Home TEMA SĂPTĂMÎNII ...

Home ⇢ Tema săptămînii

CARICATURA
Cadouri SĂPTĂMÎNII
Cadourile mele
George BANU
Publicat în Dilema Veche nr. 977 din 29 decembrie 2022 – 11 ianuarie 2023

Barburisme

DILEMA BLOG
Feel good - după
FILIT -
Ana Maria
SANDU

Cum își văd

adolescenții…

Privirea ei
 pierdută, de copi…
Home TEMA SĂPTĂMÎNII ... Ana Maria
SANDU

Politețe înainte de
toate!
Sever VOINESCU

Călătoria nu s-a
desfășurat…
Anda DOCEA

A fi ortodox,
astăzi
Sever VOINESCU

Eu cum pot să
ajut?
Anda DOCEA

Trei întrebări și-o

sugestie pentru…
Sever VOINESCU

Trimite Cadouri prin Curier DESCHIDEȚI

Cadouri imateriale 
În Japonia se practică sistematic o adevărată inflație a
cadourilor, cadouri multiplicate, cadouri ce atestă o curtoazie
„culturală”, dar și o practică generalizată fără o minimă
incidență personală. Însă, contrar acestei devaluări, tot în
Japonia un exercițiu inedit seduce căci de astă dată cadoul
poartă marca unei comunicări, a unei dăruiri strict
individualizate. Darul e de astă dată un dar imaterial,
o frază aleasă pentru recipiendar, o frază pentru o viață. Ea se
imprimă pe „tabletele de ceară” ale memoriei ca atunci cînd
un prieten nipon mi-a oferit una, enigmatică: „Omul privește,
masca vede”. Cadou imaterial, cadou fără altă urmă decît cea
depusă în sine. Cum să uitHome
cadoul TEMA SĂPTĂMÎNII
lui Monique, viitoarea mea ...
soție, care a dăruit emigrantului ce eram o primă vacanță la
mare? Cadou fără greutate și fără materie, cadou convertit în
experiență. „Je vais danser pour toi”, cîntă Carmen, oferindu-i
lui Don José „un dans” așa cum am oferit și eu unui medic ce
m-a îngrijit un spectacol: Flautul fermecat. „De neuitat” – mi-a
mulțumit el. Am primit și am împărțit cadouri imateriale.
Cadouri unice, ca acel „cadou” care a fost prezența
neașteptată a lui Felix Alexa la o aniversare a soției mele sau
aceea a unei prietene venite de la Cairo, pe neașteptate, să o
vadă la un moment greu. O prezență sau cîteva vorbe, daruri
imateriale. Cum să nu evoc apelurile nocturne ale lui
Constantin Chiriac, cadouri de seară, sau această ultimă frază
a lui Eugenio Barba spusă la telefon nu demult de la Sao
Paolo: „Tot ceea ce ne rămîne e curajul”.
Cadouri semnate 
Cadouri rare, cadouri care atestă o opțiune în numele unei
afecțiuni ce astfel se manifestă și se confirmă. Cadouri ce
rămîn în casă asociate unei persoane, adesea dispărute sau
pierdute în lume. Cadouri ce poartă marca unei identități
înscrise în materia darului. La paisprezece ani, o mătușă mi-a
dăruit ce avea mai scump: un act de proprietate din 1404
semnat la curtea lui Alexandru cel Bun. Un act de care, în
absența mea, părinții au fost spoliați de un organism
comunist ce mi-a rămas necunoscut. Darul material a sfîrșit în
dar imaterial – el e asociat definitiv mătușii iubite. Într-o
dimineață tristă, portarul a sunat la ușă pentru a ne încredința
un pachet depus în zori: erau două marionete istorice
de commedia dell’arte. Surpriză procurată de un prieten italian
care intra astfel în casa noastră. Și de atunci, spiritul lui e
prezent de cîte ori privirea mi se oprește pe cuplul Pantalone
și Brighella. Un cadou semnat produce un impact afectiv pe
termen lung. Ca acea coroană decupată în fier pentru
examenul cu Macbeth al unui mare regizor, Aureliu Manea,
care mi-a oferit-o de Sf. Gheorghe. Coroana mi-a rămas sub
ochi ani de zile în camera din Cotroceni și, apoi, a ajuns la
Paris ca o persistență a prieteniei de altădată, dar, experiență
unică, eu am retrimis-o în țară lui Aureliu Manea care a
introdus-o în ultimul său spectacol, Scrisori ale unei călugărițe
portugheze. Cadou semnat, cadou ce evocă un nume, un gest,
un loc. Ca acel cui din Coloana infinitului pe care mi l-a depus
în mînă Mihai Țopescu. Îl privesc pe birou de atunci… de cînd?
De la începutul prieteniei noastre. Un cadou semnat e și pînza
coreeană din secolul al XVIII-lea, primită de la o mare
scenografă pe care o admiram și o respectam. Darul ei mi-a
Homenoastre.
revelat reciprocitatea afecțiunii TEMA SĂPTĂMÎNII
Asemeni fotografiei ...
din Hamletmachine ce-mi străjuiește peretele unei camere și,
regulat, mi-o amintește pe Mihaela Marin. Sau statueta unui
Buddha sculptat în os și adus din China, pentru mine, de Felix
Alexa. Fără a mai vorbi de Iisus-ul genial, opera lui George
Apostu, pe care mi l-a oferit Andrei Șerban ca pe un dar de
aniversare. Cadoul semnat e un dar sacru. Material, dar și
profund spiritual.

Flori la Domiciliu Arad DESCHIDEȚI

Cadouri spontane
Ele poartă însemnele unei surprize, ele fascinează prin
neașteptatul gestului, prin spontaneitatea lui. Gest rapid,
efectuat într-un moment unic. Această precipitare se asociază
cadoului oferit fără prealabil, ca o mărturie imprevizibilă, ca o
declarație directă. De astă dată actul e mai important decît
obiectul; gestul e amintirea. Ca în acel restaurant japonez
unde legasem o relație de curtoazie cu o binevoitoare
chelneriță vîrstnică. La plecare, neștiind ce să facă, ea mi-a
oferit precipitat o batistă modestă, însoțită de surîsul ei.
Cadoul spontan surprinde și e memorabil. Asemeni icoanei
primite la Craiova de la Mirela Giodea… Înaintea emisiunii
pentru care mă invitase am intrat în biroul său și am admirat
o icoană pe sticlă, iar cînd am terminat și am revenit, ea a
desprins-o de pe zid și mi-a întins-o: „E a dumneavoastră”. Și
cum să-l uit pe Ali, care, de asemeni, a luat o oglindă veche
din casa de la Teheran și mi-a dăruit-o, fără nici un alt
prealabil. Daruri-surpriză, efectuate dintr-o pulsiune organică,
dintr-o comuniune derutantă. Ca acel inel pe care un maestru
în arta tradițională din Iran și l-a scos de pe deget la
despărțire, tîrziu în noapte, și mi l-a întins, lăsîndu-mă
emoționat pînă la lacrimi. Nu-i mai știu numele, nu l-am mai
întîlnit, dar cadoul persistă și evocă un moment privilegiat.
Asemeni clipei cînd, la Caracas, Daniel Medvedov, făcînd
împreună o vizită la un anticar, mi-a oferit un Iisus, pe care, la
început, l-am refuzat. „Dacă nu ai fi ales acest Iisus nu ți-aș fi
dăruit altceva” – darul spontan ca recunoaștere a unei înrudiri
subiective. Ca icoana de o melancolie fără seamăn pe care mi-
a oferit-o Ana Nicolau într-o zi, la Sibiu. Cadoul și sinceritatea
gestului se confundă. Ele se asociază.