Home TEMA SĂPTĂMÎNII ...

Home ⇢ Tema săptămînii

CARICATURA
Cadouri SĂPTĂMÎNII
A dărui dăruind daruri
Bogdan VOICU
Publicat în Dilema Veche nr. 977 din 29 decembrie 2022 – 11 ianuarie 2023

Barburisme

DILEMA BLOG
Feel good - după
FILIT -
Ana Maria
© wikimedia commons SANDU

Licitație fără rezerve

Tablouri pentru colecție ta, la prețuri accesibile, fără rezerve
Cum își văd
Deschideți
A10 by Artmark
⬆
adolescenții…

Privirea ei
Nu e nimic nou sub soare. Antropologia din a doua jumătate a pierdută, de copi…
Homesecolului
secolului al XIX-lea și începutul TEMA SĂPTĂMÎNII
al XX-lea a avut darul ... Ana Maria
SANDU
ca obiect esențial de studiu. Antropologii mergeau în
comunități primitive și observau o economie în care darul
constituia elementul esențial. Exemplul clasic este kula, obicei Politețe înainte de
descris de Bronislaw Malinowski. Triburi întregi, mai exact 18 toate!
comunități ce populau insule din Oceania, călătoreau sute de Sever VOINESCU
kilometri cu canoea, pentru a oferi altor triburi obiecte cu
valoare exclusiv simbolică. Cei care mergeau spre nord Călătoria nu s-a
ofereau un fel de lănțișoare și podoabe de gît realizate din desfășurat…
scoici roșii. Cei care veneau dinspre nord spre sud dăruiau Anda DOCEA
brățări din discuri realizate din scoici albe. 
A fi ortodox,
ADVERTISING astăzi
Sever VOINESCU

Eu cum pot să
ajut?
Anda DOCEA

Trei întrebări și-o

sugestie pentru…
Sever VOINESCU

Schimbul sublinia o întreagă cultură a ierarhiilor și a

reciprocității, definind relațiile de bună vecinătate și non-
agresiune dintre triburile implicate. Pe de o parte, norma
reciprocității obliga la întoarcerea darului: cel care primea
brățări urma să facă în scurt timp o călătorie în sens invers,
spre a dărui podoabe pentru gît. Pe de altă parte, obiectele
schimbate, la rîndu-le, atingeau niveluri diferite de
complexitate, indicînd locul celui ce dăruia în ierarhiile
momentului. Cu cît darul era mai sofisticat, cu atît era mai
important cel ce dăruia. În interiorul fiecărei comunități,
controlul asupra bunurilor ce urmau a fi supuse schimbului
definea comunitatea și tipul de orînduire. În unele comunități,
totul aparținea șefului de trib, exemplu sui generis de
autocrație. În altele, 10% din membri controlau schimburile,
un soi de oligarhie. La extremă, comunitățile în care schimbul
era întreținut și purtat de întreaga comunitate constituiau mai ⬆
degrabă democrații egalitare. Politica de alianțe dintre
comunitățile implicate depindea intrinsec de acest schimb de
daruri. Nerespectarea normei reciprocității devenea, din acest
punct de vedere, un soi deHome TEMA
declarație deSĂPTĂMÎNII
război sau de ieșire în ...
afara înțelegerilor de bună vecinătate și putea fi pedepsită ca
atare de către ceilalți.
Marcel Mauss, un antropolog francez, este cel ce a teoretizat
asupra acestei „economii a darului”, pe care a contrapus-o
barter-ului și apoi schimbului monetizat. Barter-ul (schimbul
de obiecte cu valoare economică, nu doar simbolică)
premergea apariției monezilor, dar era bazat pe aceeași
reciprocitate. Schimbul monetar extindea sistemul de schimb
prin apariția unui intermediar ce construia încrederea în
schimbul respectiv: cel care bătea monedă garanta pentru
aceasta, oferind astfel posibilitatea unei economii în care
comunitățile schimbau produse între ele fără a aștepta să
primească imediat alt produs. În barter, dacă ofereai mere,
primeai imediat ceva în schimb – spre exemplu, pere sau
pește. Apariția monezii a eliminat nevoia schimbului
instantaneu, generînd o flexibilitate a schimbului: dai mere, iei
monezi, iar pe acestea din urmă le poți schimba ulterior sau
în altă parte pe pește sau pere.

Licitație fără rezerve

Tablouri pentru colecție ta, la prețuri accesibile, fără rezerve Deschideți
A10 by Artmark

Karl Polanyi avea să teoretizeze redistribuirea prin taxare ca o

formă mai sofisticată de schimb. Plătești taxe, iar cel ce le
încasează oferă la schimb bunuri publice altfel mai greu de
generat. Astfel de bunuri merg de la lucruri simplu de înțeles,
precum securitate în fața invadatorilor umani sau a
animalelor, justiție în caz de violare a unor drepturi de bază,
pînă la chestiuni aparent simple, dar greu de construit de unul
singur – spre exemplu, autostrăzi, terasarea unor terenuri
ș.a.m.d., și ajungînd la o complexitate ridicată, precum
sistemele de pensii, sistemele educaționale etc. Redistribuirea
are în esența sa același principiu al reciprocității pus în
valoare de către economia darului.
Încă și mai recent, în mileniul al treilea, apar forme de
redistribuire decomodificată, precum „time banks”: în țări
precum Elveția, Australia, China sau Marea Britanie,
experimente mai limitate sau extinse la nivel societal propun
tezaurizarea voluntariatului: ajuți un bătrîn azi, cînd ai 20 de
ani, și vei primi acces prioritar la a fi ajutat atunci cînd vei ⬆
avea 90 de ani și o să ai nevoie de un tînăr care să te sprijine.
În esență, avem de a face cu aceeași normă a reciprocității.
Științele sociale au dezvoltat treptat această abordare a
Home TEMA
darului ca instrument de subliniere SĂPTĂMÎNII
a încrederii dintre ...
oamenii, cu funcții de a asigura integrarea socială,
solidaritatea între indivizi, dar și ca element de investire.
Sînt utile cîteva observații aparent răzlețe, eclectice, înainte de
a sistematiza ceea ce este darul azi. Antropologii au subliniat
nevoia de a nu vorbi pe față despre valoarea intrinsecă a
darului și de a sublinia valoarea sa simbolică. Pierre Bourdieu,
celebru sociolog francez, arăta că actul de a dărui este în fapt
o reconversie a capitalului material în capital simbolic, care
ulterior are capacitatea de a se converti la rîndu-i în capital
material sau în capital social (ultimul exprimîndu-se prin
relații de încredere, care la rîndu-le se pot reconverti în alte
tipuri de capital). Karl Marx, consecvent opțiunii sale
conflictualiste, considera darul ca un obicei care masca
intenții ce constrîngeau libertatea, pentru că, în capitalism,
mila poate fi doar vîndută, iar darurile (caritabile) au doar rolul
de a împăca conștiința celui ce dăruiește sau de a constitui un
preș pentru a domoli revoltele, de a deturna atenția de la
viciile capitalismului, fiind astfel pseudo-daruri, fiindcă
darurile adevărate pot exista doar în comunism. François
Perroux a dezvoltat perspectiva lui Marx, pînă la a defini darul
drept „dar investiție”, într-un mecanism oarecum similar celui
de reconversie a capitalurilor.

Licitație fără rezerve

Tablouri pentru colecție ta, la prețuri accesibile, fără rezerve Deschideți
A10 by Artmark

Putem însă să ne mutăm cu exemplele mai aproape de

Crăciun și să ne replasăm la comunitățile primitive. Există pe
coasta de nord-vest a Statelor Unite comunități de indieni
nativi care practicau potlach-ul: a dărui sau pur și simplu a
distruge avuții imense, în ceremonii fastuoase, implicînd
festinuri memorabile, pentru a sublinia importanța simbolică
a poziției inițiatorului în ierarhia socială. Georges Bataille
numește potlach-ul un dar de rivalitate, o provocare adresată
primitorului. Baudrillard asociază darul cu „risipa inepuizabilă
şi spectaculară“ a sărbătorii, similar consumului ostentativ
descris de Thornstein Veblen pentru societățile din zorii
modernității, cu acel „pîine și circ” al romanilor, avînd ca scop
primordial consolidarea prestigiului. Din acest punct de
vedere, putem opta pentru daruri ostentative, care să arate
cine sîntem, să impună puterea noastră asupra celorlalți, să îi ⬆
copleșească. Din această perspectivă, după cum nota Claude
Lévi-Strauss, Crăciunul generează un „potlach imens” în care
schimbul de cadouri implică milioane de oameni, iar
Home ale
ambalajele în sine sînt simboluri TEMA SĂPTĂMÎNII
prestigiului. ...

Revenind la lucruri mai puțin suspicioase față de motivația

darurilor și mai optimiste prin implicații, este util să privim
acest schimb generalizat, pe care mulți îl practicăm fără a-l
raționaliza, și prin prisma valențelor sale de a asigura liantul
comunităților, al grupurilor de oameni. Peter Blau, Alvin
Gouldner, George Homans, cei ce au construit practic teoria
schimbului social, insistau asupra normei reciprocității, iar în
interiorul acesteia rolul întoarcerii darului devine esențial,
constituind ceea ce Lewis Hyde identifică drept rol al
schimbului de daruri în asigurarea solidarității sociale. Hyde
nota, la finalul anilor 1970, că transformarea darului în marfă
constituie un factor de dezagregare a grupurilor. Într-un fel,
acesta este sensul în care John Stuart Mill notase cîndva că
darul are rolul de a umaniza societatea.
În fine, ca să închei această sumară trecere în revistă a ceea
ce au gîndit și observat științele sociale despre acest proces
complex al schimbului de daruri, este util să ne reamintim de
motivația altruistă a dăruirii, de plăcerea autentică pe care
este posibil să o resimțim oferind daruri celor la care ținem.
Aafke Komter, sociolog olandez ce a analizat schimbul de
daruri în ultimele trei decenii, observa că imboldurile de a
dărui nu sînt unice, ci combină în proporții diferite motivațiile
utilitariste și pe cele altruiste sau hedoniste. 
Practic, în cele de mai sus, am sintetizat cîteva tipuri specifice
de factori ce pot conduce la dorința de a dărui: schimbul
social, asigurarea solidarității sociale, furnizarea de capital
simbolic, conformarea la presiunea socială, umanizarea
societății, funcția de redistribuire, darul-investiție, darul de
plăcere sau din dragoste. După cum observa Aafke Komter,
aceste motivații nu vin niciodată singure și arareori sînt
raționalizate ca atare de către cel care face daruri. În interiorul
celui ce dăruiește se pot combina, în proporții diferite, toate
tipurile de motivații sau doar unele dintre ele, fără ca acela
care dăruiește să le conștientizeze. La rîndul său, destinatarul
darului poate aloca, conștient sau nu, în combinații diferite,
motivații pentru primirea darului, care pot sau nu să
corespundă cu ceea ce îl pune în mișcare pe cel care
dăruiește.
Studiul darului și al schimbului social a constituit, cu 60 de ani ⬆
în urmă, o temă esențială în științele sociale. Și azi, chiar dacă
subiectul este mai puțin prezent în prim-plan, Google Scholar
raportează 2.260 de articole academice despre „gift
HomeCa TEMA
exhange” apărute doar în 2022. SĂPTĂMÎNII
unul ce am scris cîndva o ...
lucrare de licență despre daruri, mi-ar plăcea să îndrum un
doctorand în această lume a darurilor.
Ieșind însă din tiparul neașteptat de academic pe care l-am
dat acestui text, o să îmi exprim și propria preferință despre
daruri. Dacă ar fi să îmi dau cu părerea, ceea ce de fapt și fac,
aș opina că raționalizarea darului este inutilă în viața
personală. Este folositor să înțelegem de ce fac oamenii daruri
și să privim la valențele acestora azi și de-a lungul timpului, să
observăm că de fapt nu s-a schimbat mai nimic, dar să ne
lăsăm purtați de val, fără presiune despre ce daruri avem de
făcut. Ne putem întreba ce ne place nouă și ce îi place
primitorului, ce buget avem, și... să facem daruri mai degrabă
simbolice. Dacă sînt și utile, cu atît mai bine. Să nu uităm însă
că darul este de fapt menit a constitui doar pretextul pentru
socializare, pentru a ne simți bine împreună, sub brad sau sub
vîsc, încîntați de aroma ceaiului sau a vinului fiert, de
zîmbetele celor dragi, de vorbele unor prieteni adevărați,
indiferent că este Crăciun sau orice altă zi a anului. Contează
atunci mai puțin ce ne-a dăruit cineva, esențial fiind
că este alături de noi.

Bogdan Voicu este sociolog, cercetător la Institutul de Cercetare

a Calității Vieții al Academiei Române și profesor la Universitatea
„Lucian Blaga” din Sibiu.