PEOPLE M~RTURISIRI M~RTURISIRI PEOPLE

Î[i tr`ie[te via]a în lumina reflectoarelor, interviu realizat

de mai bine de 10 ani, [i e admirat` pentru de Radu Pocovnicu
foto fotografy.ro [i arhiva
naturale]ea sa. {i n-ai cum s` n-o îndr`ge[ti.
Doini]a Oancea
Doini]a Oancea e un model pentru a fi tu însu]i
(îns`]i) în aceast` lumea a show-biz-ului, în
care cei mai mul]i se chinuie s` par` altceva
decât ceea ce sunt în realitate.

Doini]a Oancea,
între teatru
[i seriale tv

B
y Bună, Doinița. Ce mai
faci, care sunt noutățile?
– Joc într-un spectacol de
teatru, Marea Ruşine, scris şi
regizat de Alina Şerban, la
Teatrul Excelsior. Asta e o nou-
tate pentru mine. De 11 ani
n-am făcut teatru, aşa că, iată,
a venit momentul. În rest, sunt
prinsă cu serialul şi atelierele.
y Ce ateliere?
– Am un atelier de rochii
de mireasă şi rochii în general,
pe care le facem la comandă.
Aici sunt împreună cu o prie-
tenă, dar am și un proiect per-
sonal, fac rochii casual.
Doini]a Oancea a absolvit facultatea de
teatru a Universit`]ii „Spiru Haret”, la
clasa Sandei Manu: „O iubesc foarte mult.
Îi sim]eam exigen]a, dar, în acela[i timp, [i
bun`tatea. R`zbate de acolo, de undeva, din
ea. De foarte multe ori m` bu[ea plânsul
doar privind-o. De drag, de emo]ie... ”.
y Cum e să dai autografe? importantă, ceva ce nu sunt, în aşa fel încât oamenii să mă
– Acum nu mi se mai pare sunt eu, Doinița, în orice si- înţeleagă şi să nu fiu un exem-
„În fa]a extraordinar (râde). E obișnuit. tuaţie, fie că sunt acasă sau la plu prost pentru copiii care
camerei Oamenii mă văd, îmi zâmbesc TV. N-am o mască. Sunt cea mă văd. Atât.
m` simt ca sau îmi fac cu mâna. care vorbeşte simplu, cu tine
pe[tele în la masă. Sunt foarte mulţi oa- y Tu acum joci Tanța, din
y E simpatia pe care o arată meni în show biz care îşi con- serialul Fructul oprit, de
ap`”.
Tanței sau altor persona- struiesc efectiv personaje sau la Antena 1. Cât de mult
(Doini]a je pe care le interpretezi? au multiple personalităţi. Eu te identifici cu persona-
Oancea) – Sigur e şi de acolo, dar sunt la fel, doar că am grijă la jul ăsta?
cred că şi pentru faptul că vocabular, că poate în viaţa – Spre deloc. Pentru că
mă plac aşa cum sunt. N-am mea de zi cu zi vorbesc mai le- Tanța este o fată simplă, a în-
încercat niciodată să par mai jer, iar la TV sunt puţin atentă, văţat, e isteaţă, dar nu foarte.

76 Almanah 2019 Almanah 2019 77

 PEOPLE
La începutul proiectului era
bârfitoarea şefă, care ascultă
pe la toate uşile. Acum s-a mai
potolit, are şi ea o viaţă perso-
nală. Dar îmi place de ea, pen-
tru că e a mea. E un personaj
interesant, trebuie să joc un
statut foarte mic, o fată în casă
şi... bine, e adevărat că eu sunt
o fată simplă, în felul meu, dar
pe Tanța a trebuit să o fac şi
mai simplă.
y În ce fel te-au împlinit
toate aceste personaje pe
care le-ai jucat, de-a lun-
gul timpului?
– Îmi place că prin ele am
ajuns să am nişte trăiri pe care,
poate, nu le-aş fi avut altfel și
și să mă gândesc la nişte situa-
ţii, întâmplări. Chiar învăţ din
ce trăiesc personajele pe care
le interpretez.
y Unul care te-a marcat în
mod special?
– Primul personaj pe care
l-am jucat, Minodora, pentru
că am jucat-o patru ani. Și pa-
tru ani înseamnă vreo 600 de
episoade, dacă nu mai mult.
A avut foarte multe lucruri de
trăit şi s-au întâmplat foarte
78 Almanah 2019
M~RTURISIRI M~RTURISIRI PEOPLE
multe. Minodora e parte din
mine, am rămas cu ea, n-o s-o
uit niciodată.
y Îţi plac provocările, în-
veţi continuu. Ai făcut
Jurnalismul, apoi ai ple-
cat cu o bursă de gender
study la Central Euro-
pean University...
– Da, plecam pentru pri-
ma oară de acasă pentru o
perioadă aşa de lungă. Acolo
am aplicat şi pentru master, a
fost interesant. În ziua în care
am semnat contractul cu Me-
dia Pro, pentru primul serial,
Inimă de ţigan, am primit şi
răspunsul că sunt acceptată,
cu bursă întreagă, la master.
Chiar dac`
Iar eu m-am dus acasă şi le-
serialele tv [i am zis părinţilor mei, care,
teatrul sunt dou` apropo, spuneau să termin
lucruri diferite, cu fluturii din cap şi cu acto-
Doini]a înva]` câte ria. Le-am zis că am o veste
ceva din amândou`, bună şi una proastă, cu care seama că nu pot şi am început place foarte mult să studiez
să încep? Se uitau la mine... A să aleg. Şi am ales să renunţ la oamenii.
respectiv din toate
fost prima dată când i-am pus master şi să merg cu spectaco- „M` gândeam,
personajele pe care într-o asemenea postură, au şi lul, pentru că începusem, deja, y Spectacolul ăsta a venit,
le interpreteaz`. chiar zilele
avut o reacţie de genul: ce, tu şi mi s-a părut important să deci, ca o provocare...
ne vorbeşti nouă aşa? Le-am zis joc. Am simţit că m-am elibe- – A fost o provocare pen-
trecute, c` nu
că am semnat un contract, că rat, culmea, de un stres foarte tru că nu aveam încredere în îmi mai trebuie
o să joc într-un serial, şi că, în mare. mine, teatrul e ceva nou. Tele- nimic. Oricum, o
acelaşi timp, am fost acceptată viziunea şi serialele în care joc s` m` ]in`
la master, cu bursă întreagă, y Ce ai învăţat important sunt lucruri complet diferite şi pu]in, dar acum
dar... ce să crezi: nu mă duc! în şcoala de actorie? nu ştiam dacă o s-o pot face.
asta simt.“
– Pe mine mă interesa E adevărat că şi eu sunt foar-
y Simţi întotdeauna ce tre- foarte mult să am o bază. Sim- te critică în general cu mine
buie să alegi? ţeam că fac nişte lucruri şi nu şi foarte rar sunt mulţumită.
– Uneori da, alteori nu. A am fondul. Am vrut să nu Dar am acceptat, mai greu, am – Nu cred. În faţa came-
trebuit să fac o alegere chiar și fiu o formă fără fond, motiv avut foarte multe emoţii şi am rei mă simt ca peştele în apă.
cu spectacolul Marea Ruşine, pentru care am ales să merg tras de mine, să scot ce am mai Dar acum pot să spun că Ma-
pentru că în toamna asta am la facultate. Acolo am înţeles bun. Asta nu înseamnă că am rea Ruşine este baza, în ceea
vrut să dau la master la acto- multe, cum trebuie să cauţi, şi reuşit. Dar trag în continu- ce priveşte teatrul, şi da, mi-a
rie, la clasa domnului Marian ce trebuie să vezi, cum e viaţa are... deschis apetitul şi deja mă
Râlea, la Sibiu. Mult timp am unui actor... sunt nişte lucruri gândesc la alte spectacole.
funcţionat pe ideea că pot să care, culmea, eu le făceam fără y Te ajută la filmări expe- Poate chiar să mă angajez în-
le fac pe toate, dar mi-am dat să ştiu. De exemplu, mie îmi rienţa scenei? tr-un teatru...
Almanah 2019 79
PEOPLE M~RTURISIRI
y Totuşi, ce te-a ţinut de-
parte de teatru până
acum?
– Ziceam că n-o să-mi pla-
că, pentru că sunt genul care
se plictiseşte foarte repede,
îmi trebuie mereu ceva nou
de făcut. Cum să stau eu o mie
de ani pe un text?! O să mă
plictisesc... Şi cum să joc ace-
laşi text, că o să fie mecanic,
aceleaşi trăiri, n-o să-mi placă.
Însă, cu Marea Ruşine, am înţe-
les că nu e vorba de asta. Am
înţeles că te întorci tot timpul,
cauţi mereu în personajul ăla
„În general n-am
şi în textul ăla, alte şi alte va-
avut decât rela]ii lenţe, şi te încarci după fiecare
lungi [i serioase. spectacol, pleci mai încărcat
A[a mi-e felul. În decât la început, culmea.
momentul în care
am un prieten, noi y Care sunt experienţele
tale în legătură cu faptul
tr`im ca o familie.
că aparţii altei etnii?
Partenerul meu – Pe mine oamenii nu
chiar este prezent m-au văzut niciodată diferită.
lâng` mine, [tie De exemplu, la şcoală foarte
[i textul piesei, cu mulţi colegi de-ai mei vorbeau
el l-am înv`]at. despre ţigani. Mă simţeam
deranjată şi le-am spus că şi
Familia aia, practic,
eu sunt ţigancă. A, păi tu nu
exist` cumva, numai eşti. Dar ce, trebuie să-mi scrie
c` nu e cu acte”. în frunte, sau cum vă gândiţi
voi? Da, dar tu nu faci aia, nu
furi... Băi, dar nu fac toţi asta!
Tot timpul a trebuit să explic,
pentru că ei plecau de acasă
cu nişte concepţii greşite. O
singură dată mi s-a întâmplat
o scenă pe care am dus-o cu
mine. Un profesor mi-a zis că
m-a uitat mama pe plajă, de
aia sunt aşa închisă la culoa-
re. Culmea este că toţi colegii
mei au sărit la gâtul lui. Altfel,
din momentul în care am de-
venit persoană publică, mi-am
şi asumat, de la început, din
80 Almanah 2019
prima secundă, faptul că sunt
de etnie romă. Și personajul pe
care l-am jucat, Minodora, era
o tradiţională cu fuste. Oamenii
nu se uită nicicum la mine, din
contră, mă iubesc. Probabil că
sunt lucruri care nu mi se spun
în faţă, dar cred că e bine nici
să nu dau importanţă, de ce aş
trăi cu problemele altora?
y Doini]a, care e cel mai
important lucru pentru
tine?
– Mi-am dat seama toc-
mai zilele trecute: sănătatea
mamei mele. Şi a tatălui meu.
Mi-am dat seama pentru că
maică-mea urma să-şi facă
nişte analize, amânasem asta
o lună, de teama unei veşti
proaste, şi mă încărcasem atât
de tare, cu tot felul de gânduri
rele, dar pe care nu le-am exte-
riorizat. Când am fost cu ea la
spital am plâns tot timpul, din
prima clipă. Răspunsul a fost
pe loc: era bine. Am plâns de
dimineaţă până seara. M-am
eliberat de toate emoţiile pe
care le ţinusem ascunse. Şi
mi‑am dat seama că poţi să ai
toţi banii din lume, toate pro-
iectele din lume, să fii cel mai
de succes om, să-ţi meargă
toate bine, dacă cei dragi (și
tu, evident) nu sunt sănătoși,
n-ai nimic, de fapt.
y Te gândeşti să-ţi înteme-
iezi o familie a ta?
– Da. Mă gândesc, numai
că rămân cu gândul (râde), nu
ştiu, tot timpul am ceva mai
important de făcut. Am de
filmat, de jucat într-un spec-
tacol...