Privind eșecul aranjamentului matrimonial al sec XX, Pascal Bruckner vorbea de o nouă

dezordine amoroasă. Crezi că libertatea relațională poate fi văzută și ca un demers de

restructurare și legitimare a noilor practici amoroase, pe bazele corectitudinii politice?

Cred că în mare măsură exact despre asta e vorba, reconfigurarea mizelor legate de comuniune,
intimitate, relaționare interumană. Dar există multe presiuni către conformism, mai ales cele care vizează
aspectul de drepturi, de legitimare a stilului poliamoros după modelul de conviețuire al structurii familiale
tradiționale, de exemplu prezentat sub forma unui quad format din doi bărbați plus două femei (un cuplu
care și-a extins relația, fiecare partener adăugând un partener secundar), de obicei persoane albe,
middle-class, ce prezintă toate aparențele unei ”normalități” menite să liniștească. Acest format, alături
de configurația de tip V, sau triunghiul amoros sunt doar formele potențial mai palatabile, ce pot fi mai
ușor acceptate social. Dar există unele forme de non-monogamie care reproduc inegalitățile, și aici mă
refer la cele de gen - practici cum ar fi vânarea ”unicornului” (partenera bisexuală secundară, care de
obicei este dorită de bărbat), sau ”one penis policy” (nu este admis mai mult de un bărbat în configurație
- din nou, restricție impusă de bărbat). Cu toate acestea, consider că non-monogamia practicată în mod
etic (și aici ținând cont de inegalitățile deja existente) poate deveni un stil de viață cu un potențial
transformator formidabil, atât la nivel personal, cât și la nivelul relațiilor pe care le stabilim cu ceilalți.