REFERAT

NUTRIȚIA ȘI
ALIMENTAȚIA
ANIMALELOR

Îndrumător,

Profesor doctor Ioan Mircea Pop

Șef lucrări doctor Cristina Radu-Rusu

Student Burcă Elisabeta

An II, MV, grupa 826A

 Temă referat: Specificul
alimentației găinilor ouătoare

2019
 Cuprins

PREFAȚĂ
CAPITOLUL 1
Particularități de digestie..........................................................1

CAPITOLUL 2
Cerințe de hrană........................................................................2

CAPITOLUL 3
Nutrețuri utilizate....................................................................6

CAPITOLUL 4
Exemple de rețete.....................................................................7

CAPITOLUL 5
Tulburări date de administrarea inadecvată a furajelor............9

CONCLUZII........................................................................10

BIBLIOGRAFIE..................................................................11
 PREFAȚĂ

Acum aproximativ 8.000-10.000 de ani, o pasăre multicoloră din junglele Indiei îşi începea
periplul prin istorie, după ce fusese în prealabil domesticită de primele comunităţi umane. Din
acel moment, găinile şi cocoşii, căci despre ele este vorba, nu doar că au cucerit toată planeta,
dar au contribuit (cam fără voia lor, desigur) la întreaga evoluţie şi dezvoltarea a omenirii aşa
cum o ştim astăzi. În mod probabil surprinzător, datorăm găinilor mai mult decât ne imaginăm,
căci fără existenţa acestei păsări prolifice, rezistente la boli şi intemperii, uşor de transportat şi cu
carnea şi ouăle hrănitoare şi gustoase, foarte multe din reuşitele omenirii ar fi fost considerabil
întârziate. În plus, aceste păsări nu sunt deloc atât de simple şi banale cum par la prima vedere,
căci ascund mistere încă nedesluşite de ştiinţă.
 CAPITOLUL 1
Particularități de digestie

Digestia este definită simplist ca acțiunea prin care hrana este pregătită pentru absorbție și se
desfășoară sub acțiunea unor factori fizici (contracțiile tractusului gastrointestinal) și chimici
(acid clorhidric, pepsină etc.).
Tubul digestivl este compus din: gură, esofag, stomac, intestin subțire, intesin gros și glande
anexe. Față de mamifere, păsările prezintă atât diferențe ale tubului digestiv, cât și particularități
ale digestiei date de aceste diferențe. Aparatul digestiv al păsărilor este scurt, puțin voluminos și
adaptat folosirii nutrețurilor concentrate în energie, sărace în celuloză și ușor digestibile.
La păsările granivore este specifică prezența gușii și a stomacului format din două
formațiuni distincte: una glandulară (proventricul, ventricul succenturiat) și una musculoasă
(stomac muscular, pipotă).
Gușa este o dilatare a esofagului, unde se pot depozita cantități importante de nutrețuri. Aici
sunt umectate și înmuiate. În gușă au loc unele procese de digestie, declanșate de enzime proprii
din nutrețuri, mai ales pentru amidon, precum și procese de fermentație.
În stomacul glandular nutrețurile staționează puțin (maximum o oră). Aici sunt îmbibate cu
sucuri gastrice (HCl, pepsină), acestea acționând asupra substraturilor nutrețurilor.
Stomacul muscular, prin contracțiile regulate și puternice, asigură mărunțirea nutrețurilor,
îndeplinind funcția dinților de la mamifere (păsările sunt lipsite de dinți). La acest proces
participă ca adjuvanți pietricele (prin duritatea lor și cionirea una de alta și de nutreț ajută la o
mai bună măcinare; ele intervin mecanic pentru a facilita desfacerea în particule fine a hranei,
conferind astfel o suprafață mai mare de contact cu enzimele).
Digestia în intestinul subțire este rapidă, absorbția nutrienților este foarte intensă, la acest
nivel găsindu-se și cele mai multe enzime. O parte a digestiei continuă în cele două cecumuri
(păsările, spre deosebire de mamifere, dispun de două cecumuri) unde au loc procese de
fermentație, dar de produșii rezultați aici păsările beneficiază puțin. Colonul este foarte scurt și
puțin voluminos, însă îndeplinește funcții foarte importante.
În intestinul gros se absorb apa și unele săruri din digestă. Resturile nedigerate se amestecă
cu urina în cloacă și se elimină sub o formă păstoasă: excreta.
Componentele nutrețurilor sunt utilizate diferit în TGI astfel: hidrații de carbon reprezintă
cea mai importantă sursă de energie așa încât digestia acestora necesită atenție. Amidonul,
sucroza, maltoza, glucoza, fructoza sunt bine digerate, în timp ce lactoza, polizaharidele
(celuloza, hemiceluloza, pentozanii), dar și unele oligozaharide ( stahioza, rafinoza) se digeră
slab sau deloc. Alte surse de energie sunt lipidele. Reprezentate în special de trigliceride, ele sunt
și surse de acizi grași. Digestia proteinelor, începută în proventricul este continuată în intestinul
subțire, unde se face și absorbția, fie ca aminoacizi, fie ca oligopeptide (în mai mică măsură).

1
 CAPITOLUL 2
Cerințe de hrană

Producția comercială de ouă se realizează, în prezent, prin creșterea/exploatarea a două tipurii

de găini, respectiv:
 găini producătoare de ouă de consum („rase ușoare”), ouă destinate consumului uman și
care provin de la hibrizi ouători de tip Leghorn (produc ouă cu coajă albă) și de tip
Rhode-Island (produc ouă cu coajă brună);
 găini producătoare de ouă pentru reproducție (hibrizi considerați „rase grele”), ouăle
fiind destinate incubației în scopul producerii puilor broiler.
Se consideră că cerințele de hrană ale găinilor pentru ouă de consum și a celor pentru ouă de
reproducție nu diferă prea mult. La găinile de reproducție se înregistrează cerințe ceva mai mari
pentru vitamine și minerale necesare pentru dezvoltarea embrionilor în perioada de incubație,
față de hibrizii destinați producerii ouălor de consum.
În reglarea consumului de hrană la găinile ouătoare, hotărâtoare este concentrația energetică a
nutrețului (reglarea metabolică). Este evidentă așa-zisa „reglare spontană” a consumului de
energie: o sporire a concentrației energetice determină o reducere a cantității de nutreț ingerată.
Astfel, proporția/conținutul nutrienților se exprimă și prin raportare la 1000 kcal EM (energie
metabolică) din nutreț.

Cerințe de energie
Stabilirea cerințelor de energie pentru producția ia în considerare consumul de energie pentru
întreținere, pentru creșterea în greutate a găinii și pentru sinteza componentelor oului. Luând în
considerare toate cheltuielile energetice pentru producerea oului, dar și influența temperaturii
asupra acestui proces, au fost elaborate relații de calcul pentru stabilirea cerințelor de energie:
 pentru rasele ușoare
EM (kcal/zi) = (170-2,2T)Pm+5∆P+2E (pentru hibrizi de tip Leghorn)
 pentru rasele grele
EM (kcal/zi) = (140-2,0T)Pm+5∆P+2E (pentru hibrizi de tip Rhode-Island)
EM (kcal/zi) = 75,8P+5,49∆P+2,35E (pentru temperaturi de 200C)
Pm = greutatea medie (kg);
∆P = sporul zilnic de greutate (g/zi);
E = producția de ouă;
T = temperatura ambiantă (0C).
 Cerințe de proteine
Estimarea cerințelor de proteină pentru producția de ouă se face ținând cont de cheltuielile
proteice pentru întreținere (2-4 g/pasăre) și de cele pentru producția unui ou (10-12 g), avându-
se în vedere un randament al utilizării proteinelor în producția de ouă de cca. 60%. Pentru a
realiza un aport corect privind cantitatea de proteină necesară la găini în funcție de procentul de
ouat se impune corelarea nivelului proteic cu cel energrtic, recomandându-se astfel cca. 5,3 g
PB/1000 kcal EM la rasele ușoare și 5,1-5,2 g PB/1000 kcal EM la rasele grele.
Concomitent cu nivelul proteic trebuie asigurat și cel al aminoacizilor esențiali care, la fel,
trebuie corelat cu concentrația energetică a nutrețului. Pentru aceasta, pe 1000 kcal EM trebuie
asigurată cantitatea de 2,1-2,6 g lizină, 2,0-2,2 gaminoacizi sulfurați, 1,5-1,75 g treonină etc.
Ca regulă generală, se consideră că nivelul proteic și cel al aminoacizilor trebuie să fie puțin
mai ridicat decât nivelu cerințelor, ținându-se cont de variabilitatea materiilor prime, pentru a
evita carențele.

% din hrană
Aminoacid Rase ușoare (2850 kcal EM/kg Rase grele (2800 kcal EM/kg
hrană) hrană)
Lizină 0,75 0,60
Metionină 0,36 0,31
Metionină+cistin
ă 0,64 0,57
Treonină 0,50 0,43
Triptofan 0,16 0,15
Nivelul aminoacizilor din hrana găinilor ouătoare

Cerințe de vitamine
Pentru producția de ouă, cerințele de vitamine sunt diferite în funcție de destinația ouălor,
respectiv ouă de consum sau ouă de incubație. La stabilirea nivelului optim de vitamine pentru
păsări, trebuie ținut cont de o multitudine de factori care acționează diferit de la o vitamină la
alta:
 variabilitatea conținutului de vitamine a nutrețurilor;
 pierderi de vitamine prin conservare, procesare, depozitare;
 disponibilitatea diferită a vitaminelor;
 antivitamine;
 factori furajeri;
 diferențe de necesr condiționate genetic;
 condiții de întreținere;
 factori de stres.
 Se consideră că nivelul optim reprezintă de cel puțin 1,2 ori nivelul stabilit experimental
pentru rasele ușoare și de 1,5 ori pentru rasele grele. O atenție deosebită trebuie acordată
vitaminelor A, D3, K, B12, B2, colinei și niacinei.

Cerințe de minerale
În metabolismul substanțelor minerale, la păsările ouătoare, Ca ocupă un loc primordial,
deoarece printr-un ou se elimină 2-2,2 g Ca. Pe lângă Ca, un ou mai conține P (0,2 g), S (0,11 g),
K (0,07 g), Na (0,07 g), Mg (0,03 g).
Din Ca ingerat este reținut în organism cca. 60% la găinile tinere și cca. 40% la cele în
vârstă. Variația de Ca din hrană trebuie să țină cont de: procentul de ouat, greutatea păsărilor,
vârsta păsărilor, conținutul hranei in EM, temperatura din adăpost.
Cerințele în P sunt mai reduse, dar se are în vedere că P din nutrețurile vegetale, fiind sub
formă de fitați este puțin disponibil pentru păsări (maximum 30-40 %). Se consideră că o
cantitate de 400-450 mg P disponibil este suficientă pentru găinile ouătoare.
Recomandările pentru alte minerale: Na-0,15 %, Mn-110 ppm, Zn-50ppm.

Cerințe de apă
Apa în alimentația păsărilor trebuie să fie nelipsită și administrată la discreție pentru a evita
tulburări ale digestiei. Consumul de apă este influențat de numeroși factori: temperatura,
greutatea corporală, niveul producției, cantitatea de sare, nivelul de minerale din hrană etc.
Acestea cresc nivelul de apă ingerată. Se consideră că față de nutrețul consumat, cantitatea de
apă băută este de două ori mai mare.
 CAPITOLUL 3
Nutrețuri utilizate în alimentația găinilor ouătoare

Datorită particularităților anatomice și funcționale ale tubului digestiv, nutrețurile pentru

păsări trebuie să fie sărace în celuloză, dar să aibă un conținut ridicat în proteine, amidon și
grăsimi. Astfel, deși această categorie de păsări dispune de o diversitate de nutrețuri, în România,
gama surselor de hrană pentru găinile ouătoare este relativ redusă.
La noi în țară, principala sursă de energie este reprezentată de porumb și grăsimi vegetale și
animale și, în mai mică masură de orz, grâu, ovăz, sorg, mei, melasă etc. Porumbul este sărac în
aminoacizi esențiali (lizină, treonină, triptofan; necesarul de aminoacizi nu trebuie neglijat în
alimentația găinilor ouătoare), dar este energetic (peste 70% din SU amidon și, relativ crescută
de grăsimi (4% din SU, comparativ cu celelalte cereale). Grăsimile din porumb sunt formate în
majoritate din acizi grași nesaturați (oleic, linoleic) care influențează proporția grăsimii din ou,
dar și greutate oului. Acelaș efect îl are și grăsimea de pasăre, dar și uleiurile vegetale. Totodată,
porumbul conține cantități mari de caroten și xantofile (precursori pentru vitamina A), care
influențează culoarea gălbenușului. Pentru intensificarea culorii gălbenușului se folosesc și unii
compuși sintetici (β-apo-8-carotenatul) sau naturali cum sunt carotenoizii roșii din boiaua de
ardei. Alte surse de xantofile sunt reprezentate de făina de lucernă deshidratată, glutenul de
porumb, algele comune uscate. Deși sunt surse bune de pigmenți și vitamine, aceste nutrețuri
sunt sărace în alți nutrienți și nu pot acoperi totalul cerințelor de hrană. Astfel, este necesară
echilibrarea rețetelor.
În scopul suplinirii necesarului în proteină se folosesc șroturile de soia, de rapiță, de
bumbac, de arahide, făina de pește. Însă, în proporții crescute, șroturile influențează negativ
producția de ouă (atât ca număr, cât și ca greutate), dar și culoarea sau gustul.
Tot pentru echilibrarea proteică mai pot fi introduse în hrana găinilor ouătoare și semințe de
leguminoase (mazăre, bob, lupin), însă în cantități limitate, deoarece au efecte negative asupra
consumului de hrană și asupra producției de ouă.
Pentru a acoperi necesarul energetic, pot fi administrate nutrețuri ca semințele de cânepă,
cartofii (trebuie fierți în prealabil pentru a crește procentul de digestibilitae) și chiar zahăr în
cantități scăzute.
Echilibrarea în aminoacizi se poate face prin introducerea unor aminoacizi de sinteză (DL-
metionină și L-lizină). Produși de sinteză sunt utilizați și pentru administrarea mineralelor (fosfat
dicalcic). Alte surse de minerale sunt premixurile vitamino-minerale, sarea, creta furajeră.
Apa în alimentația găinilor ouătoare nu trebuie să lipsească, aceasta administrându-se la
discreție
 CAPITOLUL 4
Rețete pentru găini ouătoare
Hrana păsărilor se prezintă ca nutreț combinat complet (granulat sau ca făinuri), fabricat după
rețete specifice tipului de pasăre. Totodată, rețetele se întocmesc și în funcție de faza de ouat.

Faza I de ouat (până la 32 săptămâni)

2750- 17.5- 0.72- 0.85- 3.6- 0.7-
Valoarea nutritivă a furajelor -kg % în 2800 18.2 0.76 0.88 4 3.7 0.73
Nutrețuri
% % % % Kcal %
EM PB M+C % L CB Ca %P n.c EM/kg % PB % M+C %L CB % Ca %P
3300 9 0.39 0.25 2.5 0.01 0.05 Porumb 60.86 2008 5.48 0.24 0.15 1.52 0.01 0.03
2440 45.8 1.37 2.91 5.6 0.3 0.1 Șrot soia 48 26.07 636 11.94 0.36 0.76 1.46 0.078 0.03
4950 58.7 99 0 0 0 0 DL-Metionina 0.13 6 0.08 0.13 0.00 0.00 0.00 0.00
0 0 0 0 0 35 0 Cretă furajeră 7.65 0 0.00 0.00 0.00 0.00 2.68 0.00
0 0 0 0 0 24 18.5 Fosfat dicalcic 3.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.84 0.65
9250 0 0 0 0 0 0 Ulei soia 1.09 101 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Sare 0.20 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Premix 0.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
              TOTAL 100.00 2752 17.50 0.73 0.91 2.98 3.60 0.71

Feaza II de ouat (33 săptămâni)

2750- 1.6- 0.67- 0.74-
Valoarea nutritivă a furajelor -kg % în 2800 1.65 0.69 0.77 4 3.8 0.74
Nutrețuri
% % % % Kcal %
EM PB M+C % L CB Ca %P n.c EM/kg % PB % M+C %L CB % Ca %P
3300 9 0.39 0.25 2.5 0.01 0.05 Porumb 64.23 2120 5.78 0.25 0.16 1.61 0.006 0.03
2440 45.8 1.37 2.91 5.6 0.3 0.1 Șrot soia 48 22.20 542 10.17 0.30 0.65 1.24 0.067 0.02
4950 58.7 99 0 0 0 0 DL-Metionina 0.12 6 0.07 0.12 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 35 0 Cretă furajeră 8.15 0 0.00 0.00 0.00 0.00 2.853 0.00
0 0 0 0 0 24 18.5 Fosfat dicalcic 3.70 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.888 0.68
9250 0 0 0 0 0 0 Ulei soia 0.90 83 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Sare 0.20 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Premix 0.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
              TOTAL 100.00 2750 16.02 0.67 0.81 2.85 3.81 0.74
 Faza III de ouat (45 săptămâni-58săptămâni)
2750- 15.5-
Valoarea nutritivă a furajelor -kg % în 2800 16 0.64 0.76 4 3.7 0.7
Nutrețuri
% % % % % Kcal % %
EM PB M+C L CB Ca %P n.c EM/kg % PB M+C %L CB % Ca %P
3050 11.3 0.47 0.3 2.3 0.06 0.33 Grâu 67.00 2044 7.57 0.31 0.21 1.54 0.040 0.22
3845 61.9 1.63 1 1.7 0.2 0.37 Gluten porumb 7.50 288 4.64 0.12 0.08 0.13 0.015 0.03
3110 65 2.39 5 0 6.3 3.5 Făină de pește 8.00 249 5.20 0.19 0.40 0.00 0.504 0.28
0 0 0 0 0 24 18.5 Fosfat dicalcic 1.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.360 0.28
0 0 0 0 0 35 0 Cretă furajeră 8.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 2.975 0.00
9250 0 0 0 0 0 0 Grăsimi vegetale 1.50 139 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Zahăr furajer 4.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Sare 0.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Premix 1.00 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
              TOTAL 100.00 2719 17.41 0.63 0.69 1.67 3.89 0.81

Faza IV de ouat (peste 58 săptămâni)

2750- 15-
Valoarea nutritivă a furajelor -kg % în 2800 15.5 0.6 0.74 4 3.7 0.7
Nutrețuri
% % % % % Kcal % %
EM PB M+C L CB Ca %P n.c EM/kg % PB M+C %L CB % Ca %P
3050 11.3 0.47 0.3 2.3 0.06 0.33 Grâu 22.50 686 2.54 0.11 0.07 0.52 0.014 0.07
3300 9 0.39 0.3 2.2 0.01 0.27 Porumb 48.00 1584 4.32 0.19 0.12 1.06 0.005 0.13
3110 65 2.39 5 0 6.3 3.5 Făină de pește 13.50 420 8.78 0.32 0.68 0.00 0.851 0.47
0 0 0 0 0 35 0 Cretă furajeră 8.20 0 0.00 0.00 0.00 0.00 2.870 0.00
9250 0 0 0 0 0 0 Grăsimi vegetale 1.30 120 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Zahăr furajer 5.00 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Sare 0.50 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
0 0 0 0 0 0 0 Premix 1.00 0 0.00 0.00 0.00 0.00 0.000 0.00
              TOTAL 100.00 2810 15.64 0.62 0.87 1.57 3.74 0.68
 CAPITOLUL 5
Tulburări generate de administrarea
inadecvată a furajelor

Principalul obiectiv al nutriției și alimentației găinilor ouătoare este reprezentat de

reducerea consumului de energie și nutrienți pentru întreținere, dar fără scăderea producției de
ouă. În realizarea acestui obiectiv trebuie avut în vedere ca furajele utilizate și modul lor de
administrare să nu afecteze sănătatea păsărilor, ținându-se cont de particularitățile lor de digestie.
Astfel, șrotul de soia, deși este des utilizat în hrana găinilor ouătoare (sursă foarte bună de
proteină), administrat în proporții ridicate mărește incidența dermatitelor la picioare, datorită
proporției ridicate de K care duce la creșterea umidității așternutului. Șrotul de rapiță utilizat în
proporții mai mari de 5% influențează negativ atât producția de ouă, cât și sănătatea păsării,
sporind incidența ficatului gras și, inclusiv, a mortalității. Șroturile și semințele de bumbac conțin
un pigment galben (gossypol), toxic pentru monogastrice. La găinile ouătoare imprimă nuanță
verzuie gălbenușului, iar prezența acidului sterulic din bumbac reduce greutatea ouălor. Acelas
efect îl manifestă și bobul (acesta conține factori antinutritivi ca taini, vicină, convicină ce
limitează utilizarea lor în alimentația găinilor ouătoare).
Unele nutrețuri care conțin cantități mari de acizi nucleici (drojdii furajere, culturi de
bacterii), dacă se folosesc în proporții ridicate (10-15%) produc tulburări digestive (gaze, diaree)
din cauza fermentației zaharurilor nedigerate și neabsorbite în tubul digestiv.
Sursele de proteină de origine animală, datorită conținutului în acizi grași (uneori oxidați),
dacă se folosesc în cantități mari (de exemplu, peste 10% făină de pește) pot influența negativ
calitatea ouălor. S-a constatat că, uneori, făina de pește favorizează “eroziunea pipotei”,
manifestată prin ulcerații la nivelul stratului cornos al acesteia.
Tot tulburări ale tractusului digestiv generează și nutrețurile cu un conținut crescut de
polizaharide neamidonoase (semințe de cereale, de leguminoase). Acestea reduc digestibilitatea
amidonului, a proteinelor și a grăsimilor, reduc creșterea și producția de ouă, cresc vâscozitatea
conținutului digestiv, reduc timpul de pasaj al hranei, cresc proporția de apă în dejecții, reduc
absorbția nutrienților, înrăutățesc starea de sănătate etc.
Des întâlnite sunt carențele de minerale și vitamine, simptomele generale fiind: reducerea
greutății și calității ouălor, tulburări renale, tulburări nervoase, boala ficatului gras, hemoragii
subcutanate, întîrzierea îmbrăcării cu pene sau penaj redus, tulburări de mers, paralizii, rahitism,
scăderea grosimii cojii oului etc.
Un loc aparte în alimentația găinilor ouătoare îl ocupă sarea. Carența în sare este urmată de
scăderea consumului de hrană, a greutății corporale, a producției de ouă. Însă, în cantități prea
mari și în lipsa apei poate duce la intoxicații, chiar moarte.
 CONCLUZII

La fel ca în alimentația celorlalte animale și în alimentația păsărilor trebuie ținut cont de

particularitățile tractusului gastrointestinal și ale digestiei. Astfel că, din cauza acestor diferențe
de structură (lipsa dinților, apariția gușii, prezența stomacului glandular și a celui muscular, două
cecumuri, colon scurt, prezența cloacei), dar și funcționale, procesele chimice de la nivelul TGI
și absorbția se realizează ușor distinct față de cele ale mamiferelor.
Având în vedere aceste particularități, dar și categoria din care fac parte, găinile ouătoare
prezintă cerințe diferențiate de hrană. Ele manifestă cerințe crescute de energie (pentru aflarea
nivelului energetic necesar stabilindu-se ecuații), de proteine (5,3g PB/1000 kcal EM la rasele
ușoare si 5,1-5,2g PB/1000 kcal EM la rasele grele), de vitamine (mai importante fiind A, D3, K,
B12, B2, colina și niacina), de minerale (calciul ocupând un loc primordial), iar apa trebuie
administrată ad libitum.
Hrana care poate fi administrată pentru a satisface aceste cerințe este foarte variată, însă în
România gama surselor de hrană pentru găinile ouătoare este relativ redusă. Cele mai utilizate
nutrețuri energetice la noi în țară sunt porumbul și grăsimile vegetale. Ca și sursă de proteină des
folosită este șrotul de soia.
Ținând cont de toate aceste caracteristici și de fazele de ouat, se pot întocmi rețete care să
acopere necesarul în nutrienți al acestei categorii de păsări. Un exemplu de rețetă pentru faza I de
ouat este alcătuit din porumb (60,86%), șrot de soia 48 (26,07%), DL-metionină (0,13%), cretă
furajeră (7,65%), fosfat dicalcic (3,50%), ulei de soia (1,09%), sare (0,2%), premix (0,5%).
Dacă se respectă aceste norme de hrănire a găinilor ouătoare, se pot evita tulburările date de
alimentație. În caz contrar, pot să apară numeroase boli, carențe vitaminice sau minerale ori alte
simptome care evidențiază un dezechilibru atât la nivelul tubului digestiv, cât și la nivelul
întregului organism (de la îngreunarea absorției nutrienților de către unele substanțe antinutritive,
până la scăderi în greutate, tulburări nervoase, paralizii etc.).
 BIBLIOGRAFIE

Ioan Mircea Pop, Petru Halga, Teona Avarvarei, 2006 – Nutriția și alimentația animalelor,
volumul I, II, III. Ed. Tipografia Moldova, Iași