TEZA DE AN

A COORDONAT: CATEDRA
LECTOR SUPERIOR PROCEDURĂ PENAL
LOCOTENENT COLONEL ŞI CRIMINALISTICĂ
DE POLIŢIE
ANDRONACHE ANATOL

TEMA:
ATRIBUŢIILE PROCURORULUI IN CADRU
URMĂRIRII PENALE

A EXECUTAT: STUDENTUL
ANULUPIir
DE STUDIU GRUPA
ACADEMICĂ 131 GUZIC MAXIM
Capitolul I. Consideraţiuni generale privind urmărirea
penală
&l.Necesitatea,obiectul şi scopul urmăririi penale...............................4
&2.Limetele şi forma urmăririi penale..................................................5
&3.Trăsăturile caracteristice ale urmăririi penale................................7

Capitolul //.Organele competente în cadru procesului penal şi conducătoru

urmăririi penale
&l.Interaţiunea dintre organele de ocrotire a normelor de drept în
cadru procesului penal ...................................................................................9
&2.Statutu legal al procurorului................................................................13
&3.Competenta exclusivă a procurorului la exercitarea urmăririi penale
.......................................................................................................................16

Capitolul ///.Atribuţiile nemijlocite ale procurorului

&1. Atribuţiile procurorului la începerea urmăririi penale....................19
&2.Atribuţiile procurorului la desfăşuraea urmăririi penale...................21
&3. Atribuţiile procurorului la terminarea urmăririi penale.....................24

Concluzie.....................................................................................................27
Bibliografie.................................................................................................28
 INTRODUCERE

In conformitate cu Codul De Procedură Penală adoptat prin Legea nr.l22-XV

din 14.03.2003 publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-
110/447 din 07.06.2003 in Titlul III care se întitulează Părţile şi Alte Persoane
Participante la Procesul Penal în cadru Capitolului I şi anume Partea Acuzării
acordă cîteva aticole activităţii procurorului astfel determinînd statut legal
enumerindu-i drepturile,obligaţiile şi atribuţiile.
In acesta teză voi aborda tematica atribuţiile procurorului în cadru urmăririi
penale,importanţa lor şi conlucrarea dintre organele de ocrotire a normelor de
drept.
La baza ativităţii procurorului care exercită acuzarea de stat în cadru urmăririi
penale este luarea deciziei de începerea şi intentarea cauzei penale asupra faptelor
infracţionale cu scopu ca orice peersoană vinovată să fie trasă la răspundere penală
şi ca orice persoană nevinovată sa nu fie urmărită penal sau supusă răspunderii
penale.
Astfel făcînd o generalizare a atribuţiilor procurorului putem stabili că el
conduce activitatea de urmărire penală efectuată de ofiţeru de urmărire penală sau o
execută singur. In cadru activităţii sale procuroru la luarea deciziilor de
îndeplinirea masurilor procesuale cît şi aplicarea masurilor de constringere se
conduce de probele prezente în cauză,de statutul făptuitorului, rolu lui în societate
şi familie,încadrarea în cîmpu muncii,caracteru şi genul infracţiunii săvîrşite cît şi
după intima convingere stabilită în momentul audierii şi înaintării învinuirii.
In cursul procesului penal procuroru este independent şi se supune numai
legii.Independenţa procurorului faţă de autorităţile publice ale statului asigură
exercitarea strictă conform legii a indatoririlor astfel excluzindu-se orice activitate
de influenţă asupra statutului său legal.
 CAPITOLUL I

&1. Necesitatea, obiectul si scopul urmăririi penale

Activitatea de descoperire a infracţiunilor, de identificare şi prindere a

infractorilor, de stabilire prin probe a vinovăţiei acestora, ca activitate prealabilă
judecaţii, este necesară pentru combaterea promptă şi fermă a infracţiunilor,
precum şi pentru prevenirea lor, scopul imediat şi de perspective a procesului
penal. Judecata în şedinţă publică, în prezenta părţilor, cu dezbateri orale şi
contradictorii, implică cunoaşterea faptelor şi a persoanelor supuse judecăţii; or de
cele mai multe ori, în momentul descoperirii unei infracţiuni se cunosc prea puţine
date despre împrejurările în care a fost săvîrşită o faptă şi despre persoana
făptuitorului, iar completul de judecată, în şedinţă, nu are condiţiile necesare pentru
a le elucida. Numai printr-o activitate susţinută de investigaţii, de strîngere şi
confirmare a probelor, de verificare a versiunilor posibile privind cele săvîrşite şi
persoana făptuitorului se poate dezlega ceea ce la inceput era necunoscut, se pot
infringe pas cu pas încercările infractorului de a se sustrage de la răspundere.
Potrivit art. 252 din CPP, urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor
necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a
se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în
condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia. Activitatea de colectare a
probelor necesare cuprinde operaţiunile de descoperire, fixare, verificare şi
apreciere a probelor prin procedeele probatorii prevăzute de partea generală, titlul
IV, capitolul 111 al CPP, precum şi prin măsurile operative de investigaţii
prevăzute de art. 6 al Legii privind activitatea operativă de investigaţii din 1994 (cu
modificările si completările ulterioare)". Existenţa infracţiunii presupune, în primul
rînd, existenţa materiale a unei fapte şi în al doilea, dacă acea faptă este prevăzută
de legea penală şi constituie o tentativă pedepsibilă sau o faptă consumată.
Identificarea făptuitorului prevede ca probele colectate trebuie să ajute la
depistarea celor care au săvârşit fapta penală (autori, organizatori, instigatori sau
complici) şi la atragerea lor în calitate de învinuiţi conform art. 280-282 din CPP.
In obiectul urmăririi penale, pe lîngă cele menţionate expres, se înscrie şi
stabilirea altor împrejurări ale cauzei penale pentru aflarea adevărului, potrivit
alin.3 al art. 19; art. 254 din CPP.
Urmărirea penală este activitatea obligatorie de pregătire prejudiciară a
materialelor cauzei penale, deci scopul acesteia este trimiterea cauzei in judecată
pentru tragerea la răspunderea penală a făptuitorului sau, după caz, pentru aplicarea
măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

&2. Límetele şi forma urmăririi penale

In structura procesului penal, urmărirea penală este bine determinată, atît în timp,
cît şi sub aspectul activităţilor şi soluţiilor ce pot fi desfăşurate de către organele de
urmărire penală, de către procuror şi de judecătorul de instrucţie, în timp, urmărirea
penală îşi are limitele fixate între momentul începerii şi momentul emiterii soluţiei
de către procuror. Momentul începerii urmăririi penale este marcat prin rezoluţie în
cazul sesizării externe sau proces-verbal in cazul sesizării din oficiu. Prin începerea
urmăririi penale se creează cadru legal în care organele de urmărire penală pot
desfăşura toate activităţile ce se înscriu în obiectul urmăririi penale. Momentul
final al urmăririi penale este marcat prin soluţia dată de procuror, care poate fi
trimiterea în judecată sau scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi
penale ori clasarea . Potrivit art. 291 din CPP, in cazul in care procurorul constată
că din materialele cauzei rezultă că fapta există, că a fost constatat făptuitorul şi
acesta poartă răspundere penală, îl pune sub învinuire si întocmeşte rechizitoriul
prin care dispune trimiterea cauzei in judecată.
în cazul cînd se constată ca fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau de învinuit sau în
cazul constatării altor temeiuri de reabilitare, procurorul dispune prin ordonanţă
scoaterea persoanei de sub urmărire penală art. 284 din CPP. In cazul constatării
unor temeiuri de nereabilitare prevăzute de art. 275, 285 din CPP se dispune prin
ordonanţă încetarea urmăririi penale, dacă există bănuit sau învinuit in cauză.
Urmărirea penală poate fi, în momentul ei final, şi clasată printr-o ordonanţă în
cazurile prevăzute de art. 286 din CPP, dacă nu există bănuit sau învinuit în cauză.
Sub aspectul activităţilor ce se pot desfăşura în cadrul urmăririi penale, limitele
sunt fixate prin însăşi competenţa funcţională şi materiale a organelor de urmărire
penala. In acest sens legea prevede ce acte procesuale şi procedurale dau conţinut
celor două forme de competenţa în această fază a procesului penal.
In raport cu faptele penale şi cu persoanele care le-au săvîrşit urmărirea penală se
efectuează în privinţa infracţiunilor depistate şi a tuturor făptuitorilor în acelaşi
timp într-o cauză unică, dacă se constată una din împrejurările prevăzute de alin. 3
al art. 42 din CPP ce denotă conexitate, fie în cadrul mai multor cauze, dacă în
timpul urmăririi penale sunt stabilite noi infracţiuni săvîrşite de alte persoane.
Astfel, după începerea urmăririi penale pentru o singură fapta penală are loc
extinderea procesului penal privind efectuarea urmăririi penale faţă de alte
fapte,episoade sau alte infracţiuni săvîrşite de bănuit, învinuit sau alte infracţiuni
săvîrşite de alte persoane .
Noul Cod de procedură penală reglementează desfăşurarea urmăririi penale printr-
o formă procesuală generală unică în toate cauzele penale privind orice

&3. Trăsăturile caracteristice ale urmăririi penale

In cadrul urmăririi penale sunt aplicate toate regulile de bază ale procesului
penal. Particularităţile activităţii de urmărire penală pot influenţa desigur
modul specific în care unele reguli de bază se realizează în această fază.
In afara regulilor fundamentale ale procesului, urmărirea penală se desfăşoară
pe baza anumitor principii proprii, determinate de necesitatea realizării
obiectivelor sale şi care se manifestă ca trăsături caracteristice ale fazei
respective.
Avînd în vedere dispoziţiile generale şi speciale ale Cod de procedura penala al
Republicii Moldova din 2003, evidenţiem cele mai esenţiale trăsături caracteristice
care, în opinia noastră, subliniază specificul urmăririi penale: 1) divizarea
atribuţiilor procesuale la efectuarea urmăririi penale între procuror si ofiţerul de
urmărire penală; 2) îmbinarea regulii independenţei procurorului şi ofiţerului de
urmărire cu regulile subordonării ierarhice; 3) caracterul semicontradictoriu al
activităţilor în faza urmăririlor penale; 4) lipsa de publicitate a urmăririi penale; 5)
caracterul preponderent al formei scrise.
Divizarea atribuţiilor procesuale la efectuarea urmăririi penale între procuror şi
ofiţerul de urmărire penală.
Principiul divizării atribuţiilor procesuale în faza de urmărire penala între mai mulţi
subiecţi a fost cunoscut şi în reglementările precedente, dar potrivit art. 52 din
CPP, care prevede atribuţiile procurorului la efectuarea urmăririi penale şi art. 57
din CPP, care stabileşte atribuţiile ofiţerului de urmărire penală, constatăm că
potrivit noilor reglementări competenţa funcţională este divizată între doi subiecţi
oficiali responsabili de această fază.
Astfel, procurorul exercitind funcţia de conducere a urmăririi penale, are puterea de
a confirma sau a adopta hotărîrile procesuale specifice acestei faze, pe cînd
ofiţerului de urmărire penală îi revine rolul strîngerii probelor necesare în vederea
descoperirii infracţiunii şi identificării făptuitorului. Prin urmare, este specifică
separarea competenţelor funcţionale şi conlucrarea intre mai multe organe, spre
deosebire de faza judecării sau de cea a punerii în executarea hotărîrilor penale.
îmbinarea regulii independenţei procurorlui şi ofiţerului de urmărire penală cu
regulile subordonării ierarhice.
Potrivit alin.3 al art. 51 din CPP, la exercitarea atribuţiilor sale in procesul penal,
procurorul este independent şi se supune numai legii. El, de asemenea, execută
indicaţiile scrise ale procurorulu ierarhic superior. Potrivit alin.3 al art. 253 din
CPP, ofiţerii de urmărire penală sunt independenţi se supun legii si indicaţiilor
scrise ale conducătorului organului de urmărire penală şi ale procurorului.
Independenţa procurorului şi ofiţerului de urmărire penală presupune posibilitatea
exercitării tuturor atribuţiilor prevăzute de lege după propria convingere, cu
excepţia cazurilor cînd conform legii se cere acordul procurorului ierarhic superior
(de exemplu, in cazul reluării urmăririi penale, art. 287 din CPP; suspendării
condiţionate a urmăririi penale, art. 511 din CPP; incheierii acordului de
recunoaştere a vinovăţiei, alin.4 art.505dinCPP.
Caracterul semicontrdictoriu al activitaţilorîin faza urmăririi penale. Tradiţional,
în literatura de specialitate s-a menţionat caracterul necontradictoriu al urmăririi
penale, pornind de la faptul că organul de urmărire penală administrează probe fară
a le supune discuţiei părţilor existente în cauză.
In dreptul procesual penal moldovenesc, o dată cu introducerea instituţiei
controlului judecătoresc in faza urmăririi penale, această fază a căpătat un caracter
semicontradictoriu. Astfel in activitatea de administrare a probelor pană la
terminarea urmăririi penale este lipsită de contradictorialitate, insă sub aspectul
aplicării masurilor procesuale de constrîngere, atacării acţiunilor şi hotărîrilor
ofiţerului de urmărire penală şi procurorului prevăzute de art. 298, 312 din CPP
examinarea de către judecătorul de instrucţie se face cu participarea părţilor
interesate in condiţii de contradictorialitate.

Lipsa de publicitate a urmăririi penale.

Confidenţialitatea urmăririi este regula prevăzută de art. 212 din CPP, care se
aplică pentru a exlude zădărnicirea aflării adevărului din partea învinuitului şi a
altor persoane pînă cînd nu sunt suficiente probe pentru trimiterea cauzei in
judecataă.
Caracterul preponderent al fomei scrise.
Această trăsătură este conferită urmăririi penale, pe de o parte, de faptul ca au
relevantă juridică în faţa instanţei numai actele cuprinse in dosar sub forma scrisă
iar pe de altă parte, pe parcursul urmăririi penale părţile pot acţiona, de regulă, în
scris, prin cereri şi demersuri.

CAPITOLUL II
& 1 .Interacţiunea dintre organele de ocrotire a normelor de drept in cadru
procesului penal.

Organele de ocrotire a normelor de drept sunt organe de stat şi organizaţii

obşteşti, care prin toată activitatea lor, bazată pe lege, şi prin formele respective,
bazate pe principiile democratice, au menirea să asigure legalitatea şi ordinea de
drept, apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor, societăţii şi statului, să
preîntâmpine, să persecute contravenţiile, aplicând constrângerea de stat sau
influenţa obştească faţă de persoanele care au încălcat legalitatea şi ordinea de
drept.

Dintre toate organele de drept ne mă voi referi, in special, la organele de urmărire

penală, procuratură şi instanţele de judecată şi interacţiunea între acestea.

Organele de urmărire penală, din punct de vedere al organizării şi funcţionării,

prezintă unele aspecte specifice în raport cu instanţele judecătoreşti şi procuratura.
In cazul procuraturii, de exemplu, există o singură subordonare a tuturor
procurorilor pe linie ierarhică, în timp ce în cazul organelor de urmărire penală
există o subordonare dublă. Mai întâi, organele de urmărire penală sunt
subordonate pe linie administrativă organelor ierarhic superioare din cadrul
instituţiilor în care sunt organizate şi, în al doilea rând, sub aspectul efectuării
urmăririi penale, aceste organe se subordonează procurorului.

Subordonarea organelor de urmărire penală faţă de procuror este considerată ca

fiind funcţională (profesională) şi implică obligaţia executării indicaţiilor
procurorului care conduce urmărirea penală.O particularitate esenţială a organelor
de urmărire penală este faptul că ele nu participă sub nici o modalitate la
desfăşurarea judecării cauzei. Deci, organul de urmărire penală nu interacţionează
niciodată, în mod direct, cu instanţele de judecată în faza de judecată a procesului
penal.
 Prevederile legale stipulează obligaţia organului de urmărire penală de a
desfăşura activităţile cerute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, complet
şi obiectiv, a tuturor circumstanţelor cauzei, însă, datorită conducerii exercitate de
procuror şi controlului judiciar instituit asupra fazei urmăririi penale, organele de
urmărire penală nu vor putea îndeplini toate actele din proprie iniţiativă, legea
stabilind că unele vor fi îndeplinite numai după ce propunerile lor au fost
încuviinţate, autorizate sau confirmate de către procuror şi judecătorul de
instrucţie.
După cum s-a menţionat în cursul urmăririi penale, la diferite etape, începând cu
pornirea sau refuz în pornirea urmăririi penale şi până la remiterea cauzei
procurorului cu propunere de terminare a urmăririi penale, anumite acţiuni
procesuale ofiţerul de urmărire penală le poate efectua de sine stătător, iar alteori
competenţa O.U.P. este limitată, deoarece legiuitorul prescrie un anumit
comportament obligatoriu. Spre exemplu: cercetarea la faţa locului fară permisul
persoanei, examinarea corporală a persoanei fară consimţământul acesteia,
exhumarea cadavrului, ridicarea forţată a mostrelor, percheziţia, ridicarea
documentelor ce conţin informaţii ce constituie secret de stat, comercial, bancar,
ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se efectuează în baza
ordonanţei motivate a organului de urmărire penală cu autorizarea judecătorului de
instrucţie. In aceste cazuri O.U.P. după întocmirea ordonanţelor respective face
propuneri procurorului pentru a înainta în instanţa de judecată demersuri privind
autorizarea efectuării acestor acţiuni de urmărire penală.

Acţiunile de urmărire penală sub formă de percheziţie, cercetare la faţa locului

în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziţiei pot fi efectuate,
ca excepţie, fară autorizarea judecătorului de instrucţie, numai în baza ordonanţei
motivate a procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante şi in cazurile ce nu
permit amânare.
 Dacă în cursul urmăririi penale apare necesitatea sechestrării corespondenţei
poştale sau interceptării comunicărilor O.U.P. înaintează procurorului propunerea
respectivă. Procurorul la rândul său întocmeşte o ordonanţă în acest scop pe care o
prezintă instanţei de judecată pentru autorizare, în cazul dacă, pentru efectuarea
expertizei medico-legale sau psihiatrice, apare necesitatea unei supravegheri
îndelungate a bănuitului, învinuitului organul de urmărire consemnează acest fapt
în ordonanţa de dispunere a expertizei, ulterior O.U.P. face propunere procurorului
pentru a înainta în instanţa de judecată demers, privind autorizarea internării în
instituţia medicală pentru efectuarea expertizei.

In cazul în care există suficiente probe că, infracţiunea a fost săvârşită de o

anumită persoană, organul de urmărire penală întocmeşte un raport cu propunerea
de a pune persoana respectivă sub învinuire. Raportul cu materialele cauzei se
înaintează procurorului. Dacă organul de urmărire penală consideră că sunt
întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru alegerea măsurilor preventive, el
înaintează propuneri şi în această privinţă.

Procurorul examinând raportul organului de urmărire penală şi a materialelor

cauzei şi ajungând la concluzia că probele acumulate sunt suficiente, emite
ordonanţa de punere sub învinuire şi înaintează acuzarea învinuitului. Dacă probele
acumulate nu sunt suficiente procurorul restituie cauza O.U.P. pentru continuarea
urmăririi penale cu indicaţii scrise, în ordonanţă urmând a se
indica acţiunile procesuale, care trebuie efectuate sau refăcute, fapte sau
circumstanţe care urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă ce vor fi
utilizate.

In situaţia în care pe parcursul procesului penal apar anumite impedimente de

natură să pericliteze buna desfăşurare a urmăririi penale O.U.P. este în drept să
aleagă de sine stătător măsuri de constrângere. Unica măsură procesuală de
constrângere pe care o poate alege O.U.P. este reţinerea bănuitului. In celelalte
cazuri O.U.P. ca reprezentant al organului de urmărire penală înaintează
procurorului propuneri privind alegerea, prelungirea sau revocarea măsurilor de
constrângere sau preventive pe care le poate aplica procurorul. Dacă alegerea
măsurilor procesuale de constrângere şi celor preventive sau modificarea măsurilor
ţine de competenţa instanţei de judecată O.U.P. înaintează procurorului propuneri
pentru înaintarea demersului respectiv în instanţa de judecată.

Alte măsuri de constrângere pe care le poate aplica O.U.P. sunt obligarea de a se

prezenta şi aducerea silită. Punerea sub sechestru a averii bănuitului sau
învinuitului se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală cu
autorizarea judecătorului de instrucţie, la demersul procurorului. în cazurile de
delict flagrant sau de caz ce nu suferă amânare bunurile pot fi puse sub sechestru
numai în baza ordonanţei procurorului, comunicând în mod obligatoriu despre
aceasta judecătorului de instrucţie imediat, însă nu mai târziu de 24 de ore din
momentul efectuării acestei acţiuni procedurale. Scoaterea bunurilor de sub
sechestru in exclusivitate şi în limitele competenţei o poate decide numai
procurorul sau instanţa de judecată.

Procurorul la efectuarea urmăririi penale dă indicaţii organelor de urmărire

penală cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor
operative de investigaţii în vederea căutării persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
Ofiţerul de urmărire penală în cazul în care nu este de acord cu indicaţiile
procurorului de a efectua anumite acte juridice este în drept să conteste aceste
indicaţii la procurorul ierarhic superior.

Indicaţiile orale ale procurorului de a efectua anumite acte juridice nu se execută.

O.U.P. este în drept să solicite ca procurorul să înainteze indicaţiile în formă
scrisă.Aceasta avind o importanta majora in cadru urmăririi penale si anume la
colaborarea dintre procuror din cadru procuraturii şi ofiţerului de urmărire din
cadru O.U.P.
Cea mai importantă fază a conlucrării dintre organele de urmărire penală şi
organele procuraturii este faza in care O.U.P. ajunge la concluzia că poate fi
dispusă una din soluţiile prevăzute de art. 291 CPP. Anume la această etapă a
urmăririi penale putem evalua rezultatele interacţiunii tuturor participanţilor la
procesul penal. Aşadar, O.U.P. constatând că probele acumulate sunt suficiente
pentru a termina urmărirea penală înaintează procurorului dosarul însoţit de un
raport cu propunerea de terminare a urmăririi penale.

Procurorul, la rândul său, în termen de cel mult 10 zile de la primirea dosarului

verifică materialele cauzei şi acţiunile procesuale efectuate după ce se pronunţă
asupra terminării urmăririi penale sau restituirii cauzei pentru completarea
urmăririi penale.
&2.Statutul legal al procurorului

In exercitarea atribuţiilor, procurorul este autonom, imparţial şi se supune numai

legii de unde deducem că promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul
procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu prevede altfel.

Procurorul poate fi sancţionat, suspendat şi eliberat din funcţie numai în temeiurile

şi în condiţiile stabilite de lege cînd nu-şi va exercita sau va exercita necomplet
atribuţiile sale admiţînd unele nelegiuiri.

Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau

privată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice însă procurorul este obligat
să se abţină de la orice activitate legată de exefVitarea funcţiei sale în cazuri care
presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de o parte, şi interesul
public, al justiţiei sau al apărării intereselor generale ale societăţii, pe de alta, cu
excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în scris la cunoştinţă
conducătorului organului Procuraturii în care activează şi s-a considerat că
existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor
de serviciu.

Procurorul este supus unui regim de interdicţii conform căruia nu are dreptul:
a) să participe în proces de judecată dacă se află cu judecătorul, cu avocatul sau cu
un alt participant la proces interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie,
de rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
b) să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să participe
la activităţi cu caracter politic, iar în exercitarea atribuţiilor să exprime sau să
manifeste în orice mod convingerile sale politice;
c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al
organului care exercită activitate operativă de investigaţii;
d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la procese, la cauze aflate în curs
de desfăşurare sau cu privire la cele despre care dispune de informaţie în legătură
cu funcţia exercitată, altele decît cele care sînt în gestiunea sa;
e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin
persoane interpuse;
f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
g) să acorde consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar în cazul în
care cauza respectivă este examinată de un organ al Procuraturii, altul decît acela în
cadrul căruia îşi exercită funcţia, cu excepţia soţului (soţiei), copiilor şi părinţilor,
şi nu poate îndeplini nici o altă activitate care, potrivit legii, este efectuată de
avocat;
h) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organul de conducere, de
administrare sau de control al unei societăţi comerciale, inclusiv în bancă sau
în o altă instituţie de credit, în societate de asigurări ori în societate financiară, în
companie naţională, în societate naţională sau în regie autonomă.

Dar tot odată procurorului i-se atribuie următoarele drepturi: a)beneficiază de

drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova de Constituţie,
de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte,
cu restricţiile condiţionate de particularităţile serviciului in organele Procuraturii.
b)să examineze cauzele şi cazurile ce ţin de exercitarea atribuţiilor sale de serviciu
şi să emită decizii în limitele competenţei sale;
c) să fie avansat în serviciu corespunzător pregătirii profesionale, calificării şi
performanţelor personale;
d)să fie remunerat conform funcţiei deţinute, nivelului şi calificării profesionale,
vechimii în muncă, precum şi în temeiul unor alte drepturi stabilite de lege;
e) să-şi aleagă domeniul de formare continuă în care crede că trebuie să se
perfecţioneze profesional;
f) să se asocieze în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au drept
scop reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale;
g)să aibă acces liber la dosarul său profesional şi la datele personale din alte acte
ţinute în cadrul Procuraturii;
h)să fie informat despre toate deciziile care îl vizează;
i) să i se asigure măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor,
violenţelor sau oricăror fapte ce creează pericol pentru el, pentru familia sa ori
pentru bunurile sale;
j) să i se asigure, conform legislaţiei, condiţii adecvate de lucru, de natură să-i
ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;
k) să primească despăgubiri în situaţia în care a suferit un prejudiciu în legătură
cu indeplinirea atribuţiilor de serviciu;
1) să beneficieze efectiv de garanţiile sociale acordate de lege.
 In activitatea sa profesionala procuroru se conduce de respectarea
următoarelor obligaţii:
a) să îndeplinească obligaţiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituţia şi cu
legile Republicii Moldova;
b) să respecte regulile deontologice ale procurorilor şi să se abţină de la fapte care
ar discredita imaginea Procuraturii sau ar compromite titlul de procuror
c) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi la
proprietate;
d) să respecte regimul de incompatibilităţi şi restricţii impus procurorilor şi
funcţionarilor publici prin lege;
e) să execute prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul
Procuraturii;
f) să întreprindă măsuri în vederea relevării şi înregistrării tuturor încălcărilor
de lege care i-au devenit cunoscute atît în exerciţiul funcţiei, cît şi în timpul în care
nu se află în acest exerciţiu.
9

Legea cu privire la procuratură prevede inviolabilitatea procurorului care

cuprinde:
a) Inviolabilitatea procurorului asigură garanţii de protecţie împotriva oricăror
intervenţii şi imixtiuni în activitatea sa.
b) Pătrunderea în locuinţa sau în încăperea de serviciu a procurorului, în mijlocul
de transport personal sau de serviciu, efectuarea la faţa locului a controlului,
percheziţiei sau a ridicării obiectelor, interceptarea convorbirilor telefonice,
percheziţia corporală, controlul şi ridicarea corespondenţei, a obiectelor şi a
documenteloUcare îi aparţin se admit numai după pornirea urmăririi penale şi în
condiţiile Codului de procedură penală.
c) Procurorul nu poate fi tras la răspundere disciplinară sau patrimonială pentru
opinia sa exprimată în cadrul urmăririi penale şi în procesul contribuirii la
înfăptuirea justiţiei şi nici pentru decizia luată dacă vinovăţia lui nu va fi stabilită
prin sentinţă definitivă de condamnare.
d) Urmărirea penală împotriva procurorului poate fi pornită numai de
Procurorul General.
e) Urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de un
procuror numit de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.
f) In cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune,
procurorul reţinut urmează a fi eliberat imediat după identificare, cu excepţia
comiterii unei infracţiuni flagrante.

Totodată consider necesar de menţionat că în scopul exercitării atribuţiilor care

ii revin Procuraturii, procurorul, în condiţiile legii, este în drept:
a) să solicite persoanelor juridice şi fizice prezentarea de documente, materiale,
date statistice, informaţii de altă natură;
b) să dispună organelor abilitate efectuarea controlului, a reviziei privind activitatea
agenţilor economici şi a altor persoane juridice; să antreneze specialişti pentru
elucidarea unor probleme de specialitate apărute în exerciţiul funcţiei; să dispună
efectuarea unor expertize, controale asupra materialelor, informaţiilor,
comunicărilor primite de organele Procuraturii şi să ceară prezentarea rezultatelor
acestor acţiuni;
c) să citeze orice persoană şi să solicite explicaţii verbale sau scrise în cazul
urmăririi penale sau al lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
precum şi în cazul încălcării ordinii de drept;
d) să aibă acces liber în localurile instituţiilor publice, ale agenţilor economici, ale
altor persoane juridice, precum şi la documentele şi materialele lor.
&3.Competenţa exclusivă a procurorului in conducerea şi exercitarea urmăririi
penale
 La examinarea sesizărilor, petiţiilor şi materialelor parvenite în Procuratură de la
persoane fizice şi juridice, precum şi la autosesizare în cazul investigaţiilor
efectuate din oficiu, procurorul, în limita competenţei sale, investighează cazul în
vederea constatării existenţei sau inexistenţei încălcării de lege care atrage
răspundere penală, identificării persoanelor vinovate şi, în funcţie de rezultate,
decide asupra pornirii urmăririi penale sau asupra unor alte măsuri de reacţionare la
încălcările de lege depistate. Procurorul exercită urmărirea penală în numele
statului în privinţa infracţiunilor atribuite în competenţă, iar în caz de necesitate
poate exercita sau poate prelua urmărirea penală privind orice categorie de
infracţiuni, în condiţiile Codului de procedură penală avînd atribuţia de a asigurare
a aplicării legii penale de către organele de urmărire penală, de organele de
constatare şi de organele care exercită activitate operativă de investigaţii,
procurorul conduce urmărirea penală, controlează corespunderea acţiunilor
procesuale ale acestor organe prevederilor Codului de procedură penală, ale altor
acte normative, precum şi ale actelor internaţionale. Pentru realizarea atribuţiilor
menţionate procurorul este în drept:
a) să exercite atribuţiile prevăzute de Codul de procedură penală;
b) să iniţieze sancţionarea încălcărilor de lege, neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, comise de ofiţerii de urmărire penală,
de lucrătorii organelor de constatare şi ai organelor care exercită activitate
operativă de investigaţii.

Conform alin.l al art. 270 din CPP, procuratura este organ de urmărire penala, unde
exercitarea exclusivă a urmărirea penală aparţine procurorului in cazul
infracţiunilor săvîrşite de:
1) Preşedintele ţării;
2) deputaţi;
3) membri ai guvernului;
4) judecători;
5) procurori;
6) generali;
7) ofiţeri de urmărire penală;
8) procurorul general.
Potrivit alin.2 art. 270 din CPP modificat prin legea nr.l78-XVI din 22.07.2005,in
vigoare din 12.08.2005 , in competenţa exclusivă a procurorului a fost dată
efectuarea urmăririi penale privind infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii
precum şi cele contra statului:
1) genocidul -art. 135 CP
2) ecocidul -art. 136 din CP
3) tratamente inumane -art. 137 din CP
4) încălcarea dreptului umanitar internaţional -art. 138 din CP
5) planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiului -art. 139 din CP
6) propaganda războiului -art. 140 din CP
7) activitatea mercenarilor -art. 141 din CP
8) atacul asupra instituţiilor care beneficiază de protecţie interanatională -art. 142
din CP
9) aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului -art. 143 din
CP

10) donarea art. 144 din CP

11) trădarea de Patrie -art. 337 din CP
12) spionajul -art. 338 din CP
13) uzurparea puterii de stat -art. 339 din CP
14) rebeliunea armată -art. 340 din CP

15) chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii

constituţionale a Republicii Moldova -art. 341 din CP
16) atentarea la viata preşedintelui Repubiicii Moldova, a preşedintelui
Parlamentului sau a Prim-ministrului -art. 342 din CP

17) diversiunea -art. 343 din CP

18) divulgarea secretului de stat -art. 344 din CP
19) pierderea documentelor ce conţin secret de stat -art. 345 din CP
20) acţiuni intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale,
sociale sau religioase -art. 346 din CP •
21) profanarea simbolurilor naţionale statale -art. 347 din CP
Procurorul exercită nemijlocit urmărirea penală şi in cazul atentatelor la viaţa
angajaţilor poliţiei, ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, judecătorilor sau a
membrilor familiilor acestora, dacă atentatul este legat de activitatea lor. Este
competent să exercite urmărirea penală în cazurile prevăzute de alin.l al art. 270
din CPP şi să efectueze conducerea activităţii de urmărire penală procurorul de la
procuratura de acelaşi nivel cu instanţa căreia, potrivit legii, îi revine judecarea
cauzei in prima instanţă. Procurorul procuraturii ierarhic superioare poate să
exercite urmărirea penală şi să efetueze conducerea acţiunilor de urmărire penală în
aceste cazuri, dacă aceasta este necesar în interesul urmăririi penale alin. 4 al art.
270 din CPP.
Procurorul ierarhic superior poate să dispună prin ordonanţe motivate exercitarea
urmăririi penale de către procurorul din altă procuratură de acelaşi nivel alin.5 al
art. 270 din CPP
Procurorul general poate să dispună, prin ordonanţe motivate, exercitarea urmăririi
penale în cazurile menţionate la alin.l al art. 270 din CPP de către un procuror de la
Procuratura Generală alin. 6 al art. 270 din CPP. In cazul infracţiunii săvîrşite de
Procurorul General, urmărirea penală este exercitată de procurorul ori grupul de
procurori numiţi de Parlament, la propunerea preşedintelui acestuia, conform alin.7
al art. 270 din CPP. In cauze complexe şi de mari proporţii, procurorul ierarhic
superior celui de competenţa căruia este urmărirea penală poate dispune, prin
ordonanţă motivată urmărirea penală de un grup de procurori şi ofiţeri de urmărire
penală, indicînd procurorul care va conduce acţiunile de urmărire penală alin. 8 al
art. 270 din CPP.
în cazurile prevăzute de lege, cînd procurorul exercită nemijlocit urmărirea penală
el efectuează toate procedeele probatorii şi adoptă toate hotărîrile procesuale
necesare fără a fi confirmate de procurorul ierarhic superior.In aceste cazuri legea
nu prevede expres conducerea urmăririi penale de către procurorul ierarhic
superior, dar el din urmă poate controla şi anula hotărîrile adoptate de procurorul
care exercită nemijlocit urmărirea penală.
 Capitolul III

& 1 .Atribuţiile procurorului la începerea urmăririi penale.

Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere care,in limetele competenţei

sale,exercită în numele statului urmărirea penală,reprezintă învinuirea în
instaţă,exercită şi alte atribuţii prevăzute de Codul de Procedură Penală cît şi Legea
cu privire la Procuratură.
La acest sub punct mă voi referi la atribuţiile procurorului în cadrul
urmăririi penale şi anume la începerea sau neinceperea primei faze a
procesului penal unde putem specifica :
1 )porneşte urmărirea penală şi ordonă efectuarea urmăririi penale în conformitate
cu CPP,refuză pornirea urmăririi sau încetează urmărirea penală-această dipoziţie
legală amplifică responsabilitatea procurorului pentru declanşarea în condiţii de
maximă legalitate a procesului penal ,ori aceasta ulterior va determina legalitatea
aplicării limitări a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanelor.
2)exercită nemijlocit urmărirea penală în condiţiile legii-
In principal, procurorul exercită conducerea urmăririi penale in vederea
descoperirii infracţiunilor, încît orice infractor să fie tras la răspundere penală şi
nici o persoană să nu fie urmărită penal fară să existe indicii temeinice că a săvîrşit
o faptă penală. In scopul realizării acestei atribuţii procurorul se bucură de mai
multe prerogative.Procurorul conduce personal urmărirea penală, adică are
discreţia de a dispune şi de a efectua orice acţiune procesuală în condiţiile legii cu
scopul de a constata adevărul, adică a cerceta sub toate aspectele, complet si
obiectiv toate circumstanţele cauzei. Cele mai importante soluţii la urmărirea
penală le ia procurorul, de exemplu, punerea sub tnvinuire art. 281 din CPP,
scoaterea persoanei de sub urmărire penală art. 284 din CPP, incetarea urmăririi
penale art. 285 dm CPP, întocmirea rechizitoriului şi trimiterea cauzei in judecată
art. 296-297 din CPP.
3)conduce personal urmărirea penală şi controlează legalitatea aţiunilor procesuale
efectuate de organul de urmărire penală,decide sau excluderea din dosar a probelor
obţinute care au fost obţinute pe cale ilegală conform art.94 CPP-
Procurorul verifică legalitatea întocmirii dosarelor penale, actelor procedurale,
materialelor in cauzele in care exercită conducerea urmăririi penale. Prin
verificarea calităţii probelor potrivit alin. 1 al art. 52 din CPP se are in vedere
analiza probelor administrate, coraborarea lor cu alte probe, verificarea sursei din
care provin, respectarea cerinţelor de pertinenţă, concludentă, utilitate şi
veridicitate. Procurorul verifică calitatea probelor sub toate aspectele, complet şi
obiectiv.
4)controlează permanent executarea procedurii de primire şi înregistrare a
sesizărilor privind săvirşirea infracţiunilor -
Procedura de primire şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile este
reglementată prin Instrucţiunea privind modul de primire,înregistrare,evidenţă şi
examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infraacţiuni,aprobată prin
Ordinu comun nr. 124/319/46/172-0/101 al Procurorului General,Ministrul
Afacerilor Interne,Directorului Serviciuluide Informaţii şi Securitate ,Directorul
General al Departamentului Vamal şi Directorului Centru pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei din 26 august 2003.
 Potrivit Instrucţiunii conducătorii organelor de urmărire penală informează zilnic
in scris procurorul despre infracţiunile inregistrate, iar lunar, pina la data de 3 a
lunii următoare, prezintă procurorului lista sesizărilor care au rămas neexaminate
cu indicarea timpului parvenirii lor şi a termenelor- de examinare stabilite.
5)fixează termenu rezonabil de urmărire penală pentru fiecare cauză penală-
Procuroru autorizează ordonanţa de începere a urmăririi penale şi indică termenul
de efectuare a urmăririi,ce nu va depăşi 30 zile conform vechiului CPP,in
dependenţă de gravitatea infracţiunii,numărului de subiecţi ai infracţiunii .
8)ordonă efectuare urmăririi penale de un grup de ofiţeri de urmărire penală sau de
mai multe organe de urmărire penală,desemnînd persoanele care vor efectua
urmărirea penală-
Procuroru in unele cazuri complicate sau de mari proporţii dispune efectuare
urmăririi penale de un grup de ofiţeri de urmărire penală care se face prin
ordonanţa unde se indică ofiţerul desmnat de a conduce acţiunile celorlalţi
ofiţeri.Urmărirea penală se efectuează in sectoru unde a fost săvîrşită infracţiunea
sau la decizia procurorului în sectoru unde a fost descoperită infracţiunea sau unde
se află bănuitu,inculpatu sau majoritatea martorilor. Constatînd că cauza penală nu
este de competenţa sa sau că urmărirea penală poate fi desfăşurată mai operativ şi
mai complet de către un alt organ de urmărire penală,ofîţeru de urmărire penală
este obligat să efectueze toate acţiunile de urmărire penală ce nu pot fi amînate
apoi să înainteze cauza procurorului pentru ca acesta din urmă să decidă
transmiterea ei după competenţă.
9)efectuează controlu asupra legalităţii reţinerii persoanei -
Procurorului i se prezintă in mod obligatoriu de către organul de urmărire penală
o comunicare în scris privitoare la reţinerea persoanei. Această măsură se
îndeplineşte în decurs de pîna la 6 ore de la întocmirea procesului verbal de
reţinere. In cazul constatării temeiurilor prevăzute la alin. 1 al art. 174, procurorul
dispune eliberarea imediată a persoanei.
&2.Atribuţiil procurorului la desfăşurarea urmăririi penale.
 In cadru acestui sub punct voi explica acele atribuţii ale procurorului ce survin
numai după începerea urmăririi penale şi urmează a fi efectuate în strictă
conformitate cu CPP.La această etapă sunt efectuate toate acţiunile şi intreprinse
toate măsurile pentru justa soluţionare a cazului şi cercetarea sub toate aspectele
completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului.CPP
enumără următoarele atribuţii la această etapă: l)cere de la organul de urmărire
penală,pentru control,dosare penale,documente,acte procedurale,materiale şi alte
date cu privire la infracţiunile săvirşite şi persoanele identificate in cauzele penale
in care exercită controlul şi dispune conexarea sau,după caz,disjungerea cauzei
dacă se impune aceasta-
Procurorul fiind conducătoru urmăririi penale efectuează controlu legalităţii
acţiunilor şi actelor emise de OUP,în cazul depistării unor ilegalităţi prin ordonanţa
anulează măsurile întreprinse ilegal.Dacă la etapa urmăririi penale se depistează
mai multe cauze penale pe unul şi acelaşi subiect procurorul decide conjugarea
cauzelor şi transmiterea unui organ competent in efectuare urmăririi sau creează un
grup de ofiţeri pentru efectuarea urmăririi penala.Insă dacă într-o cauză penală
există mai mulţi subiecţi însă nu au fost identificaţi toţi,nu se cunoaşte locul precis
al aflării lor cît şi în cazul cînd unul dintre ei sa îmbolnăvit de o boală psihică sau
este minor procuroru decide disjungerea cauzei penale pentru fiecare in parte
acordindu-i fiecărei cauze număr separat. 2)verifică calitatea probelor
administrate ,veghează ca orice infracţiune să fie descoperită,orice infractor să fie
tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe
indici temeinici că a săvîrşit o infracţiune-
In cazul cind OUP constată suficienţa probelor că infracţiunea a fost săvîrşită de
o anumită persoană,ofiţeru de urmărire penală va întocmi un raport cu propunerea
de a pune persoana sub învinuire şi împreună cu materialele cauzei le va transmite
procurorului.Acesta la rîndu său constatind legalitatea şi suficienţa probelor va
emite ordonanţa de punere sub învinuire. Procurorul exercită controlul asupra
modului de sesizare a OUP şi modul de înregistrare a lor,astfel verificînd existenţa
sau inexistenţa componenţei de infracţiune ,administrînd probe atit în apărare cît şi
acuzare. 3)anulează ordonanţele ilegale şi neîntemeiate ale organului de urmărire
penală-
Ordonanţele ilegale şi neîntemeiate sunt actele procedurale date cu încălcarea
prevederilor legii, fară argumentarea şi justificarea legală. Prin ordonanţa sa
procurorul poate anula ordonanţa organului de urmărire penală, iar Procurorul
General poate anula orice ordonanţă dată în cursul urmăririi penale.
4)retrage motivat şi transmite după competenţă dosarul penal de la un organ de
urmărire penală la altu şi de la o persoană care efectuează urmărirea penală la alta
în scopul de a asigura înfăptuirea urmăririi penale în mod obiectiv şi complet-
Adică transmite după competenţă efectuarea urmăririi penale pentru justa
soluţionare a cazului şi cercetarea lui sub toate aspectele ţinînd cont de tipul de
infracţiune,gravitatea cauzei,obiectul de atentare,prejudiciu cauzat. Retragerea
motivată a dosarului penal presupune darea unei ordonanţe motivate, prin care se
justifică necesitatea transmiterii după competenţă sau efectuării urmăririi penale de
către un anumit ofiţer de urmărire penală. 5)soluţionează abţinerea sau recuzările
ofiţerilor de urmărirre penală-
Pornind de la prevederile art. 54 din CPP, prin ordonanţa motivată se soluţionează
abţinerea, adică raportul ofiţerului de urmărire penală ori a procurorului aflat în
incompatibilitate prin care se solicită să nu participe la urmărirea penală intr-o
anumită cauză de care se leagă situaţia de incompatibilitate recuzarea, cerinţa unei
altei persoane participante la proces cu calitatea de parte privitor la înlăturarea de la
urmărirea penală a ofiţerului de urmărire penală ori a procurorului aflat in
incompatibilitate.
6)decide aplicarea măsurii preventive ,modificarea şi revocarea ei,cu excepţia
arestării preventive,arestării la domiciliu,liberării provizorii şi ridicării provizorii a
permisului de conducere a mijloacelor de transport-Prin ordonanţă motivată
procurorul care conduce urmărirea penală poate-dispune asupra aplicării,
modificării şi revocării unui şir de măsuri preventive: obligării de a nu părăsi
localitatea sau obligării de a nu părăsi ţara art. 178, garanţiei personale art. 179,
garanţiei unei organizaţii art. 180, transmiterii sub supraveghere a militarului art.
183, transmiterii sub supraveghere a minorului art. 184.
Celelalte masuri preventive arătate in alin.3 al art. 175 se aplica de către
judecătorul de instrucţie.
7)dă indicaţii în scris cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a
măsurilor operative de investigaţie în vederea căutării persoanelor care au săvîrşit
infracţiuni-
In scopul exercitării atribuţiilor de conducere şi dirijare a urmăririi penale
procurorul dă indicaţii,numai indicaţia scrisa generează efectele legale scontate.
8)emite,conform prevederilor CPP,ordonanţe privind reţinerea persoanei,aducerea
forţată a persoanei,ridicarea de obiecte şi documente,privind alte acţiuni de
urmărire penală-
Procurorul poate întocmi ordonanţe in vederea efectuării acţiunilor procesuale, cu
următoarele excepţii: adresează in instanţa de judecată demersuri pentru obţinerea
autorizării arestării şi prelungirii acesteia, liberării provizorii a persoanei reţinute
sau arestate, sechestrului corespondenţei şi ridicării ei, interceptării comunicărilor,
suspendării provizorii a învinuitului din funcţie, urmăririi fizice şi prin mijloace
electronice a persoanei, exhumării cadavrului, controlului video si audio al
incăperii, instalării în încăpere a mijloacelor tehnice de înregistrare audio şi video,
controlării comunicărilor cu caracter informativ adresate bănuitului, internării
persoanei în instituţie medicală pentru efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru
care se cere autorizaţia judecătorului de instrucţie.
9)asistă la efectuarea oricărei acţiuni de urmărire penală sau o efectuează personal-
Procurorul care exercită conducerea urmăririi penale este în drept să efetueze
personal acţiuni procesuale ori poate să asiste la desfăşurarea lor.In procesul-verbal
al acţiunii procesuale se consemneză faptul participării procurorului. 10)solicită
participarea judecătorului de instrucţie la efectuarea unor acţiuni de urmărire
penală dacă legea nu dispune participarea obligatorie a acestuia-
Potrivit prevederilor art. 109-110 din CPP, procurorul poate solicita concursul
judecătorului de instrucţie la efectuarea audierii.
11 )restituie dosarele penale organului de urmărire penală cu indicaţii scrise-După
efectuarea acţiunilor de urmărire penală sau cărorva măsuri întreprinse asupra
cauzei ofiţerul de urmărire penală prezintă dosaru procorurului pentru verificarea
legalităţii lor.Astfel procuroru examinînd materialele cauzei aprobă cele acţiuni sau
poate face obiecţii şi indicaţii ce urmează să fie efectuate imediat sau in termenul
satabilit de el drept temei pentru care restituie dosarul intru executarea indicaţiilor
suplimentare. Procuroru poate face idicaţii doar în forma scrisă pentru a determina
legalitatea acţiunilor întreprinse de ofiţer cît şi răspunderea pe care o portă acesta
pentru idicaţiile ilegale.Indicaţiile făcute în forma verbală nu este obligatorie
executarea lor de către ofiţeru de urmărire penală.
12)înlătură persoana care efectuează urmărirea penală dacă aceasta a încălcat legea
în procesu urmăririi ppenale-
Procurorul restituie dosarele penale in baza temeiurilor arătate în art. 292 din CPP
în scopul completării urmăririi penale ori eliminării încălcărilor de lege. Dosarele
penale,in acest caz vor fi însoţite de ordonanţe cu indicaţiile scrise ale procurorului.
Prin ordonanţă motivată, procurorul care conduce urmărirea penală înlătură ofiţerul
de urmărire penală care a admis încălcarea dispoziţiilor legale.In funcţie de natura
şi gradul de pericol al faptei,se pot aplica diferite măsuri de influenţă.Aceasta poate
fi sesizarea privind aplicarea sancţiunii disciplinare sau pornirea urmăririi penale
pentru atragerea la răspundere penală. 13)înaintează organului respectiv sesizări cu
privire la ridicarea imunităţii unor persoane şi atragerea lor la răspundere penală-In
cazul săvîrşirii unei sau mai multor infracţiuni de o persoană ce dispune de
imunitate deobicei depistării în flagrant delict procurorul la propunerea ofiţerului
de urmărire penală sau din propria iniţiativă sesizează organul în care aceasta
activează despre ridicarea imunităţii cît şi ce a constituit temei al ridicării.
 &3 .Atribuţiile procurorului la terminarea urmăririi penale

In sub punctul trei mă voi axa pe atribuţiile reprezentantului procuraturii la ultima

etapă a urmăririi penale şi anume terminarea primei faze a procesului penal. La
această etapă procurorului îi revine o importanţă majoră deoarece el generalizează
activitatea sa şi a ofiţerului de urmărire penală astfel schimbă statutu făptuitorului
evoluînd de la o etapă la alta.
La acest nivel al urmăririi penale putem enumăra următoarele atribuţii:
I)încetează procesul penal,dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau
clasează cauza penală în cazurile prevăzute de lege-
Incetarea poate surveni în cazurile cînd se constată: 1 )nu
există faptul infracţiunii
2)fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune
3)fapta nu întruneşte elementele infracţiunii,cu excepţia cazurilor cînd
infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică
4)a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia
5)a intervenit decesul faptuitorului,cu excepţia cazurilor de reabilitare
6)lipseşte plîgerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe numai
in baza acesteia
7)în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească difinitivă în legătură cu
aceeaşi acuzaţie sau prin care sa constatat imposibilitatea urmăririi penale pe
aceleaşi temeiuri 8)împăcare părţilor
9)persoana nu a atins vîrsta de atragere la răspunderre penală
10)infracţiunea a fost săvîrşită în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară
aplicarea măsurii de constrîngere cu caracter medical
1 l)există alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea sau
după caz exclud urmărirea penală.
Dispunerea încetării urmăririi penale se efectuează de procuror prin emiterea
ordonanţei de încetare a urmăririi penale în urma intervenţiei ofiţerului de
urrmărire penală printr-un raport cu aceeaşi propunere.La încetare urmăririi penale
procurorul dacă este cazul ea totodată măsurile necesare pentru:
• revocarea măsurii preventive şi a altor măsuri procesuale
• restituie cauţiunea în cazurile şi modul prevăzut de lege

Scoaterea persoanei de sub învinuire constă în activitatea procedurală prin care

urmărirea penală este întreruptă de regulă difinitiv dacă se constată existenţa unuia
din următoarele cazuri:
• nu există faptul infracţiunii
• fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune
• fapta nu întruneşte elementele infracţiunii,cu excepţia cazurilor cînd
infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică
Clasarea are loc atunci cînd în cauză nu există învinuit şi a intervenit una din
circumstanţele redate mai sus,precum şi în cazul în care a expirat termenul de
prescripţie procurorul din oficiu sau la propunerea OUP prin ordonanţă motivată va
dispune clasarea cauzei.
II)pune sub învinuire şi ascultă învinuitu în baza probelor prezentate de OUP sau in
baza probelor acumulate de el personal-
Dacă după examinarea raportului ofiţerului de urmărire penală şi a materialelor
cauzei procuroru va considera că probele acumulate sunt suficiente el va emite
ordonanţa de punere sub învinuire.Inaitarea acuzării se efectuează de către procuror
în prezenţa apărătorului iar în cazurile minorilor inclusiv pedagogu sau psihologu
in decurs de 48 ore din momentu emiterii ordonanţei de punere sub învinuire dar
nu mai tîrziu de ziua în care bănuitu sa prezentat sau a fost adus silit.Actul de
punere în vedere a învinuirii constă în aducerea la cunoştinţă persoanei învinuite şi
a apărătorului conţinutul ordonanţei de punere sub învinuire.Obligatoriu
învinuitului se explică drepturile şi obligaţiile prevăzute in art.66 CPP,informaţia
despre aceasta înmînîndu-se în scris precum şi copia ordonanţei de punere sub
învinuire.După care învinuitu imediat se audiează,fiind întrebat dacă vrea să facă
declaraţii,in căzu acordului este întrebat dacă recunoaşte învinuirea ce i se
impută.In dependenţă de raspunsu obţinut învinuitului i se propune să facă în scris
explicaţii asupra acesteia iar dacă acesta nu doreşte sau nu poate scrie atunci
procuroru va întreba permisiunea să scrie din numele învinuitului fapt consemnat
în proces verbal de audiere.
III)aduce la cunoştinţa părţilor materialele dosarului-
După adoptarea unei soluţii prevăzute la art.291 CPP procurorul va aduce la
cunoştinţa învinuitului,reprezentantului lui legal,apărătorului ,părţii vătămate,părţii
civile,părţii civilmente responsabilă şi reprezentanţilor materialele cauzei penale
precum şi faptul terminării urmăririi penale cu stabilirea timpului şi locului unde
acestea pot face cunoştinţă cu materialele cauzei penale.Partea civilă şi civilmente
responsabilă face cunoştinţă numai cu materialele ce se referă la acţiunea
civilă.Materialele urmăririi penale învinuitului arestat se prezintă nummai în
prezenţa apărătorului iar la cererea învinuitului fiecăruia dintre ei în mod
separat.Materialele cauzei se prezintă cusutemumerotate cu borderou de asemenea
se prezintă şi înregistrările audio-video cu excepţia audierii în condiţiile art.l 10
CPP.Deasemenea se prezintă probele acumulate pe cauza penală.Dacă cauza are
mai multe volume acestea se preyintă concomitent pentru a se lua cunoştinţă de
materialele respective şi a avea posibilitatea revenirii la aceste volume de cite ori
este necesar.Termenul de a face cunoştinţă cu materialele nu este limitat dar dacă
persoana abuzează procurorul poate fixa modul şi termenul de efectuare a acesteia
reeşind din grosimea şi număru de volume.Neprezentarea persoanelor
nominalozate pentru a lua cunoştinţă cu materialele cauzei nu poate împiedica
desfăşurarea procedurii penale in continuare.
Prezentarea materialelor de urmărirea penală se fixează într-un proces verbal
întocmit in conformitate cu art.260-261 CPP unde adăugător se indică număru
de volume şi număru de foi în fiecare volum al dosarului de care sa luat
cunoştinţă,corpurile delicte,înregistrările audio şi video reproduse.De asemenea se
indică ora şi minuta începerii şi sfîrşitu luării de cunoştinţă pentru fiecare zi.
IV)Intocmeşte rechizitoriul în cauza penală ,copia căruia o înmînează învinuitului
şi trimite cauza în instanţa de judecată competentă-rechizitoriu este actul
procedural prin care se sesizează instanţa de judecată şi care determină limetele
judecării cauzei în baza căruia instanţa de fond se pronunţă prin sentinţă.Fiind o
hotărîre a procurorului privind terminarea urmăririi penale,rechizitoriu constituie o
totalizare a tuturor materialelor urmăririi penale privind toate faptele şi episoadele
infracţionale săvîrşite de către toţi învinuiţii cercetaţi într-o cauză penală cu
dispoziţie de trimitere în judecată.După prezentarea materialelor de urmărire
penală,procuroru întocmeşte rechizitoriu într-un termen ce nu va depăşi 3 zile iar în
cazurile complicate şi voluminoase într-un termen ce nu va depăşi 10 zile.

CONCLUZIE

Atribuţiile procesuale în cadru urmăririi penale sunt divizate intre mai mulţi
subiecţi conform art.52 din CPP ce prevede atribuţiile procurorului şi art.57 din
CPP care stabileşte atribuţiile ofiţerului de urmărire penală. Astfel procurorul fiind
ierarhic ofiţerului şi conducînd urmărire penală are puterea de a confirma sau a
adopta hotărîrile procesuale specifice acestei faze,pe cînd ofiţerului de urmărire
penală îi revine rolul strîngerii probelor necesare în vederea descoperirii
infracţiunii şi identificării făptuitorului.
Procurorul în exercitarea atribuţiilor sale în procesu penal este independent,se
supune numai legii şi execută indicaţiile scrise ale procurorului ierarhic
superior.Ofiţerul de urmărire penală este de asemenea independent,activează
conform legii,execută indicaţiile scrise ale conducătorului organului de urmărire
penală cît şi a procurorului.
In cazurile prevăzute de lege,cînd procurorul exercită nemijlocit urmărirea penală
el efectuează toate procedeele probatorii şi adoptă toate hotărîrile procesuale
necesare fără a fi confirmate de procurorul ierarhic superior. In aceste cazuri legea
nu prevede expres conducerea urmăririi penale de către procurorul ierarhic
superior,dar cel din urmă poate controla şi anula hotărîrile adoptate de procurorul
care exercită nemijlocit urmărirea penală.Aceaste acţiuni pot fi efectuate în cazul
cînd pprocurorul ierarhic superior cere pentru verificare dosarul penal sau in cazul
tergiversării urmăririi penale de procurorul inferior,acesta decide transmiterea
dosarului altui procuror din aceeaşi procuratură sau după competenţă unei
procuraturi specializate.
Terminarea urmăririi penale nu semnifică epuizarea fazei dde urmărire penală,ca
etapă procesuală ci trebuie înţeleasă ca o terminare a activităţţii organului de
urmărire penală în cauza respectivă după care asupra ei se expune procurorul.
Momentul final tipic al fazei de urmărire penală îl constituie trmiterea cauzei
penale în judecată.Consider necesar de subliniat faptul că singurul subiect care
poate promova cauza din faza de urmărire penală în cea de judecare este
procurorul,organele de urmărire penală neintrînd niciodată în raporturi directe cu
instanţele de judecată ci numai prin intermediu procurorului.
 BIBLIOGRAFIE
Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova Codul Penal
al Republicii Moldova

Legea cu privire la organizarea judecătorească nr.514-XIII din 06.07.1995

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.58/641 din 199.10.1995

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 30.11.1996 cu privire la

unele probleme ale procedurii penale vizind participarea procurorului la efectuarea
urmăririi penale şi în instanţa de judecată.

Dolea Igor,Roman Dumitru Sistemul şi formele procesului penal Chişinău 1999

Lichii Boris Urmărirea Penală Chişinău 2000

Mărginean u Iurie Sistemmul principiilor procedurii penale Chişinău 2001

Orîndaş Victor Procedură Penală Chişinău 2001

Osoianu Tudor Drept Procesual-Penal curs introductiv Chişinău 2002