Adi Manolovici predă rock de 20 de ani

Și arta, ca orice meșteșug, se învață. Sau, mai bine spus, se primește de la un profesor care dă mai departe. Iar
azi poate mai mult ca oricând discipolii au nevoie de maeștri. Adi Manolovici, unul dintre cei mai apreciați
chitariști români, e cunoscut pentru generozitatea sa pedagogică..

Vă salut, domnule Adi Monolovici! Ce e nou?

Bună ziua tuturor cititorilor dvs. Mă pregătesc de finalul de an, cu ultimile concerte, cu pregătirile pentru tabăra
de chitară ce va urma în curând.

Aţi avut recent un concert, cum a fost?

A fost un concert reuşit, am cântat alături de câțiva elevi ai Academiei de Rock (şcoala mea de chitară), cu un
publicul extrem de cald care ne-a răsfăţat cu aplauze şi aprecieri.

Cum e publicul lui Adi Manolovici? Exista un profil? Oameni care vă urmăresc activitatea, oameni
care vă descoperă acum?...

Publicul meu nu are limite de vârstă. Am mulţi copii care vin la concertele mele alături de părinţii lor dar sunt şi
adolescenţi, elevi sau studenţi.. Deci un public variat ca vârstă. În general sunt persoane care apreciază actul
artistic live, show-ul chitaristic de virtuozitate şi performanţa artistică.

Ce repertoriu aveţi de regulă la un concert?

Repertoriul se schimba de la un concert la altul în proporţie de 50%, adică la următorul nu păstrez decât maxim
jumătate din piesele cântate anterior. În general am atât piese proprii cât şi cover-uri care urmează tematica
show-ului respectiv. De la folk sau country, la rock sau jazz. Acustic sau electric. Numai muzică bună!

Pe unde mai concertaţi în rest, şi unde vă putem urmări activitatea?

Am avut concerte în Centrul Vechi, la The Ace, Paque, True Club etc. dar pregătesc şi câteva apariţii prin ţară.
Activitatea mea o puteţi urmări pe paginile oficiale: www.manolovici.ro sau www.academiaderock.ro sau pe
paginile mele de pe facebook sau instagram.

Haideţi să vorbim un pic de începuturi. Au trecut, cât? Cred că mai bine de trei decenii de când s-a
născut pasiunea dv. pentru chitara. Povestiţi-ne vă rog de acest moment şi cum s-a dezvoltat pe
parcurs...

Pasiunea mea pentru chitară s-a manifestat în perioada anilor '80 - '81 în plin apogeu al Cenaclului Flacăra
condus de marele poet Adrian Păunescu. Am aproape 40 de ani de când a început această dragoste. La început
a fost mai în joacă, prin spatele blocului cu vecinii... cântam "Andrii Popa", "Cântec şoptit" sau "La o cană cu
vin". Mai apoi, în gimnaziu eram solicitat la serbările de început sau de final de an, însă primul concert cu
adevărat a avut loc pe scena sălii de spectacole a Liceului Sf. Sava pe 1 iunie 1985. Este, practic, data primei
mele apariţii profesionale. Au urmat diversele concursuri câştigate la Cântarea României, chiar îmi amintesc că
în 1986/1987 am luat locul ÎI pe ţară cu trupa "IFF" a liceului Sf. Sava. După satisfacerea stagiului militar am
început facultatea şi m-am dedicat studiului muzicii (teorie, armonie, tehnică după metode ale conservatoarelor
de muzică din Franţa şi Marea Britanie, precum şi de la G.I.T. din Statele Unite ). Tot atunci mi-am dat
examenul de atestat de artist liber profesionist, iar după terminarea facultăţii am început activitatea live cu
trupa Floare Albastră. Au urmat apoi: Sfinx Experience, Paula Seling, Blue Spirit, Laurenţiu Cazan, Mircea Vintilă,
Syndikate etc.

Dacă priviţi în urmă, care sunt cele mai importante momente din activitatea dv. artistică?

Cred că cel mai important moment al carierei mele artistice îl reprezintă momentul naşterii Academiei de Rock,
respectiv 1 martie 2000 pentru simplul motiv că am fost fondatorul primei şcoli de chitară rock din ţară, iar
graţie acestei iniţiative am, în momentul actual, peste 400 de chitarişti formaţi şi crescuţi în Academie. Apropos,
anul viitor facem 20 de anişori. Alte momente importante sunt legate tot de activitatea mea pedagogică:
lansarea primei metode de chitară acustică din ţară (2002) şi cele două volume de chitară electrică rock (2003
şi 2008).

Ce se mai petrece în ”laboratorul” artistic al lui Adi Manolovici? Pregătiţi ceva?

Lucrez la două albume, unul cu elevii Academiei de Rock, iar al doilea, un album instrumental personal cu piese
proprii. Deasemeni, intenţionez să reeditez cele trei metode de chitară ale mele şi, de ce nu, să scot o carte de
partituri cu piesele mele.

Că tot vorbim de Academia de rock, ce se mai întâmpla acolo?

Am spus şi mai devreme, intenţionez să fac un album aniversar cu ocazia celor 20 de ani de pedagogie muzicală
şi să fac un spectacol cu invitaţi, artişti consacraţi dar şi cu foşti sau actuali elevi ai Academiei de Rock. Pe de
altă parte, aş dori să îmi găsesc un sediu ceva mai încăpător, să deschid şi o clasă de chitară bas precum şi una
pentru tobe/percuţie.

Într-o piaţă muzicală ultra dominată de comercial şi reţete, o academie de rock pare, să spunem,
destul de nepopulară. Ce vise au, domnule Manolovici, copiii care vin la dv. să înveţe chitara?

Din păcate, gusturile muzicale se schimbă. Preferinţele tinerilor sunt precum dunele de nisip... mişcătoare. Eu
am înfiinţat această Academie nu pentru a urmări tendinţele ci pentru a conserva rock-ul ca muzică planetară,
ca pe o moştenire culturală. Ceea ce ne-au dăruit artiştii rock ai secolului trecut trebuie păstrat ca pe un bun
universal şi trebuie dăruit generaţiilor ce vor urma. Veţi rămâne surprins dar încă sunt tineri care preferă rock-ul
vechi în ciuda tendinţelor noului val de muzică pentru mase: pop/alternativ, hip-hop sau trance.

Cât de important credeţi că e un formator adevărat, un maestru în această lume în care multe se
fac după ureche?

Muzica rock are aproape 70 de ani, iar afară există şcoli profesionale, cu profesori specializaţi. La noi în ţară
multe se fac după ureche.. chiar şi politică.

De-a lungul timpului, pe la Academia de rock au trecut multe nume care s-au consacrat apoi în
muzică românească. Ce se întâmplă după ce o ”pasăre” îşi ia zborul? Păstraţi legătura, mai
colaboraţi muzical cu foştii dv. elevi?
Este, dacă vreţi, ca la şcoală. După ce o termini, te mai auzi cu profesorul un an, doi, eventual la banchetul de
10/20/30 ani de la terminarea şcolii. Este în natura umană să pleci de lângă părinte, să îţi urmezi drumul tău în
viaţă. Cu unii dintre elevi am mai ţinut legătura, cu alţii nu. Este şi o chestiune de afinităţi elective, de cum te-ai
ataşat spiritual de acel elev şi el de tine.

Şi apropo de colaborări, aţi avut multe parteneriate artistice în cariera dv., cu cine mai colaboraţi
în prezent?

Am colaborat cu mulţi artişti: Paula Seling, Laurenţiu Cazan, Mircea Vintila, Florin Chilian, Mircea Rusu etc.
Momentan îmi văd de drumul meu pentru că am încă multe de spus şi de dăruit generaţiilor următoare.

Etichete

Adi Manolovici este un chitarist și pedagog român

În anii 2000, Adi Manolovici a înființat Academia de rock, o școală de chitară unde s-au școlit mulți dintre cei
care aveau să devină apoi membri în trupe cunoscute din muzica românească, precum Vița de Vie, El Negro,
Amicii etc..

La începutul anilor 90, revistele de specialitate îl considerau pe Adi Manolovici ca fiind unul dintre cei mai
importanți chitariști români