Exodul creierelor

Adela Bărbulescu

În fermecătorul oraș montan Grenoble tocmai a nins (suntem la începutul lui octombrie), iar toamna este alb-
portocalie și promite mult de lucru, ne spune Adela Bărbulescu, o tânără cercetătoare româncă, care s-a stabilit
de câțiva ani în Franța.

Adela a început cu calculatoarele, studiind Politehnica la București şi a ajuns la o aplicaţie deja cunoscută în
Franța, pentru copiii autişti. Proiectul de care se ocupă în prezent cercetătoarea se numește Emoface. O
denumire generic-expresivă. „Emoface vine de la „Emoţional Faces” şi este un joc video terapeutic pentru
persoanele autiste. Obiectivul jocului este de le a antrena competențele sociale, de exemplu: asocierea
expresiilor faciale cu emoţii sau înţelegerea intenţiilor altor persoane în diverse contexte sociale, într-un mod
ludic, stimulant şi personalizat. Ideea este de a se antrena prin interacțiunea cu personaje 3D expresive în
contexte sociale simulate” – povestește Adela Bărbulescu.

Uneori, totul începe din te miri ce. Dintr-o joacă, sau o simplă căutare. Curiozitățile și căutările Adelei au avut
un traseu mai lung de studii, care a început de la București, Aalborg, Barcelona și, în final, Grenoble, unde și-a
făcut doctoratul. ”Ideea a apărut în timp ce căutam taxonomii de emoţii pentru doctoratul meu. Subiectul era
modelizarea statistică a comportamentului non-verbal (expresii faciale, gesturi, intonaţie etc.) folosit în
exprimarea emoţiilor. Am observat că există o legătură importantă între studiile de cogniţie socială şi autism. O
caracteristică a autismului este deficitul în comunicarea şi în interacţiunile sociale. Practic, persoanele autiste
prezintă diferenţe neurologice care le pot afecta modul în care procesează feţele oamenilor şi modul în care
inferează intenţiile lor. Pentru a evita dificultăţile în interacţiunile sociale, ei pot fi antrenaţi de către terapeuţi.
Eu mă inspir din principiile acestor terapii şi folosesc avantajele tehnologiei pentru a crea o „unealtă” ludică, mai
eficientă şi mai simplu de folosit, atât de către profesionişti cât şi de către persoanele autiste.”

O parte a tehnologiei a fost creată în timpul tezei sale de doctorat. Aplicaţia în sine a început să prindă formă la
un an după terminarea tezei, când Adela a început să colaboreze cu un incubator local, care valorizează
propunerile antreprenoriale ale cercetătorilor.

După ce a lansat aplicația, au apărut și primele rezultate. ”Am făcut câteva serii de teste în institute
educaţionale şi medicale şi demonstraţii la conferinţe. Reacţiile au fost pozitive, având în vedere că profesioniştii
şi părinţii caută soluţii care să aibă un conţinut complex, cât mai apropiat de realitate. Copiilor autişti le-a plăcut
jocul, ceea ce este un semn foarte bun: scopul este ca ei să înveţe într-un mod cât mai plăcut, prin joacă.”

Mulți tineri români aleg să studieze afară, și tot mulți rămân să și muncească acolo. Cercetătorii români se
numără printre aceștia, ei având oportunitatea să-și continue munca la standarde ridicate și să inoveze pe alte
meleaguri în detrimentul țării natale, într-o sintagmă pe care unii au numit-o exodul creierelor. Și chiar dacă
societatea franceză este în general prudentă în ceea ce priveşte inovaţia, după cum spune tânăra cercetătoare,
”atunci când nevoia este foarte mare, oamenii caută soluţii în mod activ. Am întâlnit mulţi părinţi care au
devenit experţi în ultimele soluţii terapeutice şi care sunt foarte interesaţi de modul în care tehnologia – şi mai
precis aplicaţiile pe tableta – le pot ajuta copiii să treacă peste dificultăţi.”

Mai mult de atât, specialiștii și instutițiile franceze s-au arătat interesate să colaboreze și să facă parte din
povestea Emoface. ”În acest moment testez un prototip cu un grup de psihologi care îl vor introduce treptat în
intervenţiile lor. În acelaşi timp, colaborez cu o echipă formată din medici şi educatori specializaţi care mă ajută
în concepţia şi validarea activităţilor incluse în joc.”

Când ești la început, nimic nu e simplu, apar fel și fel de dificultăți, de la probleme tehnice, chestiuni de
evaluare efectivă și, evident, partea de antreprenoriat. ”În concepţia jocului o primă greutate este reprezentată
de designul interfeţei şi ergonomie, care trebuie adaptate la sistemul senzorial al persoanelor autiste. Apoi
urmează concepţia activităţilor care prezintă un mecanism ludic cu scop terapeutic. Partea tehnologică trebuie
să fie robusta – persoanele autiste sunt mai înclinate să respingă jocul la apariţia unui bug sau a unui element
neaşteptat. O etapă importantă va fi evaluarea clinică a rezultatelor utilizării jocului pe o perioadă mai lungă, cu
studiu randomizat de control. Apoi sunt bineînţeles greutăţile întâmpinate în orice proiect antreprenorial: partea
administrativă, marketing, finanţare, comercializare etc.”

Vorbind de zona antreprenoriatului, în care tocmai a intrat cu acest proiect, Adela încearcă acum să contacteze
cât mai multe asociaţii şi institute pentru a testa aplicaţia. ”Este important să creez o comunitate de părinţi şi
persoane autiste care să testeze şi să dea vorba mai departe. Pe lângă aspectul funcţional, validarea ştiinţifică
prin evaluare clinică şi colaborarea cu cercetări cunoscuţi în domeniul autismului va avea un efect important şi
pentru vizibilitate.”

Tehnologie, știință, medicină, ca să nu mai vorbim de marketingul și administrarea proiectului, au pus-o pe

Adela în fața unor varii domenii de activitate, din care învață din mers. ”De aproape doi ani lucrez la optimizarea
tehnologiei, fac cursuri legate de antreprenoriat şi studiez cât pot de mult metodele de terapie în legătură cu
autismul. Mă pasionează aceste studii din domeniul psihologiei şi a cogniţiei sociale. Experienţa a devenit cu
atât mai interesantă cu cât am cunoscut mai multe persoane autiste sau părinţi care vorbeau despre pasiunile şi
calităţile copiilor lor. Încet-încet devin tot mai implicată personal în activităţi pentru a găsi soluţii pentru o
societate cât mai inclusivă.

Echipa este astăzi formată din două persoane permanente şi mai mulţi colaboratori externi. Mayra Lima este
asociata mea şi este designer grafic specializată pe aplicaţii pentru autism. Este foarte motivată pentru că sora
ei este autistă şi subiectul o interesează de mult timp. Eu mă ocup de tehnologie, teste, „dosare” (tot ce
înseamnă birocrația în legătură cu incubatorul, proprietate intelectuală, cereri de finanţare etc.), iar Mayra se
ocupa de design şi marketing. Deciziile strategice le luăm împreună. În curând vom lucra cu programatori şi
artişti 3D pe o perioadă de câteva luni pentru a implementa o versiune gratuită a jocului.”

Am întrebat-o pe Adela dacă ia în considerare şi o colaborare cu instituţiile române pentru această aplicaţie, mai
ales că şi România are copiii ei autişti, cu o nevoie imensă de sprijin şi terapie. ”Animaţiile 3D expresive sunt
generate pentru o limbă şi o cultură analizată. Momentan avem o versiune pentru limba franceză. Pentru fiecare
ţară nouă trebuie să refacem modelele statistice pentru limba locală şi asta implică să înregistrăm actori nativi în
timp ce joacă un set de emoţii şi situaţii sociale.”
Până acum, cercetătoarea s-a axat în principal pe promovarea aplicaţiei în Franţa, dar a testat recent şi piaţa de
aici. ”Am avut o intervenție la Radio România Cultural în care am vorbit despre proiect. Nu am încercat mai
mult, dar face parte din planul pentru viitor. De altfel, îmi doresc să iau legătura cu cât mai mulţi specialişti,
asociaţii şi familii pentru a înţelege cum aş putea adapta jocul pentru piaţa din România. Orice persoană
interesată să afle mai multe despre proiect îmi poate trimite mail la: barbulescu.adela@gmail.com”

Întrebată dacă ia în considerare să se întoarcă în România, spune că i-ar plăcea să mai locuiască la un moment
dat în Bucureşti, ”Dar nu pot concepe încă ideea de a mă stabili undeva.” În schimb, se reîntoarce de fiecare
dată, de 2-3 ori pe an, cu plăcere. ”Slatina este locul copilăriei, în care locuiesc părinţii şi care îmi oferă un fel
de ancoră în marea de schimbări din ultimii ani. În Bucureşti legătura cea mai puternică este cu sora mea, apoi
cu toată nebunia tipică a oraşului, de care nu mă satur.”

Etichete

Adela Bărbulescu este o tânără cercetătoare de origine română care s-a stabilit în Franța. Puteți vedea aplicația
sa, Emoface, pe www.emoface.fr

Anii de studiu au purtat-o pe Adela prin mai multe țări europene, Spania, Danemarca, Franța. ”Locurile în sine
au fost o întâmplare, deoarece am urmat subiectele de cercetare care îmi plăceau. Apoi a fost şi dorinţa mea de
schimbare şi de a cunoaşte cât mai multe culturi.”

De notat, ca o comparație de subsol, cursul a două destine diferite. Adela Bărbulescu a avut-o colegă, la
Slatina, pe modelul Mădălina Ghenea. Un destin i-a adus faimă mondială uneia, datorită frumuseții personale.
Celeilalte, o importanță care rezidă în efecte, pentru copiii autiști din Franța și, poate, în timp, din întreaga
lume.