Radu Iacoban

Teatrul nu e social sau asocial, politic sau apolitic. Teatrul e bun sau prost

Eşti suma spectacolelor pe care nu le-ai reuşit

Radu Iacoban este unul dintre actorii emblematici ai prezentului care s-au aruncat cu totul în meserie. Actor la
bază, Radu și-a dezvoltat continuu abilitățile, devenind regizor, autor, și uneori chiar producător.

Salut Radu, care sunt noutățile?

Salve, momentan lucrez împreună cu Tudor Prodan, Aida Sosic şi cu o echipă faină de actori - Richard Balint,
Răzvan Vicoveanu, Anda Tamășanu, Adela Lazăr, Maria Teișanu, Petre Ghimbașanu - pentru spectacolul
“Creştinii” de Lucas Hnath la Teatrul Regina Maria din Oradea.

Bad Talks, cel mai recent spectacol al tău, dacă nu greşesc. Spune-mi ceva despre el te rog.

Ceva. :)

Eşti în spectacolul ăsta actor, autor şi regizor. O experineță totală de one-man-show, aş zice. Cum
a fost să fii în fiecare parte din puzzle-ul ăsta, şi când ţi-a fost mai greu?

Eu aş zice că a fost greu de la început până la premieră. E adevărat că la început am pornit cu o doză mare de
nesiguranţă pentru că aşa e orice început. Uşor, uşor însă, am fost ajutat de oamenii din echipa spectacolului -
Tudor Prodan, Aida Sosic, Dan Samoilă, cei de la Teatrul Unteatru, de colegii care veneau la repetiţii şi care îmi
făceau viaţa mai uşoară oferindu-mi un feed-back bun. Acum mă bucur de fiecare reprezentaţie şi încerc să o
corectez, să o îmbunătăţesc. E un spectacol plasat într-o zonă zic eu necesară, cu un text în care lumea se
recunoaşte, puţin riscant - pentru că oamenii au anumite astepari şi un soi de comportament din care e un pic
complicat să îi scoţi - dar să sperăm că va avea ceva viaţă pe piaţa teatrală. Treaba mea e să mă zbat să îi aduc
pe oameni în sala de la Teatrul Unteatru şi să scot ce e mai bun din acea întâlnire.

Teatrul de regulă e o muncă în echipă. Cum te simţi după această experiență cvasi solitară?
Nu obişnuiesc să o iau la drum singur. Şi nici aici nu e cazul. Am o echipă cu care am dezvoltat acest spectacol.
Da, dacă e să te iei după ce scrie pe afiş, adică că eu am scris, am bla, bla, pot să zic că “Bad Talks” e o
excepţie. Aşa cum îţi ziceam şi în răspunsul anterior e complicat. Tu faci promovare, tu bagi bani în producţie,
tu aduni oamenii în echipă, tu centrezi, tu dai cu capul. Adică eu nu mă plasez în zona de independenţi finanţaţi
de stat, ci în zona de independenţi care chiar sunt independenţi. :). Reţeta e simplă. Se scrie un text, se
formează o echipă, se realizează spectacolul, se produce şi se vinde. Ce viaţa are? Asta depinde e o grămadă de
necunoscute.

Ştiu că ai făcut masterul de regie cu Ducu Darie. Ce ai învăţat important de la el?

Întâlnirea mea cu Ducu e mult prea personală pentru a fi descrisă în cuvinte. Îl iubesc pe omul ăsta şi sper să
am şansa să folosesc în spectacolele următoare tot ce am învăţat de la el. Dacă reuşesc măcar zece la sută, o
să fiu mega mulţumit.

Teatrul independent vine deseori cu reţete, dintr o gândire comercială, din teamă de a nu greşi.
Care e riscul pentru un artist care provoacă publicul, scoțându-l să zicem din confort?

Nu ştiu ce să îţi răspund la întrebarea asta. Teatrul se face cu un public target în minte. Dacă tu eşti
producătorul, mă gândesc că ar trebui să îţi faci un business plan care să îţi amortizeze cheltuielile. Evident că
dacă vrei să faci profit, pui nişte actori celebri, închiriezi o sală mare, investeşti în promovare şi, dacă zeii te
ajută, faci bani. Zona de inconfort ar trebui să fie mai degrabă preocuparea teatrelor de stat care fiind finanţate
oricum, nu cred că ar avea de pierdut enorm după un spectacol experimental. Dar aici se deschide o discuţie
lungă despre strategii culturale care de cele mai multe ori lipsesc cu desăvârşire în peisajul autohton şi prefer să
tac din gură. :)

Crezi că e o prejudecată faptul că teatrul social nu prinde la orice tip de public?

Teatrul nu e social sau asocial, politic sau apolitic. Teatrul e bun sau prost.

Joci şi ai spectacole atât în teatrul de stat, cât și în teatrul independent, într-o pondere oarecum
egală. E o întâmplare acest echilibru, sau sunt lucruri pe care poţi să le faci doar la stat, şi lucruri
pe care poţi să le faci doar în independent?
Habar nu am. Scopul meu e să lucrez, nu să stau. Deci când am un timp mort, mă gândesc unde şi ce să lucrez.
Cred că de aici ponderea de care aminteai.

Ai proiecte pe care nu ai reuşit să le finalizezi dintr un motiv sau altul?

O grămadă. Eşti suma spectacolelor pe care nu le-ai reuşit.:). În ultima vreme nu prea, dar la început, în primii
ani după terminarea facultăţii, cred că ne-am apucat de enșpe mii de proiecte pe care le-am lăsat baltă. Dar eu
zic că e un demers natural şi sănătos. În sensul că e normal să nu găseşti uşa potrivită din prima.

Ziceai undeva că nu te pricepi la entertainment. E şi o delimitare de zona facilă a artei?

Nu. Aia a fost afirmaţie scoasă din context. Cum presupun că o să se întâmple şi cu o frază din acest
interviu. :). Eu ziceam că nu ştiu să fac numai asta. Adică dacă îmi dai un proiect de la care producătorul
aşteaptă doar ca lumea să se hahaie, aş fi un pic sceptic. Dar timpul le îndreaptă pe toate. Poate o să fac la un
moment dat şi asta. Eu nu cred, dar…

Apropo de realitate... Eşti doar un observator lucid al societăţii în care trăieşti, sau urci şi pe
baricade când e cazul?

Urc pe baricade dacă e cazul. De cele mai multe ori o fac în spectacolele mele. Ştiu că acolo am libertatea să
concentrez toate obsevatiile pe care le găsesc pertinente pentru o mai bună actualizare a poveştii. De exemplu
în spectacolul de la Teatrul Mic “Viaţa şi Moartea lui Richard al II-lea” am folosit mai mulţi stimuli din zona
regalistă autohona - imnul regal, actul de abdicare semnat de regele Mihai, părţi din discursul acestuia atunci
când a fost invitat într-un final în parlament - pentru a transmite în subconştientul publicului spectator ce
senzaţii vin la pachet atunci când avem de-a face cu o detronare. Sau în spectacolul “Lecţia”, în care o statuie
enormă, intangilbila ia locul autorităţii şi puterii pe care profesorii şi le aroga de cele mai multe ori în relaţia cu
elevii. Prefer să nu dau mură în gura omului sau să îi dictez ce să gândească, dar consider că e necesar să
presar în interiorul spectacolului elemente care să îl conecteze pe acesta cu realitatea imediată.

Etichete

Radu Iacoban este actor, regizor și autor dramatic

”Bad Talks” este cel mai recent spectacol creat de Radu Iacoban, un one-man-show despre noi și România
zilelor noastre, creat, regizat și jucat de Radu, și poate fi văzut la Teatrul Unteatru
De asemenea, Radu Iacoban a mai semnat regia unor spectacole la Teatrul Mic (dintre care cele mai recente
sunt ”Lecția”, ”Viața și Moartea lui Richard 2”) și Teatrul Act (”Constelații”)