O Măriucă de poveste

În septembrie se împlinesc trei luni de A fost odată. Au fost trei luni pline în care jurnalista Măriuca Mihăilescu a
adunat încet, încet o comunitate de mămici şi copii lângă ea şi echipa sa, trei luni în care au fost la şcoli speciale
şi au vizionat povești, trei luni în care au pus timp şi bani de acasă să crească proiectul cât mai frumos.

De ceva timp, ai demarat un nou proiect, Afostodatanet. Pe scurt, despre ce e vorba?

Pentru că toate poveștile încep cu... a fost odată, acest proiect nu putea să înceapă altfel. Doar că nu s-a
întâmplat odată, ci mult mai curând, și asta pentru că ideea mi-a venit acasă, într-o seară de iarnă în care am
primit cadou pentru gemenele mele de șase ani câteva viniluri cu povești de pe vremea mea. Evident, fetele au
fost fascinate de întregul ritual, de la scoaterea plăcii din ambalaj, pregătirea pentru audiție, mișcarea acului pe
disc... până la momentul în care a început povestea. S-au plictisit foarte repede și acela a fost momentul în care
am înţeles că poveştile lor trebuie să fie mult mai concise şi mult mai simple, lipsite de arhaisme, regionalisme
sau sunete şi muzici inutile. În prima fază mi s-a părut nedrept că discurile nu mai sunt la fel de atrăgătoare
pentru copiii de azi, dar, având în vedere că anul acesta se împlinesc 85 de ani de la apariţia discului, parcă nu
e greu să înţelegi de ce bătrânul vinil nu mai poate concura cu mediille pe care le au la îndemâna aceşti digital
natives.

Cum ţi-a venit ideea unui site în care poveștile sunt repovestite într-o variantă apropiată
limbajului de astăzi?

Se întâmplă adesea să citim zeci de povești pană să decidem că una dintre ele este potrivită. De asemenea, un
detaliu important este că am decis să alegem atât povești din literatura romană, cât și din cea universală cum ar
fi poveștile populare indiene, chineze, tibetane care sunt extrem de frumoase și au mult tâlc și pe care copiii din
România nu prea le știu. Rescrierea este o provocare mare pentru că la o audiostory limbajul este cel care dă în
primul rând farmec povestirii. Scopul nostru a fost să transformăm limbajul arhaic al basmelor și poveștilor într-
un limbaj mai firesc, potrivit zilelor noastre. Copiii nu prea mai rezonează cu termeni și expresii precum barbă
colilie, iatac, matahală etc. Cu toate acestea, am făcut tot posibilul să păstram farmecul textelor și să
eliminăm/înlocuim doar ceea ce era absolut necesar, păstrând elementele de oralitate și muzicalitate. De
asemenea, am încercat să trecem textele la timpul prezent și să eliminăm imperfectul și mai-mult-ca-perfectul și
să facem limbajul mai viu prin introducerea cu precădere a dialogului. Norocul acestui proiect se numeşte Andra
Carbunaru, o poveste de fata cu multă experienţă în edituri şi în copywriting. Şi fără să exagerez, inima
proiectului. Andra dăruieşte enorm în acest demers, fără să aştepte nimic în schimb.

Copiii de azi cresc într-o cultură şi o dinamică a vieţii cu totul diferite. Crezi că mai sunt de
actualitate poveştile de altădată? Ce le face să fie?
Procesul de selecție ne ia mult timp pentru că ne dorim să avem povești care să fie iubite atât de fete, cât și de
băieți, să poată fi rescrise pentru un discurs de maximum șapte minute - acesta este targetul de timp pe care ni
l-am propus încă de la început - și să aducem în fața ascultătorilor aventuri cu care pot empatiza copiii din
2018, care au mai puțină răbdare să asculte decât aveam noi când eram mici și care sunt deja distrași de o
mulțime de alți stimuli. Alegem povesti deştepte, care pot isca ore de conversaţie şi întrebări nesfârşite.

Poveștile au prins viață și în limbaj mimico-gestual pentru comunitățile de copii cu deficiențe de

auz. Asta e într-adevăr ceva nou şi lăudabil. Poţi să ne spui mai multe?

De fapt, acesta este cel de-al doilea scop al dezvoltării acestui proiect, acela de a oferi acces la povești și
copiilor care au deficiențe de auz care nu se pot bucura de aceste basme. Ideea a început să se contureze după
un trag tech la Lisabona. Am văzut acolo o mulțime de gadgeturi special concepute pentru copiii cu diverse
probleme şi am înțeles că este de datoria mea să transform parte din ceea ce fac și în proiecte care să fie
valoroase uman și social. Mai ales că, în acest moment, în tehnologie, viitorul se întâmpla chiar ACUM. În acest
moment există 23.000 de persoane cu deficiențe de auz, dintre care aproape 1.700 sunt copii (sursa ANPD,
trimestrul IV 2017). În România sunt doar 136 de interpreți de limbaj mimico-gestual și 13 școli speciale, în care
învață copii din toată țara. În cursul săptămânii, aceștia dorm la internate, departe de familiile lor. Nu cred că e
ușor să trăiești în tăcere. Acești copii nu au adormit pe un cântec de leagăn sau pe vocea mamei spunându-le
povești. Să nu uităm că sunt copii care nu dorm acasă, stau de cele mai multe ori la internat și ajung doar în
week-end la mama și la tata. Ne-am gândit și la asta când am înregistrat aceste povești, că poate, vom reuși să
le mai alinăm dorul de casă, măcar în minutele de dinainte de culcare, când se vor urca pe-o șa alături de eroii
lor preferați. În 2018 poveștile nu pot fi un lux!

Aveţi deja un feedback de la această comunitate?

Da, la lansarea noastră oficială au participat copii de la şcolile speciale şi au fost extrem de fericiţi c ă în sfârşit
au un site unde se pot bucura de poveşti. Mai mult, cea care înregistrează poveştile pe site este Claudia Lungu.
Ea este născută cu deficienţe de auz iar faptul că poate să fie chipul acestor povesti e o încântare. În viitorul
apropiat intenţionam să alegem şi alţi băieţi şi alte fete care să facă poveştile cunoscute, să fie parte activ ă din
acest proiect care-i priveşte în mod direct. Decizia de a implementa și acest segment pe platformă a venit în
mod natural şi cumva obligatoriu, pentru ca, în timp ce tatonam terenul pentru ”traducerea” poveștilor pentru
cei mici care au deficiențe de auz, am aflat că limbajul mimico-gestual este caracteristic fiecărei limbi în parte.
Eram convinsă că e un limbaj universal valabil. Dar nu. Fapt pentru care sunt tare mândră că în acest moment
proiectul acesta este una dintre puţinele resurse de poveşti pentru copiii din România cu probleme de auz.

Care sunt avantajele siteului vostru, spre deosebire de altele de gen?

În ziua de azi, dacă vrei să-i cucerești pe cei mici care, practic, stau înconjurați de gadgeturi încă din primele
zile de viață, trebuie să știi cum să le livrezi poveștile și, în același timp, să le stârnești imaginația. Iar aici
intervine elementul de noutate pe care-l aduce platforma Afostodata.net. Afostodata.net are câteva avantaje
indiscutabile. Vorbim despre un content premium care poate fi utilizat absolut gratuit. Mai mult, cei care doresc,
pot da download la toate poveștile pe telefon și tabletă și le pot da copiilor către vizionare sau ascultare la
munte, în mașina, sau pe vârf de munte unde nu e semnal.

Care sunt poveştile de pe site şi cum le alegeţi?

În acest moment, pe Afostodata.net copiii au acces la peste 25 de ”povești cu tâlc”, printre ele numărându-se
titluri clasice precum Motanul încălțat, Degețica, Izvorul Tinereții, Penelul fermecat, Pățania Iepurelui Alb,
Ultimul rege Maimuţă. Am ales întâmplări care pot fi comentate și discutate cu cel mic, am ales basme și
povestiri din folcloruri diferite, sârbesc, italian, francez, japonez, românesc. Nu ne-am dorit cele mai cunoscute
povești tocmai în ideea în care platforma să fie proaspătă din toate punctele de vedere. În orice caz, în fiecare
miercuri se postează cu rigurozitate o poveste nouă pe site.

Cum vedeţi dezvoltarea siteului în următoarea perioadă?

Tocmai pentru a atrage cât mai mulți copii spre lumea poveștilor, planul este de a lista proiectul în ”magazinele”
online ale giganților Google și Apple, și dezvoltarea unei aplicații pentru toate platformele. Ne dorim mai multă
ilustrație și poate și animație. Vom lua în considerare la un moment dat și parteneriate cu anumite canale și
platforme extrem de populare în comunitățile de copii și părinți. În orice caz, din toamnă, vom avea și invitați
speciali care ne vor citi povești. Până atunci suntem pe FB pe Afostodata şi evident, pe site, la orice oră din zi şi
din noapte, în orice loc de poveste din România sau din lume vă aflaţi. Deocamdată, nu ne lipseşte entuziasmul,
fapt pentru care orice obstacol nu e de netrecut. Este un proiect care poate să crească precum în poveşti, într-
un an cât alţii în șapte, dar e nevoie şi de multe resurse pentru ca acest lucru să se realizeze. Pentru că până
acum, tot ceea ce se vede şi se aude este investiţia de timp şi bani a unei echipe extrem de profesioniste şi de
generoase. Şi pentru asta mă înclin de fiecare dată lor! Nu am ales pe nimeni, lucrurile s-au aşezat de la sine, şi
asta pentru că proiectul e o joacă de adulţi. O echipă de părinţi fără astâmpăr care iubeşte poveştile. Am făcut
o listă scurtă cu cine ştie să citească bine, cine e priceput la ilustraţii, cine e cel mai tare pe Social Media, cine
filmează, cine montează şi a ieşit o combinaţie de basm. Andreea Mărgineanu are o voce superbă, Eduard
Adam este actor la Teatrul Naţional, Andra Cărbunaru este absolventa de Litere şi are în spate o experienţă
puternică în edituri şi agenţii, Luise Vuiu vine din British Council cu o experienţă bogată în marketing şi proiecte,
Cristian Păunescu este absolvent de Arte şi grafician la o grămadă de filme de animaţie, Dan, Mihai şi Adi sunt
oameni de televiziune cu multă experienţă. Claudia este o minune de fata cu o răbdare imensă. Iar la echipa de
adulţi se adauga şi trei fetiţe super talentate care desenează sau pun voci: Karina, Miruna şi Cristina.

Etichete

Mariuca Mihăilescu este jurnalist şi prezentator la Televiziunea Română

Sunt tare mândră că alături de o mână de oameni am reuşit să facem ceva palpabil pentru copii, fie că au sau
nu deficienţe de auz.

Indiferent de ce urmează, A fost odată rămâne felul nostru în care am înţeles să ne implicăm responsabil în
viaţa cetăţii.