Adi Manolovici

Sapo

Va salut, domnule Adi Monolovici! Ce e nou?

Bună ziua, tuturor cititorilor Dvs. Mă pregătesc de finalul de an, cu ultimile concerte, cu pregătirile pentru
tabăra de chitară ce va urma în curând.

Ati avut recent un concert, cum a fost?

A fost un concert reuşit, am cântat alături de câţiva elevi ai Academiei de Rock (şcoala mea de chitară),
cu un publicul extrem de cald care ne-a răsfăţat cu aplauze şi aprecieri.

Cum e publicul lui Adi Manolovici? Exista un profil? Oameni care va urmaresc activitatea,
oameni care va descopera acum?...

Publicul meu nu are limite de vârstă. Am mulţi copii care vin la concertele mele alături de parinţii lor dar
sunt şi adolescenţi, elevi sau studenţi.. deci un public variat ca vârstă. În general sunt persoane care
apreciaza actul artistic live, show-ul chitaristic de virtuozitate şi performanţa artistică.

Ce repertoriu aveti de regula la un concert?

Repertoriul se schimba de la un concert la altul în proporţie de 50%, adică la următorul nu păstrez decât
maxim jumătate din piesele cântate anterior. În general am atât piese proprii cât si cover-uri care
urmează tematica show-ului respectiv. De la folk sau country, la rock sau jazz. Acustic sau electric. Numai
muzică bună !

Pe unde mai concertati in rest, si unde va putem urmari activitatea?

Am avut concerte în Centrul Vechi, la The Ace, Paque, True Club, etc. dar pregătesc şi câteva apariţii prin
ţară. Activitatea mea o puteţi urmări pe paginile oficiale: www.manolovici.ro sau www.academiaderock.ro
sau pe paginile mele de pe facebook sau instagram.
Haideti sa vorbim un pic de inceputuri. Au trecut, cat? Cred ca mai bine de trei decenii de
cand s-a nascut pasiunea dv. pentru chitara. Povestiti-ne va rog de acest moment si cum s-a
dezvoltat pe parcurs...

Pasiunea mea pentru chitară s-a manifestat în perioada anilor '80 - '81 în plin apogeu al Cenaclului
Flacăra condus de marele poet Adrian Paunescu. Am aproape 40 de ani de când a început această
dragoste. La început a fost mai în joacă, prin spatele blocului cu vecinii... cântam "Andrii Popa", "Cântec
şoptit" sau "La o cană cu vin". Mai apoi, în gimnaziu eram solicitat la serbările de început sau de final de
an, însă primul concert cu adevărat, a avut loc pe scena sălii de spectacole a Liceului Sf. Sava pe 1 iunie
1985. Este practic, data primei mele apariţii profesionale. Au urmat diversele concursuri câştigate la
Cântarea României, chiar îmi amintesc că în 1986/1987 am luat locul II pe ţară cu trupa "IFF" a liceului
Sf. Sava. După satisfacerea stagiului militar am început facultatea şi m-am dedicat studiului
muzicii( teorie, armonie, tehnică dupa metode ale conservatoarelor de muzică din Franţa şi Marea
Britanie, precum şi de la G.I.T. din Statele Unite ). Tot atunci mi-am dat examenul de atestat de artist
liber profesionist, iar după terminarea facultătii am început activitatea live cu trupa Floare Albastră. Au
urmat apoi: Sfinx Experience, Paula Seling, Blue Spirit, Laurenţiu Cazan, Mircea Vintilă, Syndikate, etc.

Daca priviti in urma, care sunt cele mai importante momente din activitatea dv. artistica?

Cred că cel mai important moment al carierei mele artistice îl reprezinta momentul naşterii Academiei de
Rock, respectiv 1 martie 2000 pentru simplul motiv că am fost fondatorul primei şcoli de chitară rock din
ţară, iar graţie acestei iniţiative, am în momentul actual, peste 400 de chitarişti formaţi şi crescuţi în
Academie. Apropos, anul viitor facem 20 de anişori. Alte momente importante sunt legate tot de
activitatea mea pedagogică: lansarea primei metode de chitară acustică din ţară (2002) şi cele două
volume de chitară electrică rock (2003 si 2008).

Ce se mai petrece in ”laboratorul” artistic al lui Adi Manolovici? Pregatiti ceva?

Lucrez la doua albume, unul cu elevii Academiei de Rock, iar al doilea, un album instrumental personal cu
piese proprii. Deasemeni, intenţionez să reeditez cele trei metode de chitară ale mele si de ce nu... să
scot o carte de partituri cu piesele mele.

Sunteti si profesor de chitara, Academia de rock fiind deja un brand in lumea muzicala de
aproape doua decenii. Ce se mai intampla la academie?

Am spus şi mai devreme, intenţionez să fac un album aniversar cu ocazia celor 20 de ani de pedagogie
muzicală şi să fac un spectacol cu invitaţi, artişti consacraţi dar şi cu foşti sau actuali elevi ai Academiei de
Rock. Pe de alta parte, aş dori să imi gasesc un sediu ceva mai încăpător, să deschid şi o clasa de chitară
bas precum şi una pentru tobe/percuţie.
Intr-o piata muzicala ultra dominata de comercial si retete, o academie de rock pare, sa
spunem, destul de nepopulara. Ce vise au, domnule Manolovici, copiii care vin la dv. sa
invete chitara?

Din pacate, gusturile muzicale se schimbă. Preferinţele tinerilor sunt precum dunele de nisip...
mişcătoare. Eu am infiinţat această Academie nu pentru a urmări tendinţele ci pentru a conserva rock-ul
ca muzică planetară, ca pe o moştenire culturală. Ceea ce ne-au dăruit artiştii rock ai secolului trecut
trebuie păstrat ca pe un bun universal şi trebuie dăruit generaţiilor ce vor urma. Veţi ramâne surprins dar
încă sunt tineri care preferă rock-ul vechi în ciuda tendinţelor noului val de muzică pentru mase:
pop/alternativ, hip-hop sau trance.

Cat de important credeti ca e un formator adevarat, un maestru in aceasta lume in care

multe se fac dupa ureche?

Muzica rock are aproape 70 de ani, iar afară există şcoli profesionale, cu profesori specializaţi. La noi în
ţară, multe se fac dupa ureche.. chiar şi politica.

De-a lungul timpului, pe la Academia de rock au trecut multe nume care s-au consacrat apoi
in muzica romaneasca. Ce se intampla dupa ce o ”pasare” isi ia zborul? Pastrati legatura,
mai colaborati muzical cu fostii dv. elevi?

Este dacă vreţi, ca la şcoală. Dupa ce o termini, te mai auzi cu profesorul un an, doi, eventual la
banchetul de 10/20/30 ani de la terminarea şcolii. Este în natura umana sa pleci de lângă parinte, să îţi
urmezi drumul tău în viaţă. Cu unii dintre elevi am mai ţinut legătura, cu alţii nu. Este şi o chestiune de
afinităţi elective, de cum te-ai ataşat spiritual de acel elev şi el de tine.

Si apropo de colaborari, ati avut multe parteneriate artistice in cariera dv., cu cine mai
colaborati in prezent?

Am colaborat cu mulţi artişti: Paula Seling, Laurenţiu Cazan, Mircea Vintila, Florin Chilian, Mircea Rusu,
etc. Momentan îmi văd de drumul meu pentru că am încă multe de spus şi de dăruit generaţiilor
următoare.

Vă mulţumesc pentru acest interviu ! Să ne revedem cu bine în noul an !