RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI A

SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI

19 Ianuarie

Plec genunchiul meu ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi

cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul
sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile
tale, mângâierea celor întristaţi. Păstrând,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea
sufletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe
mine, cel ce te slăvesc pe tine, luminat să privesc la
lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.
Întorcând, cu puterea ta, Stăpână, atacurile,
vrăjmaşilor cele asupra noastră, dăruieşte turmei
tale pace adâncă, ceea ce eşti dătătoarea
dumnezeieştii păci. Izbăveşte-ne pe noi de noroiul
patimilor, cu rugăciunile tale către Fiul tău, Curată,
dă să păşesc curat pe căile pocăinţei care duc,
Mireasa lui Dumnezeu, la veşnica odihnă. Ca pe
lumina ochilor păzeşte-mă cu acoperământul tău,
rogu-mă Curată, şi la umbra aripilor tale ocroteşte-
mă şi mă izbăveşte de răutatea demonilor şi mă
mântuieşte. Cu băutura pocăinţei adapă-mă,
Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi învredniceşte-
mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii
care mă aşteaptă. Frica judecăţii mă tiraniseşte şi
hotărârea lui Dumnezeu, dar tu vino mai înainte şi
stai lângă mine în ziua judecăţii şi mă izbăveşte,
Marie, dumnezeiască Mireasă. Sufletul meu cel
întinat de patimi, Preacurată, şi inima mea
curăţeşte-le prin mila ta cea curăţitoare şi fă-le
templu al dumnezeiescului Duh. Pe mine, cel
neîndreptat şi cel singur mă osândesc, Hristoase al
meu, mântuieşte-mă, cu rugăciunile Maicii Tale, ca
să slăvesc multa şi nemăsurata Ta milă.
Risipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi
luminează-mă cu razele bucuriei, ceea ce ai născut
lumina cea dumnezeiească şi neînserată. Cel ce din
ţărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău, şi m-ai
învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni,
păzeşte-mă ca un îndurat. Aruncat sunt, Curată, în
nemăsurate păcate şi în necazurile celor răi, unul
după altul, pentru aceea, dăruieşte-mi mie iertare şi
izbăveşte-mă din supărări. Izbăveşte-mă pe mine de
osânda cea veşnică, Stăpână curată, şi
învredniceşte-mă de bucuria cea dumnezeiască şi
de desfătarea Raiului cu rugăciunile tale. Pleacă-te
la rugăciunile celor ce aleargă acum la tine şi du-le
pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu şi plineşte
cererile, Marie mult lăudată. Scutură somnul lenevirii
mele şi luminează, rogu-mă, Cuvioasă, simţirile
mele, dând priveghere şi vrednică pocăinţă. Roagă-
te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel uşor de
împăcat şi să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu
inima zdrobită: Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Mila
ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluieşti,
cu totul fără prihană, şi pe robii tăi şi împarţi celor ce
cer harul tău cel nesfârşit. Ceea ce singură ai fost
strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a
Celui ce te-a slăvit pe tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel
singur pururea slăvit să dobândesc şi eu slava cea
de sus.
Dă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi
îndreptare vieţii celor ce aleargă la tine ca neîncetat
să te lăudăm pe tine, şi să te preaînălţăm întru toţi
vecii. Mai presus decât razele luminoase şi
strălucitoare ale soarelui, Stăpână, ajutorul tău,
tinzând tuturor razele minunilor, risipeşte negura
patimilor şi a bolilor. Întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi
de necazuri şi de mulţimea supărărilor, cu
dumnezeiescul tău ajutor, Marie, Mireasa lui
Dumnezeu, pe tăria răbdării şi pe piatra nădejdii
tale, ca să te slăvim pe tine. Povara întristărilor
covârşeşte, Fecioară fără de prihană, puterea mea
şi mă trage în prăpastia fără fund a deznădejdii, de
care izbăveşte-mă, ca neîncetat să te măresc pe
tine. Căruţă purtătoare de lumină a lui Emanuil te-ai
arătat, luminând pe credincioşi, Stăpână curată,
pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit
acum de întunericul trândăviei şi nimicit de păcate.
Tu ai fost ocrotitoarea sufletului meu, Preacuvioasă,
Curată, căci întru tine zdrobesc puterea duşmanilor,
de tine mi-am atârnat toate simţurile şi mintea,
mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ca să te măresc pe
tine cu dor. Potoleşte marea chinurilor care
împotriva mea se sălbăticeşte, de Dumnezeu
slăvită, scăparea preaputernică a tuturor
credincioşilor şi călăuzeşte, Curată, către
dumnezeiescul ţărm pe ticălosul și nenorocitul robul
tău care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat şi a
ajuns în laţul deznădejdii, Stăpână, nu mă trece cu
vederea pe mine, cel ce rău mă primejduiesc şi caut
din tot sufletul grabnicul tău ajutor, căci întru tine mi-
am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu fericită.