"Carte scumpă, carte mică,

Te iubesc ca pe-o bunică!

Îţi sunt paginile toate
Chiar de Făt-Frumos umblate!
Carte scumpă orişicui,
Astăzi, ce poveşti ne spui?"

În contextul actual al reformei educaţionale, şcoala şi grǎdiniţa, ca instituţii-cheie,joacǎ

un rol important în apropierea copilului de lumea cǎrţii şi, implicit, de lecturǎ. Lectura are acum
rivali redutabili care amăgesc cel mai mult pe cei mici. Televizorul, calculatorul, internetul au
devenit repere pereche pentru fiecare generaţie din ultimii ani. Viaţa noastră trăită la început de
secol XXI este marcată de la mic la mare de amprenta marilor descoperiri ştiinţifice care au făcut
paşi uriaşi în timp foarte scurt. Aceste trei mijloace de informare rapidă şi comodă care oferă
copiilor meniul complet în orice domeniu al cunoaşterii acoperă deja o parte a substanţială a
timpului liber, care rămâne din ce în ce mai puţin. Şi atunci se naşte întrebarea: mai este cartea "o
făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi" cum afirma scriitorul român
Tudor Arghezi?
Rămâne aşadar obligaţia părinţilor, dar mai ales a grădiniţei, a şcolii de a repune cartea în
drepturi.
Calulatorul şi lumea sa virtuală fascinează copilul , îndepărtându-l tot mai mult de semenii
lui, de cuvântul scris,de ceea ce ne-a fermecat si noua copilaria – povestile. Aşadar, astăzi mai
mult ca oricând,este de datoria gradinitei şi a şcolii să deschidă uşa fermecată tezaurului
poveştilor pentru copii şi să-i conducă pe aceştia în orizonturi fantastice alături de Feţi Frumoşi şi
Ilene Cosânzene în luptele cu forţele răului - zmei, balauri., etc.
Contactul cu poveştile educatoarei sau cu textul scris al cărţii – în cazul şcolarilor – conduce
la
dezvoltarea gustului pentru frumos, la îmbogăţirea vocabularului, la creativitate.
Intrând ,,In lumea poveştilor” copiii, vor învăta sa deosebească binele de rău, adevarul de
minciună, faptele bune de cele rele; vor devenii mai atenţi , mai sensibili, încep să se formeze
preceptele morale . Este de dorit ca preşcolarii şi elevii să-şi facă din cărti, cei mai buni
prieteni, să le dezvolte discernământul în selecţia valorilor.
Copilul trebuie sǎ perceapǎ cartea ca pe un domeniu care meritǎ sǎ fie cucerit, ca pe un prieten
mereu alǎturi de el, un prieten care îi vorbeşte, îi dǎ sfaturi bune şi care nu-l tradeazǎ niciodatǎ.
Pornind de la titlul proiectului am gândit o serie întreagă de activităţi care să-i apropie pe copii
mai devreme de lecturǎ, deoarece lectura rǎmâne una din cele mai intense, mai educative şi mai
rǎspândite activitǎţi, care va avea efecte durabile în domeniul limbajului, al comunicǎrii precum şi
al comportamentului şi al socializǎrii.
Atitudinea pozitivă faţă de carte, interesul pentru ea şi placerea de a citi a adultului sunt
esenţiale, pentru a-i oferi un model copilului, iar educatoarele fac faţă cu succes acestor nevoi ale
copiilor.
„Oricât de simple şi uşoare ar părea aceste poveşti, ele nasc, fără îndoiala între copii
dorinţa de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiţi, în acelaşi timp se naşte în sufletul lor
teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi”(Charles
Perault).
Textele propuse sunt accesibile prin simplitatea şi claritatea tematicii, a structurii
compoziţionale, a mijloacelor de expresie.