DOMOTICA

Busuri si standarde

1
 Protocolul EHS
EHS (European Home Systems) este un protocol deschis de comunicatii, destinat
automatizarii casei, aflat in faza de maturitate, fiind disponibile numeroase produse hardware si
software.
Specificatiile EHS reglementeaza comunicarea intre dispozitive casnice si utilizarea in
comun a resurselor acestora.
Protocolul EHS este bazat pe un sistem de comunicatii utilizat in comun si pe definitiile
functionalitatilor dispozitivelor.
Modelul de comunicatii EHS respecta modelul de referinta OSI (Open Standard
Interconnection).
Protocolul EHS dispune de specificatii referitoare la straturile: fizic, conexiune de date,
retea si aplicatie.
Deoarece lungimea mesajelor este finita, sesiunea de dialog este scurta si stratul aplicatie
manageriaza limbajul de comanda si transportul, straturile sesiune si prezentare fiind omise.
Stratul aplicatie traduce limbajul aplicatiei in cadre de date, capabile sa circule prin retea.
Stratul conexiune de date, compus din 2 substraturi: controlul accesului la mediu (MAC) si
controlul conexiunii logice (LLC) manipuleaza conversia fluxului de biti, regulile de accesare a
retelei, recunoasterea cadrelor si asigurarea mecanismului de confirmare si repetare a mesajelor.
Stratul retea este identic pentru toate unitatile EHS si manageriaza informatia de rutare.

2
 In figura urmatoare sunt prezentate straturile aplicatie, retea si conexiune de date, ale
protocolului EHS:

Sunt definite mai multe straturi fizice: PL (Power Line), IR (Infra Red) si RF (Radio
Frequency), ce pot fi utilizate pentru comunicatii de rata mica, nefiind necesare cabluri
suplimentare, in afara celor existente in casa.
Stratul fizic TP (Twisted Pair) sau cablul coaxial se utilizeaza pentru comunicatii de rata
mai mare.

3
 De exemplu, sistemul de management al energiei electrice si dispozitivele de incalzire
electrica comunica pe liniile de electricitate, in timp ce sistemul de securitate comunica pe
cabluri dedicate.
Proiectarea unui sistem de automatizare a casei de tip “Plug&Play” cu protocolul EHS
aduce clientului urmatoarele avantaje:
- integrarea rapida a elementelor in sistem;
- permite utilizarea unor modele si software-uri uzuale pentru managementul dispozitivelor
prin reteua EHS, fiind posibila utilizarea unor metode standard, pentru o varietate mare de
dispozitive si configuratii;
- este redusa faza de inginerie;
- este facilitata interoperabilitatea dispozitivelor fabricate de producatori diferiti;
- este facilitata scalabilitatea sistemului de automatizare a casei.
Interoperabilitatea presupune ca dispozitivele produse de fabricanti diferiti pot functiona
impreuna.
Scalabilitatea permite modificarea dimensiunilor sistemului, fara modificari fundamentale
de la o etapa la alta.
Pozitionarea flexibila reprezinta posibilitatea de amplasare a unui dispozitiv in diferite
pozitii si locatii, fara a fi necesara modificarea lui.
Configurarea automata este legata de conceptul “Plug&Play” si reprezinta capabil;itatea
dispozitivelor incluse in sistemul EHS de a recunoaste automat mediul si conectarea la retea,
preluand automat parametrii adecvati.

4
 Configurarea retelei poate fi realizata fie automat (“Plug&Play”), fie manual, in functie de
zona din casa (sistemul de control al incalzirii trebuie sa tina cont de zonele incalzite: salon,
dormitor, hol etc).
Un sistem de automatizare a casei bazat pe EHS poate fi extins cu usurinta, in reteaua
existenta putand fi adaugate oricand aplicatii si straturi fizice noi.
Clientul poate incepe numai cu unitatile strict necesare aplicatiei, putand adauga ulterior
unitati suplimentare.
Interoperarea aplicatiilor presupune comunicarea prin aceeasi retea a unor aplicatii diferite,
fara a interfera reciproc.
Unitatile pot utiliza facilitati si resurse localizate in alte unitati.
Arhitectura retelei EHS este bazata pe notiunile de dispozitive controler si de domenii ale
aplicatiei, ce include dispozitive utilizate in comun.
Controlerul FC (Feature Controller) controleaza aplicatia si-i asigura caracteristicile si
inteligenta (monitorizarea resurselor, algoritmul de control, procesul de stabilire a deciziilor).
Un controler defineste un domeniu al aplicatiei, insa poate acoperi mai multe domenii ale
aplicatiei, prin utilizarea in comun a resurselor acestora.
Un dispozitiv asigura si manageriaza resursele aplicatiei (un dispozitiv de incalzire
electrica manageriaza resursa de incalzire, un termostat manageriaza un prag de temperatura).
Un dispozitiv apartine unui singur domeniu al aplicatiei, dar poate fi utilizat sau controlat
de mai multe controlere.
Fiecare dispozitiv este caracterizat de un DD (Device Descriptor).
Dispozitivele ce au acelasi DD pot fi interschimbate.

5
 Cei 2 octeti ai DD furnizeaza informatia necesara pentru ca un controler sa cunoasca ce
resurse sunt disponibile in retea si cum sa le acceseze.

Revenind la figura anterioara, primul octet al datelor aplicatiei reprezinta domeniul

aplicatiei, al doilea octet furnizeaza descrierea dispozitivului (DD = 1611 reprezinta un senzor
de temperatura din domeniul aplicatiei de incalzire).
Pentru definirea unui domeniu al aplicatiei, controlerele si dispozitivele pot stabili o
conexiune logica, denumita inrolare.
Un dispozitiv capabil sa fie inrolat de catre un controler este denumit CoD (Complex
Device).
Unitatile de control al aplicatiei si unitatile de resurse interactioneaza prin comenzi.
Este specificat un limbaj de comanda bazat pe definirea obiectelor standardizate si a
serviciilor asociate, care manageriaza aceste obiecte.

6
 Structura de baza a unei comenzi cuprinde: domeniul aplicatiei, obiectul, serviciul si
parametrii, dupa cum este ilustrat in figura urmatoare:

7
 DD descrie o resursa a aplicatiei, traduse prin capabilitatile dispozitivului de a realiza niste
actiuni specifice, caracterizate de parametri.
Domeniul aplicatiei este reprezentat de mediul in care poate opera dispozitivul.
Schimbul de comenzi intre controler si dispozitivele din acelasi domeniu al aplicatiei se
bazeaza pe obiecte si servicii EHS codate.
EHS specifica mai multe straturi fizice, iar structura retelei poate contine mai multe
subretele bazate pe aceste straturi fizice, putand fi asociate pana la 7 straturi fizice diferite.
Ruterele permit dispozitivelor casnice sa comunice intre subretele.
In figura urmatoare este ilustrata adresarea ierarhica prin reteaua EHS si formatul de adresa
acceptat de protocol:

8
 Interconectarea retelei EHS cu o retea diferita se poate realiza prin intermediul unui
gateway.
In figura urmatoare este ilustrata o structura posibila a retelei.

Ruterul si gateway-ul permit dispozitivelor casnice sa comunice, indiferent de localizarea

lor in subretele.
Fiecare unitate conectata la o subretea dispune de propria adresa de subretea.
Extinderea retelei este garantata deoarece o unitate conectata la o subretea poate comunica
cu alte unitati, localizate in alte subretele.
Aceasta se desfasoara prin intermediul unei scheme de adresare standardizata pentru
fiecare unitate.

9
 Adresa unei unitati este compusa din adresa subretelei unitatii destinatie, numarul de rute si
adresele ruterelor prin care se poate ajunge la subreteaua destinatie.
Aceasta adresa de subretea poate fi stabilita la nivelul aplicatiei sau poate fi atribuita
dinamic prin procedura de inregistrare.

Stratul conexiunii de date inainteaza cadrul EHS stratului fizic.

In cazul utilizarii PL, cadrul EHS este compus din mai multe campuri, dedicate in special
transmisiei.
Preambulul este utilizat pentru ghidarea modem-ului receptor.
In timpul receptiei acestui camp, modem-ul receptor verifica daca semnalul receptionat
este un semnal FSK conform EHS si se auto-sincronizeaza cu acest semnal.
Antet-ul marcheaza inceputul datelor utile.
Adresa casei este utilizata pentru eliminarea cadrelor provenite din alte case.
Ultimii 2 octeti ai cadrului EHS contin FCS (Frame Check Sequence).
Acesta este un CRC (Cycle Redundancy Check), calculat din campul adresei casei si din
campul datelor.
Receptorul calculeaza CRC-ul campului receptionat si il compara cu valoarea receptionata
a CRC-ului.
Daca exista diferente intre aceste doua valori, aceasta inseamna aparitia unei erori de
transmisie, receptorul eliminand acest cadru.
Pentru securizarea transmisiei pe PL, protocolul EHS prevede utilizarea FEC (Forward
Error Correction).

10
 Fiecarui octet ii este adaugat un cod FEC pe 6 biti, incepand cu adresa casei si terminand
cu sfarsitul cadrului, fiecare octet fiind codat astfel pe 14 biti.
Metoda FEC poate corecta maxim 3 biti consecutivi, fiind adecvata corectiei erorilor de
transmisie datorate in special zgomotelor electrice generate de sursele de alimentare in
comutatie si comutatoarelor.
Daca semnalul este afectat de erori, acestea sunt detectate de FCS.

11
 Protocolul EIB
EIB (European Installation Bus) este un sistem deschis, care acopera toate aspectele
automatizarii casei.
EIB este legat de domeniul instalatiilor electrice, fiind proiectat ca un sistem de
management al comutatoarelor de sarcini, controlului ambiental si securitatii, pentru diferite
tipuri de cladiri.
Obiectivul EIB este acela de a asigura monitorizarea si controlul functiilor si proceselor
precum: iluminarea, controlul jaluzelelor ferestrelor, incalzirea, ventilatia, conditionarea
aerului, managementul sarcinilor, semnalizarea, monitorizarea si alarmarea.
Sistemul EIB permite dispozitivelor conentate la bus sa-si preia alimentarea cu electricitate
din mediul in care se desfasoara comunicatiile, asa cum se intampla in cazul utilizarii mediilor
TP (Twisted Pair) sau PL (Power Line) 230V.
Alte dispozitive pot solicita, suplimentar, alimentarea cu electricitate din retea sau din alte
surse, asa cum se intampla in cazul utilizarii mediilor RF (Radio Frequency) sau IR (Infrared).

12
 In figura urmatoare este prezentat modelul retelei EIB, care conecteaza diferite elemente
domotice:

13
 Topologia retelei. Caracteristicile principale EIB

EIB este proiectat sa asigure un control tehnic distribuit pentru managementul si

supravegherea cladirilor.
Dispozitivele conectate la bus comunica prin transmisii seriale de date.
Pentru aplicatiile mentionate anterior, EIB opereaza ca un sistem compatibil, flexibil, de
cost redus.
EIB reprezinta un protocol de management al dispozitivelor conectate la un bus complex.
Bus-ul poate fi divizat in mai multi arbori, adaptati structurii cladirilor si caselor.
Numarul maxim de dispozitive ce pot fi conectate este 65536.
Bus-ul este implementat, uzual, ca un sistem descentralizat, dar permite si implementari
centralizate.
Managementul descentralizat este implementat la nivelul dispozitivelor, atat pentru
emitatoare, cat si pentru receptoare, acestea comunicand direct intre ele, fara a fi necesare
dispozitive de supraveghere a retelei sau dispozitive ierarhic superioare.
Management descentralizat face ca sistemul sa fie foarte flexibil.

14
 Este posibil si un managentul centralizat, fiind necesara conectarea unui ApC (Application
Controller) la bus, dupa cum este ilustrat in figura urmatoare:

15
 Controlul accesului la mediu (MAC) este optimizat, individual, pentru fiecare mediu de
comunicare.
Dispozitivele EIB.IR (Infrared), EIB.MMS (MultiMedia Services), EIB.TP (Twisted Pair),
EIB.PL(Power Line), EIB.RF (Radio Frequency), EIB.net (Automation Networking) sunt
constituite, in general, din doua entitati: unitatea de cuplare la bus si modulul aplicatiei.
Unitatea de cuplare la bus este un manager descentralizat al bus-ului, plasat la nivelul
fiecarui dispozitiv, care asigura caracteristici electrice si cuplarea datelor la bus si permite
separarea hardware-ului si software-ului aplicatiei de sistemul de comunicatii al bus-ului.
Modulul aplicatiei este responsabil de managementul procesului in cladire sau casa.
Gateway-ul conecteaza diferite segmente ale unei retele sau ale mai multor retele si are
doua roluri: conectarea a doua segmente de retea, rutand cateodata telegramele, respectiv
adaptarea protocoalelor care manageriaza transferul de date in intregul sistem.
Sistemul EIB poate fi conectat la retele externe prin gateway-uri, conexiunea putand fi
stabilita atat la linia principala, cat si la o alta linie.
Exemple de gateway-uri:
- date peste voce;
- conectarea la un telefon analogic;
- conectarea la ISDN;
- conectarea la bus-ul campului;
- conectarea la computerul principal.

16
 Schimbul de informatii intre 2 dispozitive se face prin transmisia pachetelor de date.
Fiecare pachet de date trebuie sa fie confirmat.
In figura urmatoare este prezentata structura cadrului mesajului EIB:

In cazul utilizarii anumitor medii de comunicare, acest mesaj este precedat sau urmat de
unele secvente specifice mediului, caracteristicilor MAC sau mecanismelor de corectie a
erorilor.
In figura urmatoare este ilustrata structura unei telegrame EIB:

Pachetul de date contine campurile:

- control;
- adresa sursei;

17
- adresa destinatiei;
- lungime;
- LSDU (Link Service Data Unit), reprezentand informatia ce trebuie sa fie transferata;
- octetul de verificare.
In cazul esecului detectiei mesajului sau oricarui alt mesaj urgent, sistemul EIB admite
atribuirea de prioritati in transmisia pachetelor de date.
Astfel, mesajele de alarma au prioritate fata de alte mesaje transmise in operarea normala,
iar pachetele de date retransmise au prioritate fata de pachetele normale.

Maparea dispozitivelor cladirii/casei, interconectate prin reteaua EIB

Dispozitivele conectate prin EIB pot fi adresate in doua moduri:

- adresare fizica;
- adresare de grup.
Maparea dispozitivelor reprezinta atribuirea unor numere naturale dispozitivelor incluse in
retea.
Fiecare dispozitiv este identificat prin adresa fizica unica.

18
 In figura urmatoare este prezentata structura campurilor adresa sursa si adresa destinatie, in
modul de accesare a sistemului:

Adresa fizica a unui dispozitiv contine zona, linia si numarul dispozitivului.

Adresa sursei contine intotdeauna adresa fizica, ce este utilizata ca adresa de destinatie
numai in operatiile de initializare, programare si diagnosticare (transmisie orientata pe
conexiune).

19
 In figura urmatoare este ilustrata conectivitatea intre elemente, utilizand modul de accesare
a sistemului:

20
 Adresarea de grup corespunde modului normal de operare.
Functiile dispozitivelor apartinand aceluiasi grup pot fi controlate printr-un singur mesaj
trimis de un dispozitiv sursa.
Functiile pot apartine mai multor grupuri si pot fi activate independent de fiecare dispozitiv
din grup.
In figura urmatoare este prezentata structura campurilor adresa sursa si adresa destinatie, in
modul de accesare a grupului:

Adresarea de grup reprezinta o conexiune logica intre dispozitive.

Un senzor poate doar sa transmita catre o singura adresa de grup, iar un actuator poate sa
receptioneze mai multe adrese de grup.
Adresarea de grup ofera flexibilitate, deoarece permite adaugarea simpla a unui dispozitiv,
prin conectarea lui la adresa de grup adecvata.

21
 In figura urmatoare este ilustrata conectivitatea intre elemente utilizand modul de accesare
de grup:

22