Amintiri din subterană

Andreea Raicu

Zilele trecute am participat la un eveniment inedit. A fost o participare activă, deoarece am făcut parte, cu
bucurie şi entuziasm, în calitate de regizor din echipa proiectului care s-a ocupat de un eveniment atipic pentru
mondenul românesc: lansarea cărţii Descoperă-te, ultima apariţie editorială semnată Andreea Raicu, apărută
la editura Curtea Veche Publishing.

Sunt multe de spus, iar dacă s-a scris deja despre lansare, despre conceptul provocator al evenimentului,
despre surpriza de care au avut parte invitaţii, ceea ce vă propun este o perspectivă subiectivă, care să
completeze imaginea de ansamblu. Pentru că e personală, proaspătă, din culise, deşi aş putea spune foarte
bine, din subterană.

Şi nu-i o figură de stil. Evenimentul a început în subsol!

Am ştiut că vreau să fac ceva special pentru lansarea acestei cărţi, care-mi este foarte dragă şi care mi-a smuls,
pe parcursul întregului proces de creaţie, multe adevăruri dureroase, pe care le ţineam ascunse în mine,
undeva în tenebrele subconştientului – Andreea Raicu.

Când spui vedete, te gândeşti la perfecţiune. Fiecare eveniment monden e un tur de forţă pentru organizator ca
totul să iasă ca la carte. Scena, luminile, covorul roşu... apoi blitz-ul aparatelor de fotografiat. Totul trebuie să
fie seducţie, strălucire. Ei bine, de data asta, toată etalarea de frumuseţe a protipendadei high-life-ului
românesc a fost trimisă în beznă. Ce idee nebunească trebuie să ai ca să faci asta? Doar pentru a sfida regulile?
De amorul artei? Nici una, nici alta. Ci pentru a înţelege mai bine chiar mesajul cărţii Andreei Raicu.

Tocmai de aceea am ales să organizez o metaforă senzorială a tuturor acestor emoţii şi traume – am ales să
„oblig” invitaţii să treacă printr-un adevărat purgatoriu al durerilor interioare care ne urmăresc de multe ori
toată viaţa, şi pe care le purtam cu noi deşi ne obosesc şi uneori chiar ne distrug şansele la o viaţă lină, fericită
şi echilibrată.

Prima parte a evenimentul a fost aşadar concepută ca un traseu iniţiatic. Nimeni nu a ştiut că e o lansare de
carte, ce surpriză le serveşte Andreea. Până să păşească în spaţiul luminos al banchetului, fiecare invitat a avut
de parcurs câteva locuri din subteran - metaforă a subconştientului – aflat chiar dedesubtul Magazinului
Victoria, ce găzduieşte cocheta locaţia Linea Closer to the Moon , unde s-au petrecut faptele. Drept urmare,
până să urci în Paradis, coborî în Infern. În locul covorului roşu, scări umede şi alunecoase. În loc de aerul
proaspăt al locurilor deschise, mirosul descompunerii seculare. Din lounge-ul primitoarei locaţii, unde invitaţii au
păşit prima dată, urmează o scară în spirală. Primul vertij, paşii într-un cerc care duc unde? Lumea începe să fie
curioasă, i s-a dat deja un indiciu: a primit un plic, iar în plic o invitaţie şi o carte de joc, la întâmplare. Grupurile
se fac, deci, aleatoriu. Când invitaţii păşesc spre subteran, iar uşa care desparte cele două lumi lasă să se
întrevadă sumbra perspectivă, ticăitul vesel al tocurilor încetează, inima sta o secundă. Iar respiraţia se opreşte,
umplută de aerul greu pe care plămânii îl rejectează. Buchetele de parfum care aureolează invitatele se ofilesc,
instantaneu. Unde suntem? Musafirii au primit şi câte o mască chirurgicală. La ce o fi folosind? Nici măcar când
aerul rânced invadează plămânii, măştile rămân lipite de mâinile oamenilor ca nişte obiecte în sine. E ok, ce
poate fi decât o poveste? O poveste împodobită cu obiecte decorative, ca orice poveste. Dar provocarea e că
suntem în acest loc, subsolul nu e butaforie, ci cât se poate de real. Loveşte în plin, e respingător aici şi acum,
colcăie de şobolani – astea sunt senzaţiile. Iar ultimul personaj din traseu e real, în sensul cel mai adecvat
terminologic. Fără costumaţie, fără machiaj, fără rol. Este el însuşi şi se joacă pe el însuşi, fiind mecanicul
localului. El stăpâneşte tenebrele acestui purgatoriu, cunoscându-i fiecare colţişor. El e cel care ştie cum
funcţionează liftul interbelic, şamanul acestui loc care îi absolvă pe invitaţi de posibilele temeri ale unei
fulgerătoare introspecţii, pentru că îi salvează, ducându-i la suprafaţă (şi unde aud vocea Andreei: Fii tu însuţi!
Real, imperfect, magic!) Aceasta a fost frumuseţea şi pariul experimentului: acolo unde graniţa dintre realitate
şi aparenţe se subţiază până la disoluție, experienţa poate deveni personală. Confruntarea Andreei cu propriile
temeri e, de fapt, confruntarea fiecăruia în parte. Firul întregii poveşti e retrospectiv, la final – când Andreea dă
cărţile pe faţă, la propriu, şi la figurat, dar impactul senzorial este imediat.

Dar să vă spunem şi cum a arătat efectiv acest traseu. Încă de la intrarea în subsol, pe traseul luminat minim,
un firmament fosforescent pare să anunţe dezastrul – FAILURE SYSTEM. O uşă întredeschisă lasă să se vadă o
dâră de lumină roşie. Aici invitaţii întâlnesc primul personaj, pe Anorexica, măcinată de conflictul între a mânca,
şi a nu mânca, o tensiune care se acumulează și explodează, aceasta distrugând totul în jurul ei. În aerul stătut
al catacombelor, miroase a lime şi portocale strivite. Încremenit, vezi praful cum se ridică în fascicolul de
lumină. Oamenii se uită unii la alţii. Ce se întâmplă? Performanţa actriţei e credibilă, iar cineva întreabă: Eşti
bine? Ai nevoie de ajutor? Andreea Raicu vorbeşte în cartea ei despre şantajul perfecţiunii şi înfometare. Şi că
toată lumea greşeşte, important e cum procedează după.

Multe dintre aceste dureri ne sunt impuse de societate: trebuie să arăţi perfect, să ai mărimea zero, să-ţi lucrezi
până la epuizare masă musculară, să ai un ten fără nicio urmă de râd, să ai mereu cuvintele la tine, să fii mereu
la înălţime. Nu e obositor să te zbaţi în fiecare secundă a vieţii tale pentru a satisface nişte reguli care nici
măcar nu sunt ale tale?

Ghidul îi invită pe oaspeţi să meargă mai departe. În bezna subsolului se aude clipocitul pe care îl fac paşii în
contact cu apa care băltește pe jos. Oamenii se feresc, fac balet în vârful picioarelor, rochiile fastuoase se ridică
automat, stresul e maxim. Un culoar îngust duce în inima subteranei, iar oamenii respiră pentru o clipă, o sursă
de lumină facilitând înaintarea. Însă semnele bune sunt doar aparenţe, un nou firmament străpungând privirile:
BAD HABBIT. Imediat, traseul se lărgeşte spre stânga, unde se afla al doilea performer. Narcisistul e aşezat
confortabil pe o canapea din alt film şi scăldat într-o baie de lumină, făcându-şi selfi-uri. Atmosfera e decadentă,
până şi sound-ul săltăreţ care a întâmpinat în oficiu invitaţii, şi care se repetă acum, e lugubru. Aşa încât,
următorul mesaj luminos - I HAVE NO ISSUES – îţi stă în gât, numai relaxare nu e. Traseul pare că se termină
cu un culoar lung. La mare distanţă, într-o lumină rece, un tip bine făcut trage non-stop de gantere. Cu
mesajul: ARE YOU REALLY HAPPY? Ultimul spaţiu pe care îl parcurg invitaţii, ultima metaforă a acestui traseu
labirintic: camera Andreei Raicu. În intimitate, în faţa oglinzii, unde sosia Andreei se machiază repetat, ego-ul
forţând să accepte frumuseţea artificial construită ca fiind cea care contează. Este prima dată când invitaţii aud
vocea Andreeei, pe bandă: NU TREBUIE SĂ VADĂ NIMENI CE E ÎN SUFLETUL MEU! NU SUPORT
SINGURĂTATEA! NU MAI POT! NU MAI POT! Sunt lucruri despre care vedeta povesteşte în cartea ei, în capitole
precum Un etalon artificial şi pledoaria mea pentru schimbare, Manifest pentru frumuseţea naturală.
Descoperă-te este şi o carte despre vulnerabilitate. Abordând teme ca frumuseţea, sănătatea şi dezvoltarea
personală, Andreea Raicu ne invită să descoperim echilibrul, dar că în această călătorie ne vom lovi inevitabil de
toate acele idealuri care, devenite obsesii, fac din omul modern un cobai al artificialului. Într-o lume în care totul
pare să fie lapte şi miere, Andreea recunoaşte că nu e mereu aşa. Că uneori te lupţi cu depresia, alteori cu
singurătatea. Şi că nici măcar faima nu-ţi poate rezolva problemele, decât tu însuţi. Dar pentru a ajunge la
lumină, trebuie să te lupţi cu tenebrele.

E important să învățăm să ne găsim liniștea interioară, să ne oprim și să vedem ce este înăuntrul nostru, să ne
întrebăm ce ne place, ce ne dorim, ce ne face fericiți – Andreea Raicu

Au coborât în Infern, printre alţii, Andreea Esca, Virgil Iantu, Andreea Berecleanu, Monica Bârlădeanu, Ştephan
Pelger, Dragoş Bucurenci, Laura Cosoi etc etc... Habar n-am avut, decât târziu, citind prin articole. Din cauza
luminii scăzute, nu am văzut cine sunt, nu au văzut cine sunt. Pentru că, în beznă, suntem toţi la fel. Avem toţi
aceleaşi probleme. Şi toţi avem nevoie de o mână de ajutor, indiferent cum ne numim şi cine suntem.