Metode alternative de înlocuire a animalelor

în activitățile experimentale

Noțiuni generale de bioetică animală-probleme actuale

Problema moralităţii legate de experimentarea pe animale are o istorie lungă şi aceste
experimente sunt vehement contestate datorită numărului mare de animale care mor anual şi
datorită durerii pe care ele o suportă. Numărul de animale folosit în scopuri ştiinţifice a cunoscut
un declin treptat, dar recent a crescut datorită extinderii cercetărilor din aria biotehnologiilor, ca şi
xenotransplantarea, clonarea şi studiul celulelor STEM.
Momentul unor schimbări de atitudine, radicale, cu privire la protecţia animalelor de laborator
şi implementarea unor norme de bioetică animală, l-a constituit Simpozionul Internaţional cu tema
“Animalul de laborator în serviciul omului” ce a avut loc în Franţa la Lyon în 1978. Cu ocazia
acestui important eveniment ştiinţific s-au stabilit principiile elementare de bioetică privind
experimentarea pe animale, mai precis, s-au propus şi aplicat unele norme şi principii deja
aplicate cu mult timp înainte în numeroase ţări europene, care se referă la urmă toarele aspecte:
1. Progresul cunoaşterii umane, mai ales cel din domeniul ştiinţelor biomedicale este absolut
necesar.
2. Utilizarea animalului de laborator în procesul cunoaşterii ştiinţifice este un lucru pe cât de
necesar pe atât de util, însă omul de ştiinţă are îndatorirea de a respecta principiul vieţii din
acest “instrument de lucru”, care este viu ca şi el.
3. Orice persoană implicată practic în experimentarea pe animale trebuie să aibă în vedere faptul
că animalul este dotat cu sensibilitate, cu memorie şi că el este capabil de suferinţă, fără,
însă, a-şi putea manifesta durerea.
Intensitatea suferinţei animalelor utilizate în activităţile de laborator depinde de mai mulţi
factori, dintre care cei mai importanţi sunt: sensibilitatea speciei de animale, numărul de animale
folosite, modul în care sunt sacrificate animalele la sfârşitul experimentelor, precum şi posibilitatea
utilizării de anestezice sau analgezice.
Deși animalelor utilizate în scopuri experimentale le sunt asigurate condiții de viață conforme
cu legislația în vigoare, termenul „uman” utilizat în domeniul experimentelor pe animale implică, în
prezent, o viziune idealistă. În timpul cercetărilor și experimentelor, aceste viețuitoare sunt supuse
unor tratamente inumane ca decuparea urechilor pentru identificare, tăierea cozilor pentru analize
genetice, inducerea unor arsuri, supunerea la boli infecțioase sau la acțiunea unor substanțe
chimice pentru studierea efectelor etc., toate acestea fiind realizate in scop științific. Astfel,
termenul „uman” nu își are rostul, iar până la aplicarea unor tratamente conforme cu semnificația
cuvântului mai este cale lungă. În prezent se fac cercetări pentru găsirea de metode alternative de
înlocuire a animalelor în activitățile experimentale, ce nu se rezumă rezumă doar la cele din
domeniul de cercetare în scop medical, ci și în domeniul cosmetic, pentru produsele de curățare și
întreținere de uz casnic, pentru grădinărit, în domeniul gastronomic, în domeniul militar etc.
Parlamentul țării susține cercetarea pentru gasirea de metode alternative, dezvoltarea și
aplicarea lor, emițând articole cu privire la acest subiect în „L E G E privind protecţia animalelor
folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice”.
1. Agenţia contribuie la dezvoltarea şi validarea metodelor alternative care ar putea asigura cel
puţin acelaşi nivel de informaţii ca şi cel obţinut din experimentele efectuate pe animale, dar care
nu presupune folosirea de animale sau folosesc mai puţine animale ori care implică experimente
mai puţin dureroase, şi, totodată, întreprinde orice alte acţiuni pe care le consideră necesare
pentru a încuraja cercetarea în acest domeniu.
2. Agenţia asigură, la nivel naţional, promovarea metodelor alternative cu privire la
folosirea animalelor în experimente şi diseminarea informaţiilor referitoare la acestea.
3. Agenţia este autoritatea publică care oferă consiliere cu privire la relevanţa şi adecvarea
metodelor alternative propuse spre validare.
Astfel, au început să apară diverse metode de înlocuire, cum ar fi coloniile de celule și
țesuturi, simularea pe calculator, metode matematice, înlocuirea cu nevertebrate ca insecte,
nematozi, unii pești etc.
În ziua de azi, experimentele pe animale pot fi înlocuite cu succes de experimentele pe culturi
de țesuturi. Cele mai multe experimente efectuate sunt făcute pentru a determina dacă un anumit
lucru este dăunător ființei umane. Deși animalele au un organism asemănător omului ele pot totuși
avea reacții diferite. De aceea experimentele efectuate pe culturi de țesuturi extrase din corpul
uman sunt mai precise. Oamenii de știință și inginerii de la Institutul Wyss de la Harvard au creat
"organs-on-a-chip", care include "lung-on-a-chip" și "gut-on-a-chip". Aceste dispozitive mici
conțin celule umane într-un sistem tridimensional care imită organele umane. Chipsurile pot fi
utilizate în loc de animale în cercetarea in vitro a bolilor, testarea medicamentelor și testarea
toxicității. Cercetătorii au început, de asemenea, să utilizeze bioprintoare 3-D pentru a crea
țesuturi umane pentru testare in vitro.

O altă metodă de cercetare non-animală este simulatorul în silico sau simularea pe calculator și
modelarea matematică, care urmărește să investigheze și să prezică în cele din urmă toxicitatea
și afecțiunile medicamentului la om fără a folosi animale. Acest lucru se realizează prin
investigarea compușilor de testare la nivel molecular, utilizând progresele recente în capacitățile
tehnologice, cu scopul final de a crea tratamente unice pentru fiecare pacient.   Relațiile cantitative
de structură-activitate (QSAR) sunt tehnici bazate pe computer care pot înlocui testele pe animale
prin estimări sofisticate ale probabilității unei substanțe de a fi periculoasă, pe baza asemănării cu
substanțele existente și a cunoștințelor noastre despre biologia umană. Companiile și guvernele
utilizează din ce în ce mai multe instrumente QSAR pentru a evita testarea produselor chimice pe
animale, iar PETA promovează și finanțează în mod activ utilizarea lor pe plan internațional.
Cercetătorii de la Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru alternativele la testarea
pe animale au dezvoltat cinci teste diferite care utilizează celulele sanguine umane pentru a
detecta contaminanții în medicamente care provoacă un răspuns la febră potențial periculos
atunci când intră în organism. Metodele care nu implică animale înlocuiesc utilizarea brută a
iepurilor în această procedură dureroasă.
O metodă numită "microdozare" poate furniza informații vitale privind siguranța unui
medicament experimental și modul în care acesta este metabolizat la om înainte de studiile la
scară largă la om. Voluntarilor li se administrează o doză de medicament extrem de mică, iar
tehnicile sofisticate de imagistică sunt folosite pentru a monitoriza modul în care medicamentul se
comportă în organism. Microdocționarea poate înlocui anumite teste pe animale și poate ajuta la
eliminarea compușilor de medicamente care nu vor funcționa la om, astfel încât să nu avanseze în
mod inutil la testarea pe animale efectuată de guvern.
    Tehnicile avansate de imagistică și înregistrare a creierului - cum ar fi imagistica prin rezonanță
magnetică funcțională (fMRI) - cu voluntari umani pot fi folosite pentru a înlocui experimentele
arhaice în care șobolanii, pisicile și maimuțele își pierd creierul. Aceste tehnici moderne permit
creierului uman sa fie studiat in conditii de siguranta pana la nivelul unui singur neuron (ca si in
cazul electroencefalografiei intracraniene), iar cercetatorii pot induce temporar si reversibil
tulburari cerebrale folosind stimulare magnetica transcraniana.
Metodele alternative suplimentare includ tomografia cu emisie de pozitroni (PET), care permite
scanarea creierului uman in vivo și studiile epidemiologice comparative ale factorilor de risc al
bolii în rândul populațiilor umane .

Simulatoarele și programele de calculator au înlocuit, de asemenea, utilizarea animalelor în

exerciții de disecție, predare și instruire. Simulatoarele computerizate simulatoare de viață,
asemănătoare vieții, care respiră, sângerează, convulsionează, vorbesc și chiar "mor", le-au arătat
mai bine fizicienilor și studenților de la farmacologie decât exercițiile brute care implică tăierea
animalelor. Cele mai multe simulatoare de înaltă tehnologie imită bolile și leziunile și dau
răspunsul biologic adecvat intervențiilor medicale și injecțiilor de medicamente. Nouăzeci și șapte
la sută din școlile medicale din SUA au înlocuit complet utilizarea laboratoarelor de animale în
formarea medicală cu simulatori ca aceasta, precum și sisteme de realitate virtuală, simulatoare
de calculator, și experiența clinică supravegheată.
    Pentru o pregătire medicală mai avansată, sisteme precum TraumaMan - care reproduce o
respirație, torsul uman sângerând și au straturi reale de piele și țesuturi, coaste și organe interne -
sunt utilizate pe scară largă pentru a preda proceduri chirurgicale de urgență și au fost prezentate
în numeroase studii pentru a împărtăși salvarea vieții mai bune decât cursurile care îi obligă pe
elevi să taie în porci vii, capre sau câini.

Organele oficiale, cum ar fi Centrul European pentru validarea metodelor alternative de testare
ale Comisiei Europene, Comitetul de coordonare interdependentei pentru validarea metodelor
alternative în SUA, ZEBET în Germania și Centrul japonez de validare al metodelor alternative
(printre altele) promovează și diseminează și cele 3R. Aceste organisme sunt în principal
determinate de răspunderea la cerințele de reglementare, cum ar fi sprijinirea interdicției de
testare a produselor cosmetice în UE prin validarea metodelor alternative.
În Europa au fost interzise testele cosmetice pe animale începând cu anul 2009. În prezent,
oponenții experimentelor pe animale condamnă cel mai mult utilizarea acestora în testele LD-50,
în testele pentru produsele cosmetice, încă legale în USA, cum ar fi testul Draize (utilizându-se
iepurii, se masoara gradul de iritare la nivelul ochilor produs de diferite produse cosmetice).
În testul LD-50 animalele sunt supuse unor teste cu substanțe chimice cu efecte toxice.
Deoarece diferite substanțe chimice provoacă efecte toxice diferite, compararea toxicității unuia cu
altul este dificilă. Se poate măsura cantitatea de substanță chimică care provoacă daune renale,
de exemplu, dar nu toate substanțele chimice vor deteriora rinichiul. Se poate spune că leziunile
nervoase sunt observate când se administrează 10 grame de substanță chimică A și se observă
leziuni renale când se administrează 10 grame de substanță chimică B. Cu toate acestea, această
informație nu ne spune dacă A sau B sunt mai toxice, deoarece nu știm care daună este mai
critică sau dăunătoare. Prin urmare, pentru a compara potența sau intensitatea toxică a diferitelor
substanțe chimice, cercetătorii trebuie să măsoare același efect. O modalitate este de a efectua
testarea letalității (testele LD50) prin măsurarea cantității de substanță chimică necesară pentru a
provoca moartea. Acest tip de test este, de asemenea, cunoscut ca un test "quantal" deoarece se
măsoară un efect care "apare" sau "nu se produce". Din păcate, LD-50 provoacă moartea a
jumătate din animalele testate. Pentru efectuarea acestui test s-ar putea utiliza colonii de celule
sau țesuturi.
De asemenea, domeniul cosmetic stârnește mari nemulțumiri în rândul iubitorilor de animale.
Vietățile utilizate pentru astfel de teste prezintă grave urmări ale efectelor adverse date de
substanțele chimice din astfel de produse. Paradoxal, aceste teste au vagi limitări ştiinţifice,
deoarece specii diferite pot reacţiona în mod diferit şi, mai ales, în mod diferit faţă de oameni, în
momentul expunerii la o substanţă chimică. Din acest motiv, rezultatele obţinute în urma testării pe
animale nu sunt neapărat relevante pentru oameni, iar interpretarea incorectă a acestor teste
pune serioase semne de întrebare asupra siguranţei reale a consumatorilor.

Eliminarea testării pe animale constituie, în primul

rând, o chestiune de voinţă a fiecărei companii. Pentru
înlocuirea acestei practici există două mari alternative,
la îndemâna oricărui producător de cosmetice sau de
ingrediente de bază: în primul rând, industria
cosmetică se poate folosi de miile de ingrediente
cosmetice existente, deja testate şi aprobate pentru
uz uman de către autorităţile de reglementare. Toate aceste ingrediente au o lungă istorie de
utilizare, au fost deja testate şi există date clare, relevante, privind siguranţa şi toxicitatea, obţinute
în urma unor studii realizate pe consumatori umani, după ce au fost aprobate pentru folosire şi
comercializare.
În al doilea rând, se pot folosi tot mai multe tehnici moderne de testare, posibile în ultimii ani
datorită progreselor uimitoare ale geneticii (de exemplu, există teste cutanate, de toxicitate şi foto-
toxicitate disponibile pe piele reconstituită, de origine umană).
Toate aceste metode alternative care nu implică folosirea animalelor sunt validate ştiinţific de
către Centrul European Pentru Validarea Metodelor Alternative (ECVAM), astfel că îngrijorarea
unor companii cu privire la subminarea capacităţii industriei cosmetice de a inova, prin interzicerea
totală a testării produselor cosmetice pe animale, este până la urmă un fals argument pentru
menţinerea acestor teste în limita legalităţii. E adevărat că sunt necesare investiţii masive în
identificarea de metodelor alternative pentru verificarea siguranţei ingredientelor cosmeticelor,
însă acest efort este unul în direcţia responsabilizării etice a producătorilor şi consumatorilor
deopotrivă, conducând şi la o mai mare siguranţă a rezultatelor testelor, realizate pe ADN uman.
 O varietate de teste pe bază de celule și modele de țesut pot fi utilizate pentru a evalua
siguranța medicamentelor, produselor chimice, produselor cosmetice și produselor de consum.
CeeTox (cumpărat de Cyprotex) a dezvoltat o metodă de evaluare a potențialului unei substanțe
de a provoca o alergie cutanată la om, care încorporează modelul de țesut EpiDermTM al MatTek
- un model de piele derivat din celulă umană tridimensional, care replică trăsăturile cheie ale pielii
umane normale. Acesta înlocuiește utilizarea de cobai sau șoareci, care ar fi fost injectați cu o
substanță sau ar fi aplicat pe pielea lor rasă pentru a determina un răspuns alergic. Matrix
EpiDerm ™ este, de asemenea, utilizat pentru a înlocui iepurii în experimentele dureroase,
prelungite care au fost utilizate în mod tradițional pentru a evalua substanțele chimice pentru
capacitatea lor de a coroda sau a irita pielea.

În cazul experimentelor militare au fost iradiate maimuțe pentru a se observa care sunt efectele
expunerii la radiații și care sunt modificările comportamentale induse de radiații. Un caz celebru de
abuz asupra animalelor de laborator este experimentul efectuat pe primate cu scopul de a simula
leziunile cerebrale de la oameni. Și aceste experiente ar fi putut să excludă animalele și să
utilizeze drept material pentru testare culturile de celule, simulatoare in silico sau metoda „organs-
on-a-chip”.
Alte metode alternative, utilizate deja încă din trecut sunt reprezentate de cercetările și
experimentele realizate pe colonii de insecte, nematozi sau alte nevertebrate mici, deoarece se
consideră ca astfel de specii ar avea o relevanță mică față de durere.
Cea mai utilizată insectă a fost și este Drosophila melanogaster. De ea se leagă o mare parte
din cunoştinţele noastre de genetică; fără ea şi fără cercetările realizate începând cu 1910 de
Thomas Hunt Morgan, legate de transmiterea ereditară a caracterelor, niciuna dintre
extraordinarele descoperiri de azi în domeniul geneticii n-ar fi fost posibilă. Ce anume o face atât
de utilă ca animal de laborator? Este uşor de crescut, necesitând cheltuieli mici; este o specie
prolifică şi prezintă o succesiune rapidă a generaţiilor, astfel încât, într-un timp scurt, pot fi studiate
multe generaţii, pentru a urmări caracteristicile ereditare. Modificările la nivelul genelor se exprimă
adesea prin modificări morfologice (de pildă culoarea ochilor şi forma aripilor) uşor de identificat.
Specia are doar 4 perechi de cromozomi, iar larvele au, în glandele salivare, nişte cromozomi
uriaşi - cromozomi politeni - pe care pot fi studiate cu uşurinţă anumite caracteristici genetice.
Drosophila melanogaster este şi azi utilizată ca model de studiu în genetică, fiziologie, patologie şi
alte domenii de cercetare, pentru că - oricât de paradoxal ar părea, dată fiind distanţa filogenetică
mare dintre musculiţa de oţet şi om - aproximativ 75% dintre genele asociate unor boli umane au
un echivalent în genomul musculiţei de oţet, iar 50% dintre secvenţele de proteine identificate la
musculiţă au omologi în organismul uman. De aceea, Drosophila este folosită pentru cercetarea
unor boli umane precum boala Alzheimer, coreea Huntington, maladia Parkinson, ca şi pentru
studierea mecanismelor stresului oxidativ, al îmbătrânirii, imunităţii, cancerului, diabetului,
toxicomaniilor.

Un nematod destul de utilizat este Caenorhabditis elegans. Este un mic vierme nematod, cu
corpul transparent, lung de numai 1 mm şi care trăieşte în sol, în regiunile temperate. Şi-a început
carierea de animal de laborator în 1974, fiind utilizat până în ziua de azi pentru studii de biologie
moleculară, genetică şi biologia dezvoltării.
Ce anume l-a făcut să fie ales drept model de studiu? Este un organism eucariot multicelular dar,
în acelaşi timp, este îndeajuns de simplu pentru a putea fi studiat cu uşurinţă. Corpul său
transparent permite vizualizarea diferenţierii celulare şi se cunoaşte chiar numărul exact de celule
din corpul minuscul al animalului: 959 la adulţii hermafrodiţi, 1031 la adulţii de sex masculin (aşa
stau lucrurile la specia C. elegans: la maturitate, indivizii pot ori hermafrodiţi, ori masculi).
Cercetătorii au ajuns, practic, să cunoască fiecare celulă din corpul viermişorului, să-i ştie locul şi
s-o urmărească în dezvoltarea ei.
Întreţinerea în laborator e simplă şi ieftină, iar viermii pot fi chiar congelaţi pentru a fi păstraţi pe
perioade mai lungi de timp; rezistă la temperaturi joase şi îşi păstrează viabilitatea, putând fi

dezgheţaţi, "înviaţi" şi utilizaţi.

Cu alte cuvinte, testele experimentale pe animale ar putea fi, dacă nu înlocuite total de
metode alternative, măcar reduse la un număr foarte mic, deoarece aceste metode de înlocuire a
animalelor în activitățile experimentale sunt numeroase și tehnologia lor este modernă. În acest
domeniu se fac cercetări și la ora actuală, astfel că se observă un progres major, unele metode
alternative fiind chiar mai precise decât testarea pe animale.

Bilbliografie
1. Revista Român de Bioetică , Vol. 8, Nr. 3, Iulie – Septembrie 2010, ETICA ÎN
EXPERIMENTAREA PE ANIMALE, Bogdan Marinescu Cristin Coman
2. http://www.cdep.ro/proiecte/2001/600/90/7/pl697.pdf
3. http://usmf.md/wp-content/uploads/2013/08/Legea-protectia-animale-in-scopuri-
experimentale-si-stiintifice.pdf
4. http://ardor.org.ro/experimentele-pe-animale-ar-trebui-interzise/
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Animal_testing#Alternatives_to_animal_testing
6. https://www.ccohs.ca/oshanswers/chemicals/ld50.html
7. https://www.peta.org/issues/animals-used-for-experimentation/alternatives-animal-
testing/
 Cu alte cuvinte, testele experimentale pe animale ar putea fi, dacă nu înlocuite total de
metode alternative, măcar reduse la un număr foarte mic, deoarece aceste metode de înlocuire a
animalelor în activitățile experimentale sunt numeroase și tehnologia lor este modernă. În acest
domeniu se fac cercetări și la ora actuală, astfel că se observă un progres major, unele metode
alternative fiind chiar mai precise decât testarea pe animale.