Liber la amor, egal să fie!

Of, dragostea... Câte probleme, pasiuni, câte deznodământe dramatice, câte capete nu retează ea zilnic?
Dacă am fi mai înțelepți un pic. Sau poliamoroși, cum s-ar spune. Monica Barbovschi pledează de mai
mulți ani pentru emanciparea sexuală, în fond pentru o emancipare etică și echitate de gen, în ceea ce
privește tumultoasa noastră viața amoroasă...

Bună Monica, te-aș ruga să spui câte ceva cititorilor noștri despre poliamorie

Poliamoria este una din formele de non-monogamie etică și nu, nu este clasicul înșelat. Înșelatul este tot
o formă de non-monogamie, dar lipsită de onestitate. Non-monogamia etică are la bază comunicarea
onestă și consimțământul informat al tuturor celor implicați. Iar scopul celor care se identifică drept
persoane poliamoroase este formarea unor relații sau partneneriate de lungă durată, cu mai mult de o
singură persoană. Dar aș vrea să precizez că poliamoria este doar una din formele de non-monogamie,
acestea putând fi ierarhice, sau non-ierarhice, centrate pe cuplu, sau nu. Poliamoria ierarhică se bazează
pe un cuplu central, cei doi formând relația principală, la care adaugă alți parteneri secundari; cea non-
ierarhică presupune egalitatea de facto între parteneri. Exemplul ”din folclor” al non-monogamiei centrate
pe cuplu este cuplul în căutare de un ”unicorn”, acea parteneră bisexuală, în mod magic atrasă în mod
egal de ambii parteneri (creatură mitică și ea, la fel ca unicornul). Putem vorbi și de forme de non-
monogamie mai puțin cunoscute – anarhia relațională și solo-poliamoria, forme care nu sunt centrate pe
cuplu. Anarhia relațională, spre deosebire de poliamorie care are cuplul în centru, pune accent pe
flexibilitatea conexiunilor dintre oameni și, în plus, nu plasează o importanță mai mare relațiilor sexual-
romantice (luptă împotriva amato-normativismului), un partener platonic putând fi mai important pentru
întemeierea unei ”familii” sau structuri de conviețuire.