Când viața învinge moartea...

Boala poate fi învinsă. Chiar și cancerul. Este lecția de viață a lui Adrian Voinescu care, eșuând prin spitalele
românești, a plecat la capătul lumii pentru a-și salva băiețelul de o boală incurabilă. Și a reușit.

Salut Adrian, care sunt noutăţile?

Salutare, suntem într-un antrenament pentru freediving precum şi noi rutine de îmbunătăţire a stării de
sănătate prin sport. Îl avem la noi pe Alex Valram, specialist în physical training şi spearfishing. Coasta
Oceanului Pacific este foarte ofertantă în peşte de calitate, sănătos, iar pentru scufundări e nevoie de o condiţie
fizică excelentă. Nu merge altfel. Suntem astăzi în ziua 8 şi urmează încă 6.

Lumea ştie că ai plecat cu fiul tău, Crispin, în America într-un moment dificil în viaţă. Despre ce e
vorba?

Întâi am fost în România vreo 10 ani, destul de dificili, în goană după bani şi faimă. Crispin s-a îmbolnăvit pe
parcursul acestor ani iar la final, în 2017, a fost descoperit cu un Sarcom Ewing şi metastaze pulmonare.
Povestea lui Crispin este pe youtube şi facebook, acolo sunt mai multe detalii. Acum am plecat în Mexic, unde
am mai fost când Crispin era mic...

Cum este acum Crispin?

Fiul meu este acum foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu! Crispin şi-a găsit în el resursele să se regenereze şi
să crească mai puternic decât înainte. Astăzi Crispin are 1,70 m, cântăreşte 55 kg, e puternic ca un King Crab şi
surfează trei, patru ore zilnic în ocean. Din punct de vedere clinic a fost declarat sănătos acum 14 luni.
Homeostaza vine şi cu pace mentală şi sufletească, lucruri pe care viaţa în natura le oferă, însă nu fără efort.
Acest efort este răsplătit cu o sănătate bună şi o creştere sănătoasă, o capacitate sporită la adaptare, la
schimbare. Flexibilitatea este cheie.

Care au fost cele mai dificile momente prin care aţi trecut?

Cel mai dificil este să ştii că cei care ar trebui să te ajute, fie că e meseria lor, fie că sunt cunoscuţi, nu ştiu ce e
de făcut şi, mai ales, ştiu greşit. Momentele de teamă, lipsa de iubire a tratamentului oncologic şi reacţiile
adverse, sunt ca o pedeapsă pentru cel care suferă şi nu au legătură cu vindecarea. Toate celelate ameninţări
naturale, uragane, valuri, furtuni şi ploi nu ne-au înspăimântat cât lipsa de iubire din tratamentele moderne.
Nicio legătură cu conceptul de vindecare, de aceea sunt atât de puţin eficiente pe terment lung.
Am aruncat un ochi de curiozitate pe Zipolite, unde locuiţi, şi am văzut că e o plajă. Sunt curios ce
stil de viaţă aveţi, mai ales am văzut că fiului tău îi plac sporturile nautice... Cum vă petreceţi
zilele?

Zipolite este o plajă străveche din regatul Zapotec. Este cel mai sudic punct al Mexicului, un fel de Vama Veche
a lor aici. Acum şi a noastră, că ne ştim de vreo 14 ani cu locul şi am petrecut trei ani din viaţă aici. Crispin a
învăţat să înoate aici, se antrenează, face surf, mergem la pescuit şi cum ziceam la început, acum învăţăm şi
spearfishing, de la un compatriot expert. Ziua începe cu un pahar de apă şi o mulţumire către Dumnezeu, apoi
eu ud plantele şi fac un pic de sport, micul dejun şi sucurile naturale. Crispin se trezeşte mai târziu un pic,
mănâncă, face sport, citeşte şi apoi discutăm ce e de făcut. Apoi mergem în apă, când se mai domoleşte
soarele şi el face surf, eu înot şi mai arunc un ochi către turişti să nu fie în locul greşit la momentul nepotrivit.
Stăm de vorbă mult şi analizam situaţiile. Eu răspund la multe e-mailuri şi mai scriu articole şi comentarii.

La ce concluzii ai ajuns după aceste experienţe? De ce ne îmbolnăvim? Şi, mai ales, de ce avem
nevoie ca să putem trăi într-un mod armonios, echilibrat?

Păi nu vreau să vorbesc mistico-fantastic, dar este vorba despre lipsa de iubire. Despre iubirea înţeleasă greşit
şi alte defecţiuni în relaţiile cu sine şi cu cei apropiaţi. Avem un regim de viaţă complet contra naturii umane. Ne
izolam voit şi ne intoxicam în acea izolare. Noi pe noi înşine şi unii pe ceilalţi. Existăm pentru a crea o sinergie
sănătoasă nouă şi pământului, nu pentru a fi în concurenţă cu ceilalţi oameni şi cu natura.

Din câte ştiu Mexic nu e prima ta escapadă, ţi-a plăcut să cutreieri lumea, ai ajuns şi în Alaska. Ce
te împinge la astfel de călătorii şi care-s poveştile?

Cred că totul a început când avem opt ani şi am fost în D.D.R. Germania Democrată. Am vizitat trei săptămâni o
ţară străină, oraşe noi, casa lui Johann Sebastian Bach, cetăţi, castele, păduri, oraşe… am văzut o altă cultură.
Am rămas impresionat, mi s-a deschis mintea şi mai târziu, după liceu, m-am angajat fotoreporter în Braşov.
Sunt un om curios aşa că mi-au plăcut investigaţiile. În Mexic am ajuns prima oară în 1998, când am lucrat
fotograf pe vas. Am revenit, am fost să raportez şi la ultima mineriadă, înainte de a pleca iarăşi în SUA. Acolo
povestea e lungă şi o las pe altă dată. Am revenit în Mexic în 2005, după șase ani în SUA şi o vreme în Alaska.
Am optat când s-a putut să muncesc şi să mă menţin în formă fizică bună în acelaşi timp. Am observat că atunci
când aveam perioade mai lungi în munca de birou, a scăzut drastic calitatea vieţii. Mă îmbolnăveam mai des. De
aceea încerc mereu să rezolv o problemă în alt mod decât a fost rezolvată până atunci sau prin mijloace
disponibile, să optimizez fiecare gest. Călătoriile sunt un prilej pentru neuroplasticitate, schimbarea
microbiomului digestiv şi expansiune a cunoştinţelor şi a conştiinţei. Cu cât călătoreşte un om mai mult, cu atâta
realizează că suntem parte dintr-un întreg, o civilizaţie, o singură mare rasă umană cu multe rădăcini. Cum să
nu vreau să ştiu mai multe despre asta? Iubesc acest copac al vieţii, în toată diversitatea lui!

Crezi că poate reuşi oricine să facă pasul ăsta? Adică, ai o problemă, trebuie să faci o alegere
importantă, dar asta înseamnă să rupi cu modul tău de viaţă, să pleci către necunoscut... De e
nevoie să învingi aceste temeri?
În cazul nostru a fost nevoie. Am decis să nu mai facem compromisul de a delega sănătatea în afara familiei şi
am folosit ceea ce ştiam că funcţionează. Mama Natură are leac pentru aproape orice, însă cancerul nu are nicio
şansă în faţa unui om determinat să trăiască, să se adapteze la schimbare şi să crească. Nu ştiu de ce e nevoie
în general pentru a îţi învinge temerile. Posibil confruntarea cu ele. Cu chimio ştiam de la Dax ce se întâmplă.
Tot de la el am învăţat şi despre ciupercile japoneze şi alge. Apoi am şi călătorit, înţeleg cum funcţionează unele
lucruri în lume şi atunci poţi să chemi ajutoare de la mama natură. Totuşi, acasă, în România, de fapt în
antichitatea noastră, în Dacia, am găsit cea mai bună reţetă de reactivator de sistem nervos care, se pare,
elimina aproape complet prezenta enzimei Nagalase în organism. Ulterior, sistemul imunitar cu upgrade-urile
necesare, termina treaba relativ simplu. Problema este camuflajul cancerului, iar leacul îl avem în România sub
formă de mix de plante. Deci, uneori, necunoscutul X care ascunde comoara, poate fi fix sub nasul unuia.

Uitându-mă pe biografia ta, am văzut că ai făcut o groază de lucruri de-a lungul timpului: ai fost
fotoreporter, PR, impresar, ai lucrat în industria muzicală, în domeniul hotelier, editor etc...
Înseamnă toate astea o abilitate de a te adapta la condiţii noi de viaţă, său?...

Asta este ideea arhitecutrii de bază a omului, după părerea mea. A căuta să potenţezi fiecare componentă a
fiinţei pentru a crea un efect cumulat cât mai bun. Trupul, mintea, sufletul toate împreună, fiecare în
dimensiunea lui maximă poate duce nu doar la homeostaza, cât la o viaţă lungă şi prosperă, cum zic vulcanii din
SF-uri.

Acum eşti Managing editor la Protocolul verde – vindecă natural cancerul. Poţi te rog să ne spui
mai multe despre ce e vorba cu acest proiect?

Da, am contribuit cu aproape toată experienţa noastră la acest proiect. Scopul, misiunea este de a conştientiza,
de a crea o cultură a asumării sănătăţii pe proprie răspundere. Doar aşa putem avea o prevenţie eficientă, când
oamenii învaţă să trăiască sănătos, să nu ajungă la doctor. Doctorii ar trebui să înţeleagă nutriţia, sportul,
somnul cu acelaşi nivel de detaliu ca medicina predată la şcoală. În practică, ne dorim ca fiecare spital oncologic
să aibă ulei de cannabis medicinal şi doctori suficient de inteligenţi să înveţe să îl folosească corect. Cred că şi
cu ajutorul leacului antic despre care v-am vorbit, se pot salva peste 90% din cazurile de cancer de astăzi. Bine,
în măsura în care nu e prea târziu datorită debilitării organismului cu chimeo, chirurgii şi radiaţii. Important este
să înţelegem mecanismul cancerului, care este o boală ce apare când sistemele imunitar şi nervos sunt
debilitate de diverşi factori. Am scris despre asta în Protocolul Verde, pe pagină. Cum să vindeci un om
debilizand mai tare aceste sisteme? Mi se pare o inepţie, la nivelul meu de înţelegere. Aceste tratamente clasice
la noi eu evoluat prea puţin, separat complet de nutriţie şi sport şi sunt mai mult distructive decât ajuta.
Statisticile oficiale confirma acest lucru, totuşi, noi suntem mai grei de cap şi o lungim cu schimbarea. Ulterior,
Crispin şi cu mine ne dorim să construim un centru de recuperare pentru copii bolnavi, training al părinţilor în
ale supravieturii post cancer. Asta în Mexic, aici, lângă ocean, unde încă mai avem oxigen curat şi putem să
renaştem mai sănătoşi decât înainte. Cred că oricine poate să îşi schimbe viaţa, dacă îşi doreşte acest lucru.
Soluţii sunt mereu!
Etichete

Adrian Voinescu și-a salvat băiatul de la o moarte necruțătoare, după ce a luat pe cont propriu demersul
curativ.

Povestea lui Crispin o puteți urmări aici: https://www.youtube.com/watch?v=oDZCdjSBsy0 și aici

https://www.gofundme.com/casa-nueva-vida

De când ne naștem suntem protejați excesiv și separați de natură, singura care ne poate întări și ne poate
forma în așa fel încât să trăim în comuniune cu ea fără frică de noi înșine sau de posibile amenințări din afară.
Lipsa de comunicare autentică, depresia, alimentația deficitară, într-un cuvant, viețile pe care oamenii le duc în
ziua de azi sunt o premisă pentru boală, pentru că intră în conflict direct cu natura noastră.