit s& punem mana pe bucdtica asta in Hit the Sky. Show-urile lui Helen Lawson dau intotdeauna lovitura. Am putea ramane la New York un sezon intreg, poateValea Papusilor 31 chiar doua. Si atunci, cine stie, gisesc si eu un baiat de treaba si m4 mérit. —De-aia vrei tu s& joci in spectacol? Ca s& g&sesti pe cineva si sd te mariti? -Bineinteles, fiindcd atunci as fi si eu cineva. As fi doamna Cutare. As sta intr-un singur loc. Ag avea pri- eteni. Jar lumea ar sti cine am fost. —Si cu dragostea cum ramAne? Nu-i chiar asa de usor si gasesti pe cineva la care sa tii cu adevirat. Neely stramba din nas. —Stii ce — dac& cineva ma iubeste, atunci il iubesc si eu. Z4u asa, Anne, dacd ai vrea s& te duci la dom- nul Bellamy... Anne zambi. —Bine, Neely, am si ma duc. Cu prima ocazie. Mai stii, poate ajungi o a doua Pavlova. -Asta cine-i? ~A fost o mare dansatoare. Neely rAse. —Astea-s prostii. Poanta cu starul. Oh, cred c& as putea fi vedet#. Dar nu cu ceea ce joc acum. Se intampla insd ceva ciudat cu mine cand ajung in fata publicului. Dansez destul de bine, dar simt c& dac& spectatorii m-ar aplauda, as putea chiar s4 zbor. N-am cine stie ce voce, insd dacd lumea m-ar aprecia, as putea s4 cnt si opera. Cand ajung acolo, pe scen3, am senzatia... cd m4 imbratiseazd toti spectatorii, sau cam asa ceva. Le-am spus si lui Dick si Charlie despre chestia asta, dar ei se uita la mine ca lao nebuni. Ei nu simt nimic de genul Asta. —Neely, poate c& ar trebui s& studiezi, si iei lectii de actorie. Mai stii, poate ajungi mare vedeta. Neely clatina din cap. —Concurenta este mult prea durd. Am intalnit in dru- murile mele prea multe persoane trecute de prima tinerete care mi-au povestit cd erau cat pe-aci si reuseasca.32 Jacqueline Susann —Bine, dar tu imi vorbesti despre niste oameni care nu erau suficient de dotati pentru asa ceva, replic’ Anne. —Dac& vrei s& stii, nimeni nu alege sd ram4nd in lumea spectacolului fiindc4 astfel ar avea un program placut sau ar putea cAstiga niste bani mai siguri. Toate pustoaicele care se bagi in asa ceva au impresia cd vor da lovitura. Caci in locul fiecdrei Mary Martin, Ethel Merman sau Helen Lawson ar fi putut fi mii de actrite, care de fapt au luat plasi, dar care aproape reusiseri s4 fie mari, facdnd foame prin trupe provinciale de m4na a cincea. Anne amutise. N-avea argumente impotriva logicii lui Neely. Facu ultimele retusuri la machiaj. —Bine, Neely. Si vid ce pot face cu domnul Bellamy. Dar, cine stie, poate c4 oricum ai s% capeti slujba asta. Probabil c& le-a placut cum jucati dacd v-au chemat deja de trei ori. Neely r4se in gura mare. —Asta nu pricep nici eu. De ce ne-au tot chemat? Cum de i-a putut plicea lui Helen Lawson interpretarea noastri aiurita?! Doar daca toate celelalte trupe de dans din oras n-au facut cumva variold sau cine stie ce alta boal3. Uite ce e, daca as fi convins& c4 juctim nemaipomenit de bine, nu te-as mai sAcai atét. Nu-mi dau seama ce-a apucat-o pe Helen Lawson de pare atat de interesat& — numai dac& nu cumva i-a cazut Charlie cu trone. Se stie cd e cu ochii dup& toti pantalonii si, chiar dacd Charlie n-o fi el prea grozav, e totusi barbat bine. —Dar ce-ar face Charlie daca tipa il place? Nu uita, mai e si sora ta la mijloc. ~-Oh, daci ar fi nevoie, s-ar culca si cu Helen Lawson. zise Neely fara pic de emotie. Si-ar imagina ci ar face-o. {ntr-un fel, tot pentru sori-mea. La urma urmei, cred c& nici nu i-ar face placere s-o aibd pe Helen. Tipa nu-i cine stie ce mare frumusete.Valea Papusilor 33 —Neely, vrei s& spui c& ai sta cu mainile in s4n si ai accepta s& se intample asa ceva? Sora ta nu ti-ar ierta-o pana la moarte. —Anne, nu numai c& vorbesti ca o fat’ mare, dar mai si gdindesti ca un popa. Poftim, uite, si eu sunt virgin’, dar stiu c& sexul si iubirea, pentru un barbat, inseamnd doud tucruri total diferite. Lui Charlie i s-a intamplat sd stea in cea mai ieftind cameri pe unde mergeam, in provincie, trimitandu-i sora-mii trei sferturi din leaf& pentru ca ea si Sla mic s& trdiascd decent. Dar asta nu a insemnat ca, din cand in cand s& nu poati sa-si facd si el de cap cu cAte-o faté dragut& care juca si ea in spectacol. Pur si simplu simrea nevoia s4 facd amor... Asta n-avea nimic de-a face cu dragostea pe care le-o poartd lui Kitty si copilasului. M-am tinut cu dintii de feciorie flindcd stiu cd barbatii pun mare pret pe asta si vreau ca barbatul pe care mi-l aleg s& ma iubeasca la fel cum o iubeste Charlie pe Kitty. Pen- tru.un barbat, ins&, e altceva. Lui nu ise cere sa fie virgin. in camer& risun’ soneria. Asta insemna ci Allen era jos, la usi. Anne apasd pe buton pentru a-l anunta cd avea s& coboare si, insfacandu-si mantoul si geanta, spuse: ~—Haide, Neely, trebuie s& plec. Nu vreau sa-l fac pe Allen s& tind taxiul degeaba. ~Stai un pic — mai ai minuniatii din alea de bomboane de ciocolat’ umplute? Neely se apucd s& cotrobaie prin dulapul micus. —la toata cutia, zise Anne, tinand usa deschisa. —Oh, splendid! Neely iesi dupa ea, strangand cutia la piept. Am de la biblioteca Pe aripile vantului, mai am si un sfert de litru de lapte, iar acum si bomboane. Oho! Ce mai orgie! Se dusera la un mic restaurant frantuzesc. Allen o as- culta atent in timp ce ea istorisea despre noua misiune ce i se incredintase. Cand termina de povestit, Allen didu pe gat restul de cafea si ceru nota de plata.