Cum să nu-mi dorm devenirea?

Pentru mulți dintre adolescenții secolului XXI religia poate avea o anumită importanță, iar
pentru alții nu înseamnă nimic. Pentru mine, credința a constituit încă din copilărie un reper
după care, învățată de părinți, mă ghidez și în prezent.

Noi, tinerii, suntem întocmai unor flori încântătoare. Odată cu orice rază de soare care le
mângâie și orice adiere de vânt care le dezmiardă pot răspândi mireasmă îmbietoare în jurul
lor, însă, îndată ce furtuna se apropie, mirosul îmbătător al lor piere odată cu ele. De obicei,
așa se întâmplă în viața tinerilor: dacă grupul din care ei fac parte are valori bine stabilite după
care membrii să se ghideze (valori conturate în jurul bisericii și a învățăturilor Lui Hristos),
atunci viața lor va fi plină de experiențe formatoare pentru aici, dar și pentru veșnicie. Toate
acestea sunt creionate, nu la întâmplare, nu de simplul destin, ci de Însuși Dumnezeul nostru.
În schimb, când ne trăim viața la întâmplare și nu avem un ideal spre care să aspirăm, riscăm
să fim iubiți incidental, să nu avem prieteni adevărați, iar mai târziu să fim dezamăgiți de
propriile noastre alegeri.

În liceu, de multe ori ai timp liber, dar nu întotdeauna știi cum să ți-l petreci. De aici începe și
povestea mea alături de “Prietenii Sfinților Trei Ierarhi” de la capela Colegiului Pedagogic din
Iași, colegiu în care încă sunt elevă. Pe atunci, în anul 2019, părea doar o oarecare zi de vineri
în care mergeam pe holurile școlii normale încă descoperind tainele pe care le ascundea. Mă
uitam pe aviziere să observ noile anunțuri ale direcțiunii și am văzut un afiș pe care scria
“Prietenii Sfinților Trei Ierarhi vă invită la o seară de cânt și joc românesc…”, iar eu fiind
mare iubitoare de folclor nu am ezitat nici măcar o secundă să mă înscriu la numărul de
telefon publicat pe invitație. După câteva detalii stabilite cu alți participanți ai evenimentului
am ajuns în sfârșit la destinație în ziua de joi din săptămâna ce urma. Mă așteptam să fie o
seară mult mai formală, dar nu a fost deloc așa. În acea zi grupul mi-a demonstrat că-și merită
numele pe deplin și s-au dovedit adevărați prieteni, ceea ce aveam să descopăr eu câteva
săptămâni mai târziu. Am rămas surprinsă de organizarea “Serii Românești” deoarece nu-mi
imaginam că întreg programul artistic(incluzând două piese de teatru, momente de cânt și
momente de dans) fusese realizat de tineri liceeni. M-au integrat în cercul lor de prieteni
foarte repede, astfel făcându-mă încrezătoare în ce avea de oferit viitorul. Tot în acea seară am
aflat că urma să se organizeze un pelerinaj la mănăstirile din zona Neamțului. Întotdeauna am
încercat, pe cât posibil, să dau curs invitațiilor pe care le primeam și care ajutau la formarea
mea. Astfel, le-am povestit părinților de această ocazie prin care puteam cunoaște locuri și
persoane noi, iar ei au foat mai mult decât de acord cu participarea mea la pelerinaj. M-au
susținut mereu în participarea la activităților realizate de părintele Ioan Puiu, care de altfel e
coordonatorul grupului și cel care se jertfește cel mai mult în lucrarea sa cu tinerii. După acel
pelerinaj am participat la capela din curtea colegiului în fiecare dimineață de marți a
săptămânii la Sfânta Liturghie și în fiecare zi de miercuri la activitățile organizate în cadrul
proiectului “Tineri în dialog”. Aceste activități constau în vizionări de filme, cercuri de
lectură, vizitarea obiectivelor turistice din orașul Iași și călătoriile culturale pe teritoriul țării
sau în afara acestuia. Una dintre aceste călătorii a rămas imprimată în sufletul meu deoarece a
fost prima experiență trăită într-o altă țară, fără părinți, dar cu prietenii alături. Am participat
la o vizită culturală în Roma, Italia și am rămas profund impresionată și de vizitarea orașului
în sine, dar și de momentele sincere de prietenie trăite departe de casă. Fiecare dintre aceste
experiențe m-au ajutat să cresc frumos, să-mi dezvolt unele aptitudini și să-mi descopăr noi
pasiuni, cum ar fi poezia(scrierea propriilor creații).
Nu pot trece cu vederea implicarea în activitățile de voluntariat ale Mitropoliei Moldovei și
Bucovinei prin cu Departamentul de Misiune pentru Tineret care mi-au format deprinderi atât
practice, cât și în lucrul cu oamenii cu personalități, principii și viziuni asupra vieții, toate
diferite.
Credeți sau nu, spre rușinea mea, până să particip la Seara Românească nu știam că avem o
biserică în curtea colegiului.
Sunt atât de recunoscătoare pentru tot ce mi s-a întâmplat de când am întâlnit acest grup de
prieteni nu doar pentru simplul fapt că există, ci pentru că mă ajută să devin o versiune mai
bună a mea în fiecare zi. Consider acești prieteni un dar primit de la Dumnezeu și o șansă
imensă la o viață binecuvântată.